Amendarea celor ce nu-şi fac analizele periodic – necesitate sau neputinţă?
16 iunie 2022 | Raluca NANU
Raluca Nanu
Pornim analiza de la trei declarații:
1. Declarația domnului Ministru al Sănătăţii, Alexandru Rafila: “Trebuie să convingem oamenii să participe”[1] (n. la efectuarea analizelor medicale cu caracter preventiv)
2. Declarația doamnei Adela Cojan, preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate: “Începând cu noul contract-cadru, din 2023, vrem să implementăm, în special, pachete de prevenție, care vor deveni obligatorii şi ne gândim inclusiv la elemente sancţionatorii (…) pentru cei care nu vin să își efectueze serviciile de prevenţie. Încercăm să responsabilizăm populaţia în legătură cu propria sănătate. Se practică în multe țări, asociaţiile de pacienţi ne cer acest lucru, să începem să-i sancționăm pe cei care nu se prezintă la serviciile de prevenţie.”[2]
3. Declaraţia doamnei Sandra Alexiu, preşedintele Asociației Medicilor de Familie Bucureşti-Ilfov: “Există astfel de situații în alte ţări, doar că ele nu sunt sub formă de sancțiuni directe. Pacientul plăteşte mai mult pentru boala pe care ar face-o dacă nu se prezintă la timp la controlul preventiv. Cam aşa funcționează peste tot acest mecanism. Pe de altă parte, în România este un obicei ca autorităţile să sancţioneze pe oricare pentru orice, sperând ca astfel va obţine rezultate bune, ceea ce a arătat în timp că nu a fost adevărat. Probabil că sancţiunile ar trebui să vină doar în urma unei fraude sau dacă oamenilor li se explică într-adevăr cât de important este acest lucru şi refuză să facă asta. […] Prevenţia a ajuns o Cenuşăreasă la noi. Nu mai avem timp să facem şi nici fonduri nu se alocă foarte mult pentru asta. Există câteva analize preventive pe care le pot face oamenii, dar puţine laboratoare fac aceste analize şi ele sunt în număr foarte puțin, doar 2-3 analize pe care le poți prescrie pe nişte bilete specializate, tipizate, care uneori se găsesc cu dificultate.”[3]
Să analizăm în continuare aceste declaraţii prin prisma prevederilor legale în vigoare la acest moment
Art. 34 din Constituţia României: “Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat”.
Să nu uităm faptul că marea majoritate a populaţiei României plăteşte asigurări de sănatate. Şi nu puțin.
Contribuții la asigurările de sănătate este, de exemplu, de 5,5% pentru persoanele care realizează venituri din activităţi independente, venituri din agricultură sau silvicultură, venituri din cedarea folosinţei bunurilor, din dividende şi dobânzi, din proprietate intelectuală sau alte venituri care se supun impozitului pe venit. De asemenea, cei care înregistrează pierderi sau venituri anuale sub nivelul a 12 salarii minime brute pe ţară, nu sunt scutiţi de contribuţie, aceasta fiind calculată la nivelul unui salariu minim brut pe ţară pentru fiecare lună, dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția.[4]
Mai mult, art. 219 din Legea nr. 95/2006 prevede la alin. 2 următoarele:
“Obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate sunt:
a) protejarea asiguraţilor faţă de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident;
b) asigurarea protecţiei asiguraţilor în mod universal, echitabil şi nescriminatoriu, în condițiile utilizării eficiente a Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.”
Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii, potrivit prevederilor art. 219 alin. 3, lit.e) din Legea nr. 95/2006: “Participarea obligatorie la plata contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.”
Art. 221 lit. c) si d) din aceeaşi Lege împarte pachetele de servicii medicale în pachet de servicii de bază şi pachet minimal de servicii. Primul pachet “se acordă asiguraţilor şi cuprinde servicii medicale, servicii de îngrijire a sănătăţii, medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale şi alte servicii la care au dreptul asiguraţii”. În schimb, pachetul minimal se acordă “persoanelor care nu fac dovada calităţii de asigurat şi cuprinde servicii de ȋngrijire a sănătăţii, medicamente şi materiale sanitare numai ȋn cazul urgenţelor medico-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial endemo-epidemic, monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a lăuzei, servicii de planificare familială, servicii de preventive şi ȋngrijiri de asistenţă medicală comunitară”. Astfel, se observa că potrivit Legii sănătăţii, ȋn acord cu prevederile constituţionale, nicio persoană nu rămâne fără asistenţă medicală ȋn caz de nevoie.
În condiţiile ȋn care se vor introduce sancţiuni pentru persoanele care nu efectuează analizele medicale anuale, cu caracter preventiv, dar sunt asigurate, plătind ȋn mod constant contribuţia aferentă pentru asigurările de sănătate, ȋntrebarea care se pune este: mai beneficiază acestea de serviciile medicale din pachetul de servicii de bază? Dacă nu-şi achită “amenda”, dar ȋşi achită contribuţiile sociale de sănătate, contribuţii pe care şi le-au achitat şi ȋn trecut, pot beneficia de prevederile legale ale art. 221 lit.c)? În cazul lor, dreptul la ocrotirea sanătății mai este garantat? În cazul persoanelor neasigurate, şansa ca acestea să achite “amenda” este nulă, ȋn condiţiile în care nici măcar contribuţia obligatorie nu şi-o achită. Si atunci, acestea mai beneficiază de pachetul minim? Se mai aplică art. 34 din Constituție?
Sau se merge pe idea sperierii populaţiei cu amenda şi aşa, poate, oamenii ȋşi vor face analizele ȋn fiecare an? Reamintim declaraţia doamnei Sandra Alexiu, preşedintele Asociaţiei Medicilor de Familie Bucureşti-Ilfov: “Pe de altă parte, ȋn România este un obicei ca autorităţile să sancţioneze pe oricare pentru orice, sperând că astfel vor obţine rezultate bune, ceea ce a arătat ȋn timp că nu a fost adevărat.”
Dacă se merge pe această idee, doar a sancţionării, aceasta contravine legislaţiei mai înainte citate.
Deocamdată nu am auzit pe nimeni din Ministerul sănătăţii sau din CNAS să se gândească ce se întâmplă, de exemplu, cu asiguraţii care şi-au plătit timp de 20-30 de ani contribuţiile sociale de sănătate, iar parte mare din aceştia nu au beneficiat niciodată de vreun serviciu compensat. Fie nu au avut nevoie (cazuri rare şi fericite), fie au ales să plătească integral cele câteva servicii medicale de care au beneficiat, mergând la unităţi medicale private (din motive lesne de ȋnţeles). Ce se ȋntâmplă dacă aceştia nu vor face anual analizele obligatorii? Vor pălti amenzi, vor fi obligaţi să plătească mai mult un serviciu medical pentru că au nevoie de asistenţă medicală pentru o boală pe care au descoperit-o târziu? Nu ar trebui gândit ca ȋntreaga sumă deja plătită, ȋn avans, atâţia ani de către pacientul respectiv, măcar să-i fie scăzută din sancţiunea aplicată acestuia? Dar dacă persoana respectivă nu are bani cu care să-şi achite ȋntreg costul tratării bolii, rămâne fără asistenţă medicală? O astfel de conduită şi abordare ar contraveni legislaţiei ȋn vigoare la acest moment.
Mai mult, art. 21 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003 prevede: “Pacienţii asiguraţi prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate au dreptul la investigaţii gratuite de screening la justa solicitare proprie din momentul ȋncadrării ȋn grupul de risc sau pe baza unei trimiteri de la medical specialist”.
Acest articol va mai rămâne ȋn vigoare sau se va abroga? Pentru că dacă va rămâne ȋn vigoare, va fi ȋn contradicţie cu prevederile ce se vor a fi introduse din 2023.
O altă prevedere care este diametral opusă cu ceea ce se doreşte a fi introdus din 2023 este cea din art. 13 din Lega nr. 46/2003 care prevede faptul că “Pacientul are dreptul să refuze sau să oprescă o investigaţie medicală asumându-şi, ȋn scris, răspunderea pentru decizia sa; consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.”
În niciun caz legiuitorul nu a avut ȋn vedere ca o consecinţă a refuzului plata unei amenzi sau costuri mai ridicate pentru serviciile medicale! Nu se va putea interpreta că legiuitorul a avut ȋn vedere ȋn 2003 o consecinţă legală din 2023!
De asemenea, un alt articol deosebit de important ȋn ceea ce priveşte drepturile pacientului este art. 18 din aceeaşi Lege care prevede: “Consimţământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul său, ȋn vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord”.
Acest articol are clar ȋn vedere, pe lângă altele, şi recoltarea analizelor medicale. Dacă se adoptă preverile legale aşa cum sunt dorite de către preşedintele CNAS, atunci pacienţii nu mai au niciun drept, cel puţin ȋn ceea ce priveşte recoltarea produselor biologice din corpul lor! Dacă se va merge pe ideea că refuzul de a da consimţământul pentru recoltarea analizelor medicale echivalează cu sancţiuni, indiferent cum vor fi acestea impuse, atunci ȋnsuşi consimţământul ȋn sine rămâne fără substanţă. Ar fi lipsit de sens să mai existe această prevedere din art.18 ȋntrucât consimţământul ar fi, practic, o obligaţie şi nu un drept!
Art. 35 din Legea 46/2003: “Pacientul are dreptul la ȋngrijiri medicale continue până la ameliorarea stării sale de sănătate sau până la vindecare.” Acesta este un alt articol care ar rămâne fără aplicare dacă noile prederi ȋn ceea ce priveşte asigurările sociale de sănătate vor intra ȋn vigoare din 2023.
De asemenea, există şi Ordinul nr. 1410/2016 ce cuprinde Normele de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003, intrate ȋn vigoare la 15.12.2016
Art. 3 al acestor Norme prevede: “Unităţile trebuie să utilizeze toate mijloacele şi resursele disponibile pentru asigurarea unui nivel calitativ al ȋngrijirilor medicale.”
Cum se pliază acest articol pe realităţile din unităţile sanitare când, aşa cum ştim cu toţii, ȋn cele mai multe spitale trebuie să-ţi cumperi singur anumite medicamente (aici nevorbind despre medicamente sofisticate, ci despre banale analgezice) sau materiale si dispozitive medicale (banala faşă, de exemplu)? Aşa ȋncât atâta timp cât vor exista astfel de situaţii ȋn sistemul medical, nu cred că este cazul să vorbim despre sancţionarea pacienţilor pentru că nu fac prevenţie. În primul rând, este cazul să vorbim despre sancţiuni pentru unităţile sanitare care nu respectă prevederile legale mai sus citate. Este irelevant faptul că, după externare, pacientul poate primi decontarea medicamentelor şi dispozitivelor medicale achiziționate de el, ȋntrucât sintagma “trebuie să utilizeze toate mijloacele şi resursele disponibile” nu se referă la a da o lista pacientului pentru a achiziţiona cele necesare tratamentului său, considerându-se că prin această procedură s-au utilizat mijloacele disponibile, căci despre resurse nu poate fi vorba. Vedem că şi ȋn prezent pacientul este cel care suferă şi se chinuie nu numai din pricina bolii, ci şi din cauza lipsurilor din sistem, iar citind declaraţiile mai sus citate, ȋn special cele ale Preşedintelui CNAS, observăm că nici ȋn viitor lucrurile nu se vor schimba, ba mai mult, se vor ȋnrăutăţi.
Mi-ar fi plăcut să citesc măsuri concrete, nu lăsate doar la nivel declarativ, cu privire la ȋmbunătăţirea condiţiilor din spitale, ȋn loc de sancţiuni pentru pacienţi. Mi-ar fi plăcut să ştiu că pacienţii români beneficiază de toate tratamentele inovative de care beneficiază cei din alte ţări din vestul Europei, cu care ne compară unii oficiali, dar doar la sancţiuni.
Nu cumva reticenţa multor români de a efectua analizele medicale anuale ţine ȋn mod direct de tot ce se ȋntâmplă rău ȋn sistemul sanitar? Nu cumva există o legătură directă de cauzalitate ȋntre toate lipsurile din spitale şi condiţiile precare din foarte multe unităţi sanitare (dacă nu chiar din majoritatea) şi conduita pacienţilor care refuză să-şi mai facă analizele anuale ȋn scop preventiv? Poate dacă atunci când doreşti să mergi la medicul de familie nu ar mai trebui să aştepţi ore ȋn şir pe holuri de policlinici cu scaune din jurul anilor ’80 (asta dacă acestea mai sunt funcţionale…) sau dacă pentru a beneficia de analize gratuite nu mai trebuie să aştepţi de la 2 la 6 luni, mult mai multe persoane ar merge la analizele anuale preventive. Poate dacă oamenilor nu li s-ar mai ridica tensiunea numai la gândul de a merge la medic, din cauza condiţiilor şi a birocraţiei fără sfârşit (Atentie! Nu din cauza medicilor care fac tot ceea ce pot ȋn condiţiile date!), am avea prevenţie şi ȋn România.
La dezbaterea “Hepatitele virale post-pandemie – drumul spre eliminare, o provocare”, preşedintele CNAS a declarant, potrivit Agerpres: “Se practică ȋn multe ţări, asociaţiile de pacienţi ne cer acest lucru, să ȋncepem să-i sancţionăm pe cei care nu se prezintă la serviciile de prevenţie. Va intra ȋn atenţia noastră odată cu noul contract-cadru din 2023.”
Sancţionarea celor care nu se prezintă la serviciile medicale de prevenţie este solicitată de asociaţiile de pacienţi? Care ar fi motivul? Asociaţiile de pacienţi ar trebui, ȋn primul rând, să solicite construirea de noi spitale la standarde occidentale, asigurarea tratamentelor inovative ȋn tratatarea pacienţilor din România, asigurarea condiţiilor decente ȋn unităţile sanitare. Mi se pare că această afirmaţie seamană foarte mult cu cea pe care o auzim ȋn ultima perioada de foarte multe ori: dacă noi ȋn ţară facem ceva ȋn neregulă, este pentru că cineva ne-o cere, pentru că altfel noi am face numai lucruri frumoase! Aşa şi aici: pe cine să dăm vina că vrem sancţiuni, măsuri punitive? Pe pacienţi! Dacă asociaţiile de pacienţi nu ar fi cerut aşa ceva, cu siguranţă persoane din CNAS sau din Ministerul sănătăţii nu s-ar fi gândit la astfel de măsuri… Dacă asociaţiile de pacienţi au cerut astfel de măsuri punitive, ȋnseamnă că au cerut, de fapt, anularea multiplelor prevederi din Legea drepturilor pacienţilor, aşa cum am analizat anterior. Ar fi extrem de ciudat ȋn condiţiile ȋn care chiar asociaţiile de pacienţi au luptat pentru adoptarea acestei legi.
De asemenea, se afirmă în declaraţia citată faptul că: “Se practică ȋn multe ţări”. Ne gândim mereu să facem comparaţia cu alte ţări. Dar, din păcate, comparaţia este falsă, ȋntrucât nu priveşte un ȋntreg, ci doar o parte a sistemului: comparăm doar comportamentul pacientului vis-à-vis de prevenţie şi măsurile punitive existente ȋn alte state, dar nici prin gând nu ne trece să facem o comparaţie ȋntre condiţiile din sistemele sanitare şi tratamentele aplicate acolo. Înainte de a trece la sancţionarea refuzului de a face analize preventive, mai ȋntâi trebuie să se rezolve toate problemele sistemului sanitar din România.
[1] Disponibil aici
[2] Idem 1
[3] Idem 1
[4] Disponibil aici
[5] Idem 1
Av. Raluca Nanu
