« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Judecătoria Sectorului 3 București. Aplicarea principiului in dubio pro reo într-o cauză privind săvârșirea infracțiunii de tâlhărie
08.07.2020 | Smaranda POPESCU

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Smaranda Popescu

Smaranda Popescu

Instanța de fond a achitat inculpatul în temeiul art. 16 alin. 1 lit. c NCPP, întrucât nu s-a format convingerea dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatul este autorul infracțiunii, iar orice dubiu se interpretează în favoarea inculpatului. În fapt, s-a reținut că victima a fost deposedată de un lănțișor de aur prin smulgerea de la gât, iar inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În faza urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, declarația sa fiind și singura probă directă administrată din care a reieșit vinovăția sa, însă din coroborarea mijloacelor de probă nu a rezultat în mod indubitabil că inculpatul ar fi autor al infracțiunii. Inculpatul a revenit asupra declarației sale susținând că nu a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, declarația anterioară fiind dată „ca urmare a promisiunilor realizate de polițiști în sensul că nu va primi o pedeapsă semnificativă”. Un alt aspect analizat a fost înălțimea inculpatului, întrucât persoana vătămată a declarat că autorul are 1.60-1.70 m înălțime din ce a putut observa, dar din măsurători a reieșit că inculpatul are 1.82 de m înălțime, instanța considerând că „între 1.60-1.82 m sunt 22 de cm, ceea ce reprezintă o diferență consistentă, având în vedere că victima nu este o persoană cu o vârstă înaintată, are o anumită experiență de viață, a observat autorul de la o distanță relativ mică (câțiva metri) și nu s-a constatat că ar avea probleme cu vederea”. O probă relevantă pentru acuzație a fost un contract de amanet din care reiese că inculpatul a amanetat un lănțișor de 4 grame din aur, însă există un interval de 19 zile distanță între data la care a avut loc sustragerea și data amanetării, astfel că a fost luată în considerare situația socială inculpatului: fiind consumator de droguri, acesta nu avea resurse materiale și „ar fi greu de conceput că a așteptat 19 zile pentru a valorifica lanțul de aur sustras, nevoile lui determinându-l de regulă să valorifice de urgență bunul luat, astfel cum se întâmplă de regulă în practica judiciară”. Greutatea lanțului de aur a prezentat importanță, deoarece persoana vătămată a susținut că lanțul de aur sustras avea 3-4 grame. Instanța a făcut demersurile necesare pentru a fi aflată greutatea exactă a lănțișorului, iar reprezentanții societății comerciale de unde a fost achiziționat au considerat că greutatea ar fi de 5-6 grame, având în vedere fotografia depusă la dosar. Astfel, instanța a reținut că „există încă un dubiu privind identitatea materială dintre lanțul sustras victimei și cel la care se referă contractul de amanet depus la dosar”. Totuși, inculpatul a declarat că de obicei amaneta bijuterii din aur care proveneau din infracțiunile săvârșite de alte persoane. Instanța a considerat relevant faptul că existau 11 contracte de amanet încheiate de inculpat cu privire la diferite bijuterii, dar nu se poate cunoaște exact dacă acel contract depus la dosar are ca obiect chiar bijuteria ce reprezintă obiectul material al tâlhăriei din prezenta cauză. De asemenea, inculpatul a fost condamnat de nenumărate ori pentru fapte similare, însă instanța subliniază că acest fapt nu este o probă certă în ceea ce privește vinovăția inculpatului, fiind necesare probe din care să rezulte dincolo de orice dubiu că inculpatul este autorul infracțiunii: „altfel, în baza mențiunilor din cazierul judiciar, ar fi înfrântă prezumția de nevinovăție, ceea ce este de neconceput, în lipsa unor probe suficiente”. (Sentința Penală nr. 559 din 17.07.2019, pronunțată de Secția Penală a Judecătoriei Sector 3 București)

Smaranda Popescu
Student, Facultatea de Drept – Universitatea din București

Cuvinte cheie: ,
Secţiuni: Drept penal, JURISPRUDENȚĂ, Jurisprudență Judecătorii, SELECTED TOP LEGAL, _CONTENT | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD