ÎCCJ. Neasigurarea la trecerea de cale ferată. Săvârșirea infracțiunii de distrugere sau semnalizare falsă din culpă

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că fapta unui conducător auto de a nu se asigura în pasajul de trecere la nivel cu calea ferată nepăzită cu consecința lovirii de un automotor pentru transport călători întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere sau semnalizare falsă din culpă, prevăzută de art. 332 alin. 1 şi 4 din C. pen. În speță, instanța supremă a respins recursul în casație formulat de inculpat, întrucât nu este necesar să se producă şi impactul între un vehicul feroviar şi obstacol, în sensul ca materialul rulant să lovească obstacolul, infracţiunea consumându-se în momentul în care făptuitorul a aşezat pe linia ferată acel obiect. Înalta Curte constată că este neîntemeiată susţinerea recurentului, în sensul că acţiunea de traversare a căii ferate cu autovehiculul nu se subsumează ideii de aşezare a unui obstacol pe linia ferată în sensul normei de incriminare [art. 332 alin. 1 şi 4 din C. pen.]. În speţă, se constată că în sarcina inculpatului A. s-a reţinut comiterea faptei de distrugere sau semnalizare falsă, prevăzută de art. 332 alin. 1 şi 4 din C. pen., prin ocuparea gabaritului de liberă trecere şi aşezarea de obstacole pe calea ferată, iar activitatea inculpatului, astfel cum a fost reţinută cu titlu definitiv de către instanţa de apel, se circumscrie acestei modalităţi normative (inculpatul, aflat la volanul maşinii, fără să se asigure la traversarea căii ferate, a poziţionat autoturismul perpendicular pe şine, ocupând gabaritul de liberă trecere a automotorului aflat în circulaţie). (Decizia nr. 1/RC din 7 ianuarie 2020, pronunțată de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție)