ICCJ. Soluționare conflict negativ de competență în cazul acțiunii având ca obiect tăgada paternității. Decizia 703/31.03.2022
16 iunie 2022 | Aura-Andrada LAZA
Aura-Andrada Laza
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 București, reclamanta L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S., să se constate că acesta nu este tatăl minorului C., astfel cum reiese din cuprinsul certificatului de naștere al minorului, să dispună radierea numelui pârâtului S. de la rubrica „tatăl minorului”, din registrul de stare civilă și din certificatul de naștere al acestuia, respectiv, să dispună ca autoritatea părintească asupra minorului să se exercite în exclusivitate de către reclamantă.
Prin sentința civilă 7644/12.10.2021, Judecătoria Sector 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat judecarea cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
În esență, pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Sector 6 București a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 107 Cod Procedură Civilă și că, în speță, domiciliul pârâtului nu se află în circumscripția Judecătoriei Sector 6 București, ci în raza teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca, nefiind incidente prevederile art. 113 alin. (1) Cod Procedură Civilă și nici cele ale art. 114 din același cod.
Pe de altă parte, învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Cluj-Napoca a pronunțat sentința civilă nr. 8260/21.12.2021, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale, excepție invocata din oficiu, declinând soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 București.
În motivarea acestei hotărâri, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut că Judecătoria Sector 6 Bucuresti este instanța competentă, având în vedere că, în ceea ce privește competența de soluționare a acțiunilor în tăgada paternității, aceasta este prevăzută de art. 113 alin. (1) Cod Procedură Civilă, normă care reglementează o competență teritorială de ordine privată, care nu poate fi invocată din oficiu, de către instanța de judecată, ci numai de către pârât, prin întâmpinare.
Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la conflictul negativ de competență:
Cu titlu preliminar, Înalta Curte de Casație și Justiție indică prevederile art. 414 Cod Procedură Civilă, potrivit căruia, paternitatea prezumată a copilului conceput sau născut în timpul căsătoriei poate fi tăgăduită dacă este cu neputință că soțul mamei să fie tatăl copilului.
De asemenea, răsturnarea prezumției de paternitate poate fi răsturnată numai pe cale de acțiune.
Se mai arată faptul că legiuitorul a reglementat distinct competența teritorială în materia cererilor referitoare la filiație, prin art. 113 alin (1), pct. 1 Cod Procedură Civilă, stabilind că, în acest caz, reclamantul se poate adresa fie instanței de la domiciliul pârâtului, fie instanței de la domiciliul său.
Totodată, se reține ca dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 Cod Procedură Civilă și dispozițiile art. 114 Cod Procedură Civilă au ipoteze diferite de aplicare, astfel că cererile privitoare la stabilirea filiației, inclusiv cele referitoare la tăgada paternității, nu intră în categoria cererilor privind ocrotirea persoanei fizice, ci interesează starea persoanei.
Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, reține Înalta Curte de Casație și Justiție că, în speță sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 Cod Procedură Civilă, care stabilește o competență teritorială alternativă, în alin. 1, pct. 1 stipulându-se că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 – 112 Cod Procedură Civilă, mai este competentă instanța de la domiciliul reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației.
Așadar, rezultă că, în cazul cererilor având ca obiect tăgada paternității sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 Cod Procedură Civilă, și nicidecum dispozițiile art. 114 Cod Procedură Civilă, care reglementează competența soluționării cererilor privind ocrotirea persoanei fizice și care instituie o competență teritorială exclusivă, în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.
Mai reține Înalta Curte de Casație și Justiție că, deși dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 Cod Procedură Civilă consacră un drept de opțiune al reclamantului în materia stabilirii filiației, aceste norme rămân imperative, deoarece cererile se adresează în mod imperativ, exclusiv uneia din cele două instanțe determinate de legiuitor, cea de la domiciliul pârâtului sau cea de la domiciliul reclamantului, căruia îi este recunoscut un drept de opțiune, întrucât numai reclamantul poate aprecia care așezare în teritoriu a instanței servește cel mai bine protejării drepturilor și intereselor sale legitime.
Concluzionând, pentru că reclamanții au introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Sector 6 București, în a cărei circumscripție își au domiciliul, față de considerentele de mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că Judecătoria Sector 6 București este competentă să judece prezenta cauză.
Așadar, prin pronunțarea Deciziei nr. 703/31.03.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat cu titlu definitiv conflictul negativ de competență, ivit între Judecătoria Sector 6 București și Judecătoria Cluj-Napoca, stabilind că, în cererile având ca obiect tăgada paternității sunt incidente prevederile art. 113 alin. 1 pct. 1 din Codul de Procedură Civilă.
Av. Aura-Andrada Laza, Managing Partner Laza Lawyers
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
