Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Nelegalitatea audierii ca martor prin încălcarea dreptului la tăcere și neautoincriminare


04.06.2020 | Alexandrin REZNIC
Secţiuni: CCR, Content, Drept penal, Jurisprudență, Opinii, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Alexandrin Reznic

Alexandrin Reznic

În data de 02.06.2020, prin comunicatul Curții Constituționale a României s-a adus la cunoștința publicului faptul că s-a admis excepția de neconstituționalitate a soluției legislative cuprinsă în art. 118 din Codul de procedură penală, care nu reglementează dreptul martorului la tăcere și la neautoincriminare.

În procesul penal martorul se bucură de dreptul de a păstra tăcerea și de a nu contribui la propria incriminare, în măsura în care prin declarația pe care o face s-ar putea autoacuza. Considerăm că în mod neloial se administrează această probă, care deși cel mai adesea nu este enumerată de procuror în cuprinsul mijloacelor de probă din rechizitoriu, se regăsește în dosarul de urmărire penală, urmărind a aduce în fața instanței o probă nelegal administrată, aspect ce contravine echitabilității procedurii judiciare, instanța de judecată urmând a avea acces efectiv la declarația pe care inculpatul a dat-o în calitate de martor în faza de urmărire penală, afectând în mod obiectiv imparțialitatea de care trebuie să dea dovadă.

Spre deosebire de situația inculpatului sau a suspectului care poate refuza să dea declarații în procesul penal invocând dreptul la tăcere, martorul nu poate refuza să dea declarații invocând dreptul la tăcere, întrucât, în principiu, calitatea în care este audiat nu relevă formularea unei acuzații în materie penală împotriva sa. Dacă pe parcursul audierii se constată că martorul face declarații prin care se autoincriminează, organul judiciar are obligația procedurală pozitivă de a-i aduce la cunoștință dreptul la tăcere. Dacă organul judiciar nu îi aduce la cunoștință dreptul la tăcere prevăzut de art. 188 C.P.P., nu se poate considera că martorul a renunțat în mod neechivoc la dreptul la tăcere prin simpla continuare a relatării[1].

Mecanismul compensatoriu al vătămării dreptului la tăcere și a privilegiului împotriva incriminării este dat de lege, care prevede că organul judiciar nu va putea folosi aceste declarații împotriva martorului, iar toate probele derivate sau informațiile utilizate pe care organul judiciar le obține ca urmare a declarațiilor incriminatoare ale martorului să fie excluse. Astfel, mijlocul de probă obținut cu încălcarea dreptului la tăcere și a privilegiului împotriva autoincriminării este lipsit ex lege de valoare probantă, atât cu privire la conținutul acestor declarații, cât și cu referire la credibilitatea lor.[2]

În ipoteza în care organele de urmărire penală nu au procedat la întreruperea audierii de îndată ce martorul a dat declarații prin care se autoacuza, ci au continuat ascultarea, cu încălcarea dispozițiilor art. 118 C.P.P., se va dispune excluderea probei întrucât aceasta a fost ab initio nelegal administrată.

Din cuprinsul procesului verbal de aducere la cunoștință a drepturilor martorului, precum și din conținutul declarației de martor, astfel cum sunt folosite în mod uzual pe formate tipizate clasice de către organele de cercetare penală, reiese în mod neechivoc ca anterior începerii audierii nu i se aduce la cunoștință martorului – făptuitor dreptul prevăzut la art. 118 C.P.P., fiind prevăzute doar drepturile prevăzute pentru martorul direct, neimplicat în presupusa săvârșire a infracțiunii.

În ipoteza în care făptuitorul este identificat de persoanele vătămate, surprins de organele de poliție chemate la fața locului, infracțiunea cercetată se circumscrie auspiciilor art. 293 alin. 1 sau alin 2. Cod procedură penală, astfel încât organul de urmărire penală nu poate în nici unul dintre cazuri să procedeze la audierea ca martor a persoanei bănuite de săvârșirea infracțiunii, fără a-i aduce la cunoștință prevederile art. 118 Cod procedură penală. Singura posibilitate de a proceda la audierea făptuitorului în calitate de martor se regăsește în cazul faptelor cu autor multiplu, pentru descrierea și detalierea acțiunilor infracționale a celorlalte persoane implicate, dar considerăm că această modalitate de anchetă reprezintă o probă de neloialitate a organelor de urmărire penală în faza de anchetă, întrucât în ipoteza efectuării în continuare a urmăririi penale față de persoană, individul audiat anterior ca martor (când nu are posibilitatea de a refuza să dea declarații) la momentul audierii în calitate de suspect se poate prevala de dreptul la tăcere în integralitate cu privire la toate faptele și toate persoanele implicate.

În ipoteza în care organele de urmărire penală nu ar fi pe deplin convinse de posibilitatea ca persoana audiată ca martor să fie autorul faptei reclamate, acesta poate constitui unul din motivele pentru care nu ar fi adus la cunoștință dreptul prevăzut de art. 118 C.P.P., dar atunci când pe parcursul audierii martorul începe să se autoincrimineze, audierea se impune a fi imediat întreruptă, trebuind ca martorului să îi fie adus la cunoștință dreptul la tăcere și doar ulterior se impune continuarea declarației, în ipoteza renunțării la acest drept.

Este evident că existența datelor și probelor la care face referire art. 305 alin. (3) C.proc.pen. are, de facto, valența unei acuzații penale, pentru că așa cum doctrina și jurisprudența CEDO a apreciat, dobândirea calității de suspect intervine ex lege atunci când sunt îndeplinite condițiile art. 77 și 305 alin. (3) C.proc.pen., care impun organului judiciar să constate existența unei acuzații în materie penală. În cauza Brusco c. Franței, Curtea Europeană a statuat că o persoană dobândește calitatea de suspect, nu din momentul în care această calitate îi este adusă la cunoștință, ci din momentul în care autoritățile aveau motive plauzibile pentru a-l suspecta de comiterea unei infracțiuni.

Legat de standardul probatoriu despre care se vorbește în normă, indiciile rezonabile (definite de o vastă jurisprudență CEDO ca fiind date, informații apte să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi comis o infracțiune) trebuie să rezulte din date și din probe.

În practica judiciară s-a reținut că: dreptul la un proces echitabil este înfrânt atunci când, deşi acuzarea este în posesia unor suspiciuni rezonabile că o persoană este implicată într-o activitate infracţională, nu aduce la cunoştinţa persoanei aceste aspecte şi „alege” modalităţi alternative de ascultarea sa, pentru ca ulterior să le considere probe şi să valorifice aceste probe împotriva aceleaşi persoane. Dacă la momentul audierii în calitate de martor, organele de urmărire penală cunoşteau că persoana audiată este implicată în activităţi de natură infracţională, prin modalitatea în care organul de urmărire penală alege să își fundamenteze acuzaţia în materie penală formulată împotriva inculpatului se încalcă în mod flagrant principiul instituit de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, referitor la dreptul la un proces echitabil, prin încălcarea dreptului la apărare al acestuia. Este dincolo de orice îndoială că audierea unei persoane în calitate de martor, deşi se cunoaşte că este implicată într-o activitate infracţională în legătură cu care este audiat, este contrară dispoziţiilor legale .

De asemenea, în jurisprudență se mai reține că: „Revenind la conţinutul declaraţiilor autoincriminante, se reiterează că, în egală măsură, acestea conţin explicaţii ale demersului personal în cadrul activităţii ilicite şi evidenţieri ale contribuţiilor participanţilor. Deşi declaraţia de martor este divizibilă şi retractabilă şi este interzisă folosirea doar împotriva sa, dacă martorul a dobândit ulterior calitatea de suspect, iar nu împotriva coparticipanţilor, judecătorul de cameră preliminară va exclude întreaga declaraţie din ansamblul probator,iar nu părţi ori paragrafe, pe considerentul că mijlocul de probă este obţinut nelegal în ansamblul său, în considerarea ignorării art. 118 NCPP, ce trebuia adus la cunoştinţa celui audiat”.

Din punctul nostru de vedere, încălcarea principiului loialității administrării probelor atrage automat excluderea probei, conform art. 102 C.proc.pen., fără a fi nevoie ca inculpatul să demonstreze existența vătămării. Această vătămare oricum există prin maniera (neloială) în care organele judiciare înțeleg să administreze probatoriul împotriva inculpatului, vătămându-i exercitarea dreptului la apărare, afectând echitatea procedurii așa cum este aceasta recunoscută de C.E.D.O., iar în temeiul art. 102 alin. 2 C.proc.pen, raportat la Decizia Curții Constituționale nr. 22/18.01.2018, se impune constatarea nulității declarației de martor și eliminarea în fizic din conținutul dosarului a probei astfel obținute, pentru garantarea efectivă a prezumției de nevinovăție a inculpatului și a dreptului la un proces echitabil al acestuia.


[1] Cauza Stojkovic c. Franței și Belgiei, par. 51,
[2] Mihail Udroiu- Sinteze și grile, ed. 5, 2018.


Avocat Alexandrin Reznic

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti