Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Malpraxis. Aspecte procedurale si de drept substanțial. Scurte opinii – episodul 2
25.06.2020 | Aurelian CIORAN

JURIDICE - In Law We Trust
Aurelian Cioran

Aurelian Cioran

Așa cum am scris în precedentul articol, tematica abordată a fost una extrem de diversă, așa că o să continui și eu seria de articole.

Reiterez că îmi expun opiniile personale, cu unele au fost de acord invitații în totalitate, cu altele doar unii dintre ei, dar cred că (și) acest lucru a dat o parte a frumuseții dezbaterii.

După ce am epuizat timbrajul, s-a trecut la discutarea competenței. Aici s-au conturat două opinii:

I. Prima: dacă se demarează o acțiune întemeiată pe Legea Sănătății, competența de soluționare revine Judecătoriei. Cu acest punct de vedere am fost de acord în unanimitate, legea este clară în acest sens, și nu dă naștere la interpretări – sau nu ar trebui să dea naștere la nicio interpretare.

II. A doua: care este instanța competentă în situația în care se optează pentru o acțiune în răspundere civilă delictuală, întemeiată strict și exclusiv pe prevederile Codului Civil, iar suma solicitată cu titlu de despăgubiri excede plafonului valoric prevăzut de art. 93 C.P.C. Această variantă a dat naștere la dezbateri destul de aprinse, în care o parte dintre invitați au opinat că, indiferent de calea aleasă de către reclamant, și indiferent de suma solicitată, competența aparține exclusiv Judecătoriei.

Cu tot respectul pentru invitați, nu am putut să fiu de acord cu acest mod de rezolvare a chestiunii competenței de soluționare a cauzei, și îmi mențin și acum cu aceeași fermitate punctul de vedere, motivat de următoarele două aspecte: 1. Regula generală este aceea că reclamantul fixează cadrul procesual. S-o spunem altfel, ca și parte într-un proces, tu ai doar obligații, impuse de lege și impuse de instanță: să depui în termenul de…, să faci dovada că…, să conformezi…, să…, să…, să. Așa este și normal să se întâmple, și nu am nicio clipă intenția de a contesta normalitatea, nici măcar ca și discuție pur teoretică.

Cu toate acestea, există un singur moment procesual în care reclamantul este, ca sa spun așa, suveran: acela în care așterne pe hârtie acțiunea. Prin acest act, învestește instanța cu judecarea cauzei lui, iar instanța este obligată, conform legii, să judece exclusiv în limitele fixate de reclamant, prin cererea de chemare în judecată. E clipa în care reclamantul ar toate drepturile, iar instanța are doar obligații. Și, cu tot respectul față de actul de justiție, nimeni nu poate să încalce acest drept fundamental al unui reclamant. Indiferent câte argumente, mai mult sau mai puțin elaborate, se aduc împotriva acestui drept, a acestui principiu.

După ce acest moment de ”glorie” este depășit, reclamantul are doar obligații, repet că așa este corect, și nimeni și nimic nu-i garantează câștigarea cauzei. Asta depinde exclusiv de modul în care a înțeles să-și probeze susținerile, iar soluția de admitere (în tot sau în parte) sau de respingere a cererii este atributul unic al magistratului.

2. Însăși Legea Sănătății, legea specială, dă dreptul reclamantului să uzeze calea civilă ”obișnuită” În acest sens, prevederile art. 684 aliniat 2 din L 95/2006 republicată nu dau loc la nicio interpretare contrară:

”Procedura stabilirii cazurilor de malpraxis nu împiedică liberul acces la justiție potrivit dreptului comun.” 

Acestea fiind argumentele, cred cu tărie că un reclamant într-un caz de eroare medicală poate, dacă dorește, să se adreseze instanței competente general în a soluționa o speță întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, dacă alege această cale, și nimic nu-l poate împiedica să o facă. Iar orice soluții de declinare de competență în favoarea judecătoriei, în aceste cazuri, sunt neîntemeiate.

Opinia mea a fost împărtășită în totalitate și de moderatorul emisiunii, lucru care, evident, nu a putut decât să mă bucure.

Av. dr. Aurelian Cioran

* Opinie susținută în cadrul dezbaterii „Malpraxis. Aspecte procedurale si de drept substanțial„, ediția 373, organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ)
Aflaţi mai mult despre , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.