WOMEN IN LAW. Liliana Cătălina Alexe: Lumea profesională se poate învârti, oricând, fără noi
19 mai 2023 | Alina MATEI
Alina Matei
Liliana Cătălina Alexe
Alina Matei: Mulțumesc, stimată doamnă judecător drd. Liliana Cătălina Alexe, Curtea de Apel București, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. WOMEN IN LAW este despre femei, despre ceea ce fac ele în viața profesională și nu numai. O să vă rog să ne spuneți ce vă definește pe dumneavoastră ca profesionist?
Liliana Cătălina Alexe: Bună ziua, draga mea Alina! Bine v-am regăsit!
„Profesionistul în drept” este un termen de exigență, fără îndoială, cu valențe atât personale, cât și profesionale, împletite simultan într-o simbioză ce ar trebui să fie una perfectă. Definiția mea pentru magistrat (raportat la funcţia-mi proprie) este, simplu, definiția dreptății, una de factură judiciară (judecătorul fiind chemat să o restabilească, prin adevărul judiciar), dar și a unei atitudini corecte faţă de tot ce interferează cu planul profesiei.
Ca profesionist (referindu-mă la calitatea de judecător) am urmărit mai mult să scap de „defecte” care nu mi-au plăcut în timp şi mi le-am evaluat negativ, am căutat să mă îndepărtez de modelul clasic de judecător care nu m-a atras în nici un fel (căci pare născut pentru nefericire, tăcut, temător, sobru, „jucător” în planurile altora, uitând parcă să trăiască), alegând o restructurare profundă, în care spiritul de discernământ să fie mai pregnant, o întrebuințare mai bună a timpului, o disciplină în profesie gândită în linie matematică şi urmărită cu consecvenţă.
Aş adăuga, printre calităţile de profesionist, iubirea faţă de semeni, căci între filele unui dosar stă întotdeauna o „felie de viaţă” (exprimându-mă într-un limbaj teatral, dar afectuos), cu dialoguri între părțile aflate în conflict deschis, așteptând de la noi, judecătorii, finalul fericit urmărit de fiecare. S-ar chema „grija” de a nu greşi, prin soluţie şi cred că am reuşit să extrag şi spiritul legii în hotărârile pronunțate, nu doar aplicarea ei, trăind profesia (aflată spre final) fără să am a-mi reproșa prea multe.
Am ales acum să apar în exterior așa cum sunt și în interior şi să fiu un altfel de judecător; le-am îngăduit oamenilor simpli, de orice fel, să ajungă foarte aproape de mine, blamând discursurile prin care administrarea justiţiei trebuie să fie un proces sobru, în referinţă şi la actorii săi principali – judecătorii.
Dar, pot spune, zâmbind, că am plătit și un preț pentru aceasta. Iar câteodată, este imposibil să faci ceea ce este corect (după unii), dacă ceea ce este greşit îţi place la nebunie.
Nu aş încheia răspunsul fără să ating şi calitatea de dascăl (una relativ nouă a mea) care ar trebui să înceapă direct de la sufletul copiilor (cum îmi numesc studenţii pe care îi privesc ca şi pe propriul meu copil de acasă).
Şi mai departe, trebuie să ai capacitatea şi harul de a scrie direct, tot acolo, în sufletul lor. Profesorul nu trebuie să fie unul ce reproduce conținutul (juridic), ci unul permanent conectat la nevoile lor, la puterea lor de înțelegere, activ (nu fixat la catedră, căci eu mă mișc printre ei ca un peşte prin apă), dispus să asculte, să reasculte şi cu o singură grijă – acea ca studentul să plece din sala de seminar, de curs, mult mai pregătit decât a intrat. Aş îndrăzni să spun că mi-a reuşit.
Studenţiilor mei, anul IV de facultate, le spun, încă o dată, de data aceasta în mod public, că au fost, pentru mine, cel mai frumos dar al anului 2022/2023, că îi iubesc efectiv, le voi fi mereu alături şi că „povestea noastră” va continua şi după absolvire.
Şi voi sta şi eu, alături de ei, la trecerea prin examenele de intrare în profesii, în așteptare, la Poarta Destinului!
Alina Matei: Din experiența dumneavoastră, implicarea femeilor, indiferent de profesia juridică aleasă, este limitată/nelimitată?
Liliana Cătălina Alexe: O profesie limitată, în zilele noastre, ar fi o mare anomalie, căci toate profesiile și-au deschis porțile pentru cel mai frumos dar al lumii – femeia. Iar femeia jurist nu a dezamăgit niciodată. Nu mai cred că femeile profesiilor juridice îşi mai impun limite şi nici că împlinirea profesională ar fi astăzi limitată.
Femeile juriste sunt remarcabile, sunt capabile să „răscolească” profesia în tot şi să-i vadă acea frumuseţe grozavă încă de la debut şi până la final, urcând treptele profesionale. Şi chiar dacă greşesc (poate) drumul profesional, sunt capabile să aleagă un nou drum, care duce spre un nou început şi să se reformează pentru cea mai bună versiune a lor din profesia aleasă.
Ele trebuie şi sunt, de altfel, prețuite în profesii, pornind şi de la ceea ce ne spunea părintele Arsenie Papacioc: „pentru că mai întâi ne reprezintă o femeie în Împărăţia Cerurilor: Maica Domnului.”
Alina Matei: Trecerea femeii juriste de la rolul de soție/iubită/mamă la cel de profesionist al dreptului ce filtre ar trebui să parcurgă, pentru ca niciunul dintre cele două ”roluri” să nu fie afectat de prejudicii majore?
Liliana Cătălina Alexe: Femeile „încep” profesiile, iubindu-le necondiționat, dându-le timp, poate prea mult timp. Și acesta ar fi prima greșeală… gestionarea timpului în goana nebună după o situație „înaltă”.
Toate cele trei roluri – soție sau iubită/mamă/profesionist – sunt seducătoare și consumatoare de timp, toate împreună şi fiecare în parte.
Dacă le-aș prioritiza, într-o ierarhie cu amprentă pur personală, aș porni de la nevoile femeii, cele lăuntrice, intime, fundamentele, de a fi satisfăcute.
În profesie, femeia se valorizează. Ca părinte, lasă semnul minunat al trecerii prin viaţă – un urmaş, ajungând deseori să gândească şi să respire prin el; prin dragoste, se împlinește.
A ține toate cele trei roluri în echilibru este o taină a fiecăruia. Este ca și atunci când ai o casă cu trei camere, dar alegi să locuiește doar într-una din ele, fără să le folosești prea mult pe celelalte. Comparația este preluată şi adaptată, dar concluzia este una singură: să ținem cele trei cămăruțe ale inimii noaste locuite și să nu „stăm” prea mult într-una în detrimentul celorlalte.
Căci pentru oamenii din profesii, după ce se trage cortina, oricât de importanți ne-am considera, nu însemnăm mai mult decât un teatru de tip glamour.
Profesia poate să-ți dea iluzia de fericire, dar este una aparentă şi efemeră. Nichita spunea: „Mă ţine în secunda aceasta de viaţă / dragostea mea de o femeie firească”.
Lumea profesională se poate învârti, oricând, fără noi. Însă, mica lume personală, universul de acasă, nu. Să fim atenți la ea. Căci la final este singura care va conta. Și să o punem, mereu, pe primul loc.
Asta pentru că dragostea poate să facă ceea ce profesia poate să nu facă, uneori, niciodată – să lumineze și-n întuneric, iar femeile profesioniste, dar singure, sunt doborâte de cele mai multe ori de golul din jurul lor.
În ecuația oferită, determinată de cele trei roluri în analiză, cel mai bun loc pentru calitatea de părinte nu este primul, ci ultimul.
Femeile au crescut aproape cu certitudinea că în ordinea firească a lucrurilor trebuie să fie mame, înainte de a fi femei şi lucrurile stau exact invers.
O sarcină în plus, pentru care trebuie să ai în tine, anterior şi adânc în inimă, un cântec … cântecul de mamă și timpul pentru dăruire, căci nu sunt puțini cei care nu știu să-şi poarte „haina” de părinte sau o îmbracă când îşi amintesc.
Se spune că atunci când Dumnezeu a creat mama era în a șasea zi de muncă, pentru că a știut că doar după ce ne va fi bine personal şi profesional, putem fi părinți excelenți. 😊
Înțelegând sensul vieții, să-i respectăm ordinea!
Alina Matei: Mediul juridic oferă femeilor oportunitatea de a fi ceea ce vor ele să fie?
Liliana Cătălina Alexe: Un categoric, da. Cel puțin, la modul declarativ.
Însă ușile nu se deschid astăzi, pentru toate femeile, în mod corect. Îmi restrâng răspunsul la mediul pe care îl cunosc (al magistraturii); oportunitățile în magistratură – altele decât cele vizând promovarea în grade profesionale unde lucrurile sunt mai bine așezate – au proceduri doar aparent transparente (prin modul de organizare și desfășurare) și, evident, oportunitatea este golită de conținut, căci se simt de departe „ușile” deschise doar pentru unii.
Actul spovedaniei se oprește aici şi nu-l voi dezvolta (căci nu îi este locul), dar mărturisirea implică și părerea de rău pentru cele constatate.
Oportunitatea de a fi ceea ce vor femeile să fie, de care mă întrebi, dragă Alina, referindu-mă la cea în magistratură, nu poate fi apreciată in abstracto, iar actuala realitate profesională este dezamăgitoare pentru mine.
Încă mai sper ca, pentru lucrurile ce nu sunt tocmai ok în această privință, într-un viitor apropiat să sune „The end”.
Iar oamenii magistraturii să învețe că pentru a străluci nu trebuie să stingă lumina celorlalți, cum spune o vorbă cu înțelepciune amară.
Alina Matei: Din toate punctele de vedere, nu cunosc să fi fost vreo perioadă mai favorabilă dezvoltării femeilor ca cea în care trăim. Orice drept, ca orice prejudecată este doar cu urmări. Ce rol pot avea femeile juriste în a înțelege că fiecare este responsabil de alegerile lui (profesionale, personale)?
Liliana Cătălina Alexe: Un rol la fel de important ca şi al femeilor din celelalte profesii. Nu l-aş maximiza în mod special pe cel al femeilor juriste, întrucât mi s-ar părea nedrept.
Cultura juridică nu are un cuvânt mai greu de spus în a înțelege responsabilitatea alegerilor noastre decât celelalte feluri de îmbogăţire profesională.
A înțelege dreptul ca fenomen cultural înseamnă şi a înţelege dreptul ca fenomen social.
Responsabilitatea alegerilor înseamnă a accepta şi a suporta consecinţele şi, poate, din această perspectivă ce ne duce cu un gând fugar în zona dreptului, femeile juriste au un uşor avantaj.
Am constatat că femeile din toate profesiile, şi nu doar ele, au înțeles că viaţa, în fapt, este o sumă de alegeri. De la cele mai mici, nesemnificative, zilnice la cele mai mari şi mai grozave pentru noi, de fiecare dată când alegem (un lucru sau altul, o direcţie sau pe cea opusă, un om sau altul) viaţa ni se rostogolește, schimbându-şi mereu sensul de mers.
Cele mai importante alegeri sunt cele personale, alegerile oamenilor de lângă noi. Potrivit afirmației lui Jim Rohn „Ești media celor 5 oameni cu care îți petreci cel mai mult timp”, iar „persoanele cu care te asociezi îți determină până la 95% din succesul sau insuccesul în viață”, evocând şi concluzia studiului profesorului David McClelland de la Harvard. Dacă sunt de calitate şi motivanţi, oamenii merită păstraţi.
Şi per a contrario (ca în drept) să le dăm drumul, lăsându-i să plece pe toți cei care nu ne aduc un plus în viaţă. Alăturând o cugetare proprie (de această dată), cred că suma oamenilor apropiaţi de lângă noi rămâne într-un fel constantă şi dacă nu le vom lasă pe unii să se piardă pe drumul nostru, nu vom afla ce oameni minunaţi pot să ne intre în viaţă.
În pofida neputințelor omeneşti, avem nevoie de ceilalți pentru a fi fericiţi!
Responsabilitatea din planul personal se răsfrânge şi determină alegerile profesionale. Aceeaşi oameni ce ne stau aproape ne pot urca sau coborî, ne pot motiva sau demotiva, profesional vorbind, mai repede decât un tren de mare viteză.
Alegerea profesiei este o mare responsabilitate doar faţă de tine însuți şi nimeni altcineva. Iar dacă greșești, descoperindu-ţi vocația mai târziu, să nu eziţi să schimbi direcția.
Și pentru că trăim vremuri tulburi, instabile, în care drepturile se câştigă şi se pierd ca la joc de noroc, sunt şi eu întotdeauna în gardă că pot fi pusă în situația de la o lua de la capăt. Cât timp suntem sănătoși şi mai avem (încă) inima sus!
Se poate întâmpla să constanți că ţi-ai scris povestea într-o profesie şi nu mai poţi spune mai mult. Dar asta nu ne împiedică să visăm la un mâine profesional mai bun şi mai frumos în altă parte. Şi în fond, cum se spune, nimeni nu poate închide uşi pe care Dumnezeu le deschid pentru tine. Sau ferestre …
Alina Matei: Ați avut un model feminin care v-a inspirat de-a lungul timpului?
Liliana Cătălina Alexe: Un model feminin care să mă farmece în tot nu am. Dar am admirat, de-a lungul timpului, trăsături şi calități ale doamnelor cu care mi-am intersectat viața personală și profesională. Mai caut însă și acum „eleganța feminină” un fel de pachet „mișto” (cum ar zice fiu-miu și, recunosc, cum spun deseori și eu) de atitudine, vocabular, etichetă, patimă, care ar putea să înfrumusețeze și cel mai banal chip. Dar nu am întâlnit-o, din păcate.
Câteva doamne, care nu sunt ale breslei mele, au reușit la un moment dat să mă cucerească. Și crede-mă, sunt chiar greu de cucerit! Un fel de redută de la 48. Într-un final, însă, m-au dezamăgit.
Ca să nu fentez, cu grație, întrebarea ta, Alina, îți spun că îmi plac actrițele Demi Moore și Jennifer Garner (ambele etalon de vârstă, nu pentru că arată bine, ci pentru că nu au semne de îmbătrânire instalate pe chip sau corp, împingând target-ul de frumusețe, în concurență cu cel de 20 ani +, la 50 ani +, iar Jennifer și pentru gropițele care pe mine m-au sedus), dar și prințesa Diana Spencer (pentru grația memorabilă și puterea izvorâtă din suferință).
Alina Matei: Am trăit în epoca Pandemiei și a tulpinilor de COVID-19. Cum a fost această perioadă pentru dumneavoastră, din punct de vedere personal și profesional?
Liliana Cătălina Alexe: Una chiar extraordinară, aș spune. Am traversat-o ușor, la propriu, puțin afectată de restricțiile impuse de autorități. Am mers aproape zilnic la instanță, aducându-mi la zi lucrările restante și m-am bucurat la propriu de acea perioadă ca de o „vacanță cu aer special”.
Nu m-am îmbolnăvit, nu m-am temut de asta și nu am intrat în trendul vaccinării. Când planeta se revoltă și se clatină, întotdeauna vin, mână în mână, și durerea, dar și progresul.
Am intuit, totuși, potențialul enorm de schimbare ce va veni și era „profund digitală” care a urmat şi în care ne aflăm astăzi în toată forţa ei.
Acum, însă, avem nevoie de o „epidemie” de iubire. Să ne vindecăm de nepăsare, răutate, invidie și egoism.
Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru toate doamnele din lumea juridică.
Liliana Cătălina Alexe: „Adevăratul eu este ceea ce ești, nu ceea ce fac ceilalți din tine” spunea Paul Coelho şi îi împărtășesc gândul în tot.
Le-aș sfătui pe „the beautiful ladies of the legal word” să facă fiecare o călătorie spre un ALT EU al lor, abandonând ușor, treptat, modelul nescris impus de profesiile din care fac parte și s-ar putea să le aducă o evadare din suferința pe care și profesiile juridice o poartă.
Să se ostenească mai mult în această privință (cum ne-ar spune duhovnicul), să nu-și găsească puncte de sprijin în părerile preconcepute și să nu-și piardă autencitatea, încercând să fie ca celelalte.
Să treacă încet prin viață, să nu o grăbească, să nu caute „validări”, să înceapă fiecare zi și cu o doză de „Nu-mi pasă!” față de „ștampilele” nedrepte puse de semeni.
Să-și ducă zâmbetul în profesii și să-l lasă acolo ca pe cel mai frumos semn al trecerii lor.
Dacă au nevoie de ajutor, să nu ezite să mă caute… 😉
Iar pentru toate „lady in progress”, adresându-mă și studentelor minunate ale facultăților de drept din toate țară și, în primul rând, frumoaselor maioresciene, le spun să ia cu „tupeu” (în cel mai adorabil sens al cuvântului) profesiile juridice și să le schimbe total ca mentalitate și direcție. Să le dea un suflu nou!
Îmi pun toate speranțele mele de schimbare în ele!
Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine!
Liliana Cătălina Alexe: Era și timpul să ajungeţi și la mine, Alina!😉 Acesta a fost un alt fel de „Vă mulțumesc și eu! Recunoscătoare”.
Și un nou „Mulțumesc, draga comunitate JURIDICE.ro!” pentru aventura mea alături de voi, pentru oamenii de o calitate nebănuită pe care i-am cunoscut în acest spațiu, mi-au devenit prieteni, care m-au susținut și s-au calificat în „lista oamenilor din sufletul meu”, dovedind forța uriașă a prietenilor create „din online”.
Alina Matei: De asemenea, mulțumiri speciale celor care au făcut posibil acest minunat proiect, adică partenerilor JURIDICE.ro: BCR, certSIGN, CSALB, OMV Petrom.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
