Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii

Încetarea calității de notar public, de executor judecătoresc sau de avocat, ca urmare a pronunțării unei hotărâri de condamnare. Eliberarea din funcție a magistratului pentru același motiv. Privire comparativă
02.07.2020 | Virgil BĂRBULESCU

JURIDICE - In Law We Trust
Virgil Barbulescu

Virgil Barbulescu

Activitatea de notar public, executor judecatoresc, avocat ori magistrat presupune, in mod firesc, garantia demnitatii, a probitatii morale si a onoarei persoanei care desfasoara aceasta profesie, cerinta care se presupune ca nu mai este intrunita in conditiile in care intervine o hotarare penala definitiva de condamnare ori prin care se dispune luarea unei alte masuri, conform legii penale (cazul magistratilor).

Legile in vigoare care reglementeaza desfasurarea acestor profesii, respectiv organizarea si statutul lor, prevad printre conditiile in care se dispune excluderea din profesie condamnarea definitiva a respectivei persoane, prin hotarare judecatoreasca.

Norma legala este fireasca si urmareste asigurarea unui climat de siguranta si demnitate morala a desfasurarii acestor profesii, prezumandu-se ca intervenirea unei hotarari de condamnare face dovada lipsei unei probitati morale a persoanei in cauza, profesionist al dreptului, intrucat mentinerea in profesie a notarului public, a executorului judecatoresc, a avocatului ori a magistratului condamnat, devenit astfel “nedemn”, ar aduce atingere grava atat prestigiului profesiei dar si garantiilor morale ale actelor infaptuite in respectiva calitate.

Ramane de vazut, insa, in ce conditii o astfel de prezumtie poate fi interpretata si aplicata in mod absolut, fara anumite distinctii, fara anumite nuantari sau clarificari, ceea ce ne-am si propus in randurile de mai jos.

Legile care reglementeaza desfasurarea acestor profesii prevad, asadar, ipoteza condamnarii definitive drept o cauza a incetarii respectivei calitati (notar public, executor judecatoresc, avocat ori magistrat) avand drept consecinta excluderea din profesie/eliberarea din functie/incetarea calitatii respective (indiferent de terminologia uzitata, efectul este acelasi).

Solutia legislativa, la prima vedere, transpare ca fireasca si normala intr-o societate democratica, bazata pe valorile fundamentale ale cinstei, onoarei si demnitatii, insa apreciem ca trebuie realizate anumite nuantari si clarificari iar, de lege ferenda, intervenirea prompta a legiuitorului, in conditiile in care anumite texte legale nu sunt in prezent suficient de clare, cuprind norme excesive, fara corespondent in realitatea obiectiva si socio-umana, ori nu sunt corelate intre ele, astfel incat sa existe un cadru unitar al raspunderii profesionale a acestor categorii profesionale (prin incetarea calitatii detinute/dobandite) in situatii similare sau identice (intervenirea unei hotarari penale definitive de condamnare ori aplicarea unor alte sanctiuni prevazute de legislatia penala in vigoare – amanarea aplicarii pedepsei, renuntarea la urmarirea penala).

Art. 41 alin. 1 lit. f din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale prevede: “Calitatea de notar public inceteaza: … cand prin hotarare judecatoreasca definitiva s-a dispus condamnarea sau amânarea aplicării pedepsei pentru săvârşirea unei infracţiuni de serviciu sauin legatură cu serviciul ori pentru savarsirea cu intenţie a unei alte infracţiuni”.

Asadar, calitatea de notar inceteaza, in ipoteza data, in doua cazuri: fie notarul a savarsit o infractiune de serviciu sau in legatura cu serviciul, dispunandu-se condamnarea sau amanarea aplicarii pedepsei, fie a savarsit cu intentie o alta infractiune. Legea nu face o distinctie clara referitoare la categoria infractiunilor de serviciu ori in legatura cu serviciul, sens in care revine sarcina organelor profesionale sa califice respectiva infractiune ca inscriindu-se intr-una dintre cele doua cazuri.

Astfel, daca in privinta infractiunilor de serviciu nu ar trebui sa existe probleme de interpretare (Codul penal si legile speciale in vigoare oferind o calificare normativa a unor astfel de fapte incriminate de legea penala) in ceea ce priveste posibila savarsire a unei infractiuni “in legatura cu serviciul” pot lua nastere discutii si interpretari, respectiv sa se analizeze in ce masura infractiunea savarsita a avut o legatura, directa sau indirecta (intrucat legiuitorul nu a operat nicio delimitare in acest sens) cu activitatea profesionala a notarului public.

Apreciem ca prevederea legala este lipsita de claritate si previzibilitate in acest sens intrucat ar putea sa dea nastere arbitrariului, respectiv unor solutii contrare privind excluderea din profesie a notarilor condamnati pentru astfel de infractiuni; astfel, intrucat este o chestiune de interpretare, exista riscul ca anumite organe profesionale sa califice o infractiune ca fiind in legatura cu serviciul iar altele nu, ceea ce ar putea genera o practica neunitara la nivelul organizatiilor profesionale ale notarilor publici, ceea ce ar denota o lipsa de coerenta a sanctiunii excluderii din profesie.

Evident, problema care se ridica prezinta relevanta in masura in care vizeaza infractiuni savarsite din culpa, intrucat daca o infractiune este savarsita cu intentie, nu mai este relevanta daca a fost sau nu comisa in legatura cu serviciul sau este una de serviciu, aplicabila fiind teza a doua a textului de lege si anume “savarsirea cu intentie a unei alte infractiuni”.

Asadar, notarul este pasibil de excluderea din profesie in cazul in care a savarsit o infractiune de serviciu sau in legatura cu serviciul, neprezentand relevanta forma de vinovatie cu care a actionat (culpa, intentie, etc.) intrucat legea nu distinge, chiar si in ipoteza in care nu s-a dispus condamnarea ci exclusiv amanarea aplicarii pedepsei.

Legiuitorul a realizat o astfel de distinctie pornindu-se de la premisa ca in exercitarea atributiilor de serviciu, ca si functionar, notarul trebuie sa manifeste o diligenta sporita si sa evite adoptarea unei conduite (chiar si neintentionate) neglijente, de natura a intruni elementele constitutive ale unei infractiuni pentru care legea prevede culpa (cu prevedere sau fara prevedere) ca si latura subiectiva a infractiunii.

In calitate de profesionist al dreptului, investit prin lege cu atributii exercitate in serviciul public, notarul va raspunde astfel pentru cea mai usoara culpa, in masura in care fapta vizeaza exercitarea profesiei (serviciul), fie ca nu a prevazut rezultatul faptelor sale, desi trebuia sa il prevada, fie l-a prevazut insa a sperat in mod usuratic faptul ca acesta nu se va produce.

Aceasta este si ratiunea pentru care excluderea din profesie va interveni chiar si in ipoteza in care nu s-a dispus condamnarea ci exclusiv amanarea aplicarii pedepsei.

In fine, privitor la teza ultima a normei avute in vedere, si anume savarsirea unei infractiuni intentionate, textul legal este categoric, notarul fiind pasibil de excluderea din profesie in masura in care savarseste o fapta penala cu intentie (intrucat legiuitorul nu a operat niciun fel de distinctie, latura subiectiva a infractiunii poate fi intentia directa, indirecta sau depasita).

Astfel, in masura in care notarul este condamnat pentru o fapta penala savarsita din culpa, infractiune care nu este de serviciu sau in legatura cu serviciul, notarul nu este pasibil de excluderea din profesie. La fel, aceasta sanctiune nu va interveni in cazul faptelor intentionate pentru care s-a dispus amanarea palicarii pedepsei, daca fapta penala nu este una de serviciu sau in legatura cu serviciul.

De lege ferenda, propunem clarificarea normei legale incidente, sub doua aspecte: lamurirea in mod coerent, previzibil si fara echivoc a infractiunilor “in legatura cu serviciul”, astfel incat sa se evite o practica neunitara la nivelul organizatiilor profesionale, sintagma legala fiind ambigua mai cu seama ca sunt mentionate si infractiunile de serviciu.

Astfel, legiuitorul ar trebui sa intervina prompt si sa delimiteze in mod clar in cel fel si cum poate fi calificata o fapta penala savarsita ca fiind “in legatura cu serviciul”, care ar fi criteriile concrete de calificare si delimitare si in ce masura acestea sunt aplicabile prin detasarea lor din categoria infractiunilor de serviciu, mentionate explicit.

Art. 23 alin. 1 lit. e din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti prevede: “Calitatea de executor inceteaza: cand prin hotarare judecatoreasca definitiva s-a dispus condamnarea sau amanarea aplicarii pedepsei fata de executorul judecatoresc”.

Vazand continutul normei legale, in mod surprinzator, in privinta executorilor judecatoresti legiuitorul a prevazut cele mai drastice conditii intrucat calitatea de executor inceteaza prin condamnare sau prin amanarea aplicarii pedepsei, indiferent de infractiunea savarsita si indiferent de forma de vinovatie sub care s-a actionat.

Astfel, legiuitorul face referire exclusiv la dispunerea condamnarii sau amanarii aplicarii pedepsei, fara a mai delimita in mod corespunzator pentru ce categorii de infractiuni ori pentru ce forma de vinovatie (culpa, intentie).

Evident, atata vreme cat norma legala este in vigoare, aceasta are aplicabilitate deplina si produce efectele juridice edictate de legiuitor iar acolo unde legea nu distinge, nicio distinctie nu se va realiza (ubi lex non distinguit, nec nos distinguerre debemus).

Analizand prevederile legale incidente in privinta notarilor si avocatilor, se va observa ca daca in cazul acestor profesii exista, totusi, anumite nuantari, anumite criterii minimale de delimitare a faptelor penale pentru care se impune excluderea din profesie, in cazul executorilor judecatoresti o astfel de masura se va lua indiferent de fapta savarsita, daca a intervenit o hotarare definitiva de condamnare.

Textul legal in vigoare este excesiv si fara niciun corespondent in realitate intrucat ar fi injust si inechitabil (inclusiv prin raportare la celelalte profesii juridice) ca executorul sa fie sanctionat cu excluderea din profesie, indiferent de fapta savarsita (in legatura sau nu cu serviciul, cu intentie sau din culpa).

Astfel, daca in privinta notarilor publici poate fi inteleasa optiunea legiuitorului pentru excluderea din profesie numai in masura in care este comisa o fapta din culpa dar avand legatura cu serviciul ori intrunind elementele constitutive al unei infractiuni de serviciu, ori o fapta savarsita cu intentie (neprezentand relevanta caracterul faptei, si anume daca vizeaza sau nu atributiile profesionale de serviciu), nu poate fi inteleasa optiunea aleasa in privinta executorilor, acestora urmand a le fi incetata calitatea in ipoteza comiterii oricarei fapte penale, chiar si din culpa si fara niciun fel de legatura cu profesia.

Asa cum am aratat, masura excluderii din profesie prevazuta pentru categoriile profesionale mentionate (notari, executori si avocati) reprezinta o garantie a respectarii principiilor care guverneaza exercitarea corespunzatoare a acestor profesii, in sensul ca membrii lor, in exercitarea competentelor si atributiilor cu care au fost investiti in virtutea legii, prezinta probitate morala si desfasoara un serviciu de interes public in conditii de onoare, buna reputatie si demnitate.

Or, a inceta calitatea de executor pentru simpla savarsire a unei infractiuni din culpa, dintr-o neglijenta care nu ar avea niciun fel de legatura cu profesia exercitata reprezinta o masura legislativa fara corespondent in realitate, profund excesiva, inechitabila si discriminatorie in raport cu celelalte categorii profesionale enuntate.

De lege ferenda, se impune interventia legiuitorului in sensul aratat, astfel incat sa fie delimitate in mod concret infractiunile pentru care, in masura intervenirii unei solutii de condamnare, se impune incetarea calitatii de executor, cu consecinta excluderii din profesie.

Ca si in cazul notarilor publici, date fiind competentele legale, precum si calitatea de “functionar” in acceptiunea legii, incetarea calitatii de executor in masura comiterii unei fapte penale din culpa s-ar impune exclusiv in ipoteza savarsirii unor infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul, cu mentiunea ca acestea din urma, pentru considerentele aratate si in cazul notarilor publici, ar trebui explicitate mai riguros, astfel incat sa nu se dea prilejul unor interpretari si aplicari neunitare la nivelul organismelor profesionale ale executorilor judecatoresti.

Pe de alta parte, aplicabile sunt toate dispozițiile legale care garantează egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, ceea ce înseamnă că norma juridică cuprinsă într-o lege se va aplica în aceeași manieră oricărui cetățean aflat în aceeași situație juridică, cât timp ea se află în vigoare.

Astfel, apreciem ca in cazul executorilor judecatoresti, prin mentinerea spectrului general al infractiunilor pentru care poate interveni incetarea calitatii de executor (in realitate, pentru savarsirea oricarei infractiuni, fara alte distinctii, clarificari, nuantari sau delimitari), prin raportare la categoria profesionala a notarilor publici si a avocatilor, deopotriva profesionisti ai dreptului, cu atributii si sarcini in aplicarea concreta a legii, este incalcata egalitatea in drepturi si se realizeaza o discriminare evidenta, fara o justificare rezonabila si care nu este necesara intr-o societate democratica.

Se aduce, in acest fel, o ingerinta nejustificata in dreptul de exercitare a profesiei de executor, ingerinta care nu este nici oportuna si nici proportionala exercitarii in concret a acestei activitati, cu specificul sau.

In fine, art. 14 lit. a din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat prevede ca “Este nedemn de a fi avocat:cel condamnat definitiv prin hotarare judecatoreasca la pedeapsa cu inchisoare pentru savarsirea unei infractiuni intentionate, de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei”, cu mentiunea ca prin Decizia Curţii Constitutionale nr. 225/04.04.2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 468 din 22.06.2017 a fost admisa exceptia de neconstituţionalitate a textului de lege sus-mentionat, constatandu-se ca sintagma „de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei” este neconstitutionala, fiind lipsita de claritate si previzibilitate.

In privinta avocatilor, ca si categorie profesionala distincta, problematica supusa analizei este mai ampla iar in lumina Decizia Curţii Constituţionale nr. 225/04.04.2017, vazand si considerentele sale decisive, pana la intervenirea prompta a legiuitorului, solutiile care pot fi dispuse apreciez ca sunt cel putin discutabile.

Asa cum am aratat, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 225/04.04.2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 22.06.2017 a fost admisa excepţia de neconstitutionalitate a textului de lege sus-mentionat, constatandu-se ca sintagma „de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei” este neconstitutionala, fiind lipsita de claritate si previzibilitate. Cu toate acestea, pana in prezent, norma legala nu a fost modificata de legiuitor, in termenul de 45 zile prevazut de lege, prin act de legiferare specific Parlamentului. Este adevarat ca dispoziţiile din legile şi ordonanttele iin vigoare, precum si cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituttionale, iisi inceteazaa efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curttii Constituttionale daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei.

Totusi, din perspectiva mentionata, forma normei legale prin excluderea sintagmei “de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei” si care reglementeaza in concret cazul de nedemnitate profesionala este discutabil daca subzista sub aspectul producerii de consecinte juridice intrucat daca s-ar indeparta pur si simplu sintagma declarata neconsitutionala evident, ar rezulta o alta norma, in urma Deciziei Curtii Constitutionale a Romaniei, imprejurare care, insa, ar echivala cu o legiferare indirecta (or, Curtea Constitutionala nu detine astfel de atributii).

In plus, trebuie avuta in vedere inclusiv motivarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 225/04.04.2017, forul constitutional mentionand in mod expres:  “Revine legiuitorului sarcina de a conferi normei legale criticate un conținut normativ edificator și de a stabili un cadru legislativ coerent și lipsit de echivoc cu privire la condițiile concrete în care intervine încetarea calității de avocat, prin excluderea din profesie, ca urmare a incidenței cazului de nedemnitate prevăzut de art. 14 lit. a) din Legea nr.51/1995, republicată.”

Ca atare, excluderea din profesie a unui avocat pentru simpla condamnare pentru savarsirea unei infractiuni intentionate, intrucat ar fi intervenit cazul de nedemnitate profesionala,fara niciun fel de distinctie, fara a exista o trasare clara, coerenta, unitara si previzibila a categoriei de infractiuni savarsite, pentru care avocatul este condamnat si pentru care se impune excluderea din profesie -, asa cum se prezinta cadrul legislativ la momentul actual, raportat la Decizia Curţii Constituţionale nr. 225/04.04.2017 este discutabila.

Nu lipsita de relevanta este si intentia legiuitorului de la momentul edictarii initiale a normei legale, la acel moment pentru a opera excluderea din profesie, ca si sanctiune, fiind necesara intrunirea cumulativa a trei conditii obligatorii: condamnarea definitiva, condamnarea sa fi intervenit pentru o infractiune savarsita cu intentie si prin savarsirea infractiunii intentionate si pentru care a intervenit condamnarea sa se fi adus atingere prestigiului profesiei.

Până la momentul declarării neconstituționale a textului art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, republicată, consiliul baroului avea obligația și dreptul de a aprecia asupra înrauririi condamnarii penale definitive a avocatului, asupra renumelui acestuia in exercitarea profesiei liberale si asupra prestigiului profesiei de avocat, adică al mentinerii sale sau nu in profesia de avocat.

La momentul actual legiuitorul, asa cum am aratat, nu a intervenit, prin exprimarea unei alte vointe ori prin trasarea legislativa a unui alt scop al normei in discutie, desi ii revenea aceasta sarcina, mai cu seama ca insusi forul constitutional a mentionat aceste obligatii si prerogative, astfel incat legea care guverneaza profesia de avocat sa fie clara si neechivoca sub aspectul respectivului caz de nedemnitate profesionala.

Astfel, chiar avand in vedere considerentele decisive ale Deciziei Curtii Constitutionale nr. 225/04.04.2017, rezulta cu claritate inclusiv recomandarea forului constitutional de a fi adoptata o lege clara, previzibila si fara echivoc.

Or, daca s-ar avea in vedere simpla savarsire a unei infractiuni intentionate, fara o alta nuantare, fara o delimitare concreta a categoriei de infractiuni pentru care aplicabila ar fi sanctiunea excluderii din profesie, s-ar crea situatii inechitabile, profund injuste si fara corespondent in realitate (existand posibilitatea savarsirii de infractiuni intentionate cu un grad redus de pericol social ori care sa nu aduca atingere profesiei de avocat – aceasta intrucat ratiunea excluderii din profesie intervine ca si sanctiune impotriva acelei persoane care, savarsind o fapta penala, se dovedeste a nu se mai bucura de o buna reputatie, demnitate si onoare care sa ii confere statutul profesional si moral de avocat, respectiv de profesionist al dreptului insarcinat cu protejarea si apararea drepturilor cetatenilor).

Acelasi rationament, in esenta, este valabil si pentru celelalte categorii profesionale.

Apreciem ca simpla mentiune in legile speciale a unor “infractiuni intentionate”, fara o alta clarificare sau delimitare, nu corespunde scopului social pentru care au fost edictate respectivele norme.

Astfel, sunt de notorietate cazurile in care pot interveni condamnari (cu suspendare, de regula) ori se poate dispune amanare aplicarii pedepsei pentru savarsirea de infractiuni intentionate dar cu un grad infim de pericol social si care, in orice caz, sa nu aiba legatura cu profesia exercitata ori sa nu ii afecteze cu nimic prestigiul.

Exemplificativ, neplata sistemtica a unei pensii de intretinere fata de un minor de catre un notar public, avocat sau executor judecatoresc, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abandon de familie.

In contextul anumitor neintelegeri conjugale, fostul sau actualul sot (avocat, notar public sau executor judecatoresc) il poate “hartui” pe celalalt prin apeluri telefonice repetate, fapta intrunind formal elementele constitutive ale infractiunii de hartuire, sau il poate ameninta, fapta care, de asemenea, reprezinta din punct de vedere al textului penal, infractiunea de amenintare.

La fel, in cazul unei dispute intr-un mediu privat o persoana (avocat, notar sau executor) poate agresa o alta, producandu-i leziuni minore, fapta reprezentand infractiunea de loviri sau alte violente.

In fine, si exemplele ar putea continua, in cadrul unei dispute sau provocata fiind, o persoana (avocat, notar sau executor) poate distruge un bun apartinand altuia, chiar si un bun de o insemnatate minora.

Evident, desi savarsite cu intentia prevazuta de lege, ca si forma de vinovatie, pericolul social al unor astfel de fapte este unul redus si nu are niciun fel de legatura cu exercitarea profesiilor sus-mentionate (notar public, executor judecatoresc sau avocat).

Cu toate acestea, in masura in care ar interveni o hotarare de condamnare definitiva pentru astfel de fapte antisociale cu periculozitate redusa (existand posibilitatea ca partea vatamata, spre exemplu sa nu isi retraga plangerea prealabila ori sa nu intervina impacarea partilor), persoana condamnata nu si-ar mai putea exercita profesia, in conditiile in care, de cele mai multe ori, astfel de fapte sunt savarsite in mediul privat, sunt legate de relatiile sociale apropiate ori de familie, fara niciun fel de implicare a unor terte persoane ori a competentelor exercitate ca si profesionist al dreptului.

Viata sociala si umana este intr-o continua evolutie, la fel si oamenii, la fel si caracterele lor, neexistand o “reteta predefinita” a moralitatii ori a modului in care un avocat, notar public sau executor judecatoresc poate reactiona intr-un anumit moment, la un moment dat, pe fondul acumularii anumitor probleme (familiale, in ipoteza exemplificativa data).

O astfel de conduita, fireste, este sanctionata de legea penala pentru ca potrivit legii penale generale este una antisociala si savarsita cu intentie. La fel, chiar daca exista o provocare in savarsirea unor astfel de fapte sociale, cum se intampla de cele mai  multe ori, din punct de vedere strict juridic fapta reprezinta infractiune si este savarsita cu intentie (ca atare, reprezinta premisa excluderii din profesie prin incetarea calitatii specifice in masura in care se pronunta o solutie de condamnare).

Totusi, adoptarea unui astfel de comportament, in situatii izolate, intr-un mediu restrans, privat, nu reprezinta o dovada indubitabila ca respectiva persoana nu mai detine prerogativele necesare (fie ele si morale) in vederea profesarii pe viitor, reputatia, onoarea si demnitatea cerute de exercitarea acestor profesii urmand a fi avute in vedere din perspectiva scopului legii, in sensul ca se raporteaza la ansamblul relatiilor sociale si a impactului public asupra profesiei.

Ca atare, de lege ferenda, legiuitorul ar trebui sa delimiteze cu stricteze, in mod clar si neechivoc, anumite infractiuni intentionate care sa fie excluse din sfera celor pentru care intervine incetarea calitatii de notar public, executor judecatoresc sau avocat intrucat orice masura este necesar a avea corespondent si in realitate (inclusiv cea sociala) iar prin savarsirea anumitor fapte, chiar penale, atingerea adusa valorilor sociale este infima ori minima, caz in care masura excluderii din profesie, cel putin la prima abatere, transpare ca fiind excesiva, injusta si lipsta de proportionalitate, neexistand o justificare obiectiva in realitatea sociala contemporana.

Totodată, pot exista inclusiv situatii in care, pentru savarsirea aceleiasi infractiuni intentionate, pot fi adoptate solutii diferite pronuntate de catre instantele de judecata, chiar daca se constata ca persoana trimisa in judecata a savarsit cu intentie fapta (spre exemplu, o persoana poate fi condamnata iar fata de alta se poate dispune amanarea aplicarii pedepsei, in acest din urma caz, in raport de categoria profesionala vizata, neintervenind cazul de nedemnitate profesionala intrucat nu avem de-a face cu o condamnare cu inchisoarea pentru o infractiune intentionata).

Fireste, practica judiciara nu este unitara in foarte multe cazuri; cu toate acestea o hotarare judecatoreasca, fie ea si de condamnare, se prezuma in mod absolut ca exprima adevarul (juridic si faptic) si se impune respectarea ei.

Cu toate acestea, inclusiv din considerente de asigurare a unui tratament egal la nivelul organizatiilor profesionale, in cazul persoanelor eventual condamnate pentru infractiuni de o gravitate minora, fara legatura cu exercitarea profesiei si cu un grad de pericol social infim, se impune interventia legiuitorului in scopul corelarii realitatii juridice cu realitatea sociala, in conditiile in care notarul public, executorul judecatoresc si avocatul indeplinesc o misiune eminamente sociala.

Nu trebuie neglijata nici imprejurarea ca sanctiunea aplicata notarului public, executorului judecatoresc sau avocatului – excluderea din profesie, ca urmare a intervenirii hotararii de condamnare – are un evident caracter “penal”, prin raportare la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, din perspectiva naturii şi gradului de severitate a sancţiunii pe care persoana în cauză riscă să o suporte (excluderea din profesie/incetarea calitatii de notar public, executor judecatoresc, avocat).

Or, masura excluderii din profesie reprezinta cea mai grea, grava si serioasa sanctiune administrativa pentru care o poate suporta notarul public, executorul judecatoresc sau avocatul, motiv pentru care este necesara o analiza corecta si realista a cazurilor justificate in care aceasta intervine si se impune a fi luata.

Surprinzator, in actulul context legislativ, este, insa, imprejurarea ca magistratii beneficiaza de cea mai “flexibila” norma legala care reglementeaza posibilitatea incetarii acestei calitati, ca urmare a intervenirii unei hotarari definitive pentru savarsirea unei fapte de natura penala.

Dealtfel, acesta ar trebui sa fie argumentul suprem in clarificarea normativa a  textelor legale sus-mentionate, privind categoria profesionala a notarilor publici, a executorilor judecatoresti si a avocatilor, texte care, in forma actuala, sunt evident “rupte de realitate”, atata timp cat conditiile excluderii din profesie sunt mai drastice in cazul avocatilor, notarilor publici si executorilor judecatoresti spre deosebire de categoria profesionala a magistratilor.

Or, in ierarhia profesiilor juridice, avand la baza criterii obiective, data fiind responsabilitatea functiei de stat si necesitatea imperioasa ca orice magistrat sa reprezinte, intr-adevar, un exemplu de moralitate, demnitate, buna reputatie si prestigiu in societate, magistratii, din perspectiva aratata, ocupa primul loc.

Ca atare, atata timp cat legislatia care reglementeaza desfasurarea profesiei de magistrat, respectiv statutul sau special, prevede norme mai permisive in raport de legislatia care reglementeaza exercitarea activitatii notariale, executionale sau avocatiale, evident ca acestea din urma este necesar a fi modificate/completate, pentru a se ralia necesitatilor concrete ale societatii ori cel putin sa fie similare normelor legale care reglementeaza statutul magistratilor.

Astfel, potrivit art. 65 alin. 1 lit. f din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor prevede ca: “Judecatorii si procurorii sunt eliberati din functie in urmatoarele cazuri:condamnarea, amanarea aplicarii pedepsei si renuntarea la aplicarea pedepsei, dispuse printr-o hotarare definitiva, precum si renuntarea la urmarirea penala, confirmata de judecatorul de camera preliminara, pentru o infractiune prin care se aduce atingere prestigiului profesiei”.

Desi in aparenta eliberarea din functie a magistratului intervine pentru mai multe ipoteze care implica savarsirea unei fapte de natura penala, indiferent de forma de vinovatie, intrucat legea nu distinge, spre deosebire de avocati, notari sau executori (“condamnarea, amanarea aplicarii pedepsei si renuntarea la aplicarea pedepsei, dispuse printr-o hotarare definitiva, precum si renuntarea la urmarirea penala, confirmata de judecatorul de camera preliminara”), in prezent norma legala cuprinde sintagma “pentru o infracţiune prin care se aduce atingere prestigiului profesiei”, sintagma similara celei inserate initial in Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat dar, care, in privinta acestui act normativ nu a fost declarata (inca) neconstitutionala, prin urmare, este pe deplin aplicabila si produce efecte juridice specifice, fara a mai necesita vreo alta dezbatere (care se impune, spre exemplu, in cazul art. 14 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat).

Asadar, daca in cazul notarilor publici, avocatilor si executorilor judecatoresti normele legale sunt fara echivoc din aceasta perspectiva, in cazul magistratilor sintagma “infractiune prin care se aduce atingere prestigiului profesiei” profita in mod evident celui eventual regasit in prima teza a textului de lege si poate reprezenta o justificare pentru mentinerea in functie a acestuia, in masura in care se hotaraste/se dovedeste ca prin respectiva infractiune “nu s-a adus atingere prestigiului profesiei”. Evident, daca s-a adus sau nu atingere prestigiului profesional reprezinta o chestiune de analiza a cazului concret in care a fost implicat magistratul, respectiv de oportunitate a masurii privind eliberarea din functie.

De remarcat este si continutul concret al sintagmei prin raportare la formula normativa declarata neconstitutionala din continutul art. 14 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.

Astfel, daca in forma initiala a textului legal care prevedea cazul de nedemnitate pentru avocati se facea vorbire despre o infracţiune intenţionata, “de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei”, in cazul magistratilor sintagma folosita se refera la o infractiune “prin care se aduce atingere prestigiului profesiei”.

Diferenta de terminologie este esentiala iar efectele pe care le produce sunt, la fel, extrem de importante, dat fiind continutul concret si sensul semantic al sintagmelor cu care legiuitorul a inteles sa opereze.

Avem de-a face, din aceasta perspectiva, cu o diferentiere intre un factor potential, o posibilitate, respectiv o probabilitate de a se produce un anume rezultat si un factor concret care vizeaza un rezultat deja produs.

Este adevarat ca in cazul avocatilor sintagma initiala din continutul art. 14 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat a fost declarata neconstitutionala si, teoretic, nu mai prezinta relevanta in ce conditii producea sau nu efecte ori care erau acestea.

Totusi, atata vreme cat o sintagma similara se afla in vigoare ca si element constitutiv esential al unei norme legale si, prin urmare, produce efecte printr-o alta lege, in legatura cu raspunderea profesionala a unei alte categorii profesionale (magistrati), dar tot profesionisti ai dreptului, cu rol in ocrotirea si garantarea drepturilor cetatenilor, privirea comparativa este pe deplin justificata, pentru a se analiza pe de o parte, scopul teleologic al actului normativ si, pe de alta parte, necesitatea si oportunitatea schimbarii/completarii cadrului legal deja existent, astfel incat normele de drept sa aiba coerenta si sa existe unitate si constanta legislativa.

Astfel, daca in cazul avocatilor era analizata natura infractiunii (legiuitorul nementionand in actul normativ, in forma initiala, cerinta ca prin comiterea faptei penale sa se fi si adus in concret atingere prestigiului profesiei, fiind suficient ca fapta antisociala sa imbrace un astfel de caracter, adica sa fie “de aceasta natura”) in cazul magistratilor relevanta prezinta atingerea concreta si efectiva adusa prestigiului profesiei.

De aici se trage evidenta concluzie ca pentru ca un magistrat sa fie eliberat din functie, ca urmare a savarsirii unei fapte prevazute de legea penala (Codul penal sau legi speciale), nu este suficient ca infractiunea savarsita prin ea insasi sa aiba probabilitatea ori sa fie apta a afecta prestigiul profesional ci sa il si afecteze in mod real si efectiv.

Astfel, formularea legislativa “prin care se aduce atingere” presupune un efect cert si concret, in timp ce exprimarea “de natura sa aduca atingere” presupune un efect potential, o posibilitate si nu o certitudine, respectiv nu un rezultat deja produs.

Diferenta de interpretare este relevanta in contextul aratat, reprezentand un argument in plus pentru necesitatea modificarii normelor legale in materie si anterior analizate, astfel incat acestea sa se ralieze intregului context legislativ, respectiv sa existe un cadrul legal unitar, coerent si previzibil referitor la excluderea din profesiile juridice a notarilor publici, executorilor judecatoresti si a avocatilor, ca urmare a savarsirii unor fapte de natura penala si pentru care au intervenit hotarari definitive.

Este profund injust si inechitabil, dealtfel lipsit de orice logica (fie ea si juridica) faptul ca in prezent un notar public, un executor judecatoresc sau un avocat pot fi exclusi din profesie cu mai multa usurinta (in baza unor texte legale aplicabile si in vigoare, excluderea din profesie reprezentand doar o operatiune de constatare a intrunirii anumitor conditii, fara a se mai face vreo analiza de interpretare sau de oportunitate a masurii dispuse) decat un magistrat (caruia ii sunt aplicabile, deopotriva, alte texte legale, dar care lasa loc de o interpretare care, evident, ii creeaza o pozitite “privilegiata” in sistemul si ierarhia profesiilor juridice).

Prevederea din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, in conditiile in care atingerea adusa prestigiului profesiei nu reprezinta un element definit in concret, prin urmare se analizeaza de la caz la caz, reprezinta, in mod firesc, o garantie a independetei acestora, o protectie a functiei pe care o detin dar si siguranta ca nu vor fi adoptate masuri nejustificate ori disproportionate precum eliberarea din functie, in ipoteza savarsirii unor fapte antisociale.

Cu toate acestea, ca si profesionisti ai dreptului, avand un rol major in protejarea si garantarea drepturilor cetatenilor, deopotriva, si avocatii, si notarii publici, si executorii judecatoresti ar trebui sa beneficieze de aceleasi garantii, de aceeasi protectie juridica efectiva, respectiv de siguranta ca intervenirea unei hotarari de condamnare nu reprezinta conditia sine qua non a excluderii din profesie intrucat le-ar inceta aceasta calitate, fara o analiza prealabila a oportunitatii si proportionalitatii luarii unei astfel de masuri, masura care reprezinta, asa cum am aratat, cea mai grava si serioasa sanctiune in cadrul acestor profesii.

In concluzie, opinam ca legislatia in vigoare, in materia supusa analizei, este profund deficitara, este in continuare lipsita de concizie si previzibilitate, nu este raportata la realitatile sociale, umane si profesionale, si nu confera o minima protectie categoriilor profesionale mentionate – notari publici, executori judecatoresti, avocati – protectie asigurata, insa, prin lege, magistratilor -, astfel incat se impune imperios modificarea acesteia prin trasarea unor prevederi si limite clare ale cazurilor concrete in care poate interveni incetarea calitatii de notar public, de executor judecatoresc sau de avocat, in eventualitatea pronuntarii unei hotarari penale definitive.

Avocat Virgil Barbulescu

Aflaţi mai mult despre

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!









JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.