Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Protecția juridică a persoanei în devenire – Limitele interpretării


30 mai 2023 | Simona ANGHEL

UNBR Caut avocat
JURIDICE gratuit pentru studenti

Secţiuni: Articole, Drept penal, Dreptul sanatatii, Opinii, SELECTED
Simona Anghel

Simona Anghel

O instanță din Franța l-a condamnat pe medicul care, din gravă neglijență, a montat unei paciente gravide în 6 luni un sterilet, procedura medicală ducând la decesul fătului și la avortul terapeutic. În motivare, Curtea de Apel din Lyon a reținut că embrionul nu este decât expresia morfologică a uneia și aceleiași vieți, care începe de la fecundare și continuă până la moarte, trecând prin diferite etape, fără a se ști la ce moment zigotul devine embrion și embrionul fetus. Singurul fapt indiscutabil rămâne începutul procesului vieții odată cu fecundarea.

Per a contrario, desființând soluția de condamnare, Curtea de Casație din Franța a apreciat că fătul nenăscut nu poate fi socotit persoană și, în raport de această constatare, nu există infracțiunea de ucidere din culpă.

Vedem cum aproximarea juridică a începutului vieții angajează o protecție penală eventuală, deloc anticipativă, cu argumente ce țin mai degrabă de convingeri și doctrine extrapenale. Echivocul este rostogolit de însăși Curtea Europeană care, luând în discuție statutul juridic al persoanei în curs de devenire, ”nu dorește” să lămurească natura embrionului, prin calificarea sau nu ca persoană în sensul art. 2 din Convenție (cauza Vo contra Franței).

În baza marjei de apreciere despre care CEDO conchide că trebuie recunoscută statelor inclusiv în materia stabilirii momentului în care se naște dreptul la viață, România a reglementat ipotezele care pot atrage răspunderea penală atunci când fătul este vătămat. Lucru lăudabil.

Mă voi referi în cele ce urmează la infracțiunea de vătămare a fătului (art. 202 Cod Penal).

În aplicarea principiului strictei interpretări a normei penale, atunci când legiuitorul folosește substantivul ”făt”, practicianul în drept va avea în vedere un produs de concepție și va păstra această titulatură până în momentul în care fătul se naște. Referirea la ”copil” trebuie făcută doar în contextul instalării vieții extrauterine, deci a nașterii unui făt viu, nu neapărat viabil.

Analiza articolului 202 Cod Penal surprinde însă limitele interpretării în materia protecției efective a fătului:

(1) Vătămarea fătului, în timpul naşterii, care a împiedicat instalarea vieţii extrauterine se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 7 ani.

Ipoteza este cea în care fătul se naște mort din cauza vătămărilor produse în timpul nașterii. Premisa asumată de legiuitor este că a existat viață intrauterină pe tot parcursul sarcinii iar împiedicarea instalării vieții extrauterine s-a produs din cauza vătămărilor plasate temporal după declanșarea travaliului. Spre exemplu, din gravă neglijență, medicul nu decide operație cezariană de urgență, deși tabloul clinic al mamei gravide este incompatibil cu nașterea naturală, fapt ce conduce la nașterea unui făt mort.

Sarcina cunoaște în mod natural o progresie în timp iar expresiile ”în timpul sarcinii” și ”în timpul nașterii” trebuie înțelese după sensul medical obișnuit, apelând la principiul efortului minim de interpretare:

– în timpul sarcinii – perioadă cuprinsă între momentul fertilizării ovulului și cel al nașterii;

– în timpul nașterii – debutul este travaliul, obiectivat prin apariția contracțiilor uterine dureroase și dilatația colului.

Nu beneficiază însă de protecție penală fătul vătămat în timpul sarcinii, cu consecința împiedicării instalării vieții extrauterine. Spre exemplu, în cazul unei sarcini de 8 luni, dacă fătul anemic primește transfuzie de sânge prin cordonul ombilical cu un produs sanguin incompatibil administrat din neglijența personalului medical, urmarea fiind decesul fătului in utero, acțiunea penală nu poate fi exercitată, întrucât vătămarea fătului s-a produs înainte de declanșarea travaliului.

Într-o asemenea situație, se pune întrebarea dacă procurorul poate încadra fapta ca fiind ”întreruperea cursului sarcinii”, altă infracțiune prevăzută de Codul Penal, pe teza în care vârsta sarcinii a depăşit paisprezece săptămâni. Răspunsul este că nu, pentru suficientul motiv că întreruperea cursului sarcinii este o infracțiune care se săvârșește cu intenție iar administrarea din neglijența personalului medical a unui produs sanguin incompatibil se mulează pe forma de vinovăție a culpei.

Nu există nicio rațiune în a sancționa vătămarea fătului după declanșarea travaliului (în timpul nașterii) și a lăsa în afara ilicitului penal vătămarea fătului în timpul sarcinii.

 (2) Vătămarea fătului, în timpul naşterii, care a cauzat ulterior copilului o vătămare corporală, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani, iar dacă a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Legiuitorul face tranziția de la ”făt” la ”copil”, rezultând astfel că viața extrauterină s-a instalat iar vătămarea/decesul copilului se produce în legătură cu manevrele efectuate în timpul nașterii, asupra fătului.

Teza este completă și nu ridică probleme sub aspectul încadrării juridice. Spre exemplu, se va reține săvârșirea infracțiunii de vătămare a fătului în varianta descrisă de art. 202 alin. (2) Cod Penal în cazul în care, deși s-au obiectivat semnele suferinţei fetale acute, medicul curant în specialitatea obstetrică-ginecologie a expus în mod nejustificat fătul unei hipoxii prelungite prin aceea că nu a efectuat operația de cezariană într-un timp cât mai scurt de la indicarea acesteia, fiind astfel pusă în primejdie viața copilului prin expunerea la hipoxie fetală prelungită, conducând în final la constituirea de modificări cerebrale grave și ireversibile.

(3) Vătămarea fătului în timpul sarcinii, prin care s-a cauzat ulterior copilului o vătămare corporală, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani, iar dacă a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Vom reține alin. (3) când vătămările se exercită asupra fătului în timpul sarcinii, instalându-se totuși viața extrauterină, urmarea imediată fiind vătămarea corporală sau moartea copilului.

Textul nu suplinește vidul legislativ identificat la alin. (1), întrucât ipotezele incriminatorii sunt distincte: în vreme ce alin. (1) atașează cerința esențială ca vătămările să împiedice instalarea vieții extrauterine, alin. (3) prezumă că viața extrauterină s-a instalat, de aici și folosirea substantivului ”copil”.

Pentru protecția penală efectivă a fătului, de lege ferenda, articolul 202 Cod Penal trebuie completat cu elementul material constând în vătămarea fătului, în timpul sarcinii, care a împiedicat instalarea vieţii extrauterine.

Proc. Simona Anghel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1

Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, detalii aici!
JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill şi My Justice.
Puteţi prelua gratuit în website-ul dumneavoastră fluxul de noutăţi JURIDICE.ro:
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro

Newsletter JURIDICE.ro


Social Media JURIDICE.ro



Subscribe
Notify of
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni          Noutăţi                                                                                                                          Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie         Arii de practică