Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
 
 1 comentariu

ÎCCJ. Excepția necompetenței teritoriale vs. cererea de amânare pentru imposibilitate de prezentare formulată la primul termen de judecată
23.06.2020 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că judecătorul are obligația de a verifica, din oficiu, şi de a stabili dacă instanţa este competentă general, material şi teritorial, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate (art. 131 alin. 1 C. proc. civ.). În speță, prima instanță sesizată (Tribunalul Olt) la primul termen de judecăt a admis cererea de amânare formulată de apărătorul ales al reclamantului şi a amânat judecata, iar la al doilea termen de judecată a ridicat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal. Cea de a doua instanță sesizată a admis excepţia necompetenţei teritoriale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Olt, cu motivarea că această instanță nu numai că avea datoria de a invoca excepţia la primul termen de judecată, dar avea şi datoria să decline, chiar în condiţiile în care apărătorul reclamantului formulase cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare. Instanța supremă a considerat că prima instanţă sesizată nu a respectat dispoziţiile imperativ stabilite de art. 130 alin. 2 şi art. 131 alin. 1 C. proc. civ., de a pune în discuţie şi de a soluţiona excepţia necompetenţei teritoriale în termenul prevăzut de lege, devenind, astfel, competentă a soluţiona cauza, având în vedere și Decizia ÎCCJ nr. 31 din 11 noiembrie 2019 privind soluţionarea recursului în interesul legii. (Decizia nr. 642 din 6 februarie 2020, pronunțată de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție)

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “ÎCCJ. Excepția necompetenței teritoriale vs. cererea de amânare pentru imposibilitate de prezentare formulată la primul termen de judecată”

  1. Ion DOMILESCU spune:

    Soluţia, în felul în care cauza a fost prezentată, intră în coliziune cu sintagma: „şi pot pune concluzii” (textul nu restrânge expres la concluzii pe fond, acoperind concluziile cu privire la orice chestiuni supuse dezbaterii) din art. 130 alin. 2 şi art. 131 alin. 1 Cod de procedură civilă. Ca atare, primul termen de judecată în care pot fi tranşate incidente, inclusiv competenţa, nu se stabileşte strict calendaristic, fiind examinată întrunirea cumulativă a triplei condiţionale – primul termen de judecată, părţi legal citate, care pot pune concluzii. În caz contrar, lipsa citării sau vicierea citării unei părţi, ori admiterea cererii de amânare cu consecinţa imposibilităţii de a dezbate excepţia necompetenţei, nu mai au nici o importanţă, neimportantă devenind chiar legea procedurală care le consacră. De altfel, dacă se impuneau lămuriri, conform art. 131 alin. 2 Cod de procedură civilă, cu o asemenea soluţie, cum se mai pot pune în discuţia părţilor?!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.