Subrogația legală – efecte și remedii pentru creditorul garantat în procedura insolvenței
25 noiembrie 2022 | Mihai POPA, Diana DOBROMIR
Mihai Popa
Diana Dobromir
Subrogatia legala este o institutie hibrida din perspectiva naturii sale juridice care, la nivel teoretic, nu comporta mari discutii, fiind unanim recunoscuta ca unul dintre instrumentele care transmit si transforma obligatiile, in concret, un mijloc de transmitere a dreptului de creanta, cu toate garantiile si accesoriile sale catre un tert (solvens) care a platit pe creditorul initial in locul debitorului.
Cazuistica ultimei perioade ne-a invatat, insa, ca in procesul de implementare a acestui mecanism juridic apar complexe dezbateri asupra situatiei premisa instituita de dispozitiile art. 1596 lit. a) din Codul Civil care are in vedere ipoteza creditorului chirografar care a platit creanta unui creditor garantat si care va fi subrogat ipso iure in drepturile creditorului platit, dobandind astfel ipoteca sau privilegiul care insoteste creanta.
Intr-o astfel de situatie, devine de interes practic identificarea remediilor pe care le are la dispozitie creditorul garantat pentru securizarea drepturilor sale in procedura de insolventa, cu atat mai mult cu cat acesta se regaseste in situatia de a fi inlaturat, poate fara voia sa, dintr-o procedura in care, beneficiind de o creanta supragarantata, ar fi avut tot interesul sa ramana – spre exemplu, din perspectiva incasarii accesoriilor in ipoteza aproape sigura a valorificarii obiectului garantiei la o valoare mai mare decat cea inscrisa in tabelul definitiv sau tabelul definitiv consolidat de creante.
Astfel, cu referire la conditiile generale ale subrogatiei legale prevazute de dispozitiile art. 1596 lit. a) Cod Civil, in primul rand, este necesar ca plata sa fie facuta de catre un creditor si nu de catre un tert[1], intrucat, in acest din urma caz, tertul nu se subroga in drepturile creditorului platit si, in al doilea rand, trebuie mentionat ca de subrogatia legala poate beneficia orice creditor, cu conditia ca acela pe care il plateste si in locul caruia urmeaza sa se subroge sa aiba un rang superior datorita unei ipoteci sau unui privilegiu.
Nu in ultimul rand, cu referire la caracterul total sau partial al platii in vederea eficacitatii subrogatiei legale prevazute de art. 1596 lit. a), literatura de specialitate[2] argumenteaza, intr-o opinie, faptul ca pentru a opera acest tip de subrogatie legala, plata trebuie sa fie integrala, deoarece o plata partiala nu poate duce decat la o subrogatie conventionala consfintita de creditor. Intr-o astfel de situatie, creditorul initial poate refuza plata partiala oferita de un creditor posterior, desi in cazul subrogatiei legale nu este cerut consimtamantul creditorului si, in caz de refuz, se recurge la oferta reala urmata de consemnarea sumei, reglementata de art. 1011 Cod procedura civila.[3]
Exista, insa, si opinia contrara[4] care apreciaza ca subrogatia legala in folosul creditorului care plateste unui creditor preferit produce efecte si in ipoteza platii partiale, discutiile purtandu-se, intr-o astfel de situatie, exclusiv cu privire la concursul care se naste in legatura cu incasarea creantei.
Acest conflict este solutionat de art. 1598 Cod Civil astfel: a) regula este evidentiata de prevederile art. 1598 alin. (1) Cod Civil care trateaza ipoteza in care creditorul initial este titularul unei garantii, situatie in care acesta va avea prioritate in exercitarea drepturilor sale pentru partea neplatita din creanta si b) exceptia se identifica in cuprinsul art. 1598 alin. (2) care reglemeaza situatia in care creditorul initial si-a asumat fata de subrogat obligatia de a garanta suma reprezentand partea din creanta ce a facut obiectul platii, caz in care subrogatul va fi cel care va avea drept de preferinta in raport cu creditorul initial.
Proba subrogatiei legale implica atat dovada platii facute de solvens (totale sau partiale), cat si a faptului ca subrogatul se gaseste in ipoteza imprejurarii prevazute de dispozitiile art. 1596 lit. a) Cod civil, subrogatia legala operand de plin drept, ex lege, fara a fi necesar consimtamantul creditorului platit sau al debitorului a carui datorie se plateste[5], pentru a putea fi opusa tertilor fiind suficienta constatarea acesteia printr-un inscris.
In ceea ce priveste data la care subrogatia proceduce efecte, astfel cum rezulta din economia art. 1597 alin. (1) Cod Civil, transferul dreptului de creanta din patrimoniul creditorului initial in cel al subrogatului, precum si al tuturor garantiilor aferente opereaza de la data platii.
Cu referire la efectele subrogatiei legale in procedura insolventei in ceea ce priveste creanta creditorului garantat, principalul interes poarta asupra situatiei accesoriilor care i se cuvin creditorului beneficiar al unei cauze de preferinta in ipoteza valorificarii activelor garantate la un pret mai mare decat suma inscrisa in tabelul definitiv sau in tabelul definitiv consolidat, in conditiile art. 103 din Legea nr. 85/2014[6].
Este cunoscut faptul ca accesoriile la creanta garantata nu se inscriu in tabelul definitiv de creante, dreptul creditorului privilegiat de a calcula accesorii la creantele anterioare deschiderii procedurii si de a pretinde plata acestora nascandu-se doar daca valoarea bunului obiect al garantiei este superioara creantei cu care a fost inscris creditorul in tabelul definitiv sau in tabelul definitiv consolidat de creante. Astfel, acest drept rezulta din lege, concluzie consolidata si de dispozitiile art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014, care nu conditioneaza plata accesoriilor de inscrierea la masa credala a debitorului.
Institutia subrogatiei produce efecte de continuitate, specifice modului in care aceasta opereaza, prin substituirea calitatii de creditor al obligatiei subrogate, insa este important de retinut ca subrogatia legala nu are putere retroactiva, subrogatul dobandind exclusiv pentru viitor toate prerogativele pe care le avea creditorul initial.
Dreptul la plata accesoriilor, intemeiat pe dispozitiile contractuale si prevederile art. 103 din Legea nr. 85/2014 reprezinta un drept afectat de conditia suspensiva a valorificarii activelor asupra carora poarta garantia la un pret mai mare decat suma inscrisa in tabelul definitiv sau definitiv consolidat.
Astfel, creditorul garantat subrogat este indreptatit sa calculeze accesoriile datorate de catre debitorul insolvent pana la momentul efectuarii platii de catre subrogant, in timp ce creditorul care invoca subrogatia legala va avea dreptul la calcularea accesoriilor de la momentul achitarii creantei privilegiate si pana la valorificarea garantiilor, in conditiile art. 103 din Legea nr. 85/2014.
Se pune, totodata, problema daca creditorul garantat platit ar putea invoca intervenirea unei subrogari partiale, intemeiata pe faptul ca plata trebuie sa fie integrala, in sensul de a cuprinde atat debitul principal cat si dobanzile, penalitatile si majorarile contractuale, in ipoteza in care creanta platita nu include si accesoriile la care creditorul beneficiar al unei cauze de preferinta este indreptatit conform contractelor incheiate cu debitorul.
In situatia neachitarii de catre creditorul posterior si a accesoriilor cuvenite creditorului initial la momentul efectuarii platii si intervenirii subrogatiei legale, apreciem ca nu ne aflam in prezenta unei subrogatii partiale intrucat dreptul la plata accesoriilor nu este nascut si actual, nasterea lui fiind afectata de o conditie suspensiva, astfel cum aminteam anterior.
Eventualele drepturi de creanta invocate de creditorul garantat si nenascute la momentul platii creantei de catre subrogant nu pot fi opuse in mod eficient creditorului posterior si nu sunt de natura a influenta constatarea intervenirii subrogatiei legale.
Asadar, in ipoteza in care opereaza subrogatia legala ca urmare a achitarii integrale a creantei garantate de catre un creditor de rang inferior, creditorul subrogat are in continuare o creanta impotriva debitorului, constand in accesoriile datorate in temeiul contractelor incheiate cu acesta din urma pana la data intervenirii subrogatiei legale, afectata de conditia suspensiva a aplicarii prevederilor art. 103 din Legea nr. 85/2014.
Cu referire la posibilele remedii pentru securizarea drepturilor creditorului garantat, avem in vedere, in primul rand, formularea unei cereri de plata pentru acordarea accesoriilor la momentul indeplinirii conditiei supensive.
In mod firesc, creditorul garantat este indreptatit la recuperarea accesoriilor aferente perioadei de la data deschiderii procedurii de insolventa si pana la data intervenirii subrogatiei (data platii sau, in caz de refuz, data recipisei de consemnare) la momentul valorificarii bunurilor garantate conform art. 103 din Legea nr. 85/2014, in functie de stadiul in care se va afla procedura la acel moment (observatie, reorganizare sau faliment).
In practica, insa, pot aparea situatii care sa afecteze dreptul creditorului garantat la incasarea acestor accesorii, spre exemplu, in ipoteza refuzului practicianului in insolventa motivata de a) eventuala lipsa a calitatii de creditor indreptatit sa participe la procedura a creditorului garantat (subrogatul) sau b) faptul ca noul creditor (subrogantul) ar avea dreptul la toate accesoriile aferente creantei preluate.
Intr-o astfel de situatie opinam ca subrogatul va putea formula o cerere de plata adresata practicianului in insolventa, in conformitate cu prevederile art. 75 alin. 3 din Legea nr. 85/2014 si, in functie de raspunsul acestuia, se va putea formula contestatie impotriva masurii in conditiile art. 59 alin. 5 – 7 din Legea insolventei.
Un alt potential demers care ar putea securiza dreptul creditorului garantat subrogat in ceea ce priveste plata accesoriilor, ar putea fi formularea unei cereri de plata adresate practicianului in insolventa prin care sa fie solicitate dobanzile, majorarile si penalitatile contractuale percepute in baza angajamentelor incheiate cu debitorul pentru perioada ulterioara deschiderii procedurii de insolventa ca si creanta curenta in conditiile art. 102 alin. (6) coroborat cu art. 75 alin. (3) din Legea nr. 85/2014.
Intr-o astfel de ipoteza, s-ar putea invoca, prin raportare la prevederile art. 1401 Cod Civil, existenta unei conditii rezolutorii care afecteaza dreptul de creanta. Astfel, conditia rezolutorie ar consta tocmai in valorificarea activelor obiect al garantiei la un pret mai mic decat suma inscrisa in tabelul definitiv sau in tabelul definitiv consolidat de creante si, in mod specific, indeplinirea conditiei ar determina desfiintarea dreptului.
Un astfel de demers, desi apreciem ca are sanse scazute de reusita prin raportare la opinia preponderenta conform careia dreptul creditorului garantat la accesorii este afectat de o conditie suspensiva in contextul art. 103 din Legea nr. 85/2014, prezinta totusi avantajul ca este menit sa conduca la constatarea si recunoasterea printr-o hotarare a judecatorului-sindic a dreptului creditorului garantat la plata accesoriilor inca de la momentul intervenirii subrogatiei legale, diminuand in acest mod expunerea ulterioara a subrogatului.
Concluzionand, putem constata ca, desi subrogatia legala produce efecte ope legis, in procedura insolventei acestea pot impacta semnificativ dreptul creditorilor garantati de a-si recupera in integralitate creantele, insa Legea insolventei ofera remedii juridice pentru diminuarea acestui risc.
[1] T.R. Popescu, P. Anca, Teoria generala a obligatiilor, Editura Stiintifica, Editia 1968, pag 302
[2] A. Almasan, „Drept civil. Dinamica obligatiilor.”, Editura Hamangiu, Editia 2018, pag. 325; Lect. univ. dr. V. I. Nita; Lect. univ. dr. A. Babalau – Universitatea din Craiova, „Consideratii privind subrogatia personala”
[3] I. Dogaru, „Drept civil. Ideea curgerii timpului si consecintele ei juridice.” Editura All Beck, Editia 2002, p. 724
[4] L. Pop, I.-Fl. Popa, S. I. Vidu, „Drept civil. Obligatiile.”, Editura Universul Juridic, Editia 2020, pag. 506
[5] L. Pop, I.-Fl. Popa, S. I. Vidu, „Drept civil. Obligatiile.”, Editura Universul Juridic, Editia 2020, pag. 505
[6] Legea privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa sau Legea insolventei.
Avocat Mihai Popa, Deputy Managing Partner MUȘAT & ASOCIAȚII
Avocat Diana Dobromir, Managing Associate MUȘAT & ASOCIAȚII
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
