« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii

Internarea forțată și refuzul externării dăunează grav sănătății și democrației
08.06.2020 | Sandra DINESCU

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Sandra Dinescu

Sandra Dinescu

Potrivit Ordinului ministrului sănătății nr. 555/2020[1]:

Toți pacienții pozitivi SARS-CoV-2 vor fi duși la spitalele de faza I sau II, unde vor fi evaluați prin teste biologice inflamatorii, hematologic, radiologic pulmonar/CT. În funcție de rezultat, se vor departaja în următoarele categorii de severitate care vor orienta internarea lor ulterioară în spitale de faza I, II, suport sau în unități de izolare și tratament”.

În virtutea Ordinului, toți pacienții pozitivi, chiar și cei asimptomatici ori cei care dezvoltă forme ușoare de COVID 19, ar fi internați, chiar dacă spitalizarea nu este necesară pentru sănătatea lor.

La data de 29 mai 2020, Ordinul a fost completat cu următoarea prevedere: „După încetarea stării de urgență, în funcție de evoluția epidemiologică locală, se pot relua internările și intervențiile chirurgicale programate, precum și activitatea din ambulatorii, nefiind necesară respectarea procentelor menționate la subpct. 1”. Subpunctul de referință stabilește că: „Se reduc cu până la 80% internările programate, precum intervențiile chirurgicale programate pentru pacienții cronici în unitățile sanitare cu paturi din centrele universitare, și până la 50% față de luna februarie activitatea din ambulatorii”.

La două săptămâni după încetarea stării de urgență, Ordinul amintit a permis spitalelor să își reia activitatea de tratare a pacienților netestați pozitiv fără a respecta limitările de internare exprimate procentual.

Potrivit aceluiași ordin: „Orice pacient din spitalele de faza I, II, suport sau unități de izolare și tratament se va externa în condițiile în care există două determinări consecutive ale ARN SARS-CoV-2 nedetectabile, la interval de minimum 24 de ore. Nu este necesară izolarea la domiciliu pentru încă 14 zile a pacienților externați cu două determinări consecutive ale ARN SARS-CoV-2 nedetectabile. Exsudatul nasofaringian care reprezintă criteriu de externare (2 teste negative) se efectuează la cazurile a căror stare clinică sugerează vindecarea sau chiar au devenit asimptomatice”.

Externarea este așadar condiționată de obținerea a două teste negative succesive, iar momentul prelevării este lăsat la aprecierea personalului medical.

Normele care reglementează internarea pacienților testați pozitiv indiferent de starea sănătății și chiar în lipsa acordului lor și care condiționează externarea sunt nelegale. Aceste norme nesocotesc drepturile omului, încalcă atât Constituția României, cât și convenții internaționale.

De altfel, aceste norme nu iau în calcul nici sănătatea pacienților testați pozitiv, fiind evident că pentru o persoană asimptomatică ori cu o formă ușoară de COVID 19 este preferabil să se izoleze la domiciliu, mai ales că nu au dispărut miraculos nici infecțiile nosocomiale, nici celelalte boli cu ocazia apariției noului virus. De altfel, la nivel internațional sunt vehiculate teorii potrivit cărora viremia ar putea influența evoluția virusului, nefiind exclus ca o persoană care este expusă unei cantități mai mari de virus, într-un mediu precum cel din spital, să dezvolte o formă mai gravă a bolii. De asemenea, pot apărea și rezultate fals pozitive. Pe de altă parte, uneori testarea este descurajată până la apariția eventualelor simptome, măsurile de prevenție fiind aplicate discreționar.

Recomandările OCDC (European Centre for Disease Prevention and Control) sunt în sensul că pacienții asimptomatici ori cei cu forme ușoare nu necesită spitalizare și pot ieși din autoizolare după opt zile de la apariția simptomelor ȘI dispariția febrei ȘI după îmbunătățirea celorlalte eventuale simptome de cel puțin 3 zile[2].

Menționăm că nu am identificat nici un stat din Uniunea Europeană în care să fie obligatorie internarea pacienților asimptomatici ori a celor care dezvoltă forme ușoare de COVID 19. De asemenea, nu am identificat niciun stat în care mamelor să le fie interzis să intre în contact cu nou-născuții până la obținerea unuia sau mai multor teste negative și reiterăm faptul că practicile, ca și reglementările aferente, sunt inumane și pun în pericol persoane care nu se pot apăra[3].

Normele care impun internarea și permit refuzul externării sunt nelegale, nesocotesc convenții internaționale și Constituția României. Chiar dacă sunt conținute într-un ordin de ministru, care se bucură de o prezumție de legalitate, apreciem că nu legitimează nici internarea în lipsa acordului pacientului, nici refuzul externării la solicitarea pacientului și că cei prejudiciați pot solicita despăgubiri ministerului, spitalului și persoanelor responsabile.

Astfel cum reiese din Convenția europeană pentru protecția drepturilor omului și a demnității ființei umane față de aplicațiile biologiei și medicinei, Convenția privind drepturile omului și biomedicina, ratificate de România încă din anul 2001[4]: „Interesul și binele ființei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societății sau al științei” (art. 2).

Potrivit art. 61 din Noul Cod civil: „ Viața, sănătatea și integritatea fizică și psihică a oricărei persoane sunt garantate si ocrotite in mod egal de lege. Interesul și binele ființei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societății sau al științei”. Art. 67 din Cod prevede că: „Nicio persoană nu poate fi supusă experiențelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenții în scop terapeutic ori în scop de cercetare științifică decât în cazurile și în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege”. Cu privire la acest din urmă text, atragem atenția asupra faptului că un ordin de ministru nu are valoare de lege.

Ne indică chiar primul articol din Constituție că România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor sunt garantate și că respectarea supremației Constituției și a legilor este obligatorie. Tot Constituția impune respectarea prioritară a pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului.

Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate și nimeni nu poate fi supus niciunui fel de tratament inuman ori degradant, astfel cum prevăd atât Constituția, cât și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 26 din Constituție: „Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată. Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri”. Art. 34 prevede că: „Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat. Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice”. De asemenea, potrivit Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003, este obligatoriu consimțământul informat al pacientului în privința intervențiilor și procedurilor medicale propuse.

În conformitate cu prevederile art. 53 din Constituție, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică, dacă măsura este proporțională și adecvată și dacă este aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Firește, o persoană confirmată ori suspicionată a fi infectată cu noul virus ar trebui să se izoleze la domiciliu pentru a nu răspândi virusul, dar prevenția nu justifică nici internarea forțată, nici refuzul externării.

De altfel, este rezonabil să considerăm că măsurile dispuse prin Ordin conduc la prevenția răspândirii noului virus în comunitate? Evident, chiar dacă ar preveni, nu ar legitima sacrificarea niciunui om (nici a celor asimptomatici ori cu forme ușoare de COVID 19 care refuză spitalizarea, nici a celor care suferă de alte afecțiuni și care solicită internarea).

Nu cumva taman aceste măsuri descurajează oamenii de la a căuta sprijin medical atunci când prezintă simptome care nu sunt severe astfel încât să evite internarea? Cel mai probabil, nu se vor plimba nici pe la autorități, nici la muzee ori la terase, dar ar fi mai greu să lipsească de la serviciu 14 zile în lipsa unui certificat de concediu medical.

În ceea ce privește măsurarea temperaturii vizitatorilor pentru a li se permite accesul în sediile instituțiilor și autorităților publice, operatorilor economici și profesioniștilor, reglementările sunt discriminatorii și nu par susținute de studii[5]. Institutul Național de Sănătate Publică din România nu recomandă această măsură generalizat[6], ci exclusiv pentru activitățile de îngrijire personală, pentru accesul în interiorul școlii și pentru angajații care lucrează în birouri deschise[7]. Înaltul Consiliu al Sănătății Publice din Franța a întocmit un raport[8] amănunțit potrivit căruia măsurarea temperaturii pentru a se permite accesul în spații publice ar crea un fals sentiment de siguranță în rândul populației. Pe de altă parte, dacă studiile ar demonstra că măsura este adecvată, ar trebui extinsă și pentru accesul în mijloacele de transport în comun.

Nici registrul de evidență a rezervărilor clienților la terase, care cuprinde „date concrete pe baza cărora să poată fi efectuată ancheta epidemiologică”, nu pare a preveni răspândirea virusului. Potrivit Ordinului nr. 966/1809/105/2020[9], se asigură o distanță de 2 metri între mese, iar INSP definește cazul suspect ca fiind „contact faţă în faţă cu un caz de COVID-19 la o distanţă mai mică de 2 m şi cu o durată de minim 15 minute[10], astfel încât registrul nu este justificat nici medical. Acest Ordin însă este în vigoare și constituie o ingerință nepermisă în viața privată, chiar dacă pare a nu se aplica și chiar dacă a fost contestat și de ANSPDCP.

Așa cum știm cu toții, cei suspectați a fi comis o infracțiune beneficiază de prezumția de nevinovăție. Normele care impun internarea pacienților asimptomatici ori a celor cu forme ușoare de COVID 19 par a se întemeia pe o prezumție anticipată de vinovăție, ca și cum cei testați pozitiv, dacă nu ar fi păziți de personalul medical, transformat în gardian al statului, ar profita pentru a îi îmbolnăvi pe cei din jur.

Or, o asemenea eventuală temere nu ne pare justificată, mai ales că oamenii, în general, s-au comportat responsabil și solidar, au respectat recomandările autorităților și au păstrat distanțarea socială și fără a fi testați ori suspicionați a fi infectați. Iar eventuala neîncredere ar putea fi gestionată prin alte mijloace, mai ieftine și mai puțin nocive decât internarea îndelungată a unor persoane a căror stare de sănătate nu necesită spitalizare.

Fiind în mijlocul unei pandemii, orice persoană este predispusă infectării, astfel încât am putea abandona paradigma „noi” și „ceilalți”, cu siguranță am avea șanse mai mari să găsim soluții „împreună”, stigmatizarea celor testați pozitiv fiind o deprindere rudimentară și ineficientă. De altfel, chiar Constituția afirmă că statul român are ca fundament solidaritatea și egalitatea cetățenilor, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială.

Obținerea unor rezultate bune pe hârtie nu ajută pe nimeni la final și nu legitimează sacrificarea niciunei persoane, dimpotrivă. Sănătatea și viața privată ale fiecărui individ în parte trebuie respectate și tratate ca priorități într-o societate democratică, astfel cum ne amintesc convențiile internaționale și Constituția.


[1] Publ. în M. Of. nr. 290 din 07 aprilie 2020.
[2] Disponibil aici.
[3] Izolarea copiilor, sub pretextul prevenției, le pune viața și sănătatea în pericol, publicat pe www.juridice.ro, www.contributors.ro, www.hotnews.ro.
[4] Publ. în M. Of. nr. 103 din 28 februarie 2001.
[5] Triajul epidemiologic, avioanele și falsa siguranță, publicat pe www.juridice.ro.
[6] Disponibil aici.
[7] Disponibil aici.
[8] Disponibil aici.
[9] Publ. în . Of. nr. 461/30 mai 2020.[x] Disponibil aici.
[10]Disponibil aici.


Av. Sandra Dinescu

Cuvinte cheie: , , , , ,
Secţiuni/categorii: Dreptul sanatatii, Drepturile omului, Opinii, SELECTED TOP LEGAL, _CONTENT

Pentru toate secţiunile JURIDICE.ro click aici
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD