America la Răscruce
9 octombrie 2020 | Simona M. VRĂBIESCU KLECKNER
Simona M. Vrăbiescu Kleckner
Anul 2020 a adus Americii evenimente neașteptate.
Primul, în ianuarie 2020, când a apărut virusul chinezesc COVID -19, care răspândindu-se a devenit o pandemie mondială, distrugând cea mai performantă economie americană, chiar în anul alegerilor. Ca urmare, China a devenit o problemă majoră în politica externă a SUA.
Al doilea, la 25 mai 2020, când George Floyd, un afroamerican, a fost ucis de un polițist alb. Acest eveniment nedorit a fost imediat folosit de grupări și organizații marxiste ca ANTIFA (Anti-Fascism) sau Black Lives Matter Global (BLM) Network Foundation. Acestea au început proteste dar numai în orașele statelor cu guvernatori și primari ai Partidului Democrat, infiltrat de stânga radicală. Violențele îndelungate s-au manifestat cu distrugeri de magazine și statui ale personalităților legate de istoria sclaviei, cu morți și răniți cât și cu solicitarea fie de reducere a bugetului poliției, ori în anumite locuri chiar cu desființarea ei totală.
Acest articol va aborda ambele probleme care au un liant între ele: influența comunistă. Prima, amenințarea Chinei în relația cu America, și, a doua, protestele tineretului legate de educația privind rescrierea istoriei fostei sclavii, cu ”Proiectul 1619” şi cu rasismul respectiv.
***
Cu privire la prima problemă, cea a Chinei, la 31 august 2020, la show-ul Mariei Bartiromo, John Ratcliffe, director al Oficiului Intelligence-ului Național (Serviciilor Naționale de Informaţii), a acuzat Congresul că a transmis informații nepotrivite, spunând că: ”Nu caut să minimalizez amenințarea rușilor… dar amenințarea Chinei este semnificativ mai mare, de fapt cea mai mare amenințare pe care America o întâmpină.”
În continuare, acesta s-a referit la felul cum China a ascuns proveniența COVID spre a minimaliza acuzațiile împotriva ei și a adăugat: ”China nefiind un bun actor internațional nu ar trebui să impună standarde internaționale în locul Statelor Unite.” Și a informat cum ”China s-a infiltrat în multe nivele ale Guvernului SUA – local, statal și federal – ruinând economia în districtele unde membrii Congresului susțin politici chineze sau se opun celor ale Administrației (Trump), care rezistă celor chinezești. O situație ce ar trebui să-l preocupe pe fiecare american.”
Ratcliffe nu a minimalizat amenințarea Rusiei, dar acolo Vladimir Putin are probleme cu economia stagnantă și cu populația rusă care îl susține pe Alexei Navalnîi, guvernatorul regiunii Habarovsk, un fel de conducător al acțiunii anticorupție pe țară, fără partid. Acesta a supraviețuit otrăvit cu noviciok, aflându-se într-un spital la Berlin, de unde la 15 septembrie a transmis prima instagramă, primind un milion de răspunsuri. Putin are și problema Belarusului, cu care Rusia împărtășește o ”stare de uniune” și unde populația s-a răsculat împotriva dictatorului totalitar Aleksandr Lukaşenko.
Ratcliffe a relevat situația Chinei și ca urmare se pune întrebarea: Cum de a ajuns China în anul 2020 să vrea să impună standarde internaționale în locul Americii, să se infiltreze în Guvernul SUA și să ruineze economia americană?
Răspunsul îl găsim în relația Americii cu China din anii 1970, când în mod perfid liderii chinezi i-au dezinformat pe președinții SUA, cerându-le ajutor economic și tehnic, și aceștia din urmă interpretând că astfel China va evolua către mai multă libertate și respect pentru domnia legii, dar s-au înșelat. Toate avantajele date au fost menite să întărească interesul național chinez rămas profund comunist. Și, totodată, s-a văzut și ignoranța președinților americani față de mentalitatea comunistă, din cauza informațiilor incorecte primite și transmise ca atare de Central Intelligence Agency – CIA (Agenția Centrală de Informaţii).
Situația s-a schimbat după 1989, adică cu 30 de ani în urmă, odată cu încheierea ciclului președinților care au fost preocupați de suveranitatea Americii. Pe vremea lor, SUA rămăsese singura supraputere cu cea mai puternică economie de sistem capitalist, armată și prezență morală, cu indiscutabila ei măreție și importanță internațională.
Cei șapte (H. Truman, D. Eisenhower, J.F. Kennedy, L. Johnson, R. Nixon, G. Ford și R. Reagan, fără J. Carter) au fost urmați de patru președinți (G.H. Bush, B. Clinton, G.W. Bush și B. Obama) care au înclinat spre politici diferite de progresism și globalism – timp în care China a devenit o forță redutabilă, un mare competitor economic, comercial, militar și cibernetic, după cum am arătat în eseul, publicat în vara aceasta, în foileton, pe acest site, “SUA, România şi alegerile – trecut şi prezent (Rolul trecutului asupra prezentului)”.
Politica progresistă este deschisă reformelor, tolerantă, lipsită de prejudecăți, cu exprimare agresiv „politically correct”. Este un fel de emancipare față de trecut, o idee flexibilă mai receptivă la influența mișcării de stânga radicală marxist-comunistă ajunsă să domine chiar Partidul Democrat.
Globalismul este o cooperare internațională, fie comercială, tehnică sau de afaceri cu alte națiuni, descrisă de Prof. dr. Silviu Neguț, în lucrarea sa “Geopolitica” (Editura Meteor Publishing, 2015), ca fiind un sistem unic de cooperare, cu piețe pe toate continentele și care interacționează. Astfel, producția este transfrontalieră, creditul este internațional, iar piața este globală și totodată prielnică unui proces tehnologic inimaginabil. Accentul este pus pe mărirea mobilității informațiilor și a capitalului de a reacționa instantaneu. În plus, odată cu formarea societăților multinaționale sau transnaționale acestea au oferit noi strategii globale de afaceri cu alianțe sau cooperări internaționale.
Dar, pe de altă parte, Neguț susține părerea lui Francis Fukuyama că politica mondială nu a ajutat țările implicate, tendința globalizării fiind de a slăbi statalitatea, a cărei suveranitate se menține în baza ideii de competiție între state, tocmai pentru a-și păstra supremația față de altele. Ca urmare, globalizarea este în conflict cu ideea de suveranitate deoarece ea elimină sau minimalizează competiția. Altfel spus, dezvoltarea economiei globale erodează autonomia statelor suverane.
Progresismul și globalismul au fost sprijinite cu precădere de către cei patru președinți susmenţionaţi.
Primul dintre aceştia, George Herbert Bush (1989-1993), a cărui atracție către globalism provine de la educația primită la Universitatea Yale, unde a făcut parte din Ordinul Skull & Bones, înființat în 1832 pentru o elită de putere, cu un rol de control asupra omenirii. Ordinul, fiind extrem de secret, are inițieri la primirea membrilor și se pare că ar fi controlat sau controlează CIA.
Astfel, nu este de mirare că G.H. Bush a fost director CIA, ambasador SUA la ONU și în China, cât și faptul că o ședință de inițiere din 1991 a avut loc chiar la Casa Albă în timpul mandatului său. Datorită influenței Ordinului Skull & Bones, Bush a susținut în 1990, sub auspiciile Națiunilor Unite, mișcarea globală ”The New World Order” (Ordinul Noii Lumi), către o pace universală, imediat după încheierea Războiului Rece, fără să țină seama că pune toate țările la nivel de egalitate – cele comunist-asupritoare, ca Rusia și China (vinovate de pogromuri cu mii de morți), cu cele asuprite.
Cu toate că el a moștenit de la Ronald Reagan o economie și o armată puternice, deci având prestanța singurei supraputeri, pe de o parte, Bush nu a încercat schimbări către democrație și economie de piață în fostele țări satelite. Și, pe de alta, concomitent, a ajutat comercial și financiar pe foștii comuniști din Rusia (Mihail Gorbaciov) și China (Deng Xiaoping).
În plus, tot fără a impune reforme în Estul Europei, în 1991, Bush a semnat Carta pentru Noua Europă. Și, fiind optimist cu privire la avansarea tehnologiei, în acelaşi an, a declarat că perioada informațiilor instantanee poate deveni una liberatoare datorită răspândirii valorilor progresiste.
Acest Președinte a fost mai preocupat de globalismul relațiilor internaționale și al progresismului digital decât de reformarea comunismului către valori occidentale, cât și de promovarea competiției Americii față de comunismul chinez rămas intact.
De asemenea, fiul său, Președintele George Walker Bush (2001-2009), şi el membru al Ordinului Skull and Bones, cu idei globale și progresiste, a aprobat legi probirocrație, deci pentru un guvern mărit, ceea ce a fost în dauna economiei naționale. G.W. Bush a continuat să sprijine comerțul cu China și a susținut o relație prietenoasă cu V. Putin.
Bill Clinton (1993-2001) aplicase o politică progresistă internă, lăsând organizația de stânga ACORN să activeze în vederea măririi ipotecilor riscante. Iar, favorizând comunicarea digitală, a crezut și el că aceasta va contribui la răspândirea libertății globale.
Fiind prieten cu George Soros, acesta a reușit în acest timp să-și înmulțească organizațiile și să formeze asociația de miliardari cu vederi globale de stânga.
Clinton a ajutat Rusia economic și China tehnologic și comercial și a propus Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) primirea acesteia din urmă ca membră permanentă. În plus, a permis Chinei intrarea în afacerile industriei sateliților din SUA.
Nici G.H. Bush, și nici B. Clinton nu au fost preocupați de supremația militară a Americii.
Președintele Barack Obama (2009-2017), având idei marxist-rasist-progresiste de identitate socială și cu idei anti-capitaliste (distribuirea averilor), preluând puterea, a declarat că va schimba tradiția și istoria americană față de principiile Fondatorilor Americii.
Și el a favorizat globalizarea și chiar a căutat să minimalizeze suveranitatea Americii, continuând aceeași politică față de Rusia și China, deci cu o economie anemică și o armată neglijată. În plus, a influențat în școli și universități redeschiderea problemei rasismului.
Globalismul celor doi Bush conjugat cu progresismul lui Clinton, ambele infiltrate de marxism-comunism, şi revenirea la rasism a lui Obama au subminat suveranitatea, supraputerea sau supremația Americii. Ei nu au ținut seama de energia, libertatea și geniul individual al cetățeanului american în competiție cu alte națiuni pe plan internațional.
***
După cum a spus și Fukuyama, globalismul a slăbit și erodat autonomia statului, de aceeași părere fiind și Nadia Schadlow, de la Institutul Hudson, Consilier pentru Securitate Națională al Preşedintelui Donald Trump.
Ea a scris în Revista “Foreign Affairs”, Septembrie-Octombrie 2020, că nu pot fi trecute cu vederea consecințele neîndeplinirii promisiunilor guvernării globale. Lăudabile au fost doar performanțele tehnologice referitoare la viteza comunicaţiilor, care sunt vitale răspunsurilor prompte în caz de amenințări la adresa siguranței unei țări sau măririi influenței ei.
De fapt, populația americană a realizat că globalizarea și comerțul liberalizat nu au făcut față celor așteptate, privind bunuri mai ieftine, locuri de muncă mai bune, sau o mărire a serviciilor industriale. S-a realizat că globalizarea fura locurile de muncă, iar capitalul investit lua drumul străinătății.
Din cauza acestei situații, în alegerile din 2016 populația l-a ales pe Donald Trump cu doctrina sa ”America First” sau ”Make America Great Again (MAGA)”. El este un patriot, dorind ca țara sa să fie mereu prima în orice competiție.
Evident, Trump a schimbat politica față de China, implicându-se în lupta de a readuce supremația Americii pe plan mondial, astfel contrariindu-i pe liberalii-globaliști, numiți și ”Iluminații”.
Cu toate abuzurile colective ale forțelor interne întâmpinate din partea ”The Deep State”, adică guvernului paralel, și a stângii radicale progresiste, Trump a reușit în patru ani să ridice economia la cel mai înalt nivel și în favoarea afro și latino-americanilor. Și datorită acestui nivel ridicat, chiar după paguba cauzată de epidemia virusului COVID, economia a început să revină în forță.
Cu privire la comerțul cu China, Preşedintele Trump a știut cum funcționează acesta. China controla piețele celor cu care avea schimburi comerciale, ținea foarte jos artificial valoarea yuan-ului, în avantajul întreprinderilor sale de stat, și impunea regulamente cu obstacole pentru activitatea celor străine. El a fost unicul președinte care a acționat pentru sistarea acestor abuzuri.
Inițial, D. Trump a căutat să recupereze pagubele aduse de China Americii printr-un Tratat semnat la 15 ianuarie 2020, prin care aceasta se angaja să cumpere mărfuri americane în valoare de 250 de miliarde de dolari. Evident, Preşedintelui Xi Jinping nu putea să-i convină situația, China intrând într-un război economic cu SUA.
De aceea, nu a fost de mirare când, la 20 ianuarie 2020, a apărut virusul Corona, care a produs pagube mondiale umane şi economice, dar atingându-şi scopul principal de a avaria grav economia SUA, chiar înainte de alegerile din noiembrie 2020.
Președintele Trump nu a avut altă soluție decât să încerce să refacă cât se poate economia și să militeze pentru apariția unui vaccin antivirus COVID.
***
În ciuda viziunii de acum 30 de ani, când, înainte de 1989, nimeni nu putea amenința America, după Războiul Rece s-a pierdut un timp prețios.
Astfel, Nadia Schadlow relevă necesitatea unor metode noi în domeniul militar, în 2020, când China a devenit ”cel mai periculos dușman”, arătând fricțiunile dintre Armată și Ministerul Apărării (Department of Defense – DOD) cu privire la problema sistării de inovații, ceea ce evident afectează abilitatea militară a SUA.
Ea descrie scrie cum China şi-a dezvoltat și modernizat strategia și tactica armelor nucleare cât și faptul că a investit enorm în îmbunătățirea forțelor convenționale.
Iar Rusia, în ciuda înțelegerilor cu SUA referitoare la controlul armamentului nuclear, a construit o serie de arme nucleare minore.
Ambele țări au investit în arme hipersonice a căror viteză și abilitate de manevre anihilează efectul armelor convenționale defensive.
N. Schadlow insistă asupra necesității unor strategii moderne în vederea operațiunilor nestingherite în zone considerate internaționale, fie teritoriale, maritime, aeriene, spațiale sau cibernetice. Ea scoate în evidență cum China a dezvoltat în spațiu instalarea unui sistem de arme antisatelite şi, împreună cu UE, Japonia și India, au devansat SUA în manevrarea sateliților.
În cibernetica spațială, ea arată că problema existentă se referă la întreținerea calculatoarelor respective, considerând că toate armele în cadrul programului Joint Fight Striker (JFS) sunt interconectate – inclusiv F-35, un avion care funcționează ca un calculator zburător, dar care a fost inventat acum 30 de ani. Schadlow încheie cu ideea că, în realitate, dominația militară a SUA este amenințată în anumite aspecte ca cele enumerate mai sus.
Christian Brose, alt autor al cărui subiect este situația militară a SUA, a lucrat cu Condoleezza Rice, fost Secretar de Stat.
În cartea sa, “The Kill Chain: Defending America in the Future of High-Tech Warfare” (Hachette Book Group, New York, 2020), arată cum China a atins paritatea sau chiar a întrecut SUA în anumite aspecte ale modernizării, ca de exemplu în construcția vapoarelor, aceasta având cea mai mare marină din lume cu aproximativ 350 de vapoare de combat și peste 130 de submarine. Și, în plus, are cea mai mare capacitate de producție navală. Pe când, SUA abia a ajuns să aibă 293 de vapoare în 2020.
Cu privire la rachetele ghidate sau spațiale, China a dezvoltat forța rachetelor fără nici o restricție a unei înțelegeri internaționale, ajungând să aibă peste 1250 de rachete de lansare în spațiu (Ground Launched Ballistic Missile – GLBMs) și rachete dirijate (Ground Launched Cruise Missile – GLCMs) cu o rază lungă de acțiune de 500 și 5500 km. Pe când, SUA are instalate numai rachete GLBMs cu o rază de acțiune traiectorie de 70 până la 300 km. și nu are GLCMs.
Iar în domeniul sistemului aerian defensiv (Laser Air Defense System – LADS), China are cea mai mare forță mondială de sistem avansat robust cu traiectorie lungă de la suprafață spre aer – incluzând sisteme construite în Rusia sau în China.
Din cele arătate de autor, situația este mai mult decât îngrijorătoare, din aceasta putându-se constata din nou cum în ultimii 30 de ani America a pierdut un timp care cu greu poate fi recuperat la repezeală când China a devenit, după COVID-19, cel mai mare dușman.
La aceste aspecte militare, se mai adaugă multe altele, tot cu privire la China, analizate de istoricul Newt Gingrich, fost Președinte al Camerei Reprezentanților, autor prolific.
În cărțile sale “Trump vs. China: Facing America’s Greatest Threat” (Hachette…, 2019) și “Trump and the American Future: Solving the Great Problems of Our Time” (Hachette…, 2020), el este preocupat de: suveranitatea Chinei asupra Mării de Sud, rețeaua de comunicare 5G, spionajul militar şi războiul cibernetic, problema spațială, infiltrarea Chinei în lume și în America, la nivel local, statal și federal, prin Institutele Confucius în universități. Mă voi referi pe rând la problemele respective.
Problema Mării de Sud la Vestul Oceanului Pacific, un punct strategic important între țările vecine: Vietnam, Filipine, Malaezia, Indonezia și Brunei, cu coastă la ocean, unde pretinsa suveranitate a Chinei asupra acestei regiuni prezintă o problemă. Conform Convenției Naţiunilor Unite asupra Dreptului Mării (UNCLOS), din care SUA nu face parte, aceste țări au dreptul asupra unei zone economice de 200 de mile nautice de la țărm, care dau spre Marea de Sud. În jurul acestei zone China a început mai de mult să dezvolte și să militarizeze insulele naturale Paragel și pe cele artificiale, recifele Spratly, unde din 2013 acestea au fost mărite cu 3200 de acri de pământ suplimentar cât și cu instalații de radare și capabilități defensive contra vapoarelor ce trec în aceste ape considerate internaționale.
Astfel, este încălcat de către China conceptul libertății mărilor, al navigației și al trecerilor libere. Pentru a contracara activitatea și a preveni extinderea chineză în zonă, cu 20 de ani în urmă, un militar al Marinei Americane a propus o strategie de lansare a unor insule plutitoare care să indice prezența americană în Marea de Sud. Probabil că, dacă se luau atunci măsuri, prezența Americii era marcată în Marea de Sud, dar nici Clinton și nici Obama nu au avut inițiativa respectivă.
China, considerându-se acum hegemon regional, provoacă tensiuni cu țările vecine și cu SUA prin prezența unei flote navale de pescuit, care de fapt este alcătuită din nave guvernamentale ale miliției maritime. Gingrich atrage atenția asupra seriozității situației în construirea și întărirea Chinei asupra regiunii, greu de remediat după pierderea unui timp prețios.
Comunicarea 5G este o altă problemă extrem de urgentă pentru dezvoltarea și distribuirea acestei rețele. China din 2008 lucrează deja la infrastructura rețelei, primind la început 75 miliarde $ de la PCC, iar în 2018 primind alte 25 miliarde $ spre a putea domina lumea.
Tehnologia americană se preocupă de 5G doar din 2019, începând cu infrastructura rețelei celulare pentru banda de frecvență care să cuprindă atât zona urbană, cât și cea rurală.
Autorul crede că este nevoie de un Consiliu Național 5G și de un reprezentant 5G la Casa Albă, care să coordoneze multiplele ramificații guvernamentale menite la înlocuirea Huawei, atât cu privire la infrastructura rețelei urbane și rurale 5G, cât și cu problema prețului de distribuire a unui smartphone, iar prețul să fie bazat pe principiul competiției pieței, pentru o alternativă financiară mai atractivă. Dar acest sistem este respins de birocrația din Comisia Federală pentru Comunicații (FCC).
Comunicarea 5G nu este numai o ediție îmbunătățită a 4G, care a dat Netflix sau Hulu, ea va afecta mai toate noile domenii: automobilistic, distractiv, operațiuni medicale de la distanță, sisteme de fabricație etc., deoarece 5G reprezintă o altă Revoluție Industrială. China în prezent deja operează prin Tik Tok, Alibaba, Tencent Baidu, Huawei etc.
Dacă va câștiga competiția în lume, în acest context geostrategic totalitar, va avea posibilitatea de supraveghere permanentă, dominând globul în 2030. Deci oprirea distribuirii 5G chinezesc trebuie să devină un efort mondial.
Iar privind efortul american în vederea accelerării tehnologiei 5G, Gingrich crede că acesta va determina libertatea SUA, altfel respectiva tehnologie ar rămâne controlată de China. Din nou, această situație scoate în evidență indolența Administrației Obama.
Spionajul militar al Chinei a început să fie practicat în SUA cu ani în urmă spre a fura secrete militare și tehnologice, fie prin militari experți cibernetici sau prin spioni experți în calculatoare pentru tehnologie în sectorul privat. De asemenea, el s-a infiltrat și în universități, cu spionaj academic din partea studenților sau savanților care studiază în domenii militare. Aceștia, conform Art. 7 al Legii Intelligence-ului Național Chinez, au obligația să spioneze, iar Art. 14 dă autoritate agenților chinezi să ceară cooperarea lor.
Referitor la războiul cibernetic cu hacking-ul criminal, acesta este altă activitate de spionaj chinezesc, bazată pe inteligența artificială (IA), pentru recunoașterea fețelor umane şi intervențiile în sistemul de vot al diverselor țări ce par importante Chinei, ea vrând să fie în fruntea acestei îndeletniciri tehnologice în 2030.
În problema spațială, în 2019, D. Trump a înființat Consiliul Național al Spațiului cu dezvoltarea Proiectului Moon-Mars (Lună-Marte), cu termen până în 2024, în timp ce China în 2019 a aterizat deja pe Lună, debarcând o mașină Rover care a mers cam 400 de metri, culegând diverse informații. Este clar că statul chinez dezvoltă metodic diverse capabilități în spațiu.
Trebuie amintit că Președintele G.H. Bush a înființat în 1989 un astfel de Consiliu Spațial, dar care a fost desființat în 1993 de Bill Clinton. Iar B. Obama a promis redeschiderea acestui Consiliu, dar fără s-o facă. Se mai poate adăuga ceva?
“Belt and Road” (“Cordon și Drum”), un proiect din 2012, asemănător cu ”Drumul Mătăsii”, este sistemul de infiltrare a Chinei în lume, care se desfășoară în trei feluri: cordonul terestru economic, cel maritim și cel mondial digital, prin care China oferă în diverse continente instalarea de rețele de cale ferată, porturi, drumuri, infrastructuri de transport sau digitale, zone economice speciale.
Până în 2018, 80 de țări au semnat cu China înțelegeri de împrumuturi financiare de la bănci chinezești, dar conform Chinei numărul țărilor ar fi 137. Autorul atrage atenția că în cadrul acestei activități documentele semnate cu China sunt opace, fiind de fapt o strategie de a ține țările datoare și captive față de viitoarele cereri sau dorințe ale Beijing-ului.
În vederea remedierii inițiativei “Belt and Road”, Președintele Trump a aprobat Legea BUILD Act din 2018, prin care a înființat o nouă agenție US International Development Finance Corporation, care consolidează și modernizează fostele agenții OPIC și USAID, spre a accelera transferul de capital privat către țările în dezvoltare, ca acestea să evite sfera ofertelor chinezești care conduce către un risc de dependență și la o capcană privind datoriile față de China.
Din nou vorbim de timpul pierdut anterior până la sosirea lui D. Trump. Pentru infiltrarea și dezinformarea sistemului american, China a depus cel mai mare efort în domeniul educației. Prin Institutele Confucius, în cadrul a peste 100 de universități și 500 de școli primare și secundare, China a plătit fonduri pentru profesori și alte cheltuieli de peste 158 de milioane $ în vederea propagandei chinezești.
În 2011, America a cerut să stabilească Centre Culturale Americane (ACC) în China dar numărul lor a scăzut rămânând doar cinci.
De asemenea și Hollywood-ul a ținut seama de dorințele Chinei, schimbând anumite aspecte ale unor filme ca să fie pe placul acesteia.
Iar furtul proprietății intelectuale a fost contracarat de Defend Trade Secrets Act din 2016 (Legea Apărării Secretelor Comerciale și Combaterii Hacking-ului – furtului informatic).
În final, pentru a atrage atenția populației americane că în prezent China a întrecut amenințarea rusească și că agresiunea ei reprezintă o mare problemă, Gingrich face patru recomandări spre a convinge de necesitatea acceptării unui nou punct de vedere al politicii externe și anume:
a. recunoașterea situației;
b. dezbaterea mărimii și pericolului situației;
c. obținerea unui consens privind realitatea problemei și dacă trebuie rezolvată;
d. mobilizare pentru soluții noi, puse în aplicare fără disensiuni politice, adică ajungerea la o strategie națională care să facă față Chinei.
Părerea mea este că recomandările vor fi posibil de pus în aplicare numai după alegeri și dacă Donald Trump câștigă în faţa lui Joe Biden cu o majoritate republicană atât în Camera Reprezentanților cât și în Senat (în imaginea alăturată Reuters, cei doi contracandidaţi la alegerile prezidenţiale americane din 3 noiembrie 2020, în timpul primei lor dezbateri televizate din această campanie electorală, eveniment, transmis în direct, care a avut loc pe 29 septembrie a.c. şi a fost moderat de Chris Wallace de la Fox News).
Joe Biden, fiind vândut Chinei cu 1,5 milioane $, dați fiului său Hunter de către Banca Chinei (potrivit lui Peter Schweizer, în cartea sa “Profiles in Corruption: Abuse of Power by America’s Progressive Elite” – HarperCollins Publishers, New York, 2020), și 3,5 milioane $ dați acestuia de Moscova [acuzație negată – comentată și de CNN], nu va putea acționa în interesul Americii.
***
În ceea ce privește al doilea eveniment, din 25 mai 2020, am menționat cum cazul George Floyd a redeschis problema sclaviei și a rasismului şi pe cea legată de învățământul din școlile publice K-12.
Încă dinainte de 1989, Preşedintele Ronald Reagan a declarat într-un discurs referitor la Raportul “A Nation at Risk” (“O națiune în pericol: imperativul pentru reforma educaţională”) faptul că mediocritatea învățământului se datorește Sindicatului Profesorilor, care insistă asupra îndoctrinării politice a elevilor în loc de educație.
Și, scriitorul Ben Shapiro scoate în evidență decadența învățământului, indicând cea mai recomandată și citită carte, “A Peoples History of the United States” (HarperCollins…, 2017) a lui Howard Zinn, vândută la peste 2 milioane de copii, în care America este acuzată a fi responsabilă pentru tot răul din ultimele două secole. Cartea lui Zinn prezintă America drept un grup puternic de oameni albi, organizați ierarhic, dominând alte grupuri, pe care le vor desființa. “Problema unor afroamericani este supremația albă” e ideologia organizației marxiste BLM care militează că America trebuie refăcută din cauză că toate instituţiile sale sunt infectate sistemic de rasismul albilor. Iar cu privire la eroii Americii, Zinn se referă la: C. Columb, ca la un războinic brutal chinuind nativii; Părinții Fondatori, în opinia sa, niște tirani care au creat o unitate simbolică, numită SUA; A. Lincoln, considerat doar un politician; Războiul Civil, care ar fi avut ca scop nu lichidarea instituției sclaviei, ci întregirea teritoriului în vederea măririi resurselor naturale.
În cartea sa “How to Destroy America in Three Easy Steps” (HarperCollins…, 2020), Shapiro scrie despre îndoctrinarea politică a elevilor sau studenților din școli și universități cât și despre rescrierea istoriei sclaviei și rasismului. El este de părere că elevii și studenții au ajuns la o ignoranță totală a adevăratei istorii odată cu intensificarea progresismului de către Președintele Obama, care a declarat că: ”America a crescut din sămânța otrăvită a sclaviei, Jim Crow, cu discriminare în aproape în toate instituțiile din viața noastră, (…) SUA putând depăși această istorie doar printr-o transformare fundamentală.”
Shapiro adaugă că până și ziarul New York Times, în 2019, a declarat că adevărata naștere a Americii a avut loc în 1619, cu venirea afroamericanilor, nu în 1776, anul Independenței Coloniilor față de Marea Britanie, principiile Declarației de Independență și Constituției fiind socotite a fi minciuni.
Ca urmare a acestor pervertiri istorice cu răstălmăcirea desfășurării acțiunilor și măsurilor luate pentru anihilarea instituției sclaviei mă întreb:
1. Cine a avut inițiativa Războiului Revoluționar 1775-1783, de Independență al Coloniilor față de Marea Britanie, dintre care cele sudice au adus sclavii din Africa de Vest?
2. Cine a avut inițiativa să întocmească Declarația de Independență semnată la 4 Iulie 1776, document considerat actul oficial de naștere al noului Stat American, atunci când Coloniile au devenit state federale, dar fără a fi încă unite între ele?
Unirea s-a făcut prin Articles of Confederation (Articolele Confederației) semnate la 1777, dar ratificate abia în martie 1781. Motivul întârzierii a fost stabilirea responsabilităților puterii între Guvernul Confederației și cele 13 state. Astfel, Guvernul Federal va întreține armata și marina și va conduce politica externă privind declarația de război sau pace. Iar guvernatorii vor avea o mare responsabilitate și independență a statelor individuale.
3. Cine a avut inițiativa să legifereze drepturile pentru toți cetățenii (indiferent de rasă ori religie) așa cum sunt enumerate în The Bill of Rights (Legea Drepturilor) din 1791 în baza principiilor din Declarație, scrisă de Thomas Jefferson, că ”fiecare om este creat egal și are dreptul la viață, libertate și să-și urmărească fericirea”?
Adică toți să fie tratați de lege în mod egal (evident nu toți pot fi născuți cu abilități egale). Ulterior aceste drepturi, au fost consfințite în Constituție, fiind râvnite de cei ce doresc să emigreze în America.
4. Cine a avut inițiativa Războiului Civil, 1861-1865, început de Președintele Abraham Lincoln în vederea desființării instituției sclaviei, cu sacrificiul a 850.000 de morți?
Este știut că segregația rasială a durat 100 de ani, 1865-1964, dar numai în statele sudice. Un fenomen nedorit explicat prin puterea dată guvernatorilor statelor în baza Articolelor Confederației, când cei din sud au adoptat legi locale segregaționiste împotriva afroamericanilor, numite Jim Crow (numele unui personaj imaginar).
Segregația rasială a fost remediată prin adoptarea a două legi federale și a unei strategii în vederea ajutoarelor sociale, după cum urmează:
a. Civil Rights Act din 1964, care a pus capăt segregației din legile Jim Crow în locurile publice, cât și în vederea angajării salariaților indiferent de rasă, culoare, religie, sex sau origine națională.
b. Voting Rights Act din 1965, care a garantat afroamericanilor dreptul la vot conform Amendamentului XV al Constituției, ratificat în 1870. Și tot în 1965 a fost introdusă ideea “affirmativ action” în favoarea afroamericanilor, dându-le acestora prioritate la angajări.
c. Strategia ”War on Poverty” (“Războiul contra sărăciei”), adoptată de președinții democrați în vederea ajutoarelor sociale date afroamericanilor sub diferite denumiri: „New Deal” (“Noua Afacere”) a Președintelui F.D. Roosevelt, 1933-1935; „Fair Deal” (“Echitate socială”) a Președintelui Truman; „New Frontier” (“Noua Frontieră”) a Președintelui J.F. Kennedy; „The Great Society” (“Marea Societate”) a Președintelui L.B. Johnson.
Republicanii nu erau pentru ajutoare sociale ci credeau în producerea locurilor de muncă care să redea demnitatea celor ce vor să muncească. Ca atare, în istoria scrisă și predată în școli și universități evidențele istorice sunt ignorate în favoarea tezelor stângii radicale – cu reactivarea anului 1619 al venirii primilor sclavi din Vestul Africii – având un puternic impact asupra tineretului. Ca atare, nu este de mirare reacția membrilor BLM în urma cazului G. Floyd.
Ca răspuns la această imensă problemă a învățământului, Președintele D. Trump a anunțat joi, 18 septembrie 2020, la Casa Albă, înființarea ”1776 Commission” (Comisia 1776) în vederea promovării patriotismului în domeniul educației, un efort al Administrației sale de a combate agenda stângii radicale care încearcă să rescrie istoria Americii.
Trump a adăugat că tineretul este instruit de profesori ca Howard Zinn, care caută ca elevii și studenții să se rușineze de țara lor. Și a dat exemplul discreditatului ”Proiect 1619”, susținut de New York Times, care rescriind istoria, arăta tineretului că America a fost înființată în baza principiilor de opresiune, nu celor ale libertății.
***
Haosul cauzat de protestele începute la 25 mai 2020 – transformate într-o anarhie prelungită de luni de zile, cu ciocnirea între forțele de ordine și forța violenței și ilegalității, cu manifestanți care vor desființarea poliției și eliberarea criminalilor recent arestați – au la bază și alte cauze.
Prima, infiltrarea comunistă rusă, cu o evoluție lentă de zeci de ani – descrisă de mine în studiul “Evoluția mișcării de stânga în SUA și Donald Trump”, publicat, în foileton, pe acest site anul trecut – a fost ulterior accelerată de Președintele B. Obama, iar mai recent și cu infiltrarea comunistă chineză.
Astfel, conform informației unui grup conservator, unul dintre fondatorii organizației BLM are legături cu Black Futures Lab. Iar Fundația Heritage a informat că Black Futures Lab este un proiect financiar al Chinese Progressive Association (Asociația Progresistă Chineză), înființată în 1972 la San Francisco, în vederea ajutorului dat imigranților chinezi, și care ajută și alte comunități asuprite.
Un alt aspect este și contribuția financiară dată de miliardarii cu vederi de stânga, care și ei alimentează aceste proteste.
Cunoscutul analist politic Bill O’Reilly a informat că George Soros a contribuit din 1984 încoace cu 32 de miliarde $, date diverselor organizații de stânga ca ANTIFA, BLM, Center for Public Integrity (Centrul pentru Integritate Publică) – CPC, care include Washington Post, CNN și ABC News. Soros a adus cele mai mari pagube Americii, dar și-a făcut averea în America, contribuind la scindarea mentalității populației.
Alt miliardar democrat, M. Bloomberg, a donat la 14 septembrie 2020 suma de 100 milioane $ campaniei electorale a candidatului prezidențial Joe Biden.
***
Să recapitulăm. La nașterea Americii, la 4 Iulie 1776, cea mai mare împlinire a fost alegerea unui guvern bine balansat între cele trei puteri: executivul, legislativul și puterea judecătorească. Bogăția a fost realizată în baza teoriei lui Adam Smith în lucrarea sa “Natura și cauza bogăției națiunilor”, din 1776, care a dat naștere capitalismului cu piața liberă și investițiile respective, considerat ca cel mai valid sistem economic. Astfel, America a devenit cel mai bogat și puternic imperiu.
În cursul istoriei sale, America a fost învingătoare în Războiul de Independență, în Războiul Civil, în Primul Război Mondial, când a susținut în Europa națiuni independente, scăpate de asuprirea Imperiilor Rusiei, Germaniei și Austro-Ungariei, și în cel de-Al Doilea Război Mondial, când America a învins Germania Hitleristă, ajutând Europa de Vest, dar, din lipsă de informații corecte, lăsând în urmă influența comunismului sovietic, care a înghițit Europa de Est și a ajutat dezvoltarea celui chinezesc.
Datorită Războiului Rece dus de Președintele R. Reagan, în 1991 Uniunea Sovietică s-a prăbușit. Dar din cauza celor patru președinți care i-au urmat lui Reagan, viitorul Americii a fost afectat de politica lor progresistă și globalistă, iar în timpul acestora mentalitatea comunistă a continuat nestingherită în lume.
Nu e de mirare că politica diametral opusă a Președintelui Trump, cu doctrina sa ”America First”, susținută de majoritatea Partidului Republican, a impulsionat și mai mult mișcarea de stânga radicală. Astfel, Partidul Democrat, majoritar în Camera Reprezentanților, cu sprijinul miliardarilor democrați și al mass-mediei cu vederi de stânga, a ajuns să fie brațul socialist din America. Ei doresc să cucerească Președinția și Senatul, prin manipularea viitoarelor alegeri cu voturi prin poștă, și să schimbe Constituția.
În prezent, rezultatul acestei disensiuni politice dintre Republicani și Democrați se va lămuri după alegerile din 3 noiembrie 2020, pe care cred că le va câștiga Trump datorită votului dat de populație. Dar, totodată am convingerea că până la 20 ianuarie 2021, data preluării oficiale a mandatului următorului președinte, sau posibil mult după, vor fi zile haotice, când mișcările radicale de stânga vor căuta să inventeze orice măsuri disperate pentru a nu pierde puterea în 2021 – precum în 2017.
Dacă Donald Trump va prelua următorul mandat cu majoritate în Senat și în Camera Reprezentanților, se va afla la epicentrul schimbării între ce a fost – cu abuzul Deep State numit Obamagate – și ce va fi – adică readucerea suveranității naționale la rang de supraputere și supremație a Imperiului American. Astfel, făcând față Chinei considerate ”cea mai mare amenințare pe care America o întâmpină”, conform declarației din august 2020 a lui John Ratcliffe, director al Oficiului Intelligence-ului Național.
Lou Dobbs, analist de la Fox News, scrie în cartea sa “The Trump Century: How Our President Changed the Course of History Forever” (HarperCollins…, 2020) faptul că Donald Trump va fi recunoscut deoarece a schimbat cursul istoriei, sau, cum crede N. Gingrich, că Trump va intra în istoria Americii alături de alți Președinți remarcabili ca Thomas Jefferson, Andrew Jackson și Abraham Lincoln.
Dar dacă vor câștiga democrații, atunci SUA se va îndrepta către socialism, un prim pas către comunism.
Sunt mai îngrijorată ca oricând față de viitorul acestei țări minunate, deoarece alegerile nu sunt unele obișnuite, ci unele critice și decisive, între America așa cum am știut-o și cea așa cum o vor cei ignoranți din Partidul Democrat, cu miliardarii respectivi.
Alegerile vor reprezenta lupta secolului, hotărând nu numai viitorul Americii ci și supraviețuirea lumii civilizate față de comunismul chinez, cu supraveghere digitală – nu numai referitor la ce facem, dar cu ajutorul ”Artificial Intelligence”, și la ce gândim. China va înghiți și totalitarismul rusesc.
Viitorul Americii este la Răscruce, urmat de restul omenirii, ori către politica de stânga ori către cea de dreapta.
*
Cu această ocazie, doresc să mulţumesc domnului av. dr. Andrei Săvescu, Președintele Societății de Științe Juridice şi Coordonatorul site-ului JURIDICE.ro, pentru publicarea acestui articol precum şi a celorlalte eseuri şi articole scrise de mine, începând din anul 2017 şi până în prezent.
Palm Beach-Florida, 30 septembrie 2020
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
