Reconstrucția scenei unei crime (iv). Strategia extrapolării explicațiilor expertale
27 iunie 2022 | Neculai ZAMFIRESCU
Neculai Zamfirescu
Despre criminal, criminalitate, studii științifice și descoperire, Constantin Țurai spunea: “Criminalul şi Criminalitatea în general, înglobând întreaga gamă a activităţilor criminale, de la cele mai grave, începând cu asasinatul şi terminând cu micile înşelăciuni, poate fi studiată din patru puncte de vedere: din puncte de vedere antropologic-bilogic, din punct de vedere sociologic, din punct de vedere fenomenologic, din punct de vedere juridic. Fiecăruia din aceste patru diviziuni îi corespunde o ştiinţă aparte: studiul criminalului şi crimei din punct de vedere antropologic constituie ştiinţa antropologiei criminale, stiinţa catre studiază biologic criminalul; studiul criminalului şi crimei din punct de vedere sociolgic, constituie ştiinţa sociologiei criminale; studiul criminalului şi crimei din punct de vedere juridic constituie ştiinţa dreptului penal; studiul criminalului şi crimei din punct de vedere fenomenologic constituie ştiinţa criminalisticei. Pe criminalist (ofiterul de politie criminală) îl intereseză în mod secundar cauzele care au determinat la un moment dat, un subiect să comită un asasinat sau un furt. Aceste cauze pot fi biologice sau sociologice, ele pot face obiectul unor vaste studii de antropologie criminală sau de sociologie criminală, dar studiul crimei din acest punct de vedere interesează în principal pe medici şi sociologi. Pe biolog şi sociolog îl interesează determinarea cauzelor care germinează crima. Pe jurist îl interesează în principal responsabilitatea criminalului, încadrarea juridică a faptelor şi circumstanţelor de agravare sau uşurare a lor. Studiul crimei din punct de vedere juridic este rezervat magistraţilor, avocaţilor şi legiuitorilor. Ofițerul de poliție criminală este un om al faptelor şi al observaţiei acestora, el nu are nici una dintre preocupările de mai sus”.
Făcând abstracţie de cauzele biologice și sociologice care au determinat crima, de responsabilitatea și circumstanţele juridice de agravare sau uşurare a faptei, ofițerul de poliție criminal va căuta să cunoască fenomenologia acțiunii criminale.
Acțiunea de a găsi o persoană căutată, necunoscută sau ascunsă este însăși scopul științei criminale, știință în a căror rafturi regăsim aplicațiile tuturor științelor care la un moment dat, în cazul zilei, pot indica, limpezi și lumina drumul de la ipoteză la teză.
În rezumat, prevederile codului de procedură penală (art. 170 dispunerea efectuării expertizei; art. 175 procedura expertizei, si art. 177 raportul de expertiză) indică faptul că organul de urmărire penală aduce la cunoștința expertului obiectul expertizei și întrebările la care trebuie să răspundă. În cazul acțiunilor criminale rămase cu autori necunoscuți, obiectul expertizei nu poate fi decât, furnizarea de către expert a tuturor datelor ce se înscriu în perspectiva descoperirii făptuitorului.
Se pune întrebarea, cine este stăpânul întrebărilor? Expertul întrebat se limitează să răspundă strict la întrebarile formulate. Este bine să privim către o nouă perspectivă expertală, respectiv, a expertuli neîntrebat, adică a cercetătorului științific. Cercetător neântrebat, însă obligat să lumineze calea descoperirii prin toate posibilitățile oferite de știința pe care o slujește,
Pentru ofițerul de poliție criminală, ca și pentru apărător, concluziile actului expertal nu reprezintă un vademecum, nu îi obligă să ia decizii investigative în concordanță cu litera actului expertal. Ofițerul de poliție criminală și apărătorul sunt chemați să privească, să înțeleagă întreg contextul actului expertal, pentru a stabili elementele cheie ce conduc la descoperirea mâinii criminale.
Dincolo de orice obligație a expertului, ofițerul de investigații criminale și apărătorul au responsabilitatea valorificării explicațiilor expertale, convinși că fapteptele și împrejurările aparent fară importanță sunt, de foarte multe ori, indicatori ai organizării investigației. Iată un exemplu în acest sens.
CONCLUZIE ACT EXPERTAL “Moartea a fost violentă. S-a datorat asfixiei mecanice prin sufocare (ocluzia orificiilor oro nazale). Sufocarea s-a produs prin obtruarea orificiilor nazale și cavității bucale cu ajutorul unei benzi adezive”.
Concluzia expertală indică săvârșirea infracțiunii de omor, și implicit formarea unui cerc de suspecți potrivit clasificării grupei omoruri[1]. ÎNSĂ, extrapolarea explicațiilor expertale conduce spre o altă decizie.
În regiunea mentonieră dreapta zonă superficială escoriată de 2/1 cm violaceu deschis.
La nivelul buzei inferioare drepte escoriație violacee de 1,5/0,8 cm; pe fața internă buza inferioară½ dreapta și comisura dreaptă infiltrate hematice de 1/0,3 cm, 0,2 cm, și în ½ stânga de 0,8/0,2 și 0,1,1 cm; pe fața interna buza superioară în ½ dreapta 2 infiltrate hematice de 0,2/0,3 cm si 0,3/0,3 cm; pe fața internă buza inferioară stânga, infiltrat hematic de 0,8/0,2 cm.
Pe coapsa dreaptă 1/3 medie externă echimoză violacee albăstruie de 8/10 cm, gamba dreaptă 1/3 inferioară extern 2 benzi echimotice, pe genunchiul stâng escoriaţieşi echimoză, urme de noroi la nivelul degetelor picior drept si genunchi drept.
Extinderea interpretării urmelor, de la domeniul medico-legal la domeniul investigației criminale, ne permite reconstrucția scenei imobilizării victimei, astfel:
Este evident faptul că făptuitorii nu au vizat suprimarea vieții victimei. Deci, operațiunile investigative vor fi orientate potrivit următorului tablou investigativ.
[1] Notiunea de suspect,indica persoanele cuprinse în evidentele tehnicii politienesti, ce clasifica activităţile criminle rămase cu autori neidentificaţi, pe genuri de criminalitate şi în cadrul fiecărui gen, după modul caracteristic în care au fost săvârşite. Comparând aceste moduri, adică modul în care infracţiunea a fost săvârşită, şi modul în care infractorul specializat lucrează, Tehnica Poliţienească ajunge prin deducţiuni logice la descoperirea autorului.
Conf. univ. dr. Neculai Zamfirescu
