ÎCCJ. Mandat european de arestare. Refuz de executare
30.07.2020 | JURIDICE.ro
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că autoritatea judiciară română poate refuza executarea mandatului european de arestare „când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislaţia statului emitent, persoana a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la faptul că poate fi pronunţată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces” (art. 99 alin. 2 lit. i) din Legea nr. 302/2004). În speță, Înalta Curtea a constatat că autorităţile italiene nu au procedat la o informare completă a numitului A., acesta nefiind prezent la proces şi nu a fost încunoştinţat că împotriva sa poate fi pronunţată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces, dar și că instanța română – Curtea de Apel Braşov – nu a făcut un minim de diligenţe şi nu a verificat aspectele relatate de persoana solicitată privind parcurgerea îndeplinirii condiţiilor referitoare la citare şi la încunoştinţarea sa despre procesul ce se derulează în Italia, respectiv declarația persoanei solicitate făcută la data de 6 februarie 2020 în faţa CA Brașov, potrivit căreia „ieri am aflată că am fost condamnat” (adică pe 5 februarie 2020 când a luat la cunoştinţă în faţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov că pe numele său a fost emis un mandat european de arestare). În consecință, instanța supremă a revocat măsura arestării preventive dispusă de Curtea de Apel Braşov, dispunând punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 9 din 20 februarie 2020, luarea măsurii preventive a controlului judiciar faţă de persoana solicitată A., pe o perioadă de 60 de zile, precum și trimiterea cauzei spre rejudecare. (Decizia nr. 163 din 5 martie 2020, pronunțată de Secţia Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție)
