« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii

De ce sunt neconstituționale dispozițiile procesual penale care reglementează instituția măsurilor asiguratorii
17.06.2020 | Cătălin ONCESCU

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Cătălin Oncescu

Cătălin Oncescu

De la bun inceput suntem nevoiti sa recunoastem ca acest material nu reprezinta o cercetare stiintifica laborioasa; nu este nici macar un studiu din materia dreptului constitutional. Nu am facut altceva decat sa observam urmatoarele aspecte, din punct de vedere practic:
– rationamentele si concluziile Deciziei CCR nr. 712 din 4 decembrie 2014[1] sunt pe deplin aplicabile si in ceea ce priveste masurile asiguratorii (prin aceasta decizie, Curtea Constitutionala a sanctionat reglementarea anterioara a masurii controlului judiciar intrucat putea fi dispusa pentru o perioada nelimitata de timp);
– masurile asiguratorii luate fata de bunurile unei persoane juridice (stocurile de marfa, materie prima, conturi bancare, cladiri, terenuri, masini, utilaje, licente, marci etc.) reprezinta veritabile masuri preventive pentru persoana juridica respectiva;
– in egala masura, si masurile asiguratorii luate asupra bunurilor unei persoane fizice (casa, masina, teren, conturi bancare, actiuni, parti sociale etc.) reprezinta veritabile masuri preventive, mai ales in situatia in care aceste masuri asiguratorii vizeaza „toate bunurile mobile si imobile, prezente si viitoare” ale persoanei in cauza (in acest sens, Decizia nr. 19/2017 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea unui recurs in interesul legii);
– daca ar avea de ales, este mult mai probabil ca o persoana fizica sa aleaga controlul judiciar in detrimentul unor masuri asiguratorii care sa vizeze toate bunurile mobile si imobile ale sale, prezente si viitoare;
– durata fazei de urmarire penala (uneori, chiar peste 5 – 6 ani) conduce la situatia in care masurile asiguratorii dispuse fata de o persoana juridica au ca unic efect falimentul persoanei juridice respective, ca urmare a blocarii activitatii;
– nu toate urmaririle penale sunt finalizate printr-o solutie de trimitere in judecata.

De aceea, am apreciat ca forma actuala a prevederilor art. 249 – art. 254 C.pr.pen., art. 330 C.pr.pen. si art. 494 C.pr.pen. este neconstitutionala, fiind incalcate dispozitiile art. 44 din Constitutie (dreptul de proprietate privata), art. 41 din Constitutie (munca si protectia sociala a muncii) si art. 45 din Constitutie (libertatea economica), art. 21 din Constitutie (accesul liber la justitie), precum si dispozitiile art. 1 din Protocolul Aditional nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului (protectia proprietatii).

Pe langa incalcarea dispozitiilor enumerate mai sus, din punctul nostru de vedere, prevederile art. 249 – art. 254 C.pr.pen., art. 330 C.pr.pen. si, implicit, art. 494 C.pr.pen. sunt lipsite de claritate si previzibilitate, iar constatarea neconstitutionalitatii acestora va conduce la o reformulare a textelor, astfel incat:
– in cursul urmaririi penale, masurile asiguratorii sa fie dispuse doar pentru perioade limitate de timp (spre ex.: pentru o durata de cel mult 2 luni), cu varianta prelungirii acestora si, implicit, oferirea posibilitatii persoanelor interesate (fizice sau juridice) sa se adreseze unui judecator de drepturi si libertati, prin contestatie, pentru verificarea legalitatii si temeiniciei masurii asiguratorii prelungite de procuror si a modului de aducere la indeplinire a acesteia;
– cand se dispune trimiterea in judecata, daca in cauza respectiva au fost luate anterior masuri asiguratorii, judecatorul de camera preliminara va verifica din oficiu legalitatea si temeinicia masurilor (la fel cum se intampla in cazul masurilor preventive);
– in cursul procedurii de Camera preliminara si in cursul judecatii, legalitatea si temeinicia masurilor asiguratorii ar trebui sa fie verificate de judecator la anumite perioade regulate de timp.

I. In ceea ce priveste masurile asiguratorii (art. 249 – art. 254 C.pr.pen.)

Asa cum se cunoaste, potrivit art. 249 C.pr.pen., in cursul urmaririi penale, procurorul poate lua masuri asiguratorii, pentru a evita ascunderea, distrugerea, instrainarea sau sustragerea de la urmarire a bunurilor care pot face obiectul confiscarii speciale sau al confiscarii extinse ori care pot servi la garantarea executarii pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a repararii pagubei produse prin infractiune.

Ulterior, potrivit Codului de procedura penala, suspectul ori inculpatul sau orice alta persoana interesata poate face contestatie la judecatorul de drepturi si libertati, pe cai separate:
(i) impotriva masurii asiguratorii luate de procuror (adica impotriva ordonantei prin care procurorul a instituit masurile asiguratorii);
(ii) impotriva modului de aducere la indeplinire a masurilor asiguratorii.

Insa, dupa aceste verificari ale legalitatii si temeiniciei masurilor asiguratorii dispuse de procuror, masurile asiguratorii luate in cursul urmaririi penale vor dainui pana la finalizarea procesului. Astfel, se observa ca nu mai exista nicio alta posibilitate reglementata de Codul de procedura penala prin care suspectul, inculpatul sau persoana interesata sa se adreseze unui judecator de drepturi si libertati, in cursul urmaririi penale si la momente ulterioare, pentru ca legalitatea si temeinicia masurilor asiguratorii luate de procuror sa fie verificate.

Momente ulterioare la care, in mod special, judecatorul de drepturi si libertati ar trebui sa verifice proportionalitatea masurii cu cauza care a determinat-o, mai ales ca masurile asiguratorii sunt dispuse (de obicei) la inceputul unei urmariri penale. De asemenea, chiar si daca urmarirea penala este finalizata prin rechizitoriu, inculpatul sau persoana interesata nu are posibilitatea de a mai contesta in fata judecatorului de camera preliminara sau in fata instantei masurile asiguratorii dispuse de procuror (uneori cu foarte multi ani in urma).

De aceea, am apreciat ca sunt incalcate dispozitiile articolului 21 din Constitutia Romaniei (Accesul liber la justitie) avand in vedere ca, odata luate masurile asiguratorii si dupa ce a existat un control judiciar la acel moment (in faza incipienta a anchetei), persoana interesata ale carei bunuri au fost sechestrate sau ale carei conturi bancare au fost poprite nu se mai poate adresa unui judecator pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.

Iar daunele produse prin aceasta negare a dreptului unei persoane (fizice sau juridice) de a se adresa unui judecator la momente ulterioare pot fi intelese si mai bine daca ne gandim ca sunt cauze in care doar faza urmaririi penale poate dura peste 5 ani. S-ar putea considera astfel ca sunt incalcate si prevederile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului (”Dreptul la un proces echitabil”), precum si cele ale art. 13 din Conventie (”Dreptul la un remediu efectiv”).

Nu trebuie omise nici urmatoarele coordonate:
– in cursul urmaririi penale, persoana fizica sau juridica (suspecta sau inculpata) nu este condamnata, deoarece nici macar nu este trimisa in judecata;
– in anul 2019, din numarul total al dosarelor de solutionat (1.766.900) au fost solutionate 49.838 prin rechizitorii si acorduri de recunoastere a vinovatiei si aprox. 500.000 prin solutii de netrimitere in judecata[2];
– in anul 2018, din numarul total al dosarelor de solutionat (1.753.540) au fost solutionate 46.441 prin trimitere in judecata si aprox. 500.000 prin solutii de netrimitere in judecata[3];
– in anul 2017, din numarul dosarelor de solutionat (1.752.067) au fost solutionate 45.931 prin rechizitorii si acorduri de recunoastere a vinovatiei si aprox. 490.000 prin solutii de netrimitere in judecata[4];
– in anul 2016, din numarul dosarelor de solutionat (1.776.215) au fost solutionate 47.682 prin rechizitorii si acorduri de recunoastere a vinovatiei si aprox. 520.000 prin solutii de netrimitere in judecata[5].

Aceasta inseamna ca nu toate persoanele fizice sau juridice care, in cursul urmaririi penale, au dobandit calitatea de suspect sau inculpat vor fi trimise automat in judecata. Statistic, sunt mult mai mari sansele ca un dosar de urmarire penala sa fie finalizat printr-o solutie de netrimitere in judecata. Cu toate acestea, dispozitiile art. 249 C.pr.pen. permit procurorului sa dispuna luarea unor masuri asiguratorii cu privire la bunurile acelor persoane care au dobandit calitatea de suspect sau inculpat, precum si cu privire la bunurile altor persoane [in acest sens, a se vedea dispozitiile art. 249 alin. (4) si (5) C.pr.pen.]. Mai mult decat atat, in anumite dosare penale luarea masurilor asiguratorii este chiar obligatorie.

Este adevarat ca suspectul ori inculpatul sau orice alta persoana interesata poate face contestatie într-un termen de 3 zile la judecatorul de drepturi si libertati. Insa, asa cum se cunoaste din practica, masurile asiguratorii sunt dispuse la inceputul urmaririi penale, iar contestatiile sunt – de obicei – respinse.

Dar, problema nu este ca masurile sunt dispuse la inceputul urmaririi penale si nici ca aproape toate contestatiile sunt respinse. Problema reala este ca, dupa acest control judiciar al masurilor asiguratorii dispuse de procuror, suspectul ori inculpatul sau orice alta persoana interesata nu mai are nicio alta cale legala de a se adresa la momente ulterioare unui „tribunal” (independent si impartial, in sensul conferit de art. 6 din Conventia Europeana) pentru a fi verificata proportionalitatea si necesitatea masurilor respective (in acest sens, art. 53 din Constitutia Romaniei).

II. Controlul judiciar si masurile asiguratorii. Decizia CCR nr. 712 din 4 decembrie 2014

Astfel cum aratam in preambulul acestui material, daca ar avea de ales, este mult mai probabil ca o persoana fizica sa aleaga controlul judiciar in detrimentul unor masuri asiguratorii care sa vizeze toate bunurile mobile si imobile ale sale (prezente si viitoare) sau care sa vizeze o parte insemnata a bunurilor sale.

De asemenea, prin comparatie, controlul judiciar luat fata de o persoana fizica (masura cu privire la care a intervenit Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 712 din 4 decembrie 2014 intrucat putea fi dispusa pentru o perioada nelimitata de timp) nu are atatea efecte nocive precum masurile asiguratorii luate asupra bunurilor unei persoane juridice. Practic, prin luarea unor masuri asiguratorii fata de bunurile unei persoane juridice este foarte usor sa fie oprita activitatea acesteia.

Poprirea (blocarea) conturilor unei persoane juridice sau sechestrarea bunurilor acesteia echivaleaza cu privarea de hrana a unei persoane fizice. La fel cum omul nu poate functiona fara hrana si fara apa, nici o societate comerciala nu poate functiona daca are conturile poprite (blocate) si daca nu poate dispune de activele sale (spre ex.: marfuri, materii prime, materiale consumabile, banii din casa).

Iar efectele socio-economice care survin in urma falimentului / dizolvarii unor persoane juridice ale caror marfuri au fost sechestrate sau ale caror conturi au fost blocate (in special, din categoria microintreprinderilor sau a intreprinderilor mici si mijlocii) nu sunt doar grave, ci sunt foarte grave. In Romania sunt aprox. 500.000 de IMM-uri active, iar in 2019 acestea reprezentau 99,7% din companiile din economia nationala, angajand 66% din salariati[6].

Nici nu are sens sa mai discutam despre restul efectelor secundare (pornind de la lipsa locurilor de munca si concedierea oamenilor). Ne putem insa imagina ce efecte are pe plan local blocarea activitatii unei societati comerciale (IMM) care angajeaza, spre exemplu, un sfert din locuitorii unei zone. Iar apoi putem inmulti acest exemplu cu 100, cu 1.000 sau cu 10.000. In mod real, sunt chestiuni care tin chiar de securitatea economica a Romaniei.

Acesta ar fi doar unul dintre motivele pentru care masurile asiguratorii luate fata de o persoana juridica, in special cele din cursul urmaririi penale, nu trebuie sa dainuie sine die, fiind nu doar necesar, ci si obligatoriu ca aceste masuri sa fie verificate periodic in cursul urmaririi penale de catre un magistrat independent si impartial (judecatorul de drepturi si libertati).

Daca mai luam in calcul si faptul ca – de obicei – masurile asiguratorii sunt luate la inceputul urmaririi penale, cand presupusul prejudiciu este stabilit in baza unui raport intocmit de un specialist care lucreaza in cadrul parchetului (sub directa indrumare a procurorului), devine si mai evident ca este obligatoriu ca masurile asiguratorii sa fie verificate si la alte momente ulterioare de catre judecatorul de drepturi si libertati.

De aceea, prin raportare si la modalitatea de luare si prelungire a masurilor preventive in procesul penal, consideram ca si masurile asiguratorii trebuie sa fie dispuse doar pentru perioade limitate de timp (spre ex.: pentru o durata de cel mult 2 luni), cu varianta prelungirii lor. Astfel, in cursul urmaririi penale, dupa ce masurile asiguratorii vor fi prelungite odata la 2 luni, persoana interesata are posibilitatea de a se adresa din nou judecatorului de drepturi si libertati, cu o noua contestatie. Iar acest magistrat va verifica – din nou – legalitatea si temeinicia masurii asiguratorii dispuse, in special necesitatea si proportionalitatea acesteia, precum si modul de aducere la indeplinere a masurii.

Stabilirea unor termene pentru luarea masurilor asiguratorii, reglementarea unei proceduri de prelungire a acestora, precum si posibilitatea verificarii prin contestatie de catre judecatorul de drepturi si libertati, vor conduce invariabil la scurtarea fazei de urmarire penala in foarte multe dosare penale.

In ceea ce priveste protectia drepturilor fundamentale ale persoanelor fizice si juridice, se pot observa dispozitiile art. 1 din Protocolului Aditional nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului potrivit carora „orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international”. Observam astfel ca dispozitiile art. 1 din Protocolului Aditional nr. 1 la Conventia Europeana (aplicabile in dreptul intern gratie prevederilor art. 20 din Constitutie) fac referire in mod expres atat la persoana fizica, cat si la persoana juridica.

De asemenea, conform art. 44 din Constitutia Romaniei, dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate; continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. Legea fundamentala mai arata ca proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Se observa astfel ca si Constitutia Romaniei ocroteste dreptul de proprietate, indiferent ca este vorba despre o persoana fizica sau juridica.

Este adevarat ca acest drept fundamental nu este absolut prin natura sa, putand fi supus unor limitari rezonabile printr-o reglementare etatica. Insa, la fel este si dreptul la libertate, care poate fi restrans prin lege (dovada fiind dispozitiile art. 202 – 244 C.pr.pen.). Iar din moment ce masurile preventive nu pot fi dispuse decat pentru anumite perioade de timp, nu vedem niciun impediment pentru ca si masurile asiguratorii sa cunoasca o reglementare asemanatoare in ceea ce priveste durata.

***

De aceea, avand in vedere ca masurile asiguratorii sunt comparabile cu masurile preventive (afectand in mod direct drepturi si libertati fundamentale), am considerat ca sunt pe deplin aplicabile rationamentele si concluziile Curtii Constitutionale a Romaniei, regasite in cuprinsul Deciziei nr. 712 din 4 decembrie 2014:

23. Raportand conditiile aratate la prezenta cauza, Curtea retine ca ingerinta generata de institutia controlului judiciar vizeaza drepturi fundamentale, respectiv dreptul la libertate individuala, dreptul la libera circulatie, dreptul la viata intima, familiala si privata, libertatea intrunirilor, munca si protectia sociala a muncii si libertatea economica, este reglementata prin lege, respectiv art. 211-215 din Codul de procedura penala, are ca scop legitim desfasurarea instructiei penale, fiind o masura judiciara aplicabila in cursul urmaririi penale si al judecatii, se impune, fiind adecvata in abstracto scopului legitim urmarit, este nediscriminatorie si este necesara intr-o societate democratica, pentru protejarea valorilor statului de drept.

24. Ingerinta analizata nu este insa proportionala cu cauza care a determinat-o. In acest sens, Curtea retine ca aceasta nu asigura un just echilibru intre interesul public si cel individual, intrucat poate fi dispusa pentru o perioada nelimitata de timp. Principiul proportionalitatii, astfel cum este reglementat in ipoteza particulara a art. 53 din Constitutie, presupune caracterul exceptional al restrangerilor exercitiului drepturilor sau libertatilor fundamentale, ceea ce implica, in mod necesar, si caracterul lor temporar.

De asemenea, in ceea ce priveste ”durata nelimitata” a masurilor asiguratorii dispuse in procesul penal, apreciem ca sunt intrutotul aplicabile si urmatoarele concluzii ale Curtii Constitutionale din aceeasi decizie:

17. Potrivit Codului de procedura penala, intrat in vigoare la 1 februarie 2014, masurile preventive sunt retinerea, controlul judiciar; controlul judiciar pe cautiune, arestul la domiciliu si arestarea preventiva [art. 202 alin. (4) lit. a)-e)], in cazul controlului judiciar si al controlului judiciar pe cautiune nefiind reglementate nici termenele si nici durata maxima pentru care aceste masuri preventive pot fi dispuse. (…) Masura controlului judiciar, ca masura preventiva neprivativa de libertate, poate fi luata de catre procuror (…) Dar, Codul de procedura penala nu reglementeaza termenele si durata maxima pentru care poate fi dispusa aceasta masura.

(…)

20. Analizand, din punct de vedere constitutional, natura masurilor preventive, Curtea constata ca acestea constituie ingerinte in dreptul fundamental al libertatii individuale, prevazut de art. 23 din Constitutie. Masura controlului judiciar reprezinta, de asemenea, o masura intruziva ce poate afecta si alte drepturi si libertati fundamentale, respectiv libera circulatie [art. 215 alin. (2) lit. a), b) din Codul de procedura penala], viata intima, familiala si privata [art. 215 alin. (1) lit. b) si alin. (2) lit. c), d), f), g) din Codul de procedura penala], libertatea intrunirilor [art. 215 alin. (2) lit. h) din Codul de procedura penala], munca si protectia sociala a muncii [art. 215 alin. (2) lit. e) din Codul de procedura penala], si libertatea economica [art. 215 alin. (2) lit. k) din Codul de procedura penala], reglementate la art. 25, art. 26, art. 39, art. 41, si, respectiv, art. 45 din Constitutie.”

In egala masura, la fel ca masurile preventive, si masurile asiguratorii dispuse in procesul penal constituie ingerinte, in principal, in ceea ce priveste dreptul fundamental al proprietatii private, prevazut de art. 44 din Constitutie. De asemenea, masurile asiguratorii reprezinta masuri intruzive ce pot afecta si alte drepturi si libertati fundamentale, respectiv munca si protectia sociala a muncii (art. 41 din Constitutie) si libertatea economica (art. 45 din Constitutie). Se poate discuta chiar si despre o incalcare a obligatiei statului de a asigura cetatenilor un nivel de trai decent (art. 47 din Constitutie).

Asa cum spuneam mai sus, aceste drepturi fundamentale nu sunt absolute, insa – dupa o anumita perioada de timp – ingerinta analizata nu mai poate fi considerata proportionala cu cauza care a determinat-o. De aceea, intrucat masurile asiguratorii pot fi dispuse in procesul penal pentru o perioada nelimitata de timp, intrucat nu toate urmaririle penale se finalizeaza printr-o solutie de trimitere in judecata si nu toate procesele printr-o condamnare, consideram ca aceasta ingerinta nu asigura un just echilibru intre interesul public si cel individual.

Astfel, la fel ca in cazul controlului judiciar, reiese necesitatea existentei in cuprinsul legii procesual penale a termenuluipentru care pot fi dispuse masurile asiguratorii fata de bunurile unei persoane fizice sau juridice, cu posibilitatea prelungirii acestui termen. Mai ales in conditiile in care aceste masuri sunt luate la inceputul urmaririi penale, cand nici presupusul prejudiciu nu este stabilit in mod corespunzator si nici nu au fost identificate toate persoanele presupus a fi responsabile de producerea acestuia.

III. Despre art. 330 C.pr.pen. („Dispozitiile privitoare la masurile preventive sau asiguratorii”)

In ceea ce priveste dispozitiile art. 330 C.pr.pen., apreciem ca si acestea sunt neconstitutionale prin raportare la cele expuse mai sus, precum si prin aceea ca nu pot fi disociate de prevederile care reglementeaza expres institutia masurilor asiguratorii:

Cand procurorul dispune trimiterea in judecata a inculpatului, rechizitoriul poate sa cuprinda si propunerea de luare, mentinere, revocare sau de inlocuire a unei masuri preventive ori a unei masuri asiguratorii.”

Comparand din nou cu masurile preventive, observam ca dispozitiile art. 207 C.pr.pen. („Verificarea masurilor preventive in procedura de camera preliminara”) arata ca, atunci cand procurorul dispune trimiterea in judecata a inculpatului fata de care s-a dispus o masura preventiva, in termen de 3 zile de la inregistrarea dosarului, judecatorul de camera preliminara verifica din oficiu legalitatea si temeinicia masurii preventive, inainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.

Doar din acest punct de vedere se poate observa ca dispozitiile art. 330 C.pr.pen. sunt lipsite de claritate si previzibilitate deoarece, cand procurorul dispune trimiterea in judecata a inculpatului fata de care s-a dispus o masura preventiva, rechizitoriul trebuie sa cuprinda propunerea de mentinere, revocare sau de inlocuire a masurii preventive respective. Or, forma actuala a art. 330 C.pr.pen. prezinta aceasta procedura ca fiind o optiune („rechizitoriul poate sa cuprinda”).

Insa, cata vreme aceasta deficienta de reglementare in ceea ce priveste masurile preventive este acoperita prin dispozitiile art. 207 C.pr.pen., se observa ca – in cazul masurilor asiguratorii – nu exista dispozitii asemanatoare. Si astfel, o masura asiguratorie dispusa de procuror la inceputul urmaririi penale dainuie pana la clasare sau pana la terminarea fazei de judecata, daca este emis rechizitoriul in cauza respectiva.

Avand in vedere ca masurile asiguratorii dispuse fata de o persoana (sechestrul bunurilor mobile si imobile, poprirea conturilor bancare) reprezinta veritabile masuri preventive pentru persoana respectiva (cel putin din punctul de vedere al dreptului de proprietate privata si al libertatii economice), avand in vedere ca masurile asiguratorii luate fata de bunurile unei persoanei juridice atenteaza la insasi existenta acesteia, apreciem ca rationamentul folosit de legiuitor in cuprinsul art. 207 C.pr.pen. trebuie sa fie aplicat corespunzator si cu privire la masurile asiguratorii. Atat in situatia in care acestea sunt luate fata de persoane fizice, cat si atunci cand sunt luate fata de persoane juridice.

Prin urmare, dispozitiile art. 330 C.pr.pen. ar trebui sa fie reformulate astfel incat procurorul sa fie obligat sa solicite Judecatorului de Camera preliminara verificarea legalitatii si temeiniciei masurilor asiguratorii dispuse anterior in cursul urmaririi penale, atunci cand emite rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecată.

Totodata, apreciem ca dispozitiile art. 207 C.pr.pen. ar trebui sa aiba un corespondent in cadrul reglementarii masurilor asiguratorii, astfel incat – in termen de 3 zile de la inregistrarea dosarului – judecatorul de camera preliminara sa verifice din oficiu legalitatea si temeinicia masurilor asiguratorii dispuse in cursul urmaririi penale, cu citarea partilor si a persoanelor interesate (ne referim la persoanele ale caror bunuri fac obiectul unor masuri asiguratorii, chiar daca persoanele respective nu sunt parti in cauza).

IV. Concluzii

In loc de concluzii, redam un alt paragraf din Decizia Curtii Constitutionale cu nr. 712 din 4 decembrie 2014 care, de asemenea, poate fi aplicat fara niciun fel de probleme si in ceea ce priveste masurile asiguratorii dispuse in procesul penal:

26. Daca in cazul masurilor preventive privative de libertate legiuitorul a prevazut atat termenele pe care pot fi luate, cat si durata maxima pentru care acestea pot fi dispuse, in cazul masurii preventive a controlului judiciar, dispozitiile art. 211-215 si 241 din Codul de procedura penala nu prevad nici termenul pentru care poate fi dispusa si nici durata maxima a acestei masuri. Apare astfel ca evident dreptul organelor judiciare de a dispune controlul judiciar, ca masura preventiva, pentru perioade nelimitate de timp, drept ce presupune restrangerea nelimitata temporal a drepturilor si libertatilor fundamentale vizate de continutul acestei masuri. Or, potrivit standardelor de constitutionalitate anterior aratate, o asemenea restrangere este neconstitutionala, intrucat principiul proportionalitatii afecteaza continutul normativ al drepturilor fundamentale vizate, asadar substanta acestora, nerezumandu-se la restrangerea exercitiului acestora.”


[1] Publicata in Monitorul Oficial nr. 33 din data de 15 ianuarie 2015
[2] https://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/raport_activitate_2019.pdf
[3] https://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/raport_activitate_2018.pdf
[4] https://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/raport_activitate_2017.pdf
[5] https://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/raport_activitate_2016.pdf
[6] https://www.zf.ro/companii/unde-s-multi-puterea-creste-imm-urile-reprezinta-99-7-din-companiile-din-economie-si-angajeaza-66-din-salariati-18662141


Av. dr. Cătălin Oncescu

Cuvinte cheie: , , , , , ,
Secţiuni/categorii: CCR, Drept penal, JURISPRUDENȚĂ, Opinii, SELECTED TOP LEGAL, _CONTENT

Pentru toate secţiunile JURIDICE.ro click aici
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD