Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
 

ÎCCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept. Factura fiscală pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, emisă pe numele unei asociaţii de proprietari de către furnizorul acestui serviciu, este titlu executoriu
23.06.2020 | Andrei PAP

JURIDICE - In Law We Trust
Andrei Pap

Andrei Pap

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 22 iunie 2020, a fost publicată Decizia nr. 16/2020 privind examinarea sesizării formulată de Tribunalul Tulcea – Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 8.295/327/2018, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile.

I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin Încheierea din 19 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 8.295/327/2018, Tribunalul Tulcea – Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de apelanta-creditoare și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o dezlegare de principiu următoarelor chestiuni de drept:

„În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 666 alin. (5) pct. 2 din Codul de procedură civilă, prin raportare la pct. 3 teza finală din același text normativ, factura fiscală pentru serviciul de alimentare cu apă și de canalizare emisă pe numele unei asociații de proprietari de către furnizorul acestui serviciu, în baza unui contract încheiat între furnizor și asociație, calificat ca fiind colectiv, în interpretarea art. 31 alin. (1) teza finală din Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 241/2006), reprezintă o factură individuală, cu valoare de titlu executoriu, conform prevederilor art. 31 alin. (17) din Legea nr. 241/2006 raportat la art. 42 alin. (61) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 51/2006), introdus prin Legea nr. 225/2016 pentru modificarea și completarea Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, cu completările ulterioare (Legea nr. 225/2016)?

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 666 alin. (5) pct. 2 din Codul de procedură civilă, prin raportare la pct. 3 teza finală din același text normativ, factura fiscală emisă pentru serviciul de alimentare cu apă și de canalizare, considerată ca având caracter individual, în interpretarea prevederilor art. 31 alin. (17) din Legea nr. 241/2006, constituie titlu executoriu și pentru debitul menționat ca reprezentând «sold precedent», ce ar putea include perioada de timp anterioară intrării în vigoare a dispozițiilor în baza cărora factura individuală a dobândit valoare de titlu executoriu, respectiv Legea nr. 224/2015 pentru modificarea și completarea Legii serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 30 iulie 2015, cu modificările ulterioare (Legea nr. 224/2015), când la data exigibilității debitului factura individuală nu reprezenta titlu executoriu?”.

II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, examinând sesizarea formulată de Tribunalul Tulcea – Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a subliniat următoarele:
[…]

97. Prima întrebare adresată instanței supreme pleacă de la premisa, clarificată de instanța de trimitere, potrivit căreia contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare este un contract colectiv, acesta fiind încheiat între creditoare și debitoarea asociație de proprietari, în calitate de utilizator colectiv al respectivului serviciu, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 241/2006, interpretat per a contrario.

98. Prin urmare, iese din sfera chestiunii de drept lămurirea naturii acestui contract, instanța de apel care a formulat sesizarea arătând că îi rămâne de examinat „dacă factura fiscală emisă pe numele unui subiect colectiv de drept (asociație de proprietari), respectiv fără existența unei convenții de facturare individuală, în accepțiunea art. 31 alin. (9)-(11) din Legea nr. 241/2006, poate fi calificată sau nu ca individuală”, pentru a putea fi considerată, potrivit legii, titlu executoriu.

99. Potrivit încheierii de sesizare, se degajă premisa că facturarea serviciului de utilități publice s-a realizat în baza Contractului nr. xxxxx/14.11.2008, context în care se constată că dinamica legislativă în domeniu a prezentat următoarea evoluție:

100. La data încheierii contractului, dispozițiile art. 42 din Legea nr. 51/2006, integrat secțiunii a 4-a a legii cu denumirea „Furnizarea/Prestarea, contractarea și facturarea serviciilor de utilități publice”, conjugate cu cele ale art. 31 din Legea nr. 241/2006, integrat secțiunii a 3-a a legii cu denumirea „Drepturile și obligațiile utilizatorilor și operatorilor”, nu conțineau dispoziții care să atașeze facturilor emise de operatorii/furnizorii de servicii calitatea de titluri executorii.

101. Abia prin Legea nr. 224/2015 dispozițiile art. 31 din Legea nr. 241/2006 au fost modificate, fiind introdus alin. (71), devenit alin. (17) după republicarea legii și renumerotarea textelor, potrivit căruia „Factura individuală pentru serviciul de alimentare cu apă și de canalizare constituie titlu executoriu”.

102. Corespunzător, prin Legea nr. 225/2016, dispozițiile art. 42 din Legea nr. 51/2006 sunt modificate și completate, fiind introdus alin. (61), prin care s-a stabilit că „Factura emisă pentru serviciile de utilități publice constituie titlu executoriu”.

103. În această succesiune de dispoziții normative, instanța de trimitere a avut în vedere factura fiscală pentru serviciul de alimentare cu apă și de canalizare emisă în temeiul unui contract colectiv de furnizare/prestare de servicii care include perioada de timp ulterioară intrării în vigoare a dispozițiilor pe baza cărora această factură a dobândit valoare de titlu executoriu, însă a solicitat instanței supreme să clarifice dacă factura emisă în aceste condiții are valoare de factură individuală ori colectivă, pentru a putea stabili dacă aceasta poate fi valorificată ca titlu eficace pentru încuviințarea executării silite.

104. Totuși, dificultatea chestiunii de drept invocate de instanța de trimitere este generată de lipsa distincției necesare între planul contractului și cel al regimului de facturare.

105. Pornind de la premisa că factura fiscală în litigiu a fost emisă pe numele unui subiect colectiv de drept – asociația de proprietari – și că nu există o convenție de facturare individuală, instanța de trimitere întreabă dacă, concordant contractului colectiv, factura lunară emisă pentru serviciul de alimentare cu apă și de canalizare este una individuală sau colectivă.

106.  Din examinarea dispozițiilor corespunzătoare ale Legii nr. 51/2006 și a celor din Legea nr. 241/2006 deducem că beneficiarii serviciilor de utilități publice, oricare ar fi acestea, pot fi individuali sau colectivi, direcți sau indirecți și că prestarea sau furnizarea serviciilor de utilități publice se poate realiza în baza unui contract, la rândul său, individual sau colectiv.

107. Pentru a asigura dreptul utilizatorilor finali, consumatorii, la încheierea contractelor individuale pentru determinarea precisă a costului fiecărui punct final de consum corespunzătoare fidelizării costurilor, Legea nr. 241/2006 instituie în cuprinsul art. 31 alin. (2)-(12) o procedură care să asigure tranziția de la contractele colective, care concep un sistem de redistribuire a costurilor în sistem paușal sau potrivit unor metode prestabilite de calcul, la contractele individuale. Această procedură se finalizează cu încheierea de contracte individuale, dar și prin încheierea de convenții de facturare individuală care presupun că facturarea consumului individual de către operator se realizează direct către utilizatorul individual.

108. Nu poate coexista, pentru același beneficiar final al serviciului public, proprietarul unui imobil dintr-un condominiu, atât un contract colectiv încheiat de furnizor cu asociația de proprietari/locatari, cât și unul individual, încheiat de același furnizor cu proprietarul imobilului în care se înregistrează consumul.

109. Acest sistem de contractare este însă alternativ, la nivelul fiecărei asociații hotărârea menținerii contractului colectiv sau, dimpotrivă, cea a contractării individuale aparținând tuturor membrilor asociației, adică beneficiarilor finali ai serviciilor de utilități.

110. Sistemul determinării costurilor către beneficiarul individual, direct sau indirect, pe baza contractelor individuale sau colective, este, la rândul său, distinct de sistemul de facturare.

111În oricare dintre cazuri operatorul sau furnizorul de servicii de utilități publice va emite contractantului (individual sau colectiv) o factură care individualizează consumul lunar, în condițiile art. 31 alin. (15) din Legea nr. 241/2006 sau ale art. 42 alin. (9) din Legea nr. 51/2006.

112. Deși este adevărat că în terminologia Legii nr. 241/2006 noțiunea de factură individuală apare în succesiunea dispozițiilor care descriu procedura de încheiere a contractelor individuale, totuși, în nicio dispoziție legală integrată capitolului IV al acestei legi intitulat „Operatori și utilizatori”, capitol care reglementează desfășurarea relațiilor contractuale între furnizor și contractant, legiuitorul nu face vreo referință la noțiunea de factură colectivă.

113. În fine, chiar și dacă, pe cale inductivă, s-ar putea argumenta că factura individuală este emisă exclusiv în baza unui contract individual, iar, în opoziție, pentru contractul colectiv se emite o factură „colectivă”, noțiune cu care nu se operează terminologic în corpul legii, atunci trebuie subliniat că ulterior modificării Legii nr. 241/2006, prin Legea nr. 225/2016, au fost modificate și completate dispozițiile Legii nr. 51/2006 și introdus alin. (61) al art. 42, în care se stabilește că pentru serviciul public prestat, oricare ar fi acesta, se emit facturi care, pentru consumurile aferente înregistrate, au valoare de titluri executorii, fără nicio distincție legată de tipul de contract încheiat cu operatorul sau furnizorul de servicii.

114. Devine astfel indiferentă distincția dintre factura individuală și factura care nu ar putea fi astfel catalogată din punctul de vedere al calificării extrinseci, ca titlu executoriu.

115. Problema sesizată reprezintă, prin urmare, o chestiune de determinare a terminologiei folosite în procesul de legiferare și de interpretare coroborată a actelor normative incidente.

116. Pentru o mai bună clarificare a noțiunilor cu care se operează în corpul legii, se cuvin următoarele sublinieri:

117. Legea nr. 241/2006, legea specială a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, prevede că:

– branșamentul de apă este partea din rețeaua publică de alimentare cu apă care asigură legătura dintre rețeaua publică și rețeaua interioară a unei incinte sau a unei clădiri și că branșamentul deservește, de regulă, unui singur utilizator, fie că acesta este unul colectiv sau individual. Este considerat utilizator individual într-un condominiu persoana care a executat, pe cheltuiala sa, un branșament propriu de apă potabilă, în amonte de contorul de branșament al condominiului [art. 3 lit. i) și art. 28 alin. (2)];

– contractele de furnizare pentru serviciile de alimentare cu apă și de canalizare sunt individuale sau colective [art. 31 alin. (1)];

– pentru a se realiza trecerea de la sistemul de contractare colectivă la cel de contractare individuală este necesară rezilierea contractului colectiv cu acordul tuturor membrilor adunării generale a asociației de proprietari sau locatari sau încetarea contractului colectiv la data încheierii contractelor individuale cu toți proprietarii din condominiu și plata tuturor datoriilor debitate în baza contractului colectiv [art. 31 alin. (2) și (6)]. Începând cu data încheierii contractelor individuale, operatorul sau furnizorul de servicii de alimentare cu apă și canalizare emite facturi individuale pentru consumurile înregistrate în branșamentele proprii și conform clauzelor contractului încheiat [art. 31 alin. (7)];

– contractele individuale care se încheie cu utilizatorii din imobilele de tip condominiu se elaborează de către un operator, pe structura contractului-cadru aprobat de A.N.R.S.C. [art. 31 alin. (9)];

– distinct de încheierea contractelor individuale, operatorii pot solicita, pe baza metodologiei de repartizare și facturare individuală a consumului de apă înregistrat la branșamentul unui condominiu, în anumite condiții, încheierea de convenții de facturare individuală [art. 31 alin. (10) și (11)];

– factura individuală este, potrivit legii, titlu executoriu [art. 31 alin. (17)].

118. În sinteză, se desprinde ideea că încheierea contractelor individuale este o opțiune a proprietarilor imobilelor dintr-un condominiu, iar încheierea acestora presupune facturarea individuală. Facturarea individuală este posibilă și în cazul încheierii unei convenții de facturare individuală, inițiativă care aparține operatorului de servicii.

119. În lipsa acestor proceduri, se încheie ori rămân în ființă contractele colective, pe baza cărora furnizorul de servicii emite o factură pe numele asociației care, privită distinct de factura individuală, astfel cum se deduce din succesiunea normativă expusă, nu primește nicio calificare din perspectiva calității sale de titlu executoriu.

120. Se cuvine subliniat în acest context că, deși reperele jurisprudențiale avute în vedere cu ocazia acestei examinări evidențiază denumirea de factură colectivă a facturii emise pe baza contractului colectiv, totuși, legea nu operează cu această noțiune. În concluzie, pe baza contractului încheiat cu asociația, furnizorul de utilități publice, apă și canalizare, emite o factură lunară.

121. Legea nr. 51/2006, legea generală, prin care se reglementează serviciile comunitare de utilități publice, între care și serviciul de alimentare cu apă, de canalizare și epurarea apelor uzate, în secțiunea a 3-a, referitoare la utilizatorii serviciilor de utilități publice, și în secțiunea a 4-a, referitoare la furnizarea/prestarea, contractarea și facturarea serviciilor de utilități publice, prevede că:

– au calitatea de utilizatori ai serviciului public de utilități beneficiarii individuali sau colectivi, direcți sau indirecți, utilizatorii casnici persoane fizice sau asociațiile de proprietari ori de locatari [art. 41 alin. (1) lit. a)];

– utilizatorii de servicii publice beneficiază de furnizarea/prestarea acestor servicii în baza unui contract încheiat cu operatorul/furnizorul [art. 42 alin. (1) lit. a)];

– determinarea consumurilor de utilități publice în vederea facturării se face prin măsurarea consumurilor de utilități furnizate, iar sistemele de măsurare se montează pe branșamentul fiecărui utilizator [art. 42 alin. (5)];

– în cazul imobilelor condominiale, individualizarea consumurilor în vederea repartizării acestora și, după caz, facturării individuale se realizează în funcție de sistemul de distribuție adoptat: prin contoare individuale ori cu ajutorul repartitoarelor de costuri [art. 42 alin. (6)];

– factura emisă pentru serviciile de utilități furnizate publice este titlu executoriu [art. 42 alin. (61)].

122. Din interpretarea sistematică a acestor dispoziții se degajă concluzia că în privința unui condominiu, la nivelul căruia se înființează și organizează, de regulă, o asociație de proprietari/locatari care îl administrează, pentru care se montează un singur branșament în punctul de delimitare cu rețeaua publică, această asociație are calitatea de utilizator în sensul legii și este parte a contractului de furnizare sau prestare a serviciului public. Măsurarea consumului se realizează în funcție de sistemul de contractare și de facturare adoptat. Dacă, „după caz”, nu au fost încheiate contracte individuale pentru furnizarea serviciilor de utilități sau de facturare individuală și contractul este încheiat cu asociația de proprietari, calificat ca fiind colectiv, factura se emite lunar, utilizatorului.

123. În acest caz, facturarea se va face pe numele asociației, iar factura este, potrivit legii, titlu executoriu.

124. Prin urmare, operând diferențierea între factura individuală emisă în baza contractelor individuale de furnizare de apă și de canalizare sau a convențiilor de facturare individuală încheiate pentru aceste servicii și factura emisă în baza contractelor colective de furnizare de utilități, se degajă două concluzii în egală măsură adevărate:

– factura individuală este titlu executoriu, astfel cum se dispune prin art. 31 alin. (17) din Legea nr. 241/2006;

– factura emisă pentru serviciile comunitare de utilități publice este titlu executoriu, astfel cum se stabilește prin art. 42 alin. (61) din Legea nr. 51/2006.

125. Aceleași concluzii se degajă și din deciziile pronunțate în contenciosul constituțional, cu prilejul examinării excepțiilor invocate cu privire la dispozițiile art. 42 alin. (61) din Legea nr. 51/2006 și ale art. 31 alin. (17) din Legea nr. 241/2006.

126. Astfel, prin Decizia nr. 188 din 21 martie 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006, republicată, examinând norma criticată din perspectiva principiului egalității între furnizorii de utilități publice, Curtea Constituțională a reținut că: „(…) potrivit art. 44 din Legea nr. 241/2006, republicată, lege specială, prevederile acesteia se completează inclusiv cu prevederile Legii nr. 51/2006, republicată, lege generală. Prin urmare, în contextul criticilor formulate, Curtea constată că prin art. 42 alin. (61) din Legea nr. 51/2006, republicată, astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin Legea nr. 225/2016, s-a statuat că «Factura emisă pentru serviciile de utilități publice constituie titlu executoriu». Prin această reglementare legiuitorul a uniformizat legislația aplicabilă pentru toate serviciile de utilități publice, astfel încât toți operatorii de servicii de utilități publice să poată beneficia de puterea de titlu executoriu a facturilor emise pentru asemenea servicii, fiind exclusă astfel orice situație discriminatorie. Legiuitorul a optat pentru o atare soluție legislativă având în vedere domeniul specific al serviciilor publice, pentru a se putea asigura recuperarea cu celeritate a contravalorii serviciilor furnizare, împrejurare față de care se poate asigura și continuitatea acestora”. Aceste considerente au fost ulterior preluate de Curtea Constituțională și în Decizia nr. 267 din 23 aprilie 2019, iar acestora li s-a adăugat, prin Decizia nr. 805 din 6 decembrie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (61) și (9) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, acela că „legiuitorul a uniformizat legislația aplicabilă pentru toate serviciile de utilități publice, fiind exclusă, astfel, orice situație derogatorie sau discriminatorie”.

127. Din sinteza celor prezentate mai sus, după calificarea dată de Curtea Constituțională Legii nr. 241/2006 în relația sa cu Legea nr. 51/2006, se poate formula concluzia că între cele două dispoziții normative succesive există doar aparent un conflict în concursul dintre legea specială și cea generală.

128. În realitate, atât dispozițiile art. 31 alin. (17) din Legea nr. 241/2006 (legea specială), introduse prin Legea nr. 224/2015, care prevăd că factura individuală pentru serviciul de alimentare cu apă și de canalizare este titlu executoriu, cât și dispozițiile art. 42 alin. (61) din Legea nr. 51/2006 (legea generală), introduse prin Legea nr. 225/2016, potrivit cărora facturile emise pentru toate serviciile de utilități publice au valoare de titlu executoriu, nu sunt decât fațete ale unei dispoziții cu caracter excepțional, acestea fiind deopotrivă titluri executorii ex lege, așa cum solicită art. 632 alin. (2) din Codul de procedură civilă, pentru a putea fi încuviințată o executare silită.

129. În concret, așadar, facturile fiscale emise de operatorii/furnizorii de utilități publice sunt, pentru aceste servicii, titluri executorii prin dispoziția legii, fără nicio altă distincție, concluzie justificată de principiul general de interpretare a legii ubi lex non distinguit, nec nost distinguere debemus. Din acest punct de vedere, nu se justifică a considera că doar factura individuală emisă pentru serviciul de alimentare cu apă și de canalizare are valoare de titlu executoriu, deoarece legea recunoaște puterea executorie oricărei facturi fiscale emise de un operator sau furnizor de servicii publice, în acest sens pronunțându-se și Curtea Constituțională, prin decizii cu valoare general obligatorie, publicate în Monitorul Oficial al României anterior formulării sesizării.

130. Astfel, în privința primei întrebări, răspunsul instanței supreme este acela că factura fiscală pentru serviciul de alimentare cu apă și de canalizare emisă în baza unui contract încheiat între furnizor și asociația de proprietari, calificat ca fiind colectiv, este titlu executoriu.

131. Referitor la cea de a doua întrebare din cuprinsul sesizării se reține că dispozițiile art. 31 alin. (17) din Legea nr. 241/2006 și art. 42 alin. (61) din Legea nr. 51/2006 au caracter excepțional, de aceea, acestea trebuie interpretate printr-o strictă delimitare a obiectului la care se aplică.

132. Or, prin dispozițiile art. 42 din Legii nr. 51/2006 se stabilește că:

„(…)

(5) Determinarea consumurilor/cantităților de utilități publice în vederea facturării se face prin măsurare directă cu ajutorul sistemelor de măsurare-înregistrare a consumurilor/cantităților de utilități furnizate/prestate; sistemele de măsurare- înregistrare se montează pe branșamentul care deservește fiecare utilizator individual sau colectiv, în punctul de delimitare a instalațiilor, indiferent de serviciu, operator sau de utilizator.

(6) În cazul imobilelor condominiale existente, individualizarea consumurilor de utilități în vederea repartizării acestora și, după caz, facturării individuale se realizează, în funcție de sistemul de distribuție adoptat, fie:

a) prin contoare individuale montate la intrarea în fiecare apartament sau spațiu cu altă destinație, în cazul distribuției orizontale;

b) cu ajutorul repartitoarelor de costuri montate pe racordurile aparatelor de consum aferente fiecărui apartament sau spațiu cu altă destinație, în cazul distribuției verticale.

(61) Factura emisă pentru serviciile de utilități publice constituie titlu executoriu. (…)

(9) Factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data emiterii facturii.

(10) Neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează:

a) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței;

b) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare;

c) valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.

(11) Dacă sumele datorate, inclusiv penalitățile, nu au fost achitate în termen de 45 de zile de la primirea facturii, operatorul are dreptul să solicite recuperarea debitelor în instanță. (…)”

133. Deopotrivă, prin art. 31 din Legea nr. 241/2006 se stabilește că:

„(1) Furnizarea/Prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare se realizează numai pe bază de contract de furnizare/prestare, care poate fi individual sau colectiv. (…)

(7) Principalele obligații ale operatorului în raport cu utilizatorii din condominiu în cazul încheierii de contracte individuale de furnizare/prestare a serviciului sunt:

a) să asigure la branșamentul condominiului parametrii de calitate a apei potabile;

b) să repartizeze pe fiecare unitate imobiliară consumul de apă înregistrat de contorul montat la branșamentul condominiului; diferența dintre consumul înregistrat de contorul de branșament și suma consumurilor individuale se repartizează egal pe unitate imobiliară și se facturează individual;

c) să emită lunar factură fiecărui utilizator; factura va cuprinde și o rubrică cu termenele de scadență ale tuturor contoarelor pentru care utilizatorul trebuie să asigure, pe cheltuiala sa, verificarea periodică metrologică;

d) să factureze în sistem paușal utilizatorii care nu asigură montarea contoarelor de apă în toate locurile de consum aferente proprietății individuale sau care nu verifică metrologic contoarele la termenul de scadență ori nu înlocuiesc toate contoarele respinse metrologic;

e) să nu sisteze furnizarea/prestarea serviciului la nivel de condominiu în caz de neplată a facturilor individuale.

(8) Principalele obligații ale utilizatorilor din condominiu în cazul încheierii de contracte individuale de furnizare/prestare a serviciului sunt:

a) să suporte proporțional cu cota-parte indiviză cheltuielile de administrare, întreținere și reparare a instalațiilor comune de alimentare cu apă și de canalizare din condominiu;

b) să plătească până la termenul de scadență facturile individuale emise de operator;

c) să suporte cheltuielile de montare, verificare periodică metrologică și înlocuire a contoarelor de apă aferente proprietății individuale;

d) să înlocuiască contoarele de apă cu citire la distanță numai cu contoare de același tip și să comunice operatorului, în termen de cel mult 48 de ore, seria și indexul contorului nou împreună cu seria și indexul contorului înlocuit;

e) să permită accesul operatorului pe proprietatea lor, în cazul suspiciunii de fraudă, pentru verificarea integrității contoarelor și a funcționării instalațiilor interioare de apă, în termen de cel mult 48 de ore de la solicitare, sub sancțiunea facturării în sistem paușal în 5 zile de la notificarea scrisă; utilizatorul individual nu este exceptat și de la aplicarea altor sancțiuni prevăzute de lege în cazul în care se constată violarea sigiliilor aplicate contoarelor sau robinetelor sau orice alte acțiuni care pot denatura corectitudinea consumului înregistrat de contor. (…)

(15) Factura pentru furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Prin derogare de la prevederile art. 42 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, republicată, cu completările ulterioare, utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii și termenul de scadență se înscriu pe factură.

(16) Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere, după cum urmează:

a) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare;

b) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței;

c) valoarea totală a penalităților nu poate depăși cuantumul debitului și se constituie venit al operatorului.

(17) Factura individuală pentru serviciul de alimentare cu apă și de canalizare constituie titlu executoriu. (…)”

134. De asemenea, factura fiscală este un instrument care atestă o tranzacție comercială, fiind emisă de furnizorul de bunuri sau servicii către client ori beneficiar și care creează în sarcina acestuia din urmă obligația de plată aferentă achiziției sau serviciului prestat. Această caracterizare sintetică a documentului fiscal este realizată pe baza dispozițiilor art. 319 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, normă în care, la alin. (20), sunt menționate elementele facturii, elemente care nu prevăd includerea soldului debitor sau a majorărilor de întârziere, ci, cel mult, „o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi ori documente pentru aceeași operațiune”.

135. Această prezentare succesivă a textelor legale incidente este necesară pentru a lămuri, din perspectiva art. 632 alin. (2) din Codul de procedură civilă, limita în raport cu care instanța de executare se va raporta la factura fiscală ca titlu executoriu.

136. Legiuitorul a avut în vedere ca factura fiscală să identifice costul bunului sau al serviciului prestat, iar în mod particular, în domeniul prestării de servicii comunitare de utilități publice, pentru aceste costuri, factura se emite lunar și delimitează costul serviciilor prestate pentru luna precedentă.

137. Nu sunt, așadar, asociate sau parte din costul serviciilor de utilități publice pentru unitatea de timp pentru care s-a prestat serviciul public majorările sau penalitățile și nici soldul precedent, pentru simplul motiv că acestea excedează costului serviciilor furnizate/prestate aferent lunii în care prestația a fost efectuată.

138. Și, întrucât legiuitorul, printr-o normă cu caracter excepțional, atașată ideii de recuperare facilă și cu celeritate a contravalorii serviciilor furnizate, ca garanție a continuității serviciilor de utilități publice, a dat valoare de titlu executoriu facturii fiscale emise pentru serviciile de utilități efectiv prestate în luna anterioară facturării, rezultă că înscrisul are valoare de titlu executoriu exclusiv pentru aceste debite, interpretare care corespunde înțelegerii restrictive a normei de excepție și scopului urmărit de legiuitor.

139. De aceea, din perspectiva art. 666 alin. (5) din Codul de procedură civilă, factura fiscală poate fi valorificată ca titlu executoriu doar în limitele determinării costului serviciilor prestate pentru luna anterioară celei în care a fost emisă.

140. Chiar dacă, în general, includerea soldului sau a penalităților ori a altor majorări în factura curentă reprezintă un procedeu obișnuit în practicile comerciale, aceasta poate avea doar o semnificație probatorie în planul executării ori neexecutării contractului, iar nu în planul încuviințării executării silite.

141. Această concluzie se susține și cu dispozițiile art. 42 alin. (11) din Legea nr. 51/2006, prin care se stabilește că pentru recuperarea penalităților și a soldului precedent neachitate în termen de 45 de zile de la primirea facturii furnizorul de utilități se poate adresa instanței de judecată.

142. Este, desigur, ușor identificabilă antinomia între art. 42 alin. (61) și alin. (11) al aceluiași articol din Legea nr. 51/2006, pe de o parte pentru că factura reprezintă titlu executoriu, iar pe de altă parte, pentru că factura neachitată în 45 de zile de la primirea sa de către contractant dă dreptul operatorului la sesizarea instanței pentru recuperarea debitelor.

143. Pentru a pune în acord juridic cele două dispoziții trebuie înțeles că sintagma „recuperarea debitelor” subînțelege demararea procedurii de executare silită, deci sesizarea instanței cu o atare cerere, atunci când debitul a fost facturat în condițiile legii, iar operatorul are mai multe facturi pentru consumurile lunare succesiv facturate deoarece, finalmente, executarea silită este o procedură de recuperare a datoriilor restante acumulate. Pe baza tuturor facturilor lunare, tot atâtea titluri executorii, operatorul/furnizorul de utilități poate demara executarea silită pentru recuperarea debitelor.

144. Pe de altă parte, dacă debitele restante nu se identifică în facturi individuale, de sine stătătoare pentru fiecare consum lunar, adică dacă procedura de facturare nu a fost conformă dispozițiilor art. 42 din Legea nr. 51/2006 și art. 31 din Legea nr. 241/2006, atunci „soldul” inclus în factura curentă nu poate fi avut în vedere la încuviințarea executării silite. Acest sold, indiferent de perioada acoperită, va putea fi recuperat numai pe calea unei acțiuni în realizare, iar hotărârea judecătorească va constitui titlu executoriu, în condițiile legii. În concluzie, o factură care include „sold precedent”, indiferent de perioada pentru care acesta este înregistrat, nu poate fi valorificată ca titlu executoriu ex lege, în privința acestui sold, în condițiile art. 666 alin. (5) din Codul de procedură civilă.

Pentru considerentele expuse, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a considerat că se impune admiterea sesizării, pronunţând următoarea soluţie:

„Admite sesizarea formulată de Tribunalul Tulcea – Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 8.295/327/2018, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecință, stabilește că:

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 666 alin. (5) pct. 2 din Codul de procedură civilă, prin raportare la pct. 3 din același text normativ și la art. 31 alin. (1) teza finală și art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a art. 42 alin. (61) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, factura fiscală pentru serviciul de alimentare cu apă și de canalizare, emisă pe numele unei asociații de proprietari de către furnizorul acestui serviciu, în baza unui contract încheiat între furnizor și asociație, calificat ca fiind colectiv, este titlu executoriu.

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 666 alin. (5) pct. 2 din Codul de procedură civilă, prin raportare la pct. 3 din același text de lege, factura fiscală emisă pentru serviciul de alimentare cu apă și de canalizare, în raport cu dispozițiile art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 42 alin. (61) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu constituie titlu executoriu și pentru debitul menționat ca reprezentând „sold precedent”.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 februarie 2020.”

Avocat Andrei Pap
PAP | law office

Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!









JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.