Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii

Arta statului la coadă și drepturile. Rights and Queues: On Distributive Contests in the Modern State de Katharine Young
07.07.2020 | Cristian GOIA

JURIDICE - In Law We Trust
Cristian Goia

Cristian Goia

În perioada relativ recentă s-a conturat o relație între două concepte care dezbat alocarea resurselor  într-un stat modern, anume drepturile și (în special) cozile. Despre drepturi știți că sunt un concept juridic, dar o să vedeți că și cozile sunt. Articolul[1] explorează modul în care aceste concepte – fundamentale în teme ca egalitatea, demnitatea, ordinea și repartiția – interacționează. Ele formează o relație ambivalentă și interdependentă; pentru a fi exercitate, drepturile par a interzice sau a permite în funcție de situație (1), cozile creează pârghia pentru înlesnirea exercitării drepturilor (2). Totodată cozile pot să creeze, să instituie și să înlocuiască drepturi.

Drepturile se bucură de recunoaștere în domenii precum locuirea, serviciile medicale, imigrația. De același tratament au parte și cozile administrate pentru accesul la bunuri, servici ori oportunități care realizează astfel de drepturi, în condiții de insuficență. Pentru repartizarea bunurilor sunt disponibile o serie de metode de alocare: cerere, valoare, nevoie, loterie, putere arbitrară, cozi și drepturi.

Pentru a ilustra tensiunile dintre drepturi și cozi, articolul selectează exemple evidente din dezbateri despre locuire, servicii medicale și cereri de azil. În Africa de Sud persoanele care trăiesc în condiții intolerabile și care solicită locuință sunt considerate queue jumpers[2], deși cererile lor privesc drepturi constituționale și drepturi fundamentale ale omului. În Canada cei care accesează servicii medicale în afara serviciilor publice oferite de stat, sunt queue jumpers. La fel sunt considerați cei care intră pe mare și solicită azil în Australia.

Ca și concept politic și juridic, drepturile reprezintă o componentă esențială pentru demnitatea persoanei, pentru libertatea și pentru egalitatea în relațiile cu alte persoane. În cazul cozilor, politic și juridic importanța decurge din menținerea ordinii și a corectitudinii.

TOP 3 CITATE

We might say that queues – or a person’s place in them – are rights – realization-in-waiting, where the allocative priority that a person is given within a waiting system gives rise to a legitimate expectation that she or he can rely on this method of allocation[3].

The queue is recognized as universal: exit from it connotes a breakdown of the justification for public health care, as well as the creation of a breakaway market[4].

In principle the queue allocates goods according to willigness to wait, whereas markets allocate goods acording to willingness to pay. It follows that the queue discriminates against those with less time, while the market discriminates against those with less money[5].

CE MI-A PLĂCUT:

Articol este primul care a analizat cozile (linii sau liste de așteptare temporale) ca și concept economic, dar și juridic, și relația lor ambivalentă și interdependentă cu drepturile.

Dată fiind noutatea temei abordate, privirea aruncată asupra sistemului de locuire din Africa de Sud, sistemului medical din Canada și dreptului la azil din Australia reprezintă un demers pragmatic și util pentru facilitarea înțelegerii și lecturării articolului.

Africa de Sud

Queue jumping operează un discurs centrat pe sistemul de alocare al locuințelor subvenționate de către stat. Constituția garantează dreptul de a avea acces la locuință, care este un drept distinct de dreptul de proprietate privată.

Coada, linia de așteptare, reprezintă de fapt un registru al gospodăriilor cu venituri mici care au nevoie de asistență în obținerea unei locuințe. Criteriile luate în considerare pentru ajutorul oferit de către stat sunt variate: locația, nevoile speciale, vârstă și, nu în ultimul rând dar foarte important, timpul petrecut pe o listă de așteptare. Cu cât bucla temporală pe o astfel de listă este mai mare, cu atât sunt și șansele pentru obținerea unei locuințe.

Ce se întâmplă însă atunci atunci când linia de așteptare nu este respectată? O manifestare a unei astfel de situații o reprezintă ocuparea fără drept a unor imobile nelocuite, iar apoi apelarea la instanțele judecătorești pentru „apărarea posesiei”. O altă practică care ridică discuții este plata unei sume de bani urmărind avansarea pe lista de așteptare sau chiar evitarea înscrierii pe listă. Ambele comportamente comportă critici, iar criteriile prin care Curtea Constituțională sud-africană stabilește dacă există un queue jumping pe care să-l sancționeze, sunt diverse. De exemplu, membrii unei comunități de oameni fără adăpost care a fost evacuată odată și care apoi găsește un imobil unde se stabilește și locuiește o perioada considerabilă de timp nu sunt considerați queue jumpers.

Canada

Aici expresia queue jumping descrie felul în care sistemul public de sănătate este destabilizat. Coada este o listă de așteptare pentru servicii medicale de urgență finanțate de către stat, servicii care trebuie să fie necesare din punct de vedere medical, iar alocarea are loc după criteriul nevoii (și nu al capacității de plată).

Cel care umărește să facă o operație, să spunem de cataractă, într-o clinică privată este un queue jumper, el caută soluții în afara listei de așteptare. Singurul lucru care intervine între el și cel aflat pe o listă de așteptare este capacitatea sa de plată pentru intervenția unei astfel de proceduri medicale. Într-o astfel de situație el evită total lista de așteptare.

Diferite păreri, printre care și cele emise de economiști, susțin că atunci când sistemul cozilor și posibilitatea evitării lor prin varii metode sunt combinate, rezultă o alocare eficentă a resurselor. În principiu cozile alocă bunuri pe baza disponibilității de a aștepta, iar piața pe baza disponibilității de a plăti. Rezultă că sistemul liniei de așteptare discriminează pe cei care nu dispun de timp liber, iar sistemul pieței discriminează pe cei cu mai puține resurse financiare.

Australia

Queue jumping a reprezentat subiectul central al unor dezbateri politice, inițiate de către cei care se opun solicitărilor de azil venite din parte celor care sosesc pe continent de pe mare. Coada reprezintă o listă de așteptare pentru un număr limitat de vize temporare sau permanente care sunt acordate de executivul australian din motive umanitare. Practica în discuție e criticată deoarece cei care intră în Australia pe apă, forțează, sau mai bine zis urgentează, procesarea unei cereri de azil pentru dobândirea statutului de refugiat în detrimentul altor persoane care s-au înregistrat în prealabil la Agenția ONU pentru Refugiați.

CE NU MI-A PLĂCUT:

Ordine versus corupție

Birocrație versus piață

Guvern versus instanțe

Rămân deschise acele probleme pe care autoarea le expune la începutul articolului, iar timpul alocat pentru discutarea lor în ultima partea este insuficient. Nu cred totuși că articolul și-a propus să le discute într-o manieră foarte detaliată, probabil nici nu este locul cel mai potrivit pentru acest lucru.

O primă particularitate este dată de asocierea cozilor cu ordinea, iar eschivarea parțială sau totală de la ele cu corupția. Coada este menținută ca un mecanism de distribuție respectabil și transparent, dar desconsiderat în stituații excepționale, de urgență (la fel cum sistemele speciale de avertizare luminoase și sonore ale unei ambulanțe permit acesteia un regim prioritar de circulație). Informal, acest sistem al liniei de așteptare permite unele excepții. Ce se întâmplă atunci când au loc prea multe excepții sau aceste sunt arbitrare? Într-o astfel de situație, rolul liniei de așteptare este subminat. În acest sens, drepturile și cozile au o relație parazitară și contradictorie.

A doua particularitate se referă la disponibilitatea bunului sau a oportunității în cauză în cadrul unei piețe libere. În aceste situații, cozile creează o birocrație sau cel puțin un sistem birocratic de luare a deciziilor. Cozile reprezintă în mod general o schemă alocativă administrată de guvern (uneori și de actori privați). De partea cealaltă, piața creează posibilitatea ca o persoană să avanseze în cadrul unei cozi, sau chiar să evite statul la coadă.

A treia particularitate se referă la fluxul ridicat de cereri cu care se confruntă instanțele judecătorești în aceste materii. Această situație afectează eficiența politicilor guvernamentale, dar poate este și un semn al faptului că aceste politici sunt deficitare. De exemplu, în provincia Western Cape (capitala acestei provincii este orașul Cape Town, al doilea oraș ca populație din Africa de Sud după Johannesburg), mai mult de jumătate dintre familiile aflate pe lista de așteptare, care se află într-o stare de provizorat locativ, se află pe listă de cel puțin 5 ani de zile sau chiar mai mult.

În final, ținând cont că am vorbit în mare parte despre cozi, și că există percepția că britanicii stăpânesc cel mai bine arta statului la coadă, nu cred că se supără cineva dacă las aici un citat, iar cel mai potrivit este unul venit chiar din interior, din partea unui britanic[6]: „Un englez chiar dacă este singur, formează o coadă ordonată.”


[1] Katharine G. Young, Rights and Queues: On Distributive Contests in the Modern State, Columbia Journal of Transnational Law, Vol. 55, 2016, pp. 65-137. Disponibil aici.
[2] Este o expresie folosită pentru a descrie acea categorie de persoane care „taie” cozile (linii de așteptare, liste de așteptare), care nu respectă o ordine de așteptare.
[3] „Cozile sau locul unei persoane în cadrul unei cozi sunt drepturi în expectativă, care dau naștere unei așteptări legitime în privința acestei metode de alocare” (pp. 87-88).
[4] „Aplicabilitatea cozii este recunoscută universal, nerespectarea ei însemnând destabilizarea justificărilor pentru serviciile medicale publice, dar și crearea unei piețe paralele de servicii medicale” (pag. 103).
[5] „În principiu, cozile alocă bunuri pe baza disponibilității de a aștepta, în vreme ce piața alocă bunuri pe baza disponibilității de a plăti. Rezultă că sistemul cozii discriminează pe cei cu mai puțin timp, iar sistemul pieței discriminează pe cei cu mai puțini bani” (pag. 117).
[6] George Mikes, jurnalist și umorist britanic cunoscut în special pentru comentariile sale pline de umor asupra diferitelor țări.


Cristian Goia

Aflaţi mai mult despre ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!









JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.