Tribunalul Suceava. Emitere ordin de protecție pentru 3 luni pentru violență psihică și verbală. Scurte considerații critice cu privire la jurisprudența în materie
23 mai 2023 | Mircea GROZAVU
Mircea Grozavu
Prin Decizia Civilă nr. 448 din data de 05.05.2023, Tribunalul Suceava – Secția I Civilă a admis apelul declarat de către reclamantă și în rejudecare a dispus admiterea parțială a cererii de emitere a unui ordin de protecție împotriva fostului soț, pentru o perioadă de 3 luni, fiind stabilite mai multe restricții privind apropierea de reclamantă și de copiii minori ai părților din litigiu.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instituirea în favoarea ei și a copiilor săi minori a unui ordin de protecție, pentru o perioadă de 6 luni, întrucât:
– În timpul nopții datei de 16.04.2023, în jurul orei 21:15, pârâtul a tăiat cu flexul butucul de la poarta de acces în curtea casei în care locuiește reclamanta împreună cu cei doi copii ai săi, după care a adoptat un comportament violent verbal, proferând injurii la adresa tuturor celor din curte (copiii, reclamanta, mama reclamantei, sora și cumnatul reclamantei), după care a proferat amenințări cu moartea în timp ce era înarmat cu flexul. În vederea evitării stării de pericol, reclamanta și ceilalți oameni prezenți în curte s-au ascuns în casă, blocând ușa, însă pârâtul a procedat la lovirea repetată a ușii și a continuat comportamentul recalcitrant.
– Anterior acestei situații, atât pârâtul, cât și noua sa logodnică, au realizat mai multe acțiuni de agresiune psihologică dar și fizică față de reclamantă, care s-au manifestat prin supravegherea repetată și fără vreun interes legitim a locuinței reclamantei timp de aproape 8 luni, oprirea în trafic de către noua logodnică a pârâtului și agresarea ei fizică prin tragerea de păr și sustragerea telefonului pentru a nu putea chema poliția.
– Pârâtul a mai fost violent și în trecut, contra soției și copiilor, motiv pentru care în anul 2019 a fost supus unui ordin de protecție pentru fapte similare.
– Situația de stres emoțional constant pentru familia reclamantei este creată exclusiv de către pârât, încurajat de terțe persoane, care în loc să-și vadă de treburile lor înțeleg să o urmărească și să instituie o stare de spirit de teroare asupra reclamantei din cauza faptului că între cei doi există un partaj pe rol și pârâtul încearcă să-și impună cu forța voința ca să-i fie recunoscută o cotă de contribuție mai mare și atribuirea casei în natură deși acesta a abandonat această locuință din 2019.
În primă instanță, Judecătoria Fălticeni a stabilit că nu se justifică luarea vreunor măsuri de protecție, pentru următoarele motive:
– instanța apreciază că nu s-a probat existența unei stări de pericol iminent în privința vieții, integrității fizice sau psihice a reclamantei, fiindcă deși reclamanta a arătat că în data de 16.04.2023, în jurul orelor 21:15, pârâtul a tăiat butucul porții cu un flex, a intrat în curtea casei reclamantei și a amenințat-o atât pe reclamantă cât și pe celelalte persoane prezente cu flexul în mâna, amenințarea și deținerea acestui obiect de către pârât nu s-ar fi confirmat fără dubiu de martorii audiați în cauză.
– deși reclamanta a depus la dosar înscrisuri și înregistrări, acestea probează doar existența neînțelegerilor dintre părți, nu și starea de pericol iminentă la adresa ei și a copiilor.
– acțiunile pârâtului au fost realizate în contextual în care acesta consideră că dreptul său de proprietate asupra imobilului nu este respectat și în contextual în care există o relație conflictuală, tensionată, între părți, care datează de mai mult timp, starea conflictuală fiind generată de incapacitatea părților de a ajunge la o înțelegere cu privire la imobilul proprietate comună, părțile având la dispoziție alte modalități pentru a-și partaja posesia asupra acestuia.
În esență, Tribunalul Suceava a reținut că se justifică reformarea hotărârii instanței inferioare, pentru considerentele redate succint mai jos:
– Tribunalul reține că între părți există o relație tensionată, determinată de atitudinea pârâtului, care fiind nemulțumit de modul de împărțire și folosință a bunurilor comune a exercitat asupra reclamantei, în prezența minorilor, acte de violență verbală și psihologică, împrejurări care au creat pentru reclamantă și minori o stare de neliniște, lipsindu-i pe aceștia de echilibrul sociale, afectiv și moral specific unei vieți normale.
– Susținerea apelantei privind supravegherea neautorizată a domiciliului său este confirmată chiar de înregistrările video depuse de pârât în cursul judecății în primă instanță. De asemenea, înregistrările depuse de către reclamantă, confirmă afirmațiile acesteia privind manifestările necuviincioase ale pârâtului.
– Actele exercitate de către pârât nu pot fi justificate prin prisma faptului că acesta are un drept de proprietate asupra imobilului în care locuiește reclamanta, fiindcă în prezent acest imobil reprezintă domiciliul reclamantei și a minorilor. Astfel, exercitarea dreptului de proprietate, invocat de către pârât, nu poate aduce atingere integrității psihice sau emoționale a fost soții sau a copiilor săi. Depășirea acestor limite reprezintă o trecere în sfera ilicitului, cu consecințe și responsabilitățile aferente, știut fiind faptul ă violența psihologică (violența emoțională și cea verbală), constând în amenințări, intimidare, șantaj emoționale, inducerea fricii, presiune continuă, folosite pentru a manipula și controla, reprezintă un ”abuz emoțional” cu consecințe grave pe termen lung pentru victimă.
– Astfel, tribunalul apreciază ca fiind dovedit și faptul că, pârâtul, urmărind să-și impună propria voință prin forță, a provocat reclamantei și copiilor, stări de tensiune și de suferință psihică, prin actele de amenințare verbală, supravegherea locuinței, acțiunea demonstrativă asupra bunurilor, având în vedere frecvența, conținutul și momentul în care acestea au fost comise.c
În concluzie, considerăm că este salutară opinia Tribunalului Suceava, aceasta fiind în acord și cu alte hotărâri ale instanțelor naționale, cum ar fi spre exemplu Tribunalul Suceava – Decizia Civilă nr. nr. 145/2022 din 13.04.2022 și Tribunalul pentru minori și familie Brașov, Decizia Civilă nr. 17/28.03.2023, în care au fost luate măsuri de protecție pentru victimele violenței psihologice și verbale, chiar dacă nu s-a recurs și la fapte de violență fizică față de victime.
Apreciem că deși practica majoritară în domeniul litigiilor având ca obiect cererea de emitere a unui ordin de protecție are ca reper critic comiterea actelor de violență fizică împotriva persoanelor care solicită ordinul de protecție, totuși, se impune o reevaluare a acestei opinii și ca de fiecare dată, analiza globală a situației să fie analizată și din prisma violenței psihologice, acesta fiind suficient pentru emiterea unui ordin de protecție.
De asemenea, în mod just a fost reținut faptul că deținerea titlului de coproprietar asupra unui bun inhabitat de către victime nu permite agresorului să se comporte în mod discreționar, fără a servi drept o cauză de exonerare de răspundere pentru încălcarea normelor privind combaterea violenței domestice.
Av. Mircea Grozavu, Baroul Suceava
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
