Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Fuziuni & Achiziţii
Profesionişti
POPOVICI NITU STOICA & ASOCIATII
 

Anca Mihăilescu: Esențial este să îți exerciți profesia în cel mai bun mod cu putință
02.07.2020 | Alina MATEI

JURIDICE - In Law We Trust
Alina Matei

Alina Matei

Anca Mihăilescu

Anca Mihăilescu

Alina Matei: Multumesc, Anca, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. Cand si cum ai decis ca drumul tau drept in viața profesionala incepe cu Facultatea de Drept?

Anca Mihailescu: Multumesc pentru invitatie.

As putea sa spun ca s-a intamplat printr-un noroc. Sau poate ca asa a fost sa fie si lucrurile s-au asezat frumos, subit si neasteptat in aceasta directie.

Mai exact, s-a intamplat asa: eram in semestrul 2 din clasa a XII, liceu cu profil economic, toti colegii mei isi faceau planuri si se pregateau intens pentru a intra la ASE insa eu nu stiam incotro sa o iau. Aveam insa doua dorinte: sa merg la Bucuresti si sa nu urmez pana la capat profilul economic.

Sora prietenei mele bune era in anul I la Facultatea de Drept, Universitatea Bucuresti, iar noi sarbatorisem Revelionul in Bucuresti, gazduite la ea in camin in Kogalniceanu. Mai multe nu stiam despre facultate insa unde in jurul Pastelui m-am decis ca eu acolo vreau sa dau examen. Prietena mea mi-a spus ca nu se poate, ca este prea tarziu, ca examenul este extrem de greu si ca restul candidatiilor s-au pregatit cu cel putin un an inainte. Mi-a spus foarte clar ca nu am nicio sansa. Din fericire, asa cum spunea mama, eu traiam din visuri, si tocmai aveam un nou vis, restul nu mai conta.

Acest vis s-a concretizat mai mult cand am intrat pentru prima oara in cladirea facultatii si am simtit cu toata fiinta ca acolo este locul meu. Este greu de explicat valul de emotii care m-au cuprins. Am plans tot drumul spre casa fricii teribile ca nu voi trece examenul (restul canditatilor vorbeau pe holuri despre faptul ca au venit regulat pentru mai bine un an la Bucuresti, din orase ca Suceava sau Constanta, pentru a face meditatii).

Mai departe am petrecut urmatoarele saptamani invatand continuu aproape 20 ore pe zi si munca a dat roade in ziua examenului. Cred ca acela a fost un strop de nebunie, nivelul de concentrare fiind unul ce clar nu putea fi sustinut pentru o perioada mai lunga. Dupa examen, cand am iesit pe usa facultatii, am uitat tot am invatat in acele saptamani. Si aceasta a fost prima lectie importanta invatata in facultate: orice lucru bine invatat/inteles necesita o perioda lunga de asimilare. „Poti sa ingrasi porcul in ajun” insa nu este genul de ingrasare de care ai nevoie. Nu am repetat greseala, in facultate am invatat saptamanal, informatia s-a asezat si, ca atare, sunt foarte mandra de faptul ca inca stiu majoritatea lucrurilor invatate.

Alina Matei: Se pot face comparatii intre studentie si stagiatura?

Anca Mihailescu: Se pot face comparatii, insa este o mare diferenta.

Pentru mine a fost o schimbare la 180 grade. In facultate dobandisem foarte multa incredere in mine, imi placea ce invatam, nu imi era frica de examene, imi era simplu si natural sa iau 10 la dreptul civil. In stagiatura, initial am simtit ca nu pot face fata, ca toata lumea este mai competenta ca mine, ca imi fuge pamantul de sub picioare.

Totul se schimba, presiunea este mult mai mare, esti independent financiar. La facultate, alegi cu cine vorbesti si adevarul este ca alegi cand si la ce cursuri si seminarii mergi. In stagiatura trebuie sa te acomodezi cu un program de lucru in cadru unei colectivitati.

Cred ca pentru multe persoane experienta este similara, doar intensitatea trairilor difera. Bineinteles, multi dintre studentii care nu s-au dedicat prea tare in facultate, nu o sa se dedice prea mult nici in stagiatura. Pentru ei trenul avocaturii adevarate a plecat cumva de mult asa ca nu pun prea multa pasiune.

Alina Matei: Poti imparti activitatea ta de pana acum in: before IJDELEA MIHĂILESCU si after? Impresii, amintiri, melancolii before?

Anca Mihailescu: Pot sa impart lejer activitatea mea in trei perioade: stagiatura in cadrul unei firme internationale de avocatura, urmatorii ani in cadrul unei firme autotohne de prestigiu si ultimii ani in cadrul firmei proprii.

Impresii? Multe, foarte multe, trebuie un interviu doar cu privire la acest subiect. Aceste perioade sunt extrem de diferite, fiecare cu atuurile si provocarile ei. Fiecare m-a ajutat sa imi depasesc anumite frici si sa imi imbunatatesc calitati din spectre diferite.

Amintiri? Si mai multe…

cum in stagiatura nu am salvat corect un raport de due dilligence la care am lucrat mai bine de 12 ore consecutiv. Am pierdut tot si a trebuit sa refac noaptea tarziu desi aveam deadline a doua zi de dimineata…

cum am fost prima oara singura la o negociere care se dorea a fi simpla, doar intre avocati, si de fapt s-a transformat intr-o negociere de lunga durata, cu toti clientii prezenti. Imi aduc aminte ca la sfarsitul negocierii, am facut un comentariu din care avocatul partii adverse (care era cu 15 ani mai mare ca mine) si-a dat seama ca el tocmai „pierduse” unele puncte importante in fata unui avocat mult prea tanar…

sau cum am fost pentru prima oara la o conferinta internationala la Bruxelles. Ma simteam de mult in largul meu sa discut cu un CEO al unei societati internationale majore despre „doing business in Romania”, insa a fost frumos sa realizez cat de natural este sa discuti cu avocati din toate colturile planetei, absolventi de Harvard sau poate ai unei facultati din nu stiu ce colt mai putin stiut al planetei.

Melancolii? Nu, nu prea sunt genul.

Alina Matei: Cum e sa pleci dintr-o societate de avocatura prestigioasa si sa faci propria firma de avocatura pe care o doresti poate mai prestigioasa decat firma de unde ai plecat?

Anca Mihailescu: Foarte frumos si extrem de greu.

Alina Matei: Chestiunea sediului/biroului, clientilor, capsatoarelor se mai poate rezolva, dar cum ramane cu prestigiul pe care-l au fondatorii firmelor de avocatura? E greu de ajuns sau de depasit Maestrul Ion Nestor.

Anca Mihailescu: Nu m-am gandit la prestigiu si nici nu a fost aceste scopul/telul. Eu cred ca esential este sa iti exerciti profesia in cel mai bun mod cu putinta. Cel mai bun mod in care poate fiecare persoana, raportat la aptitudinile sale si la momentul din viata in care se afla. Restul vine de la sine.

Cu privire la Domnul Nestor, cred ca oricine incearca sa il depaseasca va fi sortit esecului. Domnul Nestor a fost un vizionar, este un avocat exceptional, cu o intelegere perfecta a avocaturii de business si, mai presus de toate, un manager talentat. I-am admirat intotdeauna eleganta si diplomatia.

Imi aduc aminte ca de fiecare data cand ieseam din biroul dumnealui simteam ca am invatat ceva nou. De asemenea, am inteles in ultimii ani ca multe din lucrurile pe care eu nu le consideram in regula cu privire la managementul societatii, erau de fapt normale si absolut necesare intr-o societate cu peste 100 de oameni.

Alina Matei: Ce ati stabilit tu și doamna avocat Ijdelea ca nu o sa faceti cu privire la activitatea societatii IJDELEA MIHĂILESCU?

Anca Mihailescu: Maculatura. Noi ne-am asociat cu scopul clar de a aduce valoare oricarei tranzactii/operatiuni in care suntem implicate.

Alina Matei: Apropo, si de ce IJDELEA MIHĂILESCU, iar nu invers?

Anca Mihailescu: In momentul in care ne-am asociat Oana deja avea societatea ei. Practic societatea noastra a rezultat din reorganizarea activitatii Oanei asa ca denumirea de IJDELEA MIHĂILESCU a venit in mod normal, nu a fost un aspect discutat. Apoi, nici nu cred ca suna bine Mihailescu Ijdelea.

Alina Matei: Stiu cat de greu e sa gasesti avocati buni si fara probleme de personalitate, așa ca te rog sa ne spui cum ati ales echipa. A fost vreunul dintre cei care au aplicat care sa spuna ca vrea sa devina ca tine – brilliant, conform Legal500, din 2019?

Anca Mihailescu: Cred am ales echipa cumva dupa chipul si asemanarea noastra. Am incercat sa aducem oameni cu valori similiare, scopul fiind acela de a crea o echipa cu oameni pe cat de competenti pe atat de „frumosi”.

Si, nu, nimeni nu a venit sa imi spuna ca vrea sa fie briliant. Eu sper ca ei stiu deja ca sunt brilianti.

Alina Matei: Specializarile tale sunt M&A și energie. Ai cunoscut de-a lungul timpului reprezentanti ai unor companii si fonduri dintre cele mai importante. Cum se lucreaza cu astfel clienti?

Anca Mihailescu: Poate sa fie presiune mare insa mie mi-a placut dintotdeauna. Clientii difera de la societate la societate, de la individ la individ, insa multi dintre ei au o inteligenta impresionanta, prind lucrurile din zbor, gasesc fix acul ce poate crea probleme in carul de ace irelevante.

Pentru mine tranzactiile de M&A pot fi o opera de arta, o adevarat capodopera, iar inteligenta, experienta si creativatea unor clienti sunt o parte extrem de importanta a acestei arte.

Alina Matei: In frame-ul destinului tau a apărut la un moment Kinta. Este un cadou deosebit. Iti marturisesc ca nu știu ce as fi facut cand as fi vazut ca are patru picioare cadoul. Probabil primul lucru care mi-ar fi venit in minte ar fi fost ceva gen oltenesc: aoleu, nu are casa…😊

Anca Mihailescu: La mine toate gandurile au venit buluc. M-am gandit la responsabilitatea enorma, la timpul necesar pentru a avea grija de un astfel de animal, la disponibilitatea emotionala pentru a o acomoda in viata mea, la rabdarea si disciplina necesara pentru a face echitatie.

Am dat chiar termen intregului proces, mi-am zis ca daca pana la 1 iunie nu ajung sa o iubesc suficient, o voi inapoia Oanei. Insa 1 iunie a venit si atat copilul cat si adultul din mine au decis ca ea si-a gasit un rol permanent in viata mea.

Alina Matei: Un mesaj, te rog, pentru cititorii J.

Anca Mihailescu: Cititi Juridice. 😊 Cititi cu atentie si pana la capat orice material pe care il gasiti interesant.

Alina Matei: Multumesc pentru ca ai stat de vorba cu mine!

Anca Mihailescu: Multumesc inca o data pentru invitatie!

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.