Secţiuni » Interviuri
Interviuri
Women in Law
Banner BA-01
Servicii JURIDICE.ro
Banner BA-02
Articole Interviuri Life SELECTED Sistemul judiciar

Maricel Nechita: Profesia de judecător este una foarte complexă

13 iunie 2023 | Alina MATEI
Alina Matei

Alina Matei

Maricel Nechita

Maricel Nechita

Alina Matei: Multumesc, stimate domnule judecător Maricel Nechita, Președintele Secției I Civile a Curții de Apel Suceava, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. V-am invitat să facem acest interviu, impresionată de autenticitatea dumneavoastră, de modestie și de binele pe care îl faceți în calitate de om, despre care am citit aici. Dar pentru început o să vă rog să ne spuneți de ce ați ales să mergeți la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” din București.

Maricel Nechita: Să devin judecător a fost visul meu încă din anii adolescenţei atunci când fiecare dintre noi am fost(sau suntem) la momentul marilor decizii. Pentru a-mi realiza acest vis era însă necesar să urmez cursurile facultăţii de drept, un demers imposibil de realizat sub aspect material pentru mine în acei ani (1996 – 2000), datorită circumstanţelor vieţii, neavând resursele financiare necesare susţinerii cheltuielilor corespunzătoare pentru un student la drept. Aşa că, aflând că în Academia de Poliţie se studiază dreptul şi că şcolarizarea este gratuită (incluzând cazare, masă, haine etc), am decis să particip la concursul de admitere la acestă instituţie de învăţământ cu gândul de a studia dreptul în ideea admiterii ulterioare în magistratură, ca judecător militar visam eu atunci.

Alina Matei: Orizontul dumneavoastră profesional cuprinde, pentru perioade scurte de timp ce-i drept, pași făcuți în profesiile de consilier juridic și procuror, pentru ca apoi să deveniți judecător. Fiecare dintre acestea necesită abilități diferite. Cum a fost această trecere?

Maricel Nechita: Din fericire pentru mine, m-am născut, sau am învăţat să devin, un om harnic, sârguincios, disciplinat, cu mare disponibilitate spre a învăţa şi a mă dezvolta continuu. Nu a fost greu. Fiind în domeniul juridic, în toate aceste etape eram oricum ca peştele în apă şi am înotat continuu spre visul meu. Oricum, experiențele de consilier juridic (în aparatul central al Ministerului de Interne unde am primit repartiţia după absolvirea academiei) şi procuror stagiar (la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti unde am fost repartizat după absolvirea INM) au conturat pentru mine o parte însemnată din universul vieţii juridice/judiciare şi m-au pregătit pentru pasul următor – judecătorul.

Alina Matei: În ce context v-ați decis să ajutați copii să învețe? Și mă refer la alocarea unei sume de bani din banii dumneavoastră pentru copii străini.

Maricel Nechita: Când am devenit judecător definitiv la Judecătoria Suceava (2005) eram planificat periodic judecător de serviciu şi în acest context, urmare interacţiunii directe cu oamenii, lipsită de solemnitatea şi formalismul specifice şedinţelor de judecată, am constatat că persoanele care se adresau instanțelor (şi care erau de toate vârstele) cunoşteau foarte puţine lucruri despre sistemul judiciar, funcţionarea lui, drepturile lor în procedurile judiciare etc. În acei ani a încolţit în mintea mea ideea unei colaborări între instanţe şi societate, convins fiind că instanţele şi judecătorii pot şi trebuie să contribuie la schimbarea acestei situaţii. Mai târziu, cred că prin anul 2010, am început efectiv să particip voluntar la activităţi de educaţie juridică pe care, sporadic, unele unităţi de învăţământ preuniversitar locale (şcoli gimnaziale ori licee) le desfăşurau, de regulă la orele de dirigenţie. În anul 2012 am devenit voluntar al Organizaţiei Salvaţi Copiii – Filiala Suceava – şi am continuat, în colaborare cu această organizaţie, care era mai bine conectată la mediul şcolar, să desfăşor aceeaşi activitate de educaţie juridică, însă cu mult mai mare intensitate.

În aceste împrejurări am avut ocazia să cunosc copii merituoşi, însă cu situaţii personale dificile, care aveau visuri şi dorinţă mare de a şi le realiza. Mi-am amintit de mine, copilul de altă dată, care avea aceleaşi visuri, aceeaşi dorinţă, dar şi aceleaşi nevoi ori lipsuri.

Aşa am început, singur, în anul 2013, Bursa Prieteniei, un proiect care nu presupune doar susţinere financiară, ci mai întâi suport emoţional, psihologic şi multă prietenie pentru copii satelor noastre (în situații deosebite şi din mediul urban) cu performanţe şcolare bune, aflaţi în risc de abandon şcolar, pentru a continua procesul educațional, în special la nivel liceal.

Alina Matei: Unii copii sunt norocoși și au o copilărie fericită, alții cunosc devreme necordialitatea norocului, dacă privim norocul din perspectivă familială. Dar norocul este și el de mai multe feluri. 🙂 Norocul poate să nu fie acasă, dar să-l regăsim la școală, liceu, facultate. Cum a fost în cazul dumneavoastră?

Maricel Nechita: Norocul meu nu a fost acasă…, şcoala a fost norocul meu. Copii care nu au „norocul de acasă” nu au altă şansă decât şcoala. Aceasta a fost perspectiva mea de copil şi este şi acum. Am fost un elev bun la învăţătură, iar aceste performanţe şcolare au favorizat norocul meu. Am avut „norocul” unei diriginte deosebite în şcoala generală din satul meu natal (Duda, jud. Vaslui), doamna profesoară Valentina Filip, care a văzut potenţialul meu şi l-a convis pe tata (căci doar pe el îl mai aveam, mama decedând pe când eu aveam doar 7 ani) să îmi dea voie să merg la liceu. Ulterior, în timp ce eram elev la Liceul Silvic din Câmpulung Moldovenesc „necordialitatea norocului familial” m-a ajuns repede din urmă, chiar în trimestrul al doilea din clasa a IX-a fiind în situaţia de a abandona şcoala datorită lipsei resurselor. Dar, şi de această dată, „norocul şcolar” m-a salvat. Dirigintele meu din liceu, domnul profesor Viorel Totoescu, aflând circumstanțele şi cunoscându-mi rezultatele, a insistat la conducerea liceului să primesc ajutor, beneficiind de un tichet (cartelă) pentru masă gratuită la cantina liceului, reuşind astfel să finalizez cursurile liceale, cea mai importantă verigă în lanţul educaţional, după părerea mea. Este punctul din care poţi oricând continua drumul.

Dar norocul unui copil nu înseamnă doar bani/resurse. Cred că, înainte de acestea, norocul copilului înseamnă să se simtă în siguranţă, să ştie că este cineva în spatele său care nu îl va lăsa să cadă atunci când face primii paşi ca om, ori spre prima zi de şcoală, apoi la liceu, în prima sa iubire etc. Toate acestea sunt greu de găsit pentru un copil care nu are „norocul de acasă”.

Alina Matei: Profesia de judecător este atât de impozantă și plină de autoritate, încât oamenii în general nu se gândesc că cei care o exercită ar putea fi traversați de momente triste, nefericite sau depresive. Așa se vede din exterior. Cum este însă în interiorul profesiei?

Maricel Nechita: Profesia de judecător este una foarte complexă. Presupune multă responsabilitate profesională, presupune însingurare (nu neapărat şi singurătate). Presupune şi multă responsabilitate personală – asta înseamnă că trebuie să fii permanent preocupat de starea ta personală (psihică/psihologică sau fizică). Un judecător nu îşi poate permite să fie trist, nefericit sau depresiv atunci când judecă, pentru că el trebuie să fie capabil să îşi cumpănească bine gândirile, să fie cu mintea limpede, curată, deschisă. Pentru asta este necesar ca judecătorul să fie mereu în echilibru. Omul din spatele profesiei poate trăi însă asemenea momente, dar când judecă(exercitând profesia de judecător) este necesar să se metamorfozeze, să se echilibreze, iar cei mai mulţi dintre acești desăvârșiți profesioniști reușesc să facă acest lucru. De aceea, oamenii care se prezintă în faţa judecătorului nu percep aceste suferinţe pe care, poate, omul din spatele robei, le are.

Alina Matei: De ce ați numit-o Bursa Prieteniei, bursa pe care o acordați copiilor? Mai degrabă Bursa Generozității sau a Omului Bun par mai potrivite.

Maricel Nechita: Pentru mine prietenia reprezintă o valoare personală importantă. O asociez unei relaţii familiale aleasă voluntar care implică mai mult decât simpatie, stimă ori atașament…însemnă şi responsabilitate pentru prietenul tău. Acest lucru presupune să-ţi ajuţi în mod real prietenul care are nevoie de ajutor.

Bursa Prieteniei este un proiect mult mai complex decât pare.

Mi-am imaginat Bursa Prieteniei funcționând în mai multe dimensiuni. În primul rând spre copiii care sunt beneficiari ai bursei şi care nu au nevoie doar de bani. Au nevoie şi de suport emoţional, psihologic, de siguranţă, de sfaturi, de bunăvoinţa şi prietenia care le lipseşte în mediul lor familial. De multe ori, ajutorul mai important pentru copiii bursieri constă tocmai în aceste din urmă forme de sprijin. În plus, mulţi dintre copii beneficiari ai bursei devin prieteni între ei, iar acest fapt este foarte benefic pentru dezvoltarea lor.

Apoi, am sperat ca susţinătorii Bursei Prieteniei să crească numeric pe măsură ce proiectul se va maturiza, să devină şi ei la rândul lor prieteni ai copiilor şi, de ce nu, prieteni între ei sau cel puţin să îşi consolideze relaţiile bune în care sunt implicaţi. Există în prezent prieteni, mai vechi sau mai noi, care susţin Bursa Prieteniei alături de mine, unii dintre ei fiind, ori devenind, prieteni.
În fine, îmi imaginez ca, la un moment dat, copiii beneficiari ai bursei să devină la rândul lor susţinători ai Bursei Prieteniei, făcându-şi la rândul lor alţi prieteni, copii ori adulţi. Simt că acest moment se apropie, programul împlinind anul acesta 10 ani, iar primii absolvenţi de liceu bursieri sunt deja absolvenţi de facultate.

Bursa Prieteniei este despre bunătate, în sensul cel mai cuprinzător la cuvântului.

Alina Matei: Ați creat premisa dublă pentru a fi admirat datorită generozității dumneavoastră. Nu știu dacă vă dați seama. Pentru mulți magistrați, admirația este asigurată datorită practicării profesiei. Dumneavoastră pe cine admirați?

Maricel Nechita: Admir oamenii care fac ceea ce trebuie în locul în care se află, care sunt atenţi la nevoile celor de lângă ei, care fac şi împart binele de care, ca specie, suntem capabili.

Alina Matei: Am fost în toamna trecută la Muzeul Lemnului de la Câmpulung Moldovenesc și am văzut acolo sucala – https://muzeulartalemnului.ro/colectia/sucala, care dă naștere firului pentru războiul manual. Premiul pe care dumneavoastră îl oferiți, asemenea firului de la sucală, arată o anumită croială. Asta fac oamenii, se ajută între ei. Într-o lume tot mai mult digitală, ce ar putea țese Inteligența Artificială?

Maricel Nechita: Consider că Inteligența Artificială va fi o sursă tot mai importantă pentru bunăstarea omenirii, îi poate ajuta pe oameni să muncească mai puţin şi să gândească ori să simtă mai mult. Nu cred că Inteligența Artificială va putea înlocui vreodată creativitatea umană profundă şi nici nu va fi capabilă producă inteligenţă emoţională. Se poate imagina faptul că muncind mai puţin vom putea petrece mai mult timp cu oamenii dragi, vom interacţiona mai mult unii cu alţii şi vom dezvolta relaţii interpersonale autentice, inversând tendinţa actuală.

Alina Matei: Din punctul dumneavoastră de vedere, profesia de judecător cum a evoluat în ultimii 5-10 ani?

Maricel Nechita: Aş merge puţin mai departe şi apreciez că de la intrarea mea în profesie (în anul 2002 ca auditor de justiţie la Institutul Naţional al Magistraturii), atât profesia de judecător, cât şi sistemul judiciar în ansamblul său sunt într-o continuă ascensiune, consolidându-se în permanenţă independenţa judecătorului şi a justiţiei. Cel puţin aceasta este tendinţa pe care eu am remarcat-o, din acest punct de vedere.

Pe de altă parte, provocările profesionale sunt şi ele pe măsură, tot în ascensiune, acestea vizând necesitatea actualizării permanente a pregătirii profesionale în raport direct cu dinamica socială ori normativă, diversitatea şi ineditul cazurilor cu care suntem învestiţi, volumul de muncă etc.

Am remarcat, totodată, din nefericire, o anumită ezitare în rândul tinerilor absolvenţi de drept în a se îndrepta spre această profesie.

Am avut o anumită perioadă de timp calitatea de cadru didactic asociat la Facultatea de drept şi ştiinţe administrative a Universității Ştefan cel Mare din Suceava şi din această postură am încurajat continuu studenţii să se orienteze spre această profesie. Pe unii i-am convins, însă am constatat că studenţii generaţiilor actuale sunt foarte conştienţi de drepturile şi libertăţile pe care le au şi ţin foarte mult la ele. Pentru mulţi dintre ei, interdicţiile şi incompatibilităţile specifice profesiei constituie responsabilităţi semnificative pe care nu sunt dispuşi să şi le asume la acest moment de viaţă.

Îndrăznesc să îi încurajez pe tinerii jurişti să nu ocolească această profesie. Presupune multă responsabilitate, multe provocări, dar aduce şi multe satisfacţii profesionale, atât de necesare pentru echilibrul vieţii noastre.

Alina Matei: Câți ani ați vrea să trăiți? 🙂

Maricel Nechita: Aş dori să trăiesc atâţi ani cât să mă pot bucura de tot ce îmi este drag pe Pământ şi cât toţi cei pentru care eu, ca om, însemn ceva să se poată bucura de mine.

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru cititorii J și pentru cei care fac J.

Maricel Nechita: Îndrăzniţi să fiţi generoşi…, este posibil să descoperiţi sensul vieţii pe care îl căutam cu toţii.

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine!

Maricel Nechita: Şi eu vă mulţumesc!

Citeşte mai mult despre , , , , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Poezii
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership