Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii

Despre internarea nevoluntară (forţată) a persoanelor infectate cu SARS-CoV-2 în lumina proiectului de lege privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic
08.07.2020 | Silviu-Dorin ȘCHIOPU

JURIDICE - In Law We Trust
Silviu-Dorin Şchiopu

Silviu-Dorin Şchiopu

Luni, la propunerea Ministerului Sănătății, Guvernul României a aprobat proiectul[1] de Lege privind instituirea unor măsuri de sănătate publică în situații de risc epidemiologic și biologic[2].

Principalele prevederi care privesc internarea nevoluntară (forţată) a persoanelor bolnave de COVID-19 sau persoanelor purtătoare ale virusului SARS-CoV-2 sunt următoarele:

Art. 4 (privind declararea situaţiei de risc epidemiologic – n.n.)

(1) Situațiile de risc epidemiologic si biologic pentru care se instituie măsurile prevăzute la art. 5 sunt următoarele:
a) epidemie[3] declarată prin ordin al Ministrului Sănătății;
b) urgența de sănătate publică de importanță internațională[4] declarată de Directorul General al Organizației Mondiale a Sănătății;
c) pandemie[5] declarată de Directorul General al Organizației Mondiale a Sănătății;
d) eveniment neobișnuit sau neașteptat[6] identificat și constatat de structurile aflate în coordonarea Departamentului pentru Situații de Urgență sau de către instituțiile aflate în subordinea Ministerului Sănătății.

(2) Prin excepție de la alin. (1) în cazul în care, într-un caz individual, un medic constată riscul de transmitere a unei boli infecto-contagioase cu risc de transmitere comunitară, acesta poate decide izolarea în unitatea sanitară și informează direcția de sănătate publică județeană sau a municipiului București.”

Subliniem că proiectul de lege nu defineşte nici „riscul de transmitere a unei boli infecto-contagioase”, nici „riscul de transmitere comunitară” aceste noţiuni urmând a fi interpretate – în afara situaţiilor prevăzute de art. 4 alin. (1) – de către destinatarul normei, adică de către medic, iar, în jurisprudenţa sa, Curtea constituţională „a statuat, în esenţă, că o noţiune legală poate avea un conţinut şi înţeles autonom diferit de la o lege la alta, cu condiţia ca legea care utilizează termenul respectiv să îl şi definească. În caz contrar, destinatarul normei este acela care va stabili înţelesul acelei noţiuni, de la caz la caz, printr-o apreciere care nu poate fi decât una subiectivă şi, în consecinţă, discreţionară (s.n.) (a se vedea în acest sens Decizia nr. 390 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 17 iulie 2014, paragraful 31)”[7].

Art. 5 (privind izolarea, adică internarea forţată, nevoluntară – n.n.)

(4) Izolarea în unitatea sanitară sau locațiile în care personalul unităților sanitare desfășoară activitate medicală specifică, se instituie pentru persoanele cu semnele și simptomele sugestive pentru bolile infecto-contagioase stabilite prin hotărâre a Guvernului (s.n.) sau persoanele purtătoare de agenți patogeni ai acestor boli, pentru care se impune internarea obligatorie, conform reglementărilor în vigoare (s.n.), pentru o durată conform datelor științifice oficiale[8] și în funcție de evoluția patologiei respective pentru fiecare pacient.” Astfel, după declararea situaţiei de risc epidemiologic, proiectul impune adoptarea unei hotărâri de guvern care să prevadă respectiva boală infecto-contagioasă care atrage „sancţiunea” izolării în unităţi sanitare sau locații în care personalul unităților sanitare desfășoară activitate medicală specifică. Conjecturăm că actul normativ la care se face trimitere atunci când textul prevede „internarea obligatorie, conform reglementărilor în vigoare” este tocmai viitoarea lege, nu hotărârea de guvern ante-menţionată, şi nici ordinul ministrului sănătăţii emis în temeiul art. 7 din proiect.

Art. 3 (privind persoanele cărora li se aplică măsura izolării, adică măsura internării forţate – n.n.)

(1) Măsurile prevăzute la art. 5 se aplică pentru grupuri populaționale care sunt susceptibile de a prezenta risc epidemiologic[9] și biologic[10] pentru sănătatea publică. Măsurile și grupurile populaționale se stabilesc în funcție de: agentul patogen, calea de transmitere, rata de transmisibilitate și zona geografică afectată.” În cazul detenţiei de ordin medical social grupul populaţional va fi constituit din persoanele cu semnele și simptomele sugestive pentru respectiva boală infecto-contagioasă, precum şi din persoanele purtătoare de agenți patogeni ai acelei boli.

Art. 7 (privind instituirea măsurii izolării, adică a internării forţate – n.n.)

În situațiile prevăzute la art. 4 dacă există un risc iminent[11], cu respectarea Regulamentului sanitar internațional (2005), la propunerea Institutul Național de Sănătate Publică, ministrul sănătății instituie măsurile prevăzute la art. 5 alin. (4) și (5) în vederea prevenirii și limitării îmbolnăvirilor cu agentul patogen.” Riscul iminent este definit în cadrul art. 2 lit. e) din proiect ca „o amenințare imediată sau probabilitatea ridicată de apariție și răspândire a unui agent patogen în populația umană care poate avea un impact grav asupra sănătății și vieții omenești în lipsa unor măsuri de prevenire și limitare a acestora (s.n.)”. Prin urmare, proiectul prevede că, în urma declarării situaţiei de risc epidemiologic, dacă există un risc iminent, prin ordin al ministrului sănătăţii se instituie măsura internării nevoluntare (forţate) în vederea prevenirii și limitării îmbolnăvirilor cu agentul patogen, adică scoaterea persoanelor cu semnele și simptomele sugestive pentru bolile infecto-contagioase, precum şi a persoanelor purtătoare de agenți patogeni ai acestor boli, din circuitul social prin instituirea măsurii detenţiei de ordin medical social. Reamintim că, potrivit art. 5 alin. (4) din proiect, bolile infecto-contagioase se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Art. 9 (privind paza locaţiilor de izolare, unităţi sanitare sau locații în care personalul unităților sanitare desfășoară activitate medicală specifică – n.n.)

„(3) Locațiile de izolare prevăzute la art. 5 alin. (4) se asigură prin măsuri de ordine publică, atât în exteriorul cât și în interiorul acestora, de către poliția locală. În situația în care poliția locală nu este constituită sau efectivele acesteia nu sunt suficiente, măsurile de ordine publică se asigură de către Jandarmeria Română sau Poliția Română.” Nu putem să nu remarcăm faptul că paza va avea în vedere nu numai exteriorul unităţilor sanitare sau a locațiilor în care personalul unităților sanitare desfășoară activitate medicală specifică, ci şi interiorul acestor spaţii, ceea ce confirmă faptul că măsura izolării constituie o măsură de detenţie de ordin medical social.

Art. 11 (privind posibilitatea contestării în justiţie a măsurii detenţiei de ordin medical social – n.n.)

(1) Orice persoană care intră sub incidența unui act emis potrivit dispozițiilor prezentei legi, prin care s-a dispus una dintre măsurile prevăzute la art. 5, poate introduce, pe toată durata instituirii acesteia, acțiune la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are reședința ori la judecătoria în a cărei circumscripție este situată unitatea sanitară în care este internată, solicitând revizuirea măsurii sau încetarea acesteia. Cererile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru. (2) Judecarea cererilor prevăzute la alin. (1) se face de urgență și cu precădere (s.n.).” Întrucât este vorba de o detenţie de ordin medical social, considerăm insuficientă sintagma „de urgență și cu precădere”, fiind necesară precizarea unui termen cert şi foarte scurt.

Art. 13 Măsuri tranzitorii

(2) Până la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzută la art. 5 alin. (4) și (5), prevederile prezentei legi sunt incidente pentru infecțiile cu SARS-CoV-2”.

Mai amintim că, potrivit Expunerii de motive[12], „(s)copul acestei legi este de a asigura o protecție adecvată (s.n.) împotriva îmbolnăvirii în masă a populației, prin adoptarea unor măsuri de prevenire și combatere a răspândirii bolilor”, protecţie ce urmează a fi realizată pe calea „detenţiei de ordin medical social”[13]. Acelaşi document mai precizează că „(p)rezentul demers normativ, de limitare a unor drepturi și libertăți, este imperios necesar, dat fiind că reprezintă singura modalitate de instituire a unui cadru normativ unitar (s.n.)”, de unde concluzionăm că limitarea unor drepturi şi libertăţi ca urmare a instituirii măsurii internării forţate este necesară pentru că, îl lipsa acestor limitări, am avea un cadru normativ neunitar şi fragmentat.

Nu în ultimul rând amintim că Expunerea de motive menţionează că „(p)rincipiul proporționalității, astfel cum este reglementat în ipoteza particulară de la art. 53 din Constituția României, presupune pe de o parte, că orice măsură de limitare a drepturilor și libertăților fundamentale trebuie […] să nu depășească ceea ce este necesar pentru îndeplinirea scopului urmărit (s.n.), este respectat de prezenta lege […], instituind doar o serie de reguli speciale a căror respectare urmărește limitarea răspândirii infecției”. Din acest paragraf pare a rezulta că măsura detenţiei de ordin medical social nu ar depăşi ceea ce este necesar pentru îndeplinirea scopului, adică a protecției adecvate împotriva îmbolnăvirii în masă a populației.

Avem serioase rezerve faţă de testul de proporţionalitate efectuat de Guvern, de vreme ce decizia de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăți[14] face trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului din care reiese „necesitatea unei aplicări graduale a măsurilor necesare pentru protejarea siguranței și a sănătății publice, astfel încât privarea de libertate a persoanei să reprezinte ultima soluție la care se poate recurge, după ce alte măsuri, mai puțin severe, au fost luate în considerare, dar s-a constat că sunt ineficiente”[15]. Pe această linie Curtea Constituţională a subliniat că „legiuitorul trebuie să aibă în vedere că dispozițiile referitoare la internarea obligatorie reprezintă ultima opțiune la care autoritățile pot recurge pentru a realiza obiectivul de prevenire a răspândirii unei boli transmisibile, astfel că este necesar să fie reglementate și alte măsuri de o severitate mai scăzută, care să fie aplicate, dacă sunt eficiente (s.n.)”[16]. Cum nu am putut identifica alte măsuri decât internarea nevoluntară (forţată), este nefirească concluzia potrivit căreia detenţia de ordin medical social reprezintă ultima soluție la care se poate recurge, după ce alte măsuri, mai puțin severe, au fost luate în considerare, dar s-a constat că sunt ineficiente.

În încheiere invităm cititorii la a lectura pe îndelete cele două documente, expunerea de motive şi proiectul de lege, pentru a-şi forma propria convingere cu privire la oportunitatea şi constituţionalitatea preconizatului act normativ.

Subliniem că Hotărârea CEDO din 21 februarie 1986 în cauza James contra Regatului Unit[17] invocată în Expunerea de motive priveşte dreptul la respectarea bunurilor[18] şi lipsirea de proprietate pentru „cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional”, motiv pentru care cititorul nu ar trebui să se lase sedus de afirmaţia potrivit căreia „Curtea Europeană a stabilit că autoritățile statale sunt competente să adopte legi care să conducă la limitarea exercițiului unor drepturi în urma examinării tuturor aspectelor de ordin economic, social şi politic care impun imperativele de «utilitate publică»”[19], ca argument ce ar putea justifica ab initio detenţia de ordin medical social într-o unitate sanitară, adică în lipsa unor măsuri graduale pentru protejarea siguranței și a sănătății publice.


[1] Guvernul României, Proiectul de Lege privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic, adoptat în şedinţa de guvern din data de 6 iulie 2020, document disponibil aici.
[2] A se vedea Ministerul Sănătăţii, Comunicatul de presă din 6 iulie 2020, disponibil aici.
[3] Art. 2 lit. p): „epidemie” reprezintă extinderea unei boli infectocontagioase într-un timp scurt prin contaminare la un număr mare de persoane dintr-un perimetru.
[4] Art. 2 lit. o) „urgenţă de sănătate publică de importanţă internaţională” înseamnă un eveniment neobişnuit care, conform Regulamentului Sanitar International constituie un risc de sănătate publică prin răspândirea internaţională a bolii şi cere un potenţial răspuns internaţional coordonat.
[5] Art. 2 lit. q): „pandemie” reprezintă extinderea unei epidemii pe mai mult de un continent.
[6] Art. 2 lit. g): „eveniment neobișnuit sau neașteptat” înseamnă manifestarea unei boli sau o situație ce creează un potențial pentru apariția unei boli infectocontagioase sau unei expuneri la un agent biologic necunoscut.
[7] Curtea Constituţională, decizia nr. 405/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 18 iulie 2017, paragraful 49.
[8] Art. 2 lit. h): „dovadă ştiinţifică” reprezintă informația ce oferă un element de probă bazată pe metode științifice stabilite şi acceptate.
[9] Art. 2 lit. l): „risc epidemiologic” înseamnă probabilitatea de apariție a unui eveniment generat de un agent patogen care poate afecta sănătatea grupurilor populaționale, cu posibilitatea răspândirii pe plan național, european sau internațional.
[10] Art. 2 lit. „m): „risc biologic” însemnă probabilitatea apariției unui efect asupra sănătății umane cauzat de răspândirea accidentala sau intenționată a unui agent patogen cu rată mare de transmisibilitate și mortalitate”.
[11] Art. 2 lit. e): „risc iminent” reprezintă o amenințare imediată sau probabilitatea ridicată de apariție și răspândire a unui agent patogen în populația umană care poate avea un impact grav asupra sănătății și vieții omenești în lipsa unor măsuri de prevenire și limitare a acestora.
[12] Guvernul României, Expunere de motive la proiectul de Lege privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic, document disponibil la https://sgg.gov.ro/new/wp-content/uploads/2020/07/EM.pdf.
[13] Această sintagmă o regăsim în Curtea Constituţională, decizia nr. 458/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din data de 2 iulie 2020., paragraful 50.
[14] Idem.
[15] Curtea Constituţională, Dec. nr. 458/2020, considerentul 52. A se vedea şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din 25 ianuarie 2005, pronunțată în Cauza Enhorn împotriva Suediei, considerentul 46 şi următoarele, document disponibil la http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-68078. Amintim că forţa obligatorie ce însoţeşte deciziile Curţii Constituţionale se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta – a se vedea Curtea Constituţională, decizia nr. 1/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995.
[16] Curtea Constituţională, decizia nr. 458/2020, paragraful 61.
[17] A se vedea http://hudoc.echr.coe.int/fre?i=001-57507.
[18] Prevăzut de art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiat la Paris la 20 martie 1952, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994.
[19] Guvernul României, Expunere de motive la proiectul de Lege privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic, document disponibil aici.


Silviu-Dorin Şchiopu

Aflaţi mai mult despre , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!









JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.