Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii

Discriminări în evaluarea lucrărilor de la Examenele de Capacitate și Bacalaureat
07.07.2020 | Virgil BĂRBULESCU

JURIDICE - In Law We Trust
Virgil Barbulescu

Virgil Barbulescu

Conform art. 11 din Ordinul nr. 4950/27.08.2019 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional – 2020 “în procesul de evaluare iniţială a lucrărilor scrise şi de rezolvare a contestaţiilor, după validarea finalizării evaluării de către cei doi profesori evaluatori, în cazul în care diferenţa dintre notele celor doi evaluatori este de cel mult un punct, este calculată nota finală, ca medie aritmetică cu două zecimale a notelor acordate de evaluatori, fără rotunjire, fiind înregistrată în catalogul de bacalaureat. În cazul în care diferenţa dintre notele acordate de cei doi profesori evaluatori este mai mare de 1 punct, acestea nu se transcriu pe lucrare şi se procedează astfel:
– preşedintele comisiei nominalizează alţi doi profesori evaluatori pentru recorectarea lucrării;
– după finalizarea recorectării lucrării, notele acordate de fiecare din cei patru evaluatori se trec pe lucrare şi se semnează de către evaluatori;
– preşedintele comisiei calculează nota finală din cele 4 (patru) note, după eliminarea celor două note – valori extreme, ca medie aritmetică cu două zecimale fără rotunjire, a celor două note – valori centrale. Media rezultată reprezintă nota finală pe care o trece pe lucrare şi semnează.

În cadrul etapei de soluţionare a contestaţiilor, după încheierea evaluării lucrărilor, nota finală se calculează cu respectarea prevederilor alin. (1) şi (2). În situaţia în care, după desecretizarea lucrării, se constată o diferenţă de notare mai mare de 1,5 puncte, în plus sau în minus, între nota de la evaluarea iniţială şi cea de la contestaţii, lucrarea se resecretizează şi este transmisă spre a fi reevaluată altor doi profesori evaluatori. Nota finală, ca urmare a reevaluării în etapa de soluţionare a contestaţiei, este calculată cu respectarea prevederilor alin. (1) şi (2). Nota definitivă, acordată în conformitate cu procedura menţionată la alin. (1) – (3), nu mai poate fi modificată şi reprezintă nota obţinută de candidat la proba respectivă.”

De asemenea, conform art. 8 din Ordinul nr. 4916/2018 privind organizarea şi desfăşurarea evaluării naţionale pentru absolvenţii clasei a VIII-a în anul şcolar 2019-2020 “în cadrul etapei de soluţionare a contestaţiilor, după încheierea evaluării lucrărilor, notele acordate după reevaluare sunt comparate cu cele acordate în etapa de evaluare iniţială. În situaţia în care se constată o diferenţă de notare mai mare de 1 punct, în plus sau în minus, între nota de la evaluarea iniţială şi cea de la contestaţii, preşedintele comisiei de contestaţii numeşte o a treia comisie formată din alţi doi profesori cu experienţă, alţii decât cei care au evaluat iniţial lucrările în centrul de contestaţii. Reevaluarea se face după o nouă secretizare a lucrărilor, respectând cu stricteţe baremul de evaluare şi notare şi toate procedurile de evaluare, în conformitate cu prevederile alin. (1) şi (2). Nota acordată de a treia comisie este nota finală a comisiei de contestaţii. Nota obţinută în etapa de soluţionare a contestaţilor este nota definitivă, indiferent de punctajul obţinut, în plus sau în minus, faţă de nota acordată în etapa de evaluare iniţială a lucrării. Această notă nu mai poate fi modificată şi reprezintă nota obţinută de candidat la proba respectivă.”

Prevederile acestor Ordine instituie o evidentă discriminare între elevii care au formulat contestații, iar în urma reanalizării/recorectării lucrării au obținut o notă diferită cu 1,5 puncte sau 1 punct (în plus sau în minus, în funcție de examenul susținut, capacitate sau bacalaureat) și elevii a căror nota rezultată în urma contestației nu se înscrie în marja de 1,5 puncte ori 1 punct, în raport de examenul susținut, capacitate sau bacalaureat.

Astfel, nu există niciun fel de rațiune obiectivă, niciun fel de justificare rezonabilă și proporționala de natură a motiva o astfel de prevedere, în condițiile în care toți elevii ar trebui să beneficieze de tratament egal în fața legii și a autorităților, cu alte cuvinte, în situații identice sau similare (în cazul de față, ipoteza depunerii contestației și rezultarea unei note diferite ca urmare a recorectprii) tratamentul este necesar a fi unul identic sau asemanător.

Articolul 14 (interzicerea discriminării) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului menționează că exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute în Convenţie este garantată, fără nicio deosebire, bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie. Art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a UE prevede, în mod similar “Discriminarea”. Articolul 1 din Protocolul nr. 12 (interzicerea generală a discriminării) prevede: „exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată, fără nicio discriminare (a se vedea și Hotărârea Sejdic şi Finci împotriva Bosniei-Herţegovina). În repetate rânduri, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că discriminarea în sensul art. 14 constă în tratarea diferită, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, a persoanelor aflate în situaţii comparabile.

Evident, este și cazul acestor elevi, diferența de punctaj rezultată în urma recorectării ca efect al contestației depuse nejustificând tratarea diferențiată numai a anumitor categorii de elevi, în mod legal și just impunându-se aplicarea aceluiași tratament tuturor elevilor ale căror lucrări, în urma recorectării, au generat diferențe de punctaj, oricare ar fi acestea.

De altfel, soluția este oportună mai cu seama în contextul importanței deosebite a notei finale obținute, în condițiile în care aceasta produce efecte de o importanță majoră, care marchează ireversibil cariera școlară a absolventului: fie repartizarea la un liceu spre care elevul a optat (cazul examenului de capacitate), existand riscul “ratării” acestei șanse ca urmare a obținerii unei note mai mici în contestație, fie luarea în considerare a notei la admiterea într-o instituție universitară (cazul examenului de bacalaureat), existând posibilitatea concretă ca respectivul absolvent să nu mai beneficieze de aceleași condiții de admitere ori să “rateze” înscrierea la facultate, ca urmare a notării lucrării cu un rezultat mai mic.

În plus, este necesar ca toți elevii să beneficieze de același tratament, mai cu seamă ca nota obținută este nota finală, conform actualei legislații, prin urmare este nota care produce efectele definitive și are o înrâurire hotărâtoare și determinantă asupra viitorului academic sau liceal al respectivului absolvent.

Art. 16 din Constituția României garantează egalitatea cetățenilor în fața legii, fară discriminări, iar OG nr. 137/2000, republicată, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, menționează în mod explicit că principiul excluderii discriminării este garantat în exercitarea drepturilor civile (inclusiv exercitarea dreptului la educație).

Art. 2 din OG nr. 137/2000, republicată, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de…, orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice. Dispoziţia de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute la alin. (1) este considerată discriminare în înţelesul prezentei ordonanţe. Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanţe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare.”

În cazul de față, se observă că excluderea elevilor care în urma contestației au obținut note diferite față de cele acordate inițial, dar care nu se înscriu în marja de 1,5 puncte sau 1 punct, de la posibilitatea reevaluării lucrării de către alți doi profesori evaluatori, nu reprezintă o practică justificată obiectiv de un scop legitim (neputându-se acredita ideea că impunerea unei marje de 1,5 puncte ori 1 punct, fară niciun fel de criteriu care să fundamenteze luarea acestei decizii, de o importanță covârșitoare pentru carierea școlară/universitară a elevului) și nici nu poate fi apreciatp drept o masură adecvată, necesară sau proporțională, ingerința creată în acest mod în dreptul elevului contestator reprezentând o măsură disproporționată în raport cu scopul pentru care a fost prevazută.

Inclusiv absolvenții de școală generală sau liceu care au obținut note diferite în urma contestațiilor, dar fără a se înscrie în marja de 1,5 puncte sau 1 punct se regăsesc în situația similară și comparabilă a celeilalte categorii (tot elevi care au susținut examenele de capacitate, respectiv bacalaureat și au contestat aceste rezultate) însa sunt excluși în mod cu totul arbitrar de la “speranța legitimă” de a beneficia de un tratament corect, materializat prin reevaluarea lucrării ca urmare a diferenței de notare a acesteia.

Aplicarea unui tratament diferențiat respectivilor absolvenți, fără niciun fel de evaluare obiectivă a cauzelor, justificărilor și efectelor unui astfel de tratament reprezintă o vadită formă de discriminare, de natură a încălca dreptul fundamental garantat atât de art. 16 din Constituția României dar și de prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În ceea ce privește principiul egalității în drepturi, Curtea Constituțională a Romaniei a reținut în jurisprudența sa că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Cu alte cuvinte, chiar dacă nu identice, acestea sunt similare, comparabile și echivalente din punct de vedere al circumstanțelor și al efectelor produse.

Ca urmare, situațiile în care se regăsesc anumite categorii de persoane este necesar a diferi, în esență, pentru a se justifica un tratament juridic distinct, diferența de tratament care trebuie să se fundamenteze pe un criteriu obiectiv, rațional, proportional respectivei diferențe (cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014).

A apreciat Curtea Constituțională că “încălcarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite” (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2002, Decizia nr. 156 din 15 mai 2001, Decizia nr. 310 din 7 mai 2019) si că “discriminarea se bazează pe noțiunea de „excludere de la un drept” (Decizia Curții Constituționale nr. 62 din 21 octombrie 1993) iar remediul specific îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 685 din 28 iunie 2012, Decizia nr. 164 din 12 martie 2013 sau Decizia nr. 681 din 13 noiembrie 2014).

În același sens este și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind interzicerea discriminării, că reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă (prin Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunțată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, Hotărârea din 13 noiembrie 2007, pronunțată în Cauza D.H. și alții împotriva Republicii Cehe, paragraful 175, Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunțată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit, paragraful 60, Hotărârea din 16 martie 2010, pronunțată în Cauza Carson și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 61).

Aplicând aceste statuări la prezenta situație, este evident că prin stabilirea distincției în cadrul categoriei de persoane protejate (și anume beneficierea de recorectarea lucrării numai de către elevii cu diferențe de punctaj excedentare marjei de 1,5 puncte sau 1 punct), a fost luată față de ceilalți elevi absolvenți care au introdus contestații, o masură care determină, în realitate, ca persoane aflate în această categorie, așadar, în aceeași situație juridică, să fie tratate diferit în privința realizării acelorași drepturi fundamentale (dreptul de a beneficia de o reevaluare obiectivă a lucrării, cu toate garanțiile necesare), punându-se sub semnul întrebării însăși realizarea efectivă a acestor drepturi.

Ca urmare, condiția unei marje de 1,5 puncte sau 1 punct este de natură să determine o diferență de tratament juridic, pe criterii independente de voința beneficiarilor normei, si anume elevii absolventi contestatori, și care, asa cum am evidentiat, nu își găsesc o justificare obiectivă, proporțională cu scopul urmarit și rezonabilă.

Impunerea acestei condiții este discriminatorie și crează măsuri de protecție pentru realizarea unor drepturi doar pentru anumite persoane din aceeași categorie, aflate în situații similare ori comparabile, în realitate garanția nefiind oferită tuturor destinatarilor normei.

Toți elevii contestatori ar trebui să beneficieze de aceasta, întrucât se află în situații comparabile (au susținut examenul de capacitate, bacalaureat, au contestat nota obținută, iar în urma recorectării au rezultat diferențe de punctaj).

Asșdar, nu toate drepturile tuturor elevilor contestatori sunt protejate în mod real și efectiv, întrucât protecția oferită acestora pentru realizarea dreptului lor (la învățătură, la obținerea unei note corecte, în raport de rezolvarea subiectelor și a baremului) devine teoretică și iluzorie dacă pentru a beneficia de aceasta sunt instituite condiții discriminatorii, fară justificare obiectivă.

În fine, însăși posibilitatea ca în urma propriei contestații să obții o notă inferioară celei obținute inițial reprezintă o masură complet ajuridică și contrara principiilor elementare de drept – făcând obiectul unui articol anterior dar și al unei sesizări către Avocatul Poporului – dar, chiar dacă s-ar aprecia (prin absurd) justificată, inclusiv în această ipoteza avem de-a face cu o discriminare evidentă.

Avocat Virgil Barbulescu

Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!









JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.