Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
DezbateriCărţiProfesionişti
 

TUE. T-295/19, Klymenko/Consiliul. Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Ucraina. Înghețare a fondurilor. Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice. Menținerea numelui reclamantului pe listă. Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, membru al completului
26.06.2020 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust

Din complet a făcut parte jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, judecător român la Tribunalul Uniunii Europene.

Prezenta cauză se înscrie în cadrul măsurilor restrictive adoptate având în vedere situația din Ucraina ca urmare a reprimării manifestațiilor din Piața Independenței din Kiev în luna februarie 2014.

Reclamantul, domnul Oleksandr Viktorovych Klymenko, a ocupat funcția de ministru al Veniturilor și Încasărilor al Ucrainei.

La 5 martie 2014, Consiliul Uniunii Europene a adoptat, în temeiul articolului 29 TUE, Decizia 2014/119/PESC privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina[1]. La aceeași dată, Consiliul a adoptat, în temeiul articolului 215 alineatul (2) TFUE, Regulamentul (UE) nr. 208/2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina[2]. În conformitate cu Decizia 2014/119, Regulamentul nr. 208/2014 impune adoptarea unor măsuri restrictive și definește modalitățile acestor măsuri restrictive în termeni identici, în esență, cu cei ai deciziei menționate.

Numele persoanelor vizate de Decizia 2014/119 și de Regulamentul nr. 208/2014 apar pe lista, identică, ce figurează în anexa la Decizia 2014/119 și în anexa I la Regulamentul nr. 208/2014 („lista”), însoțite printre altele de motivarea includerii lor. Inițial, numele reclamantului nu apărea pe listă.

Decizia 2014/119 și Regulamentul nr. 208/2014 au fost modificate prin Decizia de punere în aplicare 2014/216/PESC a Consiliului[3] și prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 381/2014 al Consiliului[4], ambele din 14 aprilie 2014 („actele din aprilie 2014”).

Prin aceste acte din aprilie 2014, numele reclamantului a fost adăugat pe listă, împreună cu informațiile de identificare „[F]ost ministru al Veniturilor și Încasărilor” și motivarea care urmează:

„Persoană anchetată în Ucraina pentru implicarea în infracțiuni legate de delapidarea de fonduri ale statului ucrainean și transferul lor ilegal în afara Ucrainei.”

La 29 ianuarie 2015, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2015/143 de modificare a Deciziei 2014/119 (JO 2015, L 24, p. 16) și Regulamentul (UE) 2015/138 de modificare a Regulamentului nr. 208/2014 (JO 2015, L 24, p. 1).

Decizia 2015/143 a precizat, începând din 31 ianuarie 2015, criteriile de desemnare a persoanelor vizate de înghețarea fondurilor. În special, articolul 1 alineatul (1) din Decizia 2014/119 a fost înlocuit cu următorul text:

„(1) Se îngheață toate fondurile și resursele economice care aparțin, se află în proprietatea ori posesia sau sunt controlate de persoane care au fost identificate ca fiind responsabile de deturnare de fonduri ale statului ucrainean și de persoane responsabile de încălcarea drepturilor omului în Ucraina, precum și de persoane fizice sau juridice, entități sau organisme asociate acestora, astfel cum sunt enumerate în anexă.

În sensul prezentei decizii, persoanele identificate ca fiind responsabile de deturnare de fonduri ale statului ucrainean includ persoane care fac obiectul anchetelor efectuate de autoritățile ucrainene:
(a) pentru deturnare de fonduri sau active publice ucrainene sau pentru complicitate la aceasta sau
(b) pentru abuz în serviciu în calitate de funcționar public sau demnitar în scopul obținerii unui avantaj nejustificat pentru sine sau pentru o parte terță, cauzând prin aceasta un prejudiciu fondurilor sau activelor publice ucrainene, sau pentru complicitate la o astfel de faptă.”

Regulamentul 2015/138 a modificat Regulamentul nr. 208/2014 în conformitate cu Decizia 2015/143.

La 5 martie 2015, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2015/364 de modificare a Deciziei 2014/119 (JO 2015, L 62, p. 25) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/357 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 208/2014 (JO 2015, L 62, p. 1) („actele din martie 2015”). Decizia 2015/364, pe de o parte, a înlocuit articolul 5 al Deciziei 2014/119, prelungind măsurile restrictive, în ceea ce îl privește pe reclamant, până la 6 martie 2016, și, pe de altă parte, a modificat anexa acestei din urmă decizii. Regulamentul de punere în aplicare 2015/357 a modificat în consecință anexa I a Regulamentului nr. 208/2014.

În urma modificărilor efectuate prin actele din martie 2015, numele reclamantului a fost menținut pe listă, împreună cu informațiile de identificare „[F]ost ministru al Veniturilor și Încasărilor” și noua motivare care urmează:

„Persoană care face obiectul unor proceduri penale declanșate de către autoritățile ucrainene pentru deturnarea de fonduri sau active publice și pentru abuz în serviciu din partea unui titular al unei funcții publice pentru a procura un avantaj nejustificat pentru sine sau pentru o terță parte, cauzând prin aceasta un prejudiciu fondurilor sau activelor publice ucrainene.”

Prin acte emise succesiv în martie 2016[5], martie 2017[6], martie 2018[7] și martie 2019[8], numele reclamantului a fost menținut pe listă.

Astfel, prin actele din martie 2019, aplicarea măsurilor restrictive a fost prelungită până la 6 martie 2020 și numele reclamantului a fost menținut pe listă cu aceeași motivație ca cea conținută în actele din martie 2015, însoțită de o precizare având conținutul următor:

„Informațiile din dosarul Consiliului arată că dreptul la apărare și dreptul la protecție jurisdicțională efectivă ale domnului Klymenko au fost respectate în cadrul procedurii penale pe care s-a bazat Consiliul. Acest lucru este demonstrat în special de decizia judecătorului de instrucție din 5 octombrie 2018 de a încuviința o cercetare specială în lipsă.”

Prin Hotărârea din 11 iulie 2019, Klymenko/Consiliul (T‑274/18, EU:T:2019:509), Tribunalul a anulat actele din martie 2018, în măsura în care acestea îl priveau pe reclamant.

Prin Hotărârea din 26 septembrie 2019, Klymenko/Consiliul (C‑11/18 P, nepublicată, EU:C:2019:786), Curtea de Justiție a anulat actele din martie 2015, martie 2016 și martie 2017, în măsura în care acestea îl priveau pe reclamant.

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 3 mai 2019, reclamantul a introdus prezenta acțiune, având ca obiect anularea actelor din martie 2019.

În susținerea acțiunii formulate, reclamantul a invocat cinci motive, întemeiate, primul, pe încălcarea obligației de motivare, al doilea, pe încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă, al treilea, pe lipsa temeiului legal, al patrulea, pe o eroare de apreciere, iar al cincilea, pe nerespectarea dreptului de proprietate.

Prin hotărârea pronunțată astăzi, 25 iunie 2020, Tribunalul a admis acțiunea reclamantului și a anulat actele din martie 2019.

Tribunalul a reamintit, cu titlu preliminar, că reiese dintr‑o jurisprudență consacrată că, cu ocazia controlului unor măsuri restrictive, instanțele Uniunii Europene trebuie să asigure un control, în principiu complet, al legalității tuturor actelor Uniunii din perspectiva drepturilor fundamentale care fac parte integrantă din ordinea juridică a Uniunii, printre care figurează în special dreptul la apărare și dreptul la protecție jurisdicțională efectivă, astfel cum sunt consacrate de articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (a se vedea Hotărârea din 11 iulie 2019, Klymenko/Consiliul, T‑274/18, EU:T:2019:509, punctul 40 și jurisprudența citată; a se vedea, în acest sens, şi Hotărârea din 26 septembrie 2019, Klymenko/Consiliul, C‑11/18 P, nepublicată, EU:C:2019:786, punctele 21 și 22 și jurisprudența citată).

Efectivitatea controlului jurisdicțional garantat la articolul 47 din Cartă impune ca, în cadrul controlului legalității motivelor pe care se întemeiază decizia de includere sau de menținere a numelui unei persoane pe lista persoanelor care fac obiectul unor măsuri restrictive, instanța Uniunii să se asigure că această decizie, care are o aplicabilitate individuală pentru persoana respectivă, se întemeiază pe o bază factuală suficient de solidă. Aceasta presupune o verificare a faptelor invocate în expunerea de motive pe care se bazează decizia menționată, astfel încât controlul jurisdicțional să nu se limiteze la aprecierea verosimilității abstracte a motivelor invocate, ci să privească aspectul dacă acele motive – sau cel puțin unul dintre ele, considerat suficient în sine pentru susținerea actelor menționate – sunt întemeiate (a se vedea Hotărârea din 11 iulie 2019, Klymenko/Consiliul, T‑274/18, EU:T:2019:509, punctul 41 și jurisprudența citată).

Adoptarea și menținerea unor măsuri restrictive precum cele prevăzute de Decizia 2014/119 și de Regulamentul nr. 208/2014, astfel cum au fost modificate, luate împotriva unei persoane care a fost identificată ca fiind răspunzătoare pentru o deturnare de fonduri ale unui stat terț, se bazează în esență pe decizia unei autorități a acestuia, competentă în această privință, de a declanșa și de a desfășura o procedură de anchetă penală vizând persoana respectivă și privind o infracțiune de deturnare de fonduri publice (a se vedea Hotărârea din 11 iulie 2019, Klymenko/Consiliul, T‑274/18, EU:T:2019:509, punctul 42 și jurisprudența citată).

De asemenea, deși, potrivit criteriului de includere[9], Consiliul poate întemeia măsurile restrictive pe decizia unui stat terț, obligația care incumbă acestei instituții de a respecta dreptul la apărare și dreptul la protecție jurisdicțională efectivă o implică pe cea de a garanta respectarea drepturilor menționate de autoritățile statului terț care au adoptat decizia amintită (a se vedea Hotărârea din 11 iulie 2019, Klymenko/Consiliul, T‑274/18, EU:T:2019:509, punctul 43 și jurisprudența citată).

În această privință, Curtea precizează că cerința verificării de către Consiliu a faptului că deciziile statelor terțe, pe care acesta intenționează să se întemeieze, au fost luate cu respectarea drepturilor menționate urmărește să garanteze că adoptarea sau menținerea măsurilor de înghețare a fondurilor nu se realizează decât pe o bază factuală suficient de solidă și, în acest fel, să protejeze persoanele sau entitățile vizate. Astfel, Consiliul nu poate considera că adoptarea sau menținerea unor asemenea măsuri se întemeiază pe o bază factuală suficient de solidă decât după ce a verificat el însuși că dreptul la apărare și dreptul la protecție jurisdicțională efectivă au fost respectate cu ocazia adoptării deciziei statului terț în cauză pe care intenționează să se întemeieze (a se vedea Hotărârea din 11 iulie 2019, Klymenko/Consiliul, T‑274/18, EU:T:2019:509, punctul 44 și jurisprudența citată).

Pe de altă parte, deși este adevărat că împrejurarea că statul terț se numără printre statele care au aderat la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 („CEDO”), implică un control din partea Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la drepturile fundamentale garantate de CEDO – care, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) TUE, fac parte din dreptul Uniunii în calitate de principii generale –, o asemenea împrejurare nu poate totuși să facă superfluă cerința de verificare amintită mai sus (a se vedea Hotărârea din 11 iulie 2019, Klymenko/Consiliul, T‑274/18, EU:T:2019:509, punctul 45 și jurisprudența citată).

Potrivit jurisprudenței, Consiliul este obligat să menționeze, în expunerea de motive referitoare la adoptarea sau la menținerea măsurilor restrictive față de o persoană sau de o entitate, chiar și numai în mod succint, motivele pentru care consideră că decizia statului terț pe care intenționează să se întemeieze a fost adoptată cu respectarea dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă. Astfel, pentru a‑și îndeplini obligația de motivare, Consiliul are sarcina să indice, în decizia prin care se impun măsuri restrictive, că a verificat că decizia statului terț pe care își întemeiază aceste măsuri a fost adoptată cu respectarea acestor drepturi (a se vedea Hotărârea din 11 iulie 2019, Klymenko/Consiliul, T‑274/18, EU:T:2019:509, punctul 46 și jurisprudența citată).

În definitiv, atunci când întemeiază adoptarea sau menținerea unor măsuri restrictive precum cele în speță pe decizia unui stat terț de a iniția și de a desfășura o procedură penală pentru deturnare de fonduri sau de active publice de către persoana vizată, Consiliul trebuie, pe de o parte, să se asigure că, la momentul adoptării deciziei menționate, autoritățile acestui stat terț au respectat dreptul la apărare și dreptul la protecție jurisdicțională efectivă ale persoanei care face obiectul procedurii penale în cauză și, pe de altă parte, să menționeze, în decizia prin care se impun măsuri restrictive, motivele pentru care consideră că decizia amintită a statului terț a fost adoptată cu respectarea acestor drepturi (Hotărârea din 11 iulie 2019, Klymenko/Consiliul, T‑274/18, EU:T:2019:509, punctul 47).

În lumina principiilor de mai sus, Tribunalul a arătat că, deși este adevărat că, în actele atacate Consiliul a menționat motivele pentru care a considerat că decizia autorităților ucrainene de a iniția și de a desfășura o acțiune penală pentru deturnare de fonduri sau active publice față de reclamant a fost adoptată cu respectarea acestor drepturi, ar trebui totuși verificat dacă Consiliul a avut dreptate să considere că autoritățile menționate au respectat, în cadrul procedurilor pe care actele atacate sunt fondate, dreptul la apărare și dreptul la protecție jurisdicțională efectivă ale reclamantului.

Astfel, Tribunalul a constatat, printre altele, că, pentru a decide cu privire la menținerea numelui reclamantului pe listă, Consiliul s‑a întemeiat pe împrejurarea că acesta făcea obiectul unor proceduri penale desfășurate de autoritățile ucrainene pentru deturnare de fonduri sau de active publice și abuz în serviciu, a căror existență a fost stabilită prin scrisorile Biroului Procurorului General al Ucrainei („BPG”) care au fost primite de reclamant în copie.

Menținerea măsurilor restrictive adoptate împotriva reclamantului s‑a bazat, așadar, la fel cum s‑a întâmplat în cauza în care a fost pronunțată Hotărârea din 26 septembrie 2019, Klymenko/Consiliul (C‑11/18 P, nepublicată, EU:C:2019:786) şi în cauza în care a fost pronunțată Hotărârea din 11 iulie 2019, Klymenko/Consiliul (T‑274/18, EU:T:2019:509), pe decizia autorităților ucrainene de a iniția și de a desfășura proceduri de anchetă penală pentru o infracțiune de deturnare de fonduri aparținând statului ucrainean.

După analiza argumentelor pârților, Tribunalul a conchis că în cauză nu s-a stabilit că, înainte de adoptarea actelor atacate, Consiliul s-a asigurat de respectarea, de către administrația judiciară ucraineană, a dreptului reclamantului la apărare și a dreptului acestuia la o protecție jurisdicțională efectivă în cadrul procedurilor penale pe care s-a bazat. Astfel, decizând să păstreze numele reclamantului pe listă, Consiliul a comis o eroare de apreciere, care justifică anularea actelor atacate, fără a mai fi necesară examinarea celorlalte motive invocate de către reclamant.

Hotărârea pronunțată joi, 25 iunie 2020, cu referința T‑295/19, Klymenko/Consiliul, EU:T:2020:287, poate fi consultată pe site-ul Curia integral în limba de procedură (franceză), urmând a fi publicată în toate limbile oficiale ale Uniunii.


[1] Decizia 2014/119/PESC privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2014, L 66, p. 26).
[2] Regulamentul (UE) nr. 208/2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2014, L 66, p. 1).
[3] Decizia de punere în aplicare 2014/216/PESC a Consiliului, din 14 aprilie 2014, privind punerea în aplicare a Deciziei 2014/119/PESC (JO 2014, L 111, p. 91).
[4] Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 381/2014 al Consiliului, din 14 aprilie 2014, privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 (JO 2014, L 111, p. 33).
[5] Decizia (PESC) 2016/318 de modificare a Deciziei 2014/119 (JO 2016, L 60, p. 76) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/357 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 208/2014 (JO 2016, L 60, p. 1) („actele din martie 2016”).
[6] Decizia (PESC) 2017/381 de modificare a Deciziei 2014/119 (JO 2017, L 58, p. 34) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/374 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 208/2014 (JO 2017, L 58, p. 1) („actele din martie 2017”).
[7] Decizia (PESC) 2018/333 de modificare a Deciziei 2014/119 (JO 2018, L 63, p. 48) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/326 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 208/2014 (JO 2018, L 63, p. 5) („actele din martie 2018”).
[8] Decizia (PESC) 2019/354 de modificare a Deciziei 2014/119 (JO 2019, L 64, p. 7) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/352 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 208/2014 (JO 2019, L 64, p. 1) („actele din martie 2019”).
[9]Trebuie amintit că reclamantul face obiectul unor noi măsuri restrictive adoptate prin actele atacate pe baza criteriului de includere enunțat la articolul 1 alineatul (1) din Decizia 2014/119, astfel cum a fost precizat în Decizia 2015/143, și la articolul 3 din Regulamentul nr. 208/2014, astfel cum a fost precizat în Regulamentul 2015/138. Acest criteriu prevede înghețarea fondurilor persoanelor care au fost identificate ca fiind responsabile printre altele de faptele de deturnare de fonduri publice, inclusiv ale persoanelor care fac obiectul unei anchete desfășurate de autoritățile ucrainene.


Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!









JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.