Excepție de neconstituționalitate respinsă ref. săvârşirea infracţiunii de influenţare a declaraţiilor
25 mai 2023 | JURIDICE.ro
În Monitorul Oficial, Partea I nr. 448 din 23 mai 2023 a fost publicată Decizia nr. 1/2023 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 272 alin. (1) din Codul penal.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ion Păun într-o cauză în care autorul excepţiei a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de influenţare a declaraţiilor, reglementată prin textul criticat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile art. 272 din Codul penal privind influenţarea declaraţiilor nu îndeplinesc condiţiile de previzibilitate prevăzute la art. 1 alin. (5) din Constituţie şi la art. 2 din Codul de procedură penală, deoarece nu permit subiectului activ al infracţiunii de influenţare a declaraţiilor să prevadă că, dacă promite persoanei vătămate, care îi cerea direct – dar şi prin interpuşi şi scrisori – bani pentru a-şi schimba declaraţiile care îl incriminează de comiterea unor fapte de viol, şi dacă este de acord să dea aceşti bani, săvârşeşte o faptă de corupere, în condiţiile în care persoana care pretinde bani şi ameninţă este, la rândul său, o persoană coruptă. Se arată că noţiunea de „corupere” din cuprinsul textului criticat nu este definită de legislaţia în vigoare. Se susţine că prin „corupere”, conform Dicţionarului explicativ al limbii române, se înţelege mituirea, în sens larg, oferirea sau darea unei sume de bani în scopul de a determina o persoană să adopte o conduită pe care, în mod obişnuit, nu ar adopta-o. Or, autorul susţine că, în cazul său, persoana vătămată este o persoană coruptă, care a pretins oferirea unor sume de bani sau alte bunuri pentru a nu da declaraţii împotriva sa. Se mai susţine că sintagma „determinarea unei persoane” din cuprinsul dispoziţiilor art. 272 alin. (1) din Codul penal nu este suficient de clară, precisă şi previzibilă şi că este neclar dacă o persoană care se prezintă pe sine a fi coruptă poate fi credibilă, câtă vreme ameninţă că va exagera şi va deforma adevărul.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 272 alin. (1) din Codul penal – Influenţarea declaraţiilor, care au următorul cuprins: „Încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârşită asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declaraţii, să îşi retragă declaraţiile, să dea declaraţii mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă actul de intimidare sau corupere constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.”
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că argumentele invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate în susţinerea acesteia vizează, în realitate, apărări de fond, precum şi aspecte referitoare la încadrarea juridică a faptelor ce constituie obiectul cauzei penale în cadrul căreia a fost invocată prezenta excepţie, a căror examinare este de competenţa instanţei de drept comun, şi nu conformitatea dispoziţiilor legale criticate cu prevederile Constituţiei.
Astfel, autorul excepţiei de neconstituţionalitate argumentează lipsa de claritate, precizie şi previzibilitate a noţiunii de „corupere” şi a sintagmei „determinarea unei persoane”, din cuprinsul prevederilor art. 272 alin. (1) din Codul penal, prin faptul că persoana vătămată prin comiterea faptelor reţinute în sarcina sa este ea însăşi o persoană coruptă, care l-a ameninţat şi i-a cerut – atât în mod direct, cât şi indirect, prin interpuşi şi scrisori – bani pentru a-şi schimba declaraţiile care îl incriminează de comiterea unor fapte de viol. În aceste condiţii, autorul susţine că acţiunea sa de a da victimei suma de bani pe care aceasta i-a cerut-o nu poate constitui infracţiunea de influenţare a declaraţiilor prevăzută la art. 272 alin. (1) din Codul penal.
Or, aspectele învederate de autorul excepţiei constituie chestiuni de fapt ce pot fi avute în vedere de organele judiciare cu prilejul soluţionării cauzei penale în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, excedând sferei competenţei instanţei de contencios constituţional care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată”.
Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea:
– Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
