Taxa de solidaritate în contextul crizei energetice – prieten, inamic ori complice?
29 mai 2023 | Roman BRADU, Noemi CĂDARIU
Roman Bradu
Noemi Cădariu
I. Introducere contextuală
Criza energetică curentă și-a avut originea printre consecințele pandemiei COVID-19 la finele anului 2021, unde majoritatea țărilor europene a întâmpinat, simultan, atât un deficit de resurse (combustibil, țiței, gaz și curent electric), cât și o creștere neașteptată a prețului lor. Firește, deși materializarea crizei a avut în vedere o serie de factori economici, principalii factori au privit (i) revenirea fast-paced a economiei post COVID-19 care a devansat oferta de aprovizionare energetică a furnizorilor importanți din piață, precum și (ii) încetarea relațiilor Uniunii Europene cu Rusia, ca o consecință directă a contextului politic creat de conflictul armat dintre Rusia și Ucraina – privând SEE de unul dintre cei mai mari furnizori de energie până la acel moment.
În acest context, prețul energiei a avut o ascensiune uimitoare într-un timp relativ scurt, țițeiul atingând ATH pentru prima data din 2008. Europa s-a aflat într-o poziție extrem de vulnerabilă, dat fiind faptul că principalul nostru sprijin în aprovizionarea cu gaze se afla în Rusia, rezultând într-o creștere economică mult sub nivelul previzionat ca urmare a imposibilității atât a persoanelor fizice, cât și a persoanelor juridice de a suporta costurile inflației energetice.
Întrucât toate statele membre au fost afectate negativ de actuala criză energetică, Uniunea Europeană a întâmpinat presiune atât din partea persoanelor fizice, cât în special din partea IMM-urilor, pentru a se oferi fie soluții inflației energetice, concretizate în ajutoare din partea statelor pentru a se putea acoperi costurile fără consecința directă a sărăcirii populației, a falimentului companiilor și, implicit, încetinirea ori căderea economiei statelor membre.
UE a opinat în sensul că răspunsul la criza energetică trebuie să fie unitar și bine coordonat la nivelul Statelor Membre, într-un cadru prestabilit, întrucât măsuri naționale necorelate și necoordonate pot crea premisele destabilizării pieței interne a energiei, punând în pericol securitatea aprovizionării și conducând astfel la o inflație suplimentară în statele membre cel mai grav afectate de criză.
Astfel, s-a considerat oportună luarea unor măsuri excepționale, cu caracter temporar, prin introducerea unei contribuții de solidaritate pentru societățile din UE și sediile permanente care desfășoară activități în sectoarele țițeiului, gazelor naturale, cărbunelui și rafinăriilor, pentru a se încerca atenuarea efectelor economice directe ale creșterii prețurilor la energie pentru bugetele autorităților publice, pentru clienții finali și pentru societățile din Uniune.
II. Tendințe de legiferare europeană
A. Cadrul legal creat de Uniunea Europeană
Contribuția de solidaritate a fost gândită ca un mijloc adecvat de abordarea a profiturilor excedentare în cazul unor circumstanțe neprevăzute[1]. Astfel, s-a considerat că profiturile obținute de societățile din Uniune și sediile permanente care desfășoară activități în sectoarele țițeiului, gazelor naturale, cărbunelui și rafinăriilor nu ar fi putut fi obținute în condiții normale, în cazul în care evenimentele imprevizibile de pe piețele de energie nu ar fi avut loc. De asemenea, sunt apreciate ca fiind evenimente imprevizibile și extraordinare și principalele cauze care au dus la debalansarea piețelor de energie (i.e. pandemia COVID-19 și conflictul armat din Rusia și Ucraina).
Astfel, fără a-și modifica în mod substanțial structura costurilor și fără a-și spori investițiile, societățile din statele membre, precum și sediile lor permanente care generează cel puțin 75% din cifra de afaceri din activități din sectoarele țițeiului, gazelor naturale, cărbunelui și rafinăriilor au înregistrat o creștere a profiturilor datorită circumstanțelor bruște și imprevizibile ale conflictului armat dintre Rusia și Ucraina, reducerii aprovizionării cu energie și creșterii cererii ca urmare a temperaturilor extrem de ridicate.
Prin urmare, introducerea acestei contribuții de solidaritate este privită ca o măsură comună, coordonată și subînțeles necesară contextului, care permite generarea de venituri suplimentare la nivel statal, în scopul oferirii de sprijin financiar gospodăriilor și întreprinderilor puternic afectate de creșterea prețurilor la energie, în condiții de concurență echitabile în întreaga Uniune. Contribuția urmărește a servi drept o măsură de redistribuire pentru a se asigura faptul că societățile ce cad sub incidența sa (societățile care au obținut profituri excedentare ca urmare a circumstanțelor neprevăzute) contribuie proporțional la remedierea crizei energetice de pe piața internă.
Baza de calcul a contribuției de solidaritate o reprezintă profiturile impozabile ale societăților și sediilor permanente care au domiciliu fiscal în UE, din sectoarele țițeiului, gazelor naturale, cărbunelui și rafinăriilor, astfel cum sunt stabilite în tratatele bilaterale sau în legislațiile fiscale naționale ale statelor membre pentru exercițiul financiar care începe la 1 ianuarie 2022 și/sau la 1 ianuarie 2023 ori ulterior acestor date și pentru întreaga lor durată respectivă. Exercițiul financiar este determinat prin trimitere la normele în vigoare în temeiul legislațiilor naționale ale statelor membre.
Potrivit regulamentului, vor face obiectul contribuției de solidaritate numai profiturile realizate în 2022 și/sau 2023 care depășesc o creștere de 20 % a profiturilor impozabile medii generate în cele patru exerciții financiare care încep la 1 ianuarie 2018 sau după această dată. Rațiunea din spatele acestei prevederi rezidă în asigurarea faptului că o parte din marja de profit, respectiv cea care nu se datorează evoluțiilor imprevizibile cauzate de circumstanțele neprevăzute anterior menționate, va putea fi utilizată de societățile din UE și sediile lor permanente pentru investiții viitoare sau pentru asigurarea stabilității lor financiare în timpul crizei energetice actuale, inclusiv pentru industriile mari consumatoare de energie.
Uniunea recomanda utilizarea contribuției de solidaritate ar trebui utilizată pentru:
(i) măsuri de sprijin financiar destinat consumatorilor finali de energie și, în special, gospodăriilor vulnerabile, spre a atenua efectele prețurilor ridicate la energie;
(ii) măsuri de sprijin financiar pentru a contribui la reducerea consumului de energie;
(iii) măsuri de sprijin financiar pentru susținerea întreprinderilor din industriile mari consumatoare de energie; și
(iv) măsuri de sprijin financiar pentru dezvoltarea autonomiei energetice a Uniunii. Statelor membre ar trebui, de asemenea, să li se permită să aloce o parte din încasările obținute din contribuția de solidaritate temporară pentru finanțarea comună.
Așadar, a fost adoptat Regulamentul nr. 2022/1854 din data de 06.10.2022 privind o intervenție de urgență pentru abordarea prețurilor ridicate la energie, unde, printre definițiile oferite, menționăm:
15. „societate din Uniune” înseamnă o societate stabilită într-un stat membru care, în conformitate cu legislația fiscală a statului membru respectiv, este considerată a fi rezidentă în statul membru respectiv în scopuri fiscale și, în temeiul unui acord privind dubla impozitare încheiat cu un stat terț, nu este considerată ca fiind rezidentă în scopuri fiscale în afara Uniunii;
16. „sediu permanent” înseamnă orice sediu de afaceri stabil situat într-un stat membru, prin care se desfășoară în întregime sau parțial activitatea unei societăți stabilite în alt stat, în măsura în care profiturile înregistrate de sediul stabil sunt impozabile în statul membru în care este situat;
17. „societăți din Uniune și sedii permanente care desfășoară activități în sectoarele țițeiului, gazelor naturale, cărbunelui și rafinăriilor” înseamnă societăți din Uniune sau sedii permanente care generează cel puțin 75 % din cifra lor de afaceri din activități economice în domeniul extracției, mineritului, rafinării țițeiului sau fabricării produselor de cocserie, astfel cum se menționează în Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului ( 10);
18. „profituri excedentare” înseamnă profiturile impozabile, astfel cum sunt stabilite în temeiul normelor fiscale naționale în exercițiul financiar 2022 și/sau 2023 și pe întreaga lor durată, obținute din activități la nivelul societăților din Uniune și al sediilor permanente care desfășoară activități în sectoarele țițeiului, gazelor naturale, cărbunelui și rafinăriilor care depășesc cu mai mult de 20 % media profiturilor impozabile din cele patru exerciții financiare care încep la 1 ianuarie 2018 sau după această dată;
19. „contribuție de solidaritate” înseamnă o măsură temporară menită să abordeze profiturile excedentare ale societăților din Uniune și ale sediilor permanente care desfășoară activități în sectoarele țițeiului, gazelor naturale, cărbunelui și rafinăriilor, pentru a atenua evoluțiile excepționale ale prețurilor pe piețele energiei în beneficiul statelor membre, consumatorilor și societăților;
Contribuția de solidaritate este vizată în Regulament în Capitolul III – Măsura privind sectoarele țițeiului, gazelor naturale, cărbunelui și rafinăriilor, capitol ce cuprinde în Art. 14-18: (i) scopul contribuției, respectiv sprijinul oferit consumatorilor finali de energie prin intermediul contribuției, (ii) baza de calcul a contribuției de solidaritate temporare, (iii) rata pentru calcularea contribuției de solidaritate temporare, (iv) modul de întrebuințare și utilizare a încasărilor din contribuția de solidaritate, precum și (v) reglementarea expresă a caracterului excepțional și temporar al contribuției de solidaritate.
Considerăm relevant de menționat următoarele prevederi:
Art. 15 – baza de calcul a contribuției de solidaritate temporare
Contribuția de solidaritate temporară pentru societățile din Uniune și sediile permanente, care desfășoară activități în sectoarele țițeiului, gazelor naturale, cărbunelui și rafinăriilor, inclusiv pentru cele care fac parte dintr-un grup consolidat doar în scopuri fiscale, se calculează pe baza profiturilor impozabile, astfel cum sunt stabilite în temeiul normelor fiscale naționale, în exercițiul financiar 2022 și/sau în exercițiului financiar 2023 și pe întreaga durată a acestora, care depășesc cu mai mult de 20 % media profiturilor impozabile, astfel cum au fost stabilite în temeiul normelor fiscale naționale, din cele patru exerciții financiare care încep la 1 ianuarie 2018 sau se desfășoară după această dată. În cazul în care media profiturilor impozabile din acele patru exerciții financiare este negativă, în scopul calculării contribuției de solidaritate temporare, se consideră că profitul impozabil mediu este egal cu zero.
Art. 16 – rata pentru calcularea contribuției de solidaritate temporare
Rata pentru calcularea contribuției de solidaritate temporare (1) Rata aplicabilă pentru calcularea contribuției de solidaritate temporare este de cel puțin 33 % din baza menționată la articolul 15. (2) Contribuția de solidaritate temporară se aplică în plus față de impozitele și taxele obișnuite aplicabile în conformitate cu dreptul intern al unui stat membru.
B. Tendințele aplicării Regulamentului nr. 2022/1854 în statele membre
Statele membre au primit libertatea de a-și institui contribuția de solidaritate în conformitate cu nevoile curente și în acord cu legislația națională, pentru a putea înfrunta consecințele interne ale crizei energetice.
Deși majoritatea statelor membre au optat spre o rată pentru calcularea contribuției orientată spre minimum prevăzut de Regulament (printre care Germania, Austria, Olanda, Portugalia, Bulgaria, Croatia, Cipru ș.a.), unele state membre au implementat condiții mai aspre de aplicare a taxei de solidaritate, fie prin raportare la rata pentru calcularea contribuției, fie prin raportare la subiecții cărora li se poate aplica taxa (prin extinderea sectoarelor ori obiectelor de activitate ale companiilor vizate).
Un astfel de exemplu îl reprezintă Ungaria, care a extins sfera de aplicare a contribuției și la bănci, telecomunicații și linii aeriene – pe lângă sectorul de energie. Un alt exemplu al extinderii sferei de aplicare a contribuției de solidaritate îl reprezintă Belgia, care include și companiilor ce obțin venituri din comerțul produsului finit, respectiv al combustibilului, către consumatorul final.
România este una dintre țările ale căror măsuri sunt considerate a fi dure, aplicând o rată pentru calcularea contribuției de 60%. Suplimentar, spre deosebire de prevederile Regulamentului, România extinde sfera contribuabililor și la persoane afiliate celor principal descrise în Art. 15 din Regulament, precum și la afiliații acestor persoane afiliate, în anumite condiții prevăzute de legislația națională.
C. Statele membre: nu chiar o primire călduroasă
Fără dubiu, credem că nu s-ar fi așteptat nimeni ca o astfel de contribuție să fie primită cu brațele deschise, în special de contribuabilii căreia i se și aplică. Introducerea contribuției de solidaritate asupra profiturile extraordinare obținute de companiile din sectorul de energie din UE a atras atât oprobriul tuturor companiilor vizate, cât și o serie de acțiuni civile demarate împotriva ei.
Gigantul american Exxon Mobil a dat startul valului rebel împotriva impunerii contribuției de solidaritate în sectorul combustibililor fosili, formulând o acțiune împotriva Comisiei Europene în scopul de a bloca aplicarea contribuției introduse prin Regulamentul nr. 2022/1854. Exxon se bucură de suportul tacit al Shell, Chevron, Total Energies și BP.
Acțiunea, formulată prin intermediul filialelor din Germania și Olanda, pune la îndoială autoritatea și competența Comisiei Europene de a reglementa și introduce o astfel de contribuție, Exxon susținând că o astfel de prerogativă revine exclusiv statelor membre. Exxon consideră, printre altele, că o astfel de contribuție subminează încrederea învestitorilor într-un mediu de business previzibil, în consecință descurajând viitoare investiții. În concret, pe termen mediu spre lung, impunerea acestei contribuții ar putea crea premisele unor noi creșteri de prețuri, fiind nevoie de și mai mult import de energie și combustibili.
MOL și filiala sa slovacă Slovnaft lucrează la un proces împotriva guvernului slovac, împotriva aplicării contribuției de solidaritate, compania bănuind că forma adoptării sale urmărește suprataxarea companiei deținute de proprietari unguri[2]. Inițial, rata contribuției fusese stabilită la 70%, ea fiind coborâtă la 55% ca urmare a presiunii create de Slovnaft. De asemenea, în forma inițială, contribuția urma a fi plătită până în 2025, fiind redusă datorită Slovnaft doar pentru un an.
MOL consideră oportună formularea unei astfel de acțiuni în fața curții arbitrale de la Washington, urmând exemplul celor de la Exxon Mobil.
În aceeași notă, la finele lunii februarie, compania de petrol și gaze spaniolă Repsol și-a făcut publică intenția de a contesta contribuția de solidaritate impusă de guvernul spaniol, considerând că nu este în acord nici cu legislația domestică – fiind încălcată în special Constituția Spaniei, nici cu legislația UE. Demersului se alătură și Iberdrola, cea mai mare companie energetică spaniolă.
În replică, Ministrul de Finanțe spaniol, María Jesús Montero a declarat că guvernul nu face decât să promoveze „justiția fiscală”, fiind firesc ca cei cu cele mai mare venituri să facă un „efort” pentru binele societății.
Până în prezent, instanțele statelor membre nu s-au arătat solidare companiilor din sectorul de energie, majoritatea acțiunilor și demersurilor fiind respinse ori suspendate. Printre altele, Comisia Europeană susține că măsurile sunt pe deplin conforme legislației UE.
III. Cadru legal național
A. Ordonanța de urgență nr. 186/2022
Regulamentul UE nr. 2022/1854 impunea adoptarea măsurilor prevăzute până la data de 31.12.2022, fiind în consecință adoptată Ordonanță de urgență nr. 186/2022 privind unele măsuri de punere în aplicare a Regulamentului UE nr. 2022/1854 al Consiliului din 6 octombrie 2022 privind o intervenţie de urgenţă pentru abordarea problemei preţurilor ridicate la energie.
Obiectul principal al ordonanței vizează implementarea națională a Regulamentului UE nr. 2022/1854, așadar introducerea unei unei contribuții/taxe de solidaritate pentru societățile din Uniunea Europeană și sediile permanente care desfășoară activități în sectoarele țițeiului, gazelor naturale, cărbunelui și rafinăriilor, contribuție ce are un caracter temporar și excepțional.
Ordonanța vizează următorii subiecți pentru datorarea contribuției:
– Societăți comerciale ce desfășoară activități sub codurile CAEN: 0610 – «Extracția țițeiului», 0620 – «Extracția gazelor naturale», 0510 – «Extracția huilei», 1910 – «Fabricarea produselor de cocserie» și 1920 – «Fabricarea produselor obținute prin rafinarea petrolului» și care au ponderea acestor activități în cifra de afaceri de peste 75 % inclusiv
– Persoanele plătitoare de impozit pe profit și de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, afiliate cu contribuabilii prevăzuți la punctul anterior, atunci când acestea realizează cel puțin 50% din cifra de afaceri a anului 2022, respectiv a anului 2023 din relația cu persoanele afiliate
– Persoanele plătitoare de impozit pe profit și de impozit pe veniturile microîntreprinderilor afiliate cu persoanele afiliate de la punctul 2, atunci când acestea realizează cel puțin 50% din cifra de afaceri a anului 2022, respectiv a anului 2023 din relația cu persoanele afiliate
Potrivit prevederilor Codului fiscal, sunt persoane afiliate următoarele persoane juridice:
– o persoană juridică este afiliată cu o altă persoană juridică dacă cel puţin aceasta deţine, în mod direct sau indirect, inclusiv deţinerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la cealaltă persoană juridică ori dacă controlează în mod efectiv acea persoană juridică;
sau
– o persoană juridică este afiliată cu altă persoană juridică dacă o persoană deţine, în mod direct sau indirect, inclusiv deţinerile persoanelor sale afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot atât la prima persoană juridică, cât şi la cea de-a doua ori dacă le controlează în mod efectiv.
Profitul excedentar reprezintă profitul care depășește cu mai mult de 20% media profiturilor impozabile, astfel cum au fost stabilite în temeiul normelor fiscale naționale, din cele patru exerciții financiare care încep la 1 ianuarie 2018 sau se desfășoară după această dată.
Cuantumul contribuției de solidaritate prevăzut de dispozițiile naționale va fi în procent de 60%, calculat potrivit indicațiilor oferite la art. 2 din Ordonanță
Contribuția se calculează, se declară și se plătește anual până la data de 25 iunie a anului următor sau până la data de 25 a celei de a șasea luni, de la închiderea anului fiscal modificat/exercițiului financiar diferit.
Sumele reprezentând contravaloarea contribuției de solidaritate se vor plăti într-un cont distinct de disponibil în lei, deschis la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organelor fiscale centrale competente, codificat cu codul de identificare fiscală al contribuabilului.
B. Parcursul legislativ ulterior
După un parcurs legislativ oareșce dificil – intervenind reexaminări – a fost finalmente adoptată Legea nr. 119/2023 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 186/2022 privind unele măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2022/1.854 al Consiliului din 6 octombrie 2022 privind o intervenţie de urgenţă pentru abordarea problemei preţurilor ridicate la energie.
Pe lângă aprobarea Ordonanței de Urgență, Legea extinde cadrul de aplicare al taxei de solidaritate, prin includerea unor categorii adiționale de contribuabili, în anumite condiții, precum și un mod de calcul diferit pentru contribuabilii nou introduși.
Astfel, se extinde cadrul de aplicare și asupra persoanelor plătitoare de impozit pe profit ori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor care (i) desfășoară activități în domeniile prevăzute de Regulamentul UE 2022/1854 și (ii) care desfășoară atât activități de extracție, cât și de rafinare a țițeiului. Pentru această categorie de contribuabili, nu mai este necesară îndeplinirea condițiilor ponderii activității din cifra de afaceri, fiind o categorie excepțională de contribuabili.
Contribuția datorată de contribuabilii nou introduși se calculează distinct, fiind datorată o sumă fixă de 350 Lei/tona de țiței procesat în activitatea de rafinare.
De asemenea, Legea introduce încă o excepție de la calcularea contribuției, privitoare la contribuabilii care nu au obținut producție din domeniile prevăzute la art. 1 alin. (1) din Ordonanță – spre referință, contribuabilii explicați la primul subpunct al para. 6 – în perioada 2018-2021, contribuabili ce vor fi exceptați de la datorarea taxei de solidaritate.
IV. Red flags – cu adevărat prezente ori fictive?
Observând parcursul legislativ național al implementării taxei excepționale privitoare la contribuția de solidaritate, acesta a avut tendințe maximale în fiecare etapă a implementării, tendințe manifestate prin (i) cota ridicată de calcul a contribuției, (ii) durata de 2 ani a aplicabilității contribuției, (iii) prezentarea ambiguă a sferei de contribuabili ce pot fi incluși în impunerea obligației de plata a taxei de solidaritate, precum și (iv) presiunea politică constantă de lărgire a contribuabililor obligați la plata taxei de solidaritate.
Fiind o contribuție excepțională, deci intrinsec temporară, precum și raportat la condițiile implementării contribuției în comparație cu alte state membre, putem obiectiv considera poziția României ca fiind excesivă, creând o sarcină împovărătoare companiilor ce activează în sectorul de energie.
În contextul crizei energetice, mitigarea disproporției dintre cerere și ofertă trebuia să aibă loc exclusiv în considerarea ajutorării populației defavorizate și cu adevărat afectate de creșterea prețurilor la energie, ajutor ce ar fi trebuit să fie imediat și efectiv – în special în condițiile anotimpului de iarnă 2022 – 2023, unde pericolul era imediat.
Urmărind tendința europeană care a înclinat înspre refuzarea acceptării legitimității taxei de solidaritate introduse, în lipsa unei jurisprudențe europene (până la acest moment), precum și în lipsa unor norme metodologice pentru setarea cadrului de aplicare a implementării taxei de solidaritate în legislația națională, odată cu prima ei scadență la finele lunii iunie se va contura și interpretarea oficială a organelor fiscale.
[1] Nota de fundamentare a Regulamentului UE nr. 2022/1854 din data de 06.10.2022 privind o intervenție de urgență pentru abordarea prețurilor ridicate la energie
[2] Bănuiala rezidă în afirmațiile fostului Ministru de Finanțe, Igor Matovič, care a descris această contribuție ca o măsură prin care Slovacia va putea obține mai mulți bani de pe proprietarii unguri.
Av. dr. Roman Bradu, Managing partner Bradu, Neagu & Associates
Av. Noemi Cădariu, Associate Bradu, Neagu & Associates
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
