Excepție de neconstituționalitate respinsă ref. regimul sancţionator mai sever pentru comiterea infracțiunii de omor calificat
25 mai 2023 | JURIDICE.ro
În Monitorul Oficial, Partea I nr. 448 din 23 mai 2023 a fost publicată Decizia nr. 2/2023 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Viorel Vlad într-o cauză în care autorul excepţiei a formulat cerere de revizuire, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul criticat discriminează persoanele care săvârşesc o singură infracţiune de omor în raport cu persoanele care comit două astfel de infracţiuni, indiferent de încadrarea juridică dată acestora, prin faptul că prevede în cazul celor din urmă un regim sancţionator mai sever care poate determina aplicarea de către organele judiciare a unor pedepse nejustificat de mari. Autorul învederează, totodată, că nu a intenţionat să comită ce-a de-a doua faptă de omor reţinută în sarcina sa şi că imediat după comiterea acesteia a anunţat autorităţile, ajutând astfel la descoperirea acesteia.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal, care au următorul cuprins: „Omorul săvârşit în vreuna dintre următoarele împrejurări: […] e) de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativă la infracţiunea de omor; […] se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi”.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că în cazul infracţiunii de omor calificat au fost reglementate, expressis verbis, elementele circumstanţiale ce definesc această infracţiune, care reprezintă o formă agravată a omorului şi o deosebesc de infracţiunea reglementată la art. 188 din Codul penal.
Aşadar, în reglementarea infracţiunii de omor calificat, legiuitorul a extras un număr de 8 modalităţi grave prin care pot fi comise faptele de omor şi pe care, în considerarea pericolului social foarte ridicat pe care îl prezintă, le-a definit ca modalităţi normative agravate ale infracţiunii de omor. Astfel, faptele de ucidere a unei persoane comise în una dintre împrejurările enumerate la art. 189 alin. (1) lit. a)-h) din Codul penal sunt pedepsite cu detenţiunea pe viaţă sau cu închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, spre deosebire de infracţiunea de omor prevăzută la art. 188 din Codul penal, care este pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Printre variantele normative prevăzute la art. 189 alin. (1) din Codul penal se numără şi varianta prevăzută la lit. e), care constă în săvârşirea unei fapte de omor de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativă la infracţiunea de omor. În Codul penal din 1969, fapta de omor comisă de către o persoană care a mai săvârşit anterior o infracţiune de omor, incriminată în prezent prin art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal, avea corespondent în infracţiunea de omor deosebit de grav, reglementată la art. 176 alin. 1 lit. c) din Codul penal din 1969. În cazul acestei variante normative, prevăzută în prezent la art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal, condiţiile impuse de legiuitor sunt cea a succesiunii cronologice a infracţiunilor de omor/tentativă la infracţiunea de omor şi aceea ca fapta de omor sau de tentativă la infracţiunea de omor comisă anterior să fi constituit infracţiune. Totodată, din interpretarea gramaticală a textului criticat rezultă că infracţiunea comisă anterior de către subiectul activ al infracţiunii de omor calificat prevăzute la art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal trebuie să fie una de omor sau o tentativă la infracţiunea de omor, fiind, aşadar, excluse infracţiunea de ucidere din culpă, precum şi infracţiunile care au avut ca rezultat moartea victimei.
În aceste condiţii, subiectul activ al infracţiunii de omor, prevăzută la art. 188 din Codul penal, se află într-o situaţie diferită de cea a subiectului activ al infracţiunii de omor calificat, reglementată la art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal, sub aspectul pericolului social al faptelor de omor comise de către aceştia. Pentru acest motiv, dispoziţiile art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal nu discriminează persoanele care săvârşesc mai multe infracţiuni de omor în raport cu cele care comit o singură infracţiune de omor, prin reglementarea în privinţa celor dintâi a unui regim sancţionator mai sever, pedepsele penale criticate de autorul excepţiei fiind proporţionale cu gravitatea faptelor incriminate prin dispoziţiile art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal. De altfel, Curtea Constituţională a reţinut, în repetate rânduri, în jurisprudenţa sa, că principiul egalităţii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, cu respectarea principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice (a se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Aşa fiind, dispoziţiile art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal sunt în acord cu prevederile art. 16 din Constituţie.
Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
