Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Considerații privind (im)posibilitatea instanței de a analiza oportunitatea aplicării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule
29.05.2020 | Andrei Radu TRUFAN

Secţiuni: Content, Drept penal, Opinii, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Andrei Radu Trufan

Andrei Radu Trufan

În practica instanțelor de judecată s-au conturat două opinii cu privire la această problemă de drept, respectiv într-o primă opinie se susține că instanța de judecată poate analiza oportunitatea aplicării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, iar într-o altă opinie se consideră că instanța nu are această posibilitate.

Cu titlu prealabil, este important de precizat că procedura plângerii contravenționale nu reprezintă un control de plină jurisdicție[1], ci mai degrabă unul de cvasi-deplină jurisdicție. Contenciosul de plină jurisdicţie este acel tip decontencios în care atribuţiile instanţei sunt „depline”, aceasta poate anula actul, poate acorda despăgubiri, poate obligao autoritate să satisfacă o cerere ori poate modifica ea însăşi actul atacat. Cu alte cuvinte, instanţa are aceleaşiprerogative ca şi administraţia, putându-i-se substitui (putând emite o hotărâre care să substituie actul administrativ).

Așadar, sistemul contenciosului românesc se apropie de contenciosul de plină jurisdicţie, dar nu se identifică cuel, lipsind posibilitatea de a pronunţa o hotărâre judecătorească înlocuitoare a unui act administrativ.

Referitor la plângerea contravențională, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării. Aşadar, legiuitorul nu a lăsat la latitudinea instanței schimbarea încadrării juridice ori instituirea unui alte sancțiunii, fiind limitată de încadrarea juridică făcută faptei materiale reținute de agentul constatator.

De exemplu, dacă instanța după administrarea probelor constată că fapta materială comisă de petent o constituie încălcarea regulilor de circulație rutieră privind efectuarea manevrei de întoarcere, iar nu a celor privind prioritatea de trecere, astfel cum a reținut agentul constatator[2], instanța nu poate decât să anuleze procesul-verbal, neputându-se substitui agentului constatator și „să emită un alt proces-verbal” cu privire la noua faptă materială deoarece s-ar încălca principiul legalității.

În consecință, în procedura plângerii contravenționale instanța de judecată nu are puteri depline, nefiind un control real de plină jurisdicție, astfel cum impune art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

Cu privire la posibilitatea instanței de a analiza oportunitatea aplicării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, unele instanțe au apreciat că aceasta poate fi înlăturată motivând că potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța hotărăște și asupra sancțiunii, iar dacă se poate înlătura sau înlocui sancțiunii principală, atunci se poate înlătura și sancțiunea complementară, aplicând principiul qui potest plus, potest minus[3].

Alte instanțe au apreciat că, în temeiul art. 6 parag. 1 din Convenție, instanța trebuie să aibă posibilitatea de a aprecia asupra proporționalității măsuri, precum și că nu pot fi impuse de drept sancțiuni contravenţionale, fără ca instanțele de judecată să le poată cenzura.[4]

În continuare, vom arăta că instanțele de judecată nu au posibilitatea de a analiza, pe motive de oportunitate și de proporționalitate, măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce aplicată în temeiul prevederilor din O.U.G. nr. 195/2002.

În primul rând, din modul de redactare a textelor legale, respectiv apelând la interpretarea gramaticală, se poate constata că aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce este obligatorie în temeiul legii. Astfel, cu titlu de exemplu, art. 102 alin. 3 prevede că: constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: a) conducerea sub influenta băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune; b) conducerea vehiculului cu deficiențe periculoase la sistemul de frânare sau la mecanismul de direcție; c) neoprirea la trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roșii și/sau sonore sunt în funcțiune; d) abrogată; e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic; f) deținerea, montarea sau folosirea în circulația pe drumurile publice a mijloacelor speciale de avertizare sonoră sau luminoasă pe vehiculele care nu au acest drept.[5]

Așadar, legiuitorul a prevăzut imperativ, că sancțiunea complementară se aplică automat și în mod obligatoriu dacă se comit anumite fapte, considerate de o gravitate mai ridicată de către legiuitor[6]. În aceste cazuri, agentul constatator nu are posibilitatea aprecierii aplicării sau nu a acest sancțiuni.

Pe același raționament, considerăm că nici instanța nu poate înlătura pe motive de oportunitate sancțiunea complementară deoarece în acest caz s-ar eluda voința puterii legislative, iar instanța s-ar substitui acesteia, încălcând principiul separației puterilor în stat.

Împrejurarea că instanța poate înlocui sancțiunea principală a amenzii cu sancțiunea avertismentului nu este un argument pentru a susține că, instanța având această posibilitate poate să înlăture și sancțiunea complementară, chiar dacă legea nu-i permite aceasta. În acest sens menționăm că posibilitatea înlocuirii sancțiunii principale a amenzii cu sancțiunea principală a avertismentului este dată de art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, neexistând un text similar în ceea ce privește pedepsele complementare. Așadar, doar legiuitorul poate crea cadrul legal prin care instanțele de judecată pot înlocui anumite sancțiuni cu altele de aceeași natură.

Referitor la argumentul că nu pot fi impuse anumite sancțiuni de drept și fără ca instanțele să le poată cenzura, apreciem că în cazul sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce aceasta se dispune doar pentru anumite fapte contravenționale de o gravitate ridicată, iar nu cu privire la orice faptă contravențională prevăzută de O.U.G nr. 195/2002.

De asemenea, instanțele pot și sunt obligate să verifice legalitatea dispunerii acestei sancțiuni, astfel că petentului îi este asigurat dreptul la acces la o instanță în conformitate cu art. 6 din Convenție. Totodată, menționăm că dreptul de acces la o instanță, nu are un caracter absolut, precum și faptul că drepturile pot da naştere la limitări, dar care nu pot restricţiona accesul liber al unui individ într-un mod sau până la un punct astfel încât dreptul să fie afectat în însăşi esenţa sa[7].

În plus, limitările nu sunt în acord cu art. 6 § 1 din Convenţie decât dacă urmăresc un scop legitim şi dacă există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat[8].

Așadar, în situația de față limitarea este impusă chiar prin lege, astfel că trebuie analizat dacă restricţia atinge fondul dreptului, în special, dacă urmăreşte un scop legitim şi dacă există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat.

În continuare, considerăm că potrivit art. 96 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege, respectiv pentru asigurarea siguranței circulației pe drumurile publice, având astfel un scop legitim astfel cum impune art. 6 § 1 din Convenţie și art. 53 alin. 1 din Constituție.

Cu privire la proporționalitatea limitării, apreciem că suspendarea dreptului de a conduce este proporțională cu scopul vizat pentru că este dispusă pe o durată limitată de timp, respectiv pe 30/60/90 de zile, iar nu pe o durată nelimitată sau îndelungată care să afecteze însăși substanța dreptului, iar existența unor durate de timp diferențiate este dată de gravitatea faptelor contravenționale comise, nefiind astfel aplicată o durată fixă pentru orice timp de faptă contravențională pentru care se aplică și măsura suspendării dreptului de a conduce. Un alt argument este și faptul că în anumite situații expres prevăzute de lege perioadele de suspendare se pot reduce de către șeful poliției rutiere a județului sau a municipiului București pe raza căreia a fost săvârșită fapta[9].

Mai mult, ca această sancțiune să nu fie una dispusă de îndată și să afecteze dreptului de a conduce într-un mod drastic, art. 111 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 prevede că în situațiile prevăzute la alin. (1) lit. e) și g), la art. 100 alin. (3), la art. 101 alin. (3), la art. 102 alin. (3) lit. b), e) și f) din prezenta ordonanță de urgență, precum și la art. 334 alin. (1) și (3) din Codul penal, dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează cu drept de circulație pentru o perioadă de 15 zile. Astfel că prin eliberarea dovezii înlocuitoare de conducere i se dă posibilitatea contravenientului ca, timp de 15 zile, să își organizeze toate activitățile personale sau profesionale, în așa fel încât să le poată desfășura în situații suspendării dreptului de a conduce.

Prin urmare, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce este una proporțională cu scopul urmărit, existând totodată măsuri legale de contrabalansare a limitării exercitării dreptului de a conduce, pentru ca această măsură să nu fie una imediat aplicată și care să îl afecteze în mod iremediabil pe contravenient.

Pe cale de consecință, nici agentul constatator și nici instanța de judecată nu poate aprecia dacă se impune aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce deoarece această sancțiune se aplica direct și obligatoriu în temeiul O.U.G. nr. 195/2002.

În plus, făcând o comparație cu dreptul penal, instanţa arată că există pentru anumite categorii de infracţiuni obligativitatea aplicării unei pedepse complementare[10] sau chiar a unei anumite pedepse complementare[11], situaţie în care instanţa nu poate aprecia dacă se impune sau nu aplicarea unei astfel de pedepse deoarece aceasta se dispune automat în baza legii, aspect care se aplică în acelaşi sens şi în materia dreptului contravenţional.

Împrejurarea că o pedeapsă complementară pentru comiterea unei infracțiuni este obligatorie de aplicat direct în temeiul legii este un argument suficient pentru că pedepsele complementare reglementate de O.U.G. nr. 195/2002 sunt, la rândul lor, obligatoriu de aplicat, și că nu pot fi cenzurate pe motive de oportunitate de către instanțele de judecată.

Apreciem că, în acest caz, instanța de judecată poate înlătura sancțiunea complementară doar dacă se anulează sancțiunea principală, ca efect al principiului accesoriu sequitur principale ori dacă sancțiunea complementară a fost nelegal aplicată. Cu privire la acest din urmă caz, considerăm că, instanța poate înlătura sancțiunea complementară dacă a fost dispusă de agentul constatator și această nu era prevăzută de lege ori dacă această a fost dispusă în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În consecință, aplicarea sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce vehicule pe o durată de 30/60/90 de zile este obligatorie în temeiul legii, nici agentul constatator şi nici instanţa de judecată nu au atribuţia de a înlătura aceasta sancţiune pe motive de oportunitate, ci doar pe motive de legalitate. În caz contrar, instanţa s-ar substitui puterii legislative, în mod nelegal, deoarece este voinţa exclusivă a legiuitorului de a reglementa situațiile în care se impune aplicarea unei anumite sancţiuni, cuantumul ori limitele minime și maxime a acestora, precum şi limitele între care instanţele de judecată au marjă de apreciere ori dacă instanțele mai au posibilitatea de a aplica sau nu o anumită sancțiune.


[1] O. Podaru, R. Chiriță, I. Păsculeț, Regimul juridic al contravențiilor, ed. a 3-a, Ed. Hamangiu, 2017, p. 313;
[2] Sentinţa civ. nr. 597 din 6 noiembrie 2020 a Judecătoriei Baia Mare, nepublicată;
[3] Jud. Cluj-Napoca, sent. civ. nr. 14277 din 1 noiembrie 2013, nepublicată și Jud. Baia Mare, sent. civ. nr. 9963 din 26 septembrie 2019, nepublicată;
[4] Jud. Cluj-Napoca, sent. civ. nr. 10266 din 5 decembrie 2016, nepublicată şi dec. civ. nr. 1246/A din 18 septembrie 2019 a Tribunalul Vaslui, nepublicată;
[5] În același sens sunt și dispoziţiile art. 100 alin. 3, art. 101 alin. 3 sau art. 103 din O.U.G. nr. 195/2002;
[6] În acelaşi sens dec. civ. nr. 1167 din 18 decembrie 2018 a Tribunalului Tulcea prin care s-a admis apelul împotriva sentinței civile nr. 1995 din 06 septembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în care instanţa de control judiciar a stabilit că: legea stabilește obligativitatea aplicării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de utilizare a autovehiculului pe drumurile publice, legiuitorul stabilind astfel proporționalitatea între această sancțiune și gravitatea in abstracto a contravenției prevăzute de acest articol;
[7] CtEDO cauza Philis împotriva Greciei, pct. 59; CtEDO cauza De Geouffre de la Pradelle împotriva Franţei, pct. 28 şi CtEDO cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 229;
[8] CtEDO cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, pct. 57; CtEDO cauza Fayed împotriva Regatului Unit, pct. 65 și CtEDO cauza Markovicşi alţii împotriva Italiei (MC), pct. 99;
[9] Art. 104 din O.U.G. nr. 195/2002 care prevede că 2) Perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se reduce, la cererea titularului, dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții:a) a fost declarat admis la testul de verificare a cunoașterii regulilor de circulație;b) a obținut permisul de conducere cu cel puțin un an înainte de săvârșirea faptei. (3) Perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se reduce la 30 de zile, la cererea titularului, pentru săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a faptelor prevăzute la art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) lit. a) și la art. 103 alin. (1) lit. c) și d). Pentru fapta prevăzută la art. 102 alin. (3) lit. e), perioada de suspendare se reduce la 30 de zile, la cererea titularului: a) dacă viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus este depășită cu mai mult de 50 km/h, dar nu mai mult de 70 km/h; b) dacă viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus este depășită cu mai mult de 70 km/h, doar dacă această faptă a fost săvârșită o singură dată în 12 luni;
[10] Art. 188 alin. 1 C.pen. prevede că: uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi;
[11] Art. 280 alin. 1 C.pen. prevede că: întrebuințarea de promisiuni, amenințări sau violențe împotriva unei persoane urmărite sau judecate într-o cauză penală, de către un organ de cercetare penală, un procuror sau un judecător, pentru a o determina să dea ori să nu dea declarații, să dea declarații mincinoase ori să își retragă declarațiile, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.


Judecător stagiar Andrei Radu Trufan
Judecătoria Baia Mare

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti