Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Procedură civilă
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
11 comentarii

Natura expertizei contabile
02.06.2020 | Daniel UDRESCU

Secţiuni: Content, Opinii, Procedură civilă, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Daniel Silviu UDRESCU

Daniel Udrescu

Procedura penală are două laturi, una penală şi alta civilă, judecate împreună, dar şi separat. Expertiza contabilă şi/sau fiscală nu poate fi dipusă pe latura penală care se referă la infracţiuni, unde expertul contabil nu are competenţă. Expertiza contabilă şi/sau fiscală se referă, de regulă, la confirmutatea cu legile civile, unde expertul contabil are competență, respectiv Codul Civil, Codul de Procedură Civilă, Legea Contabilităţii, Legea Insolvenţei, Codul fiscal, Codul de procedură fiscală, Legea Contenciosului. Deci judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile (art. 22 (1) CPC), latura fiind civilă, expertizei i se aplică regulile din dreptul civil.

Potrivit art 25 (3) CPP, instanța, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunță cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris sau la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.

Întrebare: Ce înscrisuri va desfiinţa instanţa în frauda fiscală? Care este situaţia anterioară restabilită în cazul unui mort (societate comercială radiată)? Învie instanţa societăţile radiate pentru a le desfiinţa înscrisurile?

Autoritatea fiscală are competenţă să nu ia în considerare o tranzacţie, dar nu are competentă cu privire la societăţi radiate, având însă posibilitatea să se opună lichidării, prin procedură strictă. În domeniul fiscal numai organul fiscal poate stabili creanţe fiscale prin decizii de impunere, ce îşi urmează cursul conform Codului de procedură fiscală, cu contestaţie şi acţiune în contencios, ce poate fi apelată, ce sunt elemente foarte clare ca procedură. Articolul 63 CPF se poate aplica şi pe durata inspecţiei fiscale şi pe durata contestaţiei.

Cu excepţia unei urmăriri penale în coluziune şi conivenţă intre inspectori fiscali şi contribuabil, decizia de impunere este un document final, pe baza căruia organul fiscal se înscrie pe latura civilă, după ce s-au parcurs procedurile civile. La acest nivel este necesar a se analiza art 63 din Codul de procedură fiscală:
(1) Ori de câte ori consideră necesar, organul fiscal are dreptul să apeleze la serviciile unui expert pentru întocmirea unei expertize. Organul fiscal este obligat să comunice contribuabilului/plătitorului numele expertului.
(2) Contribuabilul/plătitorul poate să numească un expert pe cheltuiala proprie.

Prevederea din Codul de procedură fiscală nu indică numai o expertiză, sau o expertiză cu experţi parte. Pe cheltuiala proprie, contribuabilul poate să dispună cu privire la o expertiză pe latura fiscală, el nefiind ţinut de prevederile Codului de procedură civilă cu privire la judecată. Expertiza este doar o probă pentru determinarea unui aspect în inspecţia fiscală sau contestaţie.

Contenciosul fiscal se poate judeca şi în cadrul unui dosar de insolvenţă. Expertiza contabilă şi/sau fiscală se poate efectua atât în cadrul dosarului de Contencios, cât şi doar în cadrul dosarului de insolvenţă în baza prevederilor Legii insolvenţei, art 61.

Legea nu prevede doar o singură expertiză.

În contencios expertiza este o probă. Art 254 (1) CPC spune că probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare. Rezultă foarte clar că proba cu expertiza judiciară poate fi propusă independent de partea reclamant, dar şi de partea pârât, fiecare cu propriile obiective, sub sancţiunea decăderii. Judecătorul dispune administrarea probelor pe care le consideră necesare (art 22 (2) CPC). Legea nu restricţionează doar efectuarea unei singure expertize. De regulă, obiceiul locului este economic în natură şi se solicită doar o expertiză, încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil, pentru că oricare dintre părţi poate solicita orice fel de probe care duc la aflarea adevărului.

Probele se administrează de către instanţa care judecă procesul (art. 16 CPC), adică instanţa permite părţilor proba cu expertiză, care atunci are caracter judiciar, ce poate fi o probă comună pentru ambele părţi dacă aşa se înţeleg, ce poate fi şi comună, chiar dacă dacă nu se înţeleg, cu expert desemnat de instanţă, sau fiecare parte poate să-şi efectueze proba cu expertiză independent, ea fiind asemănătoare cu cea a unui martor specialist. O probă nedispusă are caracter extrajudiciar. Codul de procedură civilă nu restricţionează numărul de expertize necesare aflării adevărului.

Expertiza mai poate fi efectuată pentru latura civilă a procesului penal, drept pentru care în cazul în care creanţa este fiscală, stabilirea creanţei fiscale este pe latura civilă, ceea ce reprezintă sarcina organului fiscal, nu a experţilor, conform procedurii clare şi corecte a Codului de procedură fiscală.

Pe latura civilă în dosarul de urmărire penală expertiza solicitată de procuror nu este independentă, ci este a părţii acuzarea. Eronat se acceptă experţi parte motivat de regulă de aspectul economic, în loc de o altă expertiză, bazată pe egalitatea armelor, respectiv cu aceiaşi forţă probantă, strict din perspectivă economică, a apărării, cu propriile obiective. Probele din urmărirea penală nu sunt sub jurisdicţia judecătorului, deci nu au acelaşi caracter cu cele din procesul penal, fiind supuse cenzurii judecătorului de cameră preliminară, părțile interesate nu sunt obstrucționate în niciun fel în a-și exercita dreptul de acces liber la justiție și dreptul la apărare în condițiile prevăzute de lege. Proba cu expertiză în cauza penală, odată rezolvată de către procuror, în condițiile art. 327 din Codul de procedură penală, va putea fi supusă controlului judecătorului de cameră preliminară, ocazie cu care partea interesată va putea critica inclusiv acele acte ale procurorului care au fundamentat soluția pronunțată. Când procurorul va emite rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecată, cauza va ajunge în faza camerei preliminare, fază în care, potrivit art. 342 din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră va verifica legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Ori proba cu expertiză a avocatului are aceiaşi forţă probantă ca şi a procurorului, cu privire la legalitate, în camera preliminară.

Acţiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecţia dreptului subiectiv pretins de către una dintre părţi sau a unei alte situaţii juridice, precum şi pentru asigurarea apărării părţilor în proces. Acțiunea civilă este o acțiune privată, o acțiune facultativă, o acțiune patrimonială, o acțiune divizibilă şi/sau o o acțiune disponibilă.

Expert contabil Daniel Udrescu

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

11 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti