WOMEN IN LAW. Ioana Gelepu: Profesia de avocat este foarte potrivită pentru femei
20 iulie 2022 | Alina MATEI
Alina Matei: Mulțumesc, stimată doamnă avocat Ioana Gelepu, Partner ȚUCA ZBÂRCEA & ASOCIAȚII, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. WOMEN IN LAW este despre femei, despre ceea ce fac ele în viața profesională și nu numai. O să vă rog să ne spuneți ce vă definește pe dumneavoastră ca profesionist?
Ioana Gelepu: Multumesc și eu pentru invitație, este o plăcere să mă adresez cititorilor Juridice.ro.
Cred că cei care îmi stau alături (clienți, avocați) sunt mai în măsură să vorbească despre mine într-un mod obiectiv.
Aș putea spune, în schimb, cum este un avocat pe gustul meu: dedicat clientului, mereu conștiincios în a-l sprijini, determinat să găsească soluțiile viabile oricât de disperată ar părea situația, preocupat de rigoare, răbdător când trebuie să construiască cu migală un caz complicat, încercând să fie cu un pas înaintea celui mai versat adversar pe care și-l poate imagina atunci când își planifică strategia și care privește mintea umană ca pe un fenomen în continuă expansiune, ce poate naște idei strălucite.
Alina Matei: Mediul juridic oferă femeilor oportunitatea de a fi ceea ce vor ele să fie? Din experiența dumneavoastră, implicarea femeilor, indiferent de profesia juridică aleasă, este limitată/nelimitată?
Ioana Gelepu: O să vorbesc despre cazul particular al avocaturii pentru că acesta îmi este familiar. Mi se pare o profesie foarte potrivită pentru femei. Iar multiplele exemple de femei cu o carieră frumoasă în acest domeniu vorbesc mult mai elocvent decât aș putea eu să o fac despre implicarea lor.
Eu văd avocatura ca pe un joc al minții și, ca atare, este o lume plină de posibilități și șanse care se deschide oricui îi place să se joace cu aceste mărgele care sunt ideile. Cred că femeile sunt la fel de talentate ca și bărbații pentru a face acest lucru. Cu precizarea că fiecare categorie excelează la capitole ușor diferite, după părerea mea. Spre exemplu, bărbații îmi par mai temerari și mai iuți în decizii, femeile mai prudente și mai înclinate spre o viziune analitică. Însă ambele perspective sunt la fel de utile. Orice client va vrea să știe, în egală măsură, care e momentul mai potrivit să atace (iar aici un bărbat ar fi mai calificat să dea sfaturi), dar și să aibă un manual de instrucțiuni pentru când va fi atacat (lucru pentru care femeile par mai dăruite). A nu se înțelege de aici că femeile sunt bune la întâmpinări, iar bărbații la cereri de chemare în judecată. Era doar un exemplu simplist care încerca să pună în pagină modul în care putem conlucra.
Alina Matei: Trecerea femeii juriste de la rolul de soție/iubită/mamă la cel de profesionist al dreptului ce filtre ar trebui să parcurgă, pentru ca niciunul dintre cele două ”roluri” să nu fie afectat de prejudicii majore?
Ioana Gelepu: O să încep cu finalul: nu știu.
Însă știu ce am aflat pe drumul căutării care m-a adus la răspunsul (doar aparent) demoralizant de mai sus.
Am întrebat un om excepțional, medic chirurg celebru, care în fiecare zi operează câteva cazuri extrem de grave, cât trebuie să dormim pentru a fi 100 la sută funcționali și cât doarme el. Mi-a spus că el se odihnește 4 ore pe noapte (și părea foarte vioi în timp ce relata acest lucru), dar și că nu există o rețetă universală.
Iar din acel moment am înțeles că toate calculele mele angoasate (cât trebuie să dorm și cât timp ar trebui să petrec la birou astfel încât ceea îmi rămâne pentru familie și pentru mine să ducă la o existență cât de cât armonioasă) nu își aveau sensul. Timpul la birou sau cu familia nu este consumat in funcție de un program stabilit de forțe superioare, așa că întrebarea nu era cât trebuie să o fac, ci care sunt nevoile mele și cum pot construi un pod între acestea și sursele de satisfacție pe care le am, astfel încât cele două să se țină de mână.
Uneori ne pierdem pur și simplul în vârtejul zilelor și uităm ceva important și simplu: să stabilim, înainte de toate, ce ne aduce satisfacție în general, care sunt lucrurile ce contează pe care tindem să le obținem în ziua respectivă, iar apoi să ne organizăm, dând la o parte ce ne încurcă sau nu ne ajută suficient pe de o parte, și, pe de altă parte, prioritizând.
Alina Matei: Din toate punctele de vedere, nu cunosc să fi fost vreo perioadă mai favorabilă dezvoltării femeilor ca cea în care trăim. Orice drept, ca orice prejudecată este doar cu urmări. Ce rol pot avea femeile juriste în a înțelege că fiecare este responsabil de alegerile lui (profesionale, personale)? Ca Tu cum vezi lucrurile?
Ioana Gelepu: De acord cu prima parte. Am însă rezerve în ceea ce privește partea a doua. Există încă prejudecăți în avocatură. Nu sunt multe, nu sunt nici puține, însă sunt acolo.
Și eu am avut cândva, când eram foarte tânără. Mi se părea că, din moment ce atâta amar de ani bărbații au dominat toate domeniile (cultură, știință, politică) înseamnă că au femeile o hibă care le-a făcut să rămână în urmă. Acum mi se pare că această teorie este de o înduioșătoare stupiditate. Când am avut primul copil, am înțeles cât de fragilă poate fi o femeie însărcinată sau care abia a născut. Și atunci am priceput și de ce ar fi posibil ca suratele mele îndepărtate care aveau 10-20 copii să fi ajuns aservite bărbaților.
Avansând pe drumul meu profesional m-am lovit de câteva ori de prejudecăți și am avut sentimente amestecate, furia fiind unul dintre acestea. Spre exemplu, îmi amintesc cum un cineva îmi explica pe un ton doct că, în fața judecătorilor femei, doar bărbații ar trebui să pledeze. Cum ar veni, doar un bărbat este capabil să identifice argumentele care ar putea seduce mintea (mai slabă și influențabilă) a unei femei. Nu știu ce soluții avea acest personaj plin de inventivitate pentru cabinetele având titulare femei, mi-e și groază să-mi imaginez. Dată fiind ponderea femeilor având funcție de judecător în ansamblul acestei categorii profesionale poate că le-ar fi propus, pentru eficientizare, o operație de schimbare de sex.
Acum reacționez altfel. Aproape nu mai dau importanță unor astfel de episoade. Este ca și cum interlocutorul ar avea o afecțiune care a dus la o excrescență pe frunte. Decența îi spune să nu te uiți la acea mică zonă inestetică. Te uiți discret în alta parte și îți spui: o să-i treacă.
Alina Matei: Ați avut un model feminin care v-a inspirat de-a lungul timpului?
Ioana Gelepu: Eu înțeleg prin model a pune pe cineva pe un piedestal și a încerca să-i urmezi calea.
Pornind de la această definiție, nu cred în modele. Privind lucrurile la un nivel foarte general, aș spune că oamenii sunt ființe minunate, dar și pline de contradicții: uneori capabili de sacrificii pline de abnegație, iar altă dată – neverosimil de meschini sau lași. Ca atare, nimeni nu este admirabil din toate punctele de vedere.
Mai cred însă că viața este un spectacol uluitor, la care ar fi bine să participi cu ochii larg deschiși și cu urechile ciulite. Ca atare, îmi propun să fiu un observator atent în privința celor din jur. Mi se întâmplă destul de des să descopăr lucruri la cei care sunt lângă mine în mod obișnuit sau conjunctural, care mă emoționează sau pur și simplu mă încântă la nivel intelectual. Pentru mine, acest permanent flux de emoții și idei ține locul noțiunii statice de model pe care îl urmezi de-a lungul vieții. Și sfârșește cumva prin a se imprima asupra noastră: mai cade câte o cortină din interior și poți privi în ochi lucruri la care ți-a fost teamă să te gândești sau pur și simplu, analizând un terț în loc să te judeci pe tine, adică observând totul cu mai puțină emoție decât ai face-o în mod obișnuit, este ca și cum ai primi o cheie magică care te ajută să simplifici situații ce ți se păreau foarte complicate. Pe scurt, eu mă inspir din tot ce este în jurul meu.
Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru toate doamnele din lumea juridică.
Ioana Gelepu: Să fie în permanență într-un dialog blând, tolerant și deschis cu ele însele. Cumva ne lăsăm purtate de încercarea de rezolva zeci de probleme cu care ne confundăm de-a lungul zilei și la final sfârșim prin a ne da o notă proastă la cel puțin una dintre materiile importante. Ar trebui să ne bucurăm că facem ceea ce ne place, iar dacă ajungem la concluzia că un anume segment din viața noastră profesională ne aduce mai mult tumult decât satisfacție, atunci trebuie să avem curajul de a schimba acel ceva cât mai repede. Indiferent că este vorba despre domeniul de drept în care activăm, o anumită formulă procesională sau de interacțiunea cu diverși oameni. Viața ne arată că lucrurile se repetă. Așa că este total improbabil ca ceva care îți face rău să devină vreodată energie pentru bine.
Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine!
Ioana Gelepu: Și eu vă mulțumesc pentru această discuție.
Alina Matei: De asemenea, mulțumiri speciale celor care au făcut posibil acest minunat proiect, adică partenerilor JURIDICE.ro: BCR, certSIGN, CSALB, OMV Petrom.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
