Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept civil
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
 1 comentariu

Contractele, de la bomboane și până la bursă – Whither Contracts?, de Ian R. Macneil
09.06.2020 | Astrid BOLEA

Secţiuni: Content, Drept civil, Opinii, Povestim cărți, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Astrid Bolea

Astrid Bolea

Popularitatea lui Ian R. Macneil se datorează teoriei relaționale a contractelor, pe marginea căreia s-a scris și se scrie în continuare, așa-numitele „noi” doctrine contractuale utilizând teoria relațională în explicarea unor fenomene sau chiar reabordarea unor instituții juridice. Citirea articolului nu trebuie justificată neapărat de un interes pentru lucrările lui Macneil. Autorul a scris extensiv pe parcursul concretizării și șlefuirii a ceea ce este acum teoria relațională, multe dintre articolele lui Macneil fiind în sine exerciții de imaginație juridică.[1] Whither Contracts? este un asemenea exemplu. Macneil arată faptul că o construcție contractuală există în fiecare relație interumană, de la cumpărarea de către un copil a unei bomboane cu cinci cenți și până la vânzarea acțiunilor.

TOP 3 CITATE

In contracts-in-cooperation, however, the most important single ingredient often is an unspecific general willingness to cooperate to achieve mutual success in the relationship. The legal system is thus often in the position not unlike that of a scientist who has to dry out a jellyfish before his instruments of examination can be used on it.[2]

Accepting arguendo that there is no such thing as a ”law of contracts” necessitates looking to something besides the law to support a belief that there is such a thing as contracts. The only place to turn is to the human behaviour which in common usage is called contractual. Upon doing this one finds that a vast variety of behaviour is encompassed, from a child’s purchase of a nickel candy bar to an arrangement to build an SST for the government, from a purchase of stock on a stock exchange where neither buyer nor seller ever see each other, to the continuing close relationship found between employer and employee.[3]

Continuing exchange relationships also are very likely to involve varying degrees of mutual social contracts. These contracts inevitably lead to cooperative behaviour.[4]

CE MI-A PLĂCUT:

Încercare de redefinire

Pentru Macneil, definițiile clasice ale instituției contractului contează prea puțin, motiv pentru care autorul propune o reclasificare a elementelor de bază ale contractelor: cooperarea, schimbul economic, planificarea viitorului relației contractuale, potențiale sancțiuni externe dreptului (deci, sancțiuni non-juridice) și controlul/manipularea social/ă. La aceste elemente, Macneil adaugă un al șaselea cvasi-element, a cărui prezență o recunoaște ca fiind mai degrabă sporadică: valoarea economică, element care imprimă contractului ceva din atribuțiile proprietății, precum caracteristica alienabilității. Locul central dintre acestea îl ocupă cooperarea, prin intermediul căreia Macneil definește contractele ca fiind în mod fundamental mecanisme de cooperarea și mecanisme de conflict doar în situații „patologice”, în care relația dintre părți nu a mai funcționat în condiții care asigurau cooperarea. Este interesantă observația lui Macneil cu privire la particularitățile juridice ale acestor „patologii” cu privire la care observă că de cele mai multe nu constituie „dreptul optim” pentru relațiile contractuale sănătoase.

Pe lângă această reabordare a instituției contractului, Macneil propune și o alternativă la predarea clasică a dreptului contractelor, discutând despre structura și conținutul unui curs reimaginat (revamping contracts doctrine). Această reconfigurare a modelului academic al dreptului contractelor ar acoperi subiecte de la o plasare a contractului în societate, precum rolul, consecințele și limitele relațiilor contractuale în societate și până la înțelegerea rolului avocatului în gestionarea relațiilor contractuale și a îndemânării acestuia (”lawyering” of contracts).

Abordarea economică

Deși Macneil scrie în mod expres că studiile sale nu se încadrează în doctrina law & economics, subiectul predilect de cercetare al multora dintre cei preocupați de teoria relațională a dreptului se încadrează în tipologia analizei economice a dreptului. Unii explică pe larg de ce doctrina relațională a lui Ian R. Macneil și Stewart Macaulay a mers pe un drum autonom, care nu se încadrează nici în tiparele clasice formalism vs. realism, nici în studii de tipul law & economics, nici în abordările din prisma instituțională (Oliver E. Williamson) și nici măcar în curentul mai recent al CLS (Critical Legal Studies). Elementul care apropie Whither Contracts în mod specific de o abordare de tipul analizei economice a dreptului este vizualizarea contractelor prin prisma costurilor de tranzacționare. Macneil scrie că multe dintre înțelegerile ce rezultă din studiul amănunțit al funcțiilor și tehnicilor încheierii contractelor (contracting) și ale dreptului contractelor s-au remarcat în evaluări din perspectivă economică ale tipologiilor de tranzacții, îmbinate cu studiul elementelor comportamentale.

CE NU MI-A PLĂCUT

Întrucât ceea ce nu mi-a plăcut nu constituie o critică în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă o frustrare personală (pe care probabil o resimte orice persoană implicată în studiul unui subiect căruia îi dedică pagini întregi și ore multe), aș încuraja cititorii să o perceapă ca atare. Este vorba despre nonșalanța scriiturii lui Macneil. Dacă suntem obișnuiti încă de pe băncile facultății să avem grijă în utilizarea termenilor uzuali din limbajul (aproape) colocvial în discuții care au tangență cu dreptul sau cu concepte juridice (ce să mai spunem despre lucrările academice), Macneil (și nu numai) nu are această apăsare. Deși poate părea facilă o lectură a unui autor care nu pare a suferi de prea multe apăsări de ordin semantic, realitatea este exact inversă; descifrarea lui Macneil este cu atât mai dificilă în momentul în care se încearcă găsirea continuității ideilor sale în decursul mai multor publicații. Consecvența nu doar terminologică, ci și cea a ideilor nu este un aspect care să se regăsească în articolele sale. Încercările de structurare, dacă sunt păstrate în decursul unui articol publicat în 1969, vor fi cel mai probabil răsturnate sau revizuite (parțial, sau într-o măsură majoritară) în decursul articolelor publicate în anii ce vor urma). Acesta este motivul pentru care lectura cercetării lui Macneil, deși interesantă și revoluționară în esență, devine greoaie, iar interpretarea intențiilor autorului „înțepenește” în momentele în care, spre exemplu, aceeași noțiune este utilizată în cuprinsul aceleiași lucrări atât cu un sens uzual, cât și cu unul juridic.


[1] Ian R. Macneil, Whither Contracts?, Journal of Legal Education, vol. 21, nr. 4. 1969, pp. 403 – 418. Disponibil aici.
[2] „În cazul contractelor bazate pe cooperare, cu toate acestea, cel mai important și unic ingredient de cele mai multe ori este o dorință generală și non-specifică de a coopera în vederea obținerii unui succes mutual în relația contractuală. Sistemul juridic este, deci, de multe ori în ipostaza nu cu mult diferită de cea a unui om de știință care trebuie să ucidă meduza înainte de a putea utiliza ustensilele pentru examinare.” – p. 409.
[3] „Acceptarea de dragul discuției, că nu există un „drept al contractelor”, presupune căutarea altui element, cu excepția dreptului, pentru a susține convingerea potrivit căreia există așa-numitele contracte. Singurul element rămâne comportamentul uman care, în mod normal, este numit „contractual”. Până a ajunge la această concluzie, se observă că o mare varietate de comportamente, de la cumpărarea unei bomboane de cinci cenți de către un copil, până la aranjamentul de construire a transportului supersonic pentru guvern, de la cumpărarea acțiunilor la bursă unde nici cumpărătorul și nici vânzător nu se văd față în față și până la relația continuă dintre angajator și angajator.” – p. 404.[4] „Continuarea relațiilor de schimb este de asemenea foarte probabil să presupună grade variabile de contractare socială mutuală. Aceste contracte duc, în mod inevitabil, la un comportament cooperant.” – p. 406.


Astrid Bolea

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

1 Comment
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti