Metodă alternativă de soluționare a unui litigiu. Medierea
16 mai 2022 | Narcisa-Roxana ROTARU
Narcisa-Roxana Rotaru
Trăim într-o perioadă în care toate lucrurile se desfășoară cu celeritate, iar juristul trebuie să facă față tuturor provocărilor din domeniu. Deși acest lucru poate părea ușor exagerat, juristul trebuie să aducă prin mult studiu, analiză o nouă perspectivă asupra societății în care el conviețuiește, iar acest mecanism poate fi uneori destul de dificil. Este nevoie de multă informare, conștientizare atât din partea specialiștilor, cât și din partea societății în ansamblu ei. Astfel, soluționarea unui litigiu poate fi un proces îndelungat și nu ne referim aici strict la accepțiunea juridică a acestui cuvânt, ci din contră, la întreaga activitate ce ține de un diferend. Pentru acest articol, mi-am propus doar să observăm schimbarea unei perspective sau evidențierea unei alte opțiuni, precum și avantajele alegerii unui astfel de sistem.
Dacă stăm foarte bine să analizăm aceste aspecte, putem aduce o mică concluzie cu privire la această metodă alternativă de soluționare, cel puțin în cadrul dreptului penal și anume sistemul de justiție restaurativ al indivizilor, în care accentul nu se pune pe sancțiune, ci dimpotrivă pe conștientizarea greșelii, iar medierea în acest caz aduce o soluție alternativă a conflictului. Deși, în conceptualitatea noastră, medierea sau totalitatea metodelor de soluționare a litigiului apar ca element de noutate, acestea au făcut parte încă din perspectiva Antichității, unde conflictele erau soluționate pașnic, chiar și de cele mai războinice popoare, ceea ce putem concluzia, măcar incipient, faptul că aceste mecanisme conduceau la o funcționare a sistemului judiciar și al păcii generale[1]. Astfel, în societatea de astăzi este necesară informarea și conștientizarea unor astfel de metode alternative, întrucât sistemul judiciar este destul de încărcat cu multe cauze aflate pe rol, cu o practică uneori neunitară, fiind de ajutor hotărârile Curții Constituționale și ale Înaltei Curții de Casație și Justiție.
Însă acest lucru este destul de dificil, dacă privim perspectiva justițiabililor care doresc un proces îndelungat în adevăratul sens al cuvântului, pentru că, nu-i așa, doar prin această modalitate ni se oferă dreptatea în mână râvnită de atât de mult timp. Pe de cealaltă parte, este nevoie de o informare pentru mecanismele alternative, întrucât și acestea au rolul de a soluționa conflictul și de a restabili organizarea în societate. Trebuie să observăm de la bun început că medierea reprezintă un punct-cheie pentru anumite situații, iar societatea trebuie să conștientizeze existența unor astfel de mecanisme, întrucât prezintă foarte multe avantaje. Însă înainte de a trece la avantajele medierii, trebuie să observăm factorul declanșator al tuturor metodelor de soluționare, fie că vorbim despre instanța statală, fie de mecanismele alternative de soluționare. Astfel, baza acestora o reprezintă conflictul. Conflictul care în general, conduce la o evoluție, este menit să dea curs exprimării unei stări, emoții, ducând astfel la împărțirea celor două tabere, cel învins și cel câștigător. Iar de la acest lucru, vom putea identifica un prim avantaj al medierii, cel al exprimării libere a intereselor, a motivelor, a sentimentelor părților aflate în litigiu, ceea ce în cazul instanței statale acest lucru este lovit de prezența celor tabere și de acel proces tehnic[2].
Un al doilea avantaj constă în celeritatea procedurilor. Astfel, părțile vor putea apela la mediere pentru soluționarea mult mai rapidă a diferendelor, acest lucru ducând la funcționarea sistemului judiciar. Un alt avantaj este dat de libertatea de voință a părților, în care aceștia își aleg mediatorul, locul, ora la care medierea poate începe, precum și reprogramarea unei astfel de ședințe în cazul imposibilității prezentării, ceea ce în cazul sistemului tradițional, acest lucru este stabilit de către instanță. Astfel, părțile vor putea să își exprime liber cererile, interesele, într-un mod informal, iar acest lucru denotă beneficiile unei astfel de metode. Un alt avantaj îl constituie costurile mai mici față de sistemul tradițional, iar confidențialitatea reprezintă esența unui astfel de mecanism, spre deosebire de sistemul tradițional unde principiul publicității este un concept de bază a procesului[3].
Așadar, medierea reprezintă un mecanism alternativ de soluționare, încercând pe cât posibil ca aceste metode să fie integrate în memoria colectivă a societății, în reflexele lor pentru formarea unei sistem cât mai organizat, sigur din punct de vedere judiciar. Însă în acest caz este nevoie de comunicare, studiu, analize, sinteze pentru a implementa o astfel de perspectivă în rândul societății și pentru a evidenția ,, tribunalul sacru’’ al lui Platon, ce indică o valoare demnă de luat în calcul, libertatea părților de a alege și de a-și crea propria metodă de soluționare a conflictului[4].
[1] Ș. Zeno, I. Claudiu, Modalități alternative de soluționare a conflictelor, Ed. Universitară, București 2008, p.12.
[2] C. F. Augustin Ignat, Curs de mediere și arbitraj, Ed. Universitară, București, 2015, p. 17.
[3] Idem, p. 24.
[4] Ș. Zeno, I. Claudiu, op.cit., p.6.
Narcisa-Roxana Rotaru
Studentă – Facultatea de Drept a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
