Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
Citeşte mai mult în legătură cu Articole, Drept penal, Opinii, Procedură penală, Proiecte legislative, SELECTED

Probe furnizate de serviciile de informaţii. Observaţii la „cald”

15 iunie 2023 | Radu SLĂVOIU
Radu Slăvoiu

Radu Slăvoiu

S-au hotărât şi autorităţile noastre, în fine, să propună o procedură de verificare a înregistrărilor pe care serviciile de informaţii le pot furniza ca probe în procesul penal. Ştim deciziile Curţii Constituţionale, nu le mai amintesc aici, bine că nu le mai evităm făcându-ne că „vrem să prindem hoţi”, dar „la noi activitatea e secretă, cum să fim noi verificaţi?!”.

Reglementarea posibilităţii ca informaţiile care se obţin prin mandate de securitate naţională (MSN) să devină probe în cauze penale este şi constituţională şi de bun simţ. Curtea Constituţională, când s-a pronunţat asupra art. 139 alin. (3) teza a II-a CPP, nu a pretins că MSN nu ar trebui să furnizeze probe, ci doar că ne trebuie o procedură de verificare a legalităţii, cu garanţiile specifice unui proces penal. Pe de altă parte, mi-am mai exprimat părerea că suntem o societate ciudată rău dacă admitem că face probă ceea ce îmi înregistrez eu cu telefonul când mă bate unu’ pe stradă, dar nu şi ce înregistrează SRI, cu autorizarea prealabilă a unui judecător de la instanţa supremă, când e vorba despre terorism, spionaj, corupţie etc.

Iată că se propune introducerea în CPP a art. 1391, prin care se reglementează destul de detaliat această procedură. De asemenea, se propune şi un art. 1392 privitor la plângerea împotriva unor activităţi specifice culegerii de informaţii (aici).

Ce scăpări observ, la „cald”, referitor la această procedură:

1. Mijloacele de probă sunt „înregistrările (s.n.) rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului”.

Respectivele activităţi specifice culegerii de informaţii sunt enumerate la art. 14 alin. (2) din Legea nr. 51/1991, anume:

Servicii JURIDICE.ro

Evenimente juridice

Arbitraj comercial

– interceptarea și înregistrarea comunicațiilor electronice, efectuate sub orice formă;

– căutarea unor informații, documente sau înscrisuri pentru a căror obținere este necesar accesul într-un loc, la un obiect ori deschiderea unui obiect;

– ridicarea și repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informațiilor pe care acesta le conține, precum și înregistrarea, copierea sau obținerea de extrase prin orice procedee;

– instalarea de obiecte, întreținerea și ridicarea acestora din locurile în care au fost depuse, supravegherea prin fotografiere, filmare sau prin alte mijloace tehnice ori constatări personale, efectuate sistematic în locuri publice sau efectuate în orice mod în locuri private;

– localizarea, urmărirea și obținerea de informații prin GPS sau prin alte mijloace tehnice de supraveghere;

– interceptarea trimiterilor poștale, ridicarea și repunerea la loc a acestora, examinarea lor, extragerea informațiilor pe care acestea le conțin, precum și înregistrarea, copierea sau obținerea de extrase prin orice procedee;

– obținerea de informații privind tranzacțiile financiare sau datele financiare ale unei persoane, în condițiile legii.

Art. 1391 alin. (1) CPP ne spune că „înregistrările” din Legea nr. 51/1991 devin probe.

Însă, terminologia Legii nr. 51/1991 nu este aceeaşi cu cea din CPP.

Unde se suprapun perfect? Doar la înregistrările de comunicaţii electronice (telefon, email etc.).

Dar convorbirile ambientale? Şi acestea se înregistrează, dar – în sensul Legii nr. 51/1991 – prin metoda supravegherii prin fotografiere, filmare sau prin alte mijloace tehnice. Tehnic, ele sunt tot înregistrări, însă art. 14 alin. (2) din Legea nr. 51/1991 nu foloseşte, în acest caz, termenul de „înregistrare”, pentru că nici măcar nu defineşte metoda de obţinere. Doar CPP o face, prin definiţia de la art. 138 alin. (6). Dacă interpretăm strict, înregistrările MSN asupra conversaţiilor ambientale nu pot fi probe. Iar în penal normele se interpretează strict.

Nu intră în categoria „înregistrări” nici datele privind tranzacţiile financiare, nici informaţiile de localizare. În CPP avem norme distincte pentru ele, la art. 1461 şi art. 152. În Legea nr. 51/1991 nu avem. Pentru că nu sunt „înregistrări”, iar avem o problemă de admisibilitate dacă asemenea informaţii provin din MSN.

2. Condiţiile pentru administrarea înregistrărilor MSN în procesul penal sunt două, anume:

– din cuprinsul înregistrărilor trebuie să rezulte date sau informaţii privitoare la pregătirea ori săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2) CPP;

– trebuie să fi fost respectate prevederile legale care reglementează obţinerea acestor înregistrări.

Ambele sunt condiţii de legalitate, deci se verifică în procedura de cameră preliminară.

Pentru a doua condiţie, este reglementată procedura de verificare a legalităţii, dată în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ). Această procedură se referă însă doar la legalitatea activităţilor din care au rezultat înregistrările, verificarea raportându-se la dispoziţiile legale pe baza cărora acestea au fost autorizate.

Însă, pentru prima condiţie, competenţa rămâne la judecătorul de cameră preliminară sesizat cu rechizitoriul.

Prin urmare, procedura de verificare a legalităţii administrării probei (care nu se rezumă doar la verificarea legalităţii MSN) va fi în realitate fracturată, pentru că inculpatul poate invoca nelegalitatea probei sub dublu aspect: (i) că MSN nu a fost legal; (ii) că înregistrările obţinute prin MSN nu au legătură cu o infracţiune dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2) CPP.

3. Nu-mi este clar cum va verifica ICCJ modul de punere în executare a MSN. Nu cunosc vreo dispoziţie legală, accesibilă şi previzibilă, care să normeze în ce condiţii se pun în executare MSN de către serviciile de informaţii, cine execută activităţile, cine şi cum le consemnează etc.

4. Lipseşte interdicţia folosirii înregistrărilor MSN asupra comunicaţiilor dintre persoană şi avocatul său. Reglementarea din art. 139 alin. (4) CPP nu poate fi aplicată, căci se referă doar la supravegherea tehnică în temeiul CPP. Nu cred că trebuie să insist asupra motivelor pentru care această interdicţie este necesară.

5. Nu este reglementată o procedură pentru a se asigura caracterul integral al înregistrărilor efectuate de serviciile de informaţii. Art. 1391 CPP se ocupă doar de cele puse la dispoziţia organului de urmărire penală, adică de cele care indică pregătirea sau săvârşirea infracţiunii. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 51/1991.

Dar celelalte?

Cine şi cum determină dacă la dosarul penal sunt sau nu toate înregistrările care interesează cauza? Serviciul de informaţii sau procurorul? Cum ne asigurăm că serviciul de informaţii, dacă a obţinut în baza MSN 10 convorbiri cu privire la 2 făptuitori, şi aceste convorbiri sunt toate relevante ca probe în acuzare, le şi pune pe toate la dispoziţia procurorului, şi nu selectează doar 8 cu privire la un singur făptuitor?

Ce se întâmplă cu înregistrările care sunt eventual favorabile inculpatului? Acestea nu indică „pregătirea ori săvârşirea” infracţiunii, cum spune art. 1391 alin. (1) CPP. Ele nu se pun la dispoziţia procurorului? De ce?

Ce se întâmplă cu înregistrările cu privire la care serviciul de informaţii sau procurorul stabileşte că nu interesează cauza? Cine le păstrează, în ce condiţii şi cum ne asigurăm că nu sunt şterse imediat şi ireversibil, astfel încât, la o adică, dacă inculpatul pretinde că mai existau vreo 5 convorbiri care îl disculpă, să asigurăm judecătorului posibilitatea să le verifice (nu judecătorul de cameră preliminară, ci instanţa care va fi învestită cu fondul)?

Ar trebui introdus în procedură un articol similar art. 142 alin. (6) CPP.

6. Efectul constatării nelegalităţii MSN ar trebui să fie nu doar excluderea probelor, ci şi încetarea MSN însuşi, pentru că ICCJ verifică legalitatea în baza dispoziţiilor Legii nr. 51/1991, adică a actului normativ care prevede condiţiile de autorizare a activităţilor specifice culegerii de informaţii. Prin urmare, dacă se constată că MSN este nelegal, nu doar proba din penal este nelegală.

7. O observaţie şi în privinţa plângerii. Nu merge ca procurorul să informeze persoana netrimisă în judecată asupra faptului că a fost subiect al activităţilor de culegere de informaţii „după încetarea activităţilor autorizate”, aşa cum spune art. 1392 alin. (2). Pentru că nicăieri nu spune, şi nici nu e normal să spună, că MSN încetează când a dat procurorul clasare. Şi nici nu încetează. Deci, ce să facă procurorul, să aştepte să înceteze MSN când o înceta el? Şi cine îl informează pe procurorul care a dat clasare că a încetat MSN, că art. 20 alin. (2)-(3) din Legea nr. 51/1991 ne spune că despre încetarea MSN e informat Procurorul General al Parchetului de pe lângă ICCJ. Dacă rămâne reglementarea aşa, ICCJ stă liniştită, va fi sesizată o dată la 25 de ani cu o plângere pe art. 1392.

În final, repet ce am spun la început. E foarte bine ca în penal să vină probe de la serviciile de informaţii, e foarte bine că s-a propus o procedură de verificare a legalităţii acestora. Cred că mai trebuie lucrat la nişte detalii, pentru că în lipsa lor se nasc iar multe suspiciuni.

Şi repet şi că observaţiile mele sunt „la cald”. Manifestaţi indulgenţă asupra eventualelor mele erori de interpretare.

Lect. univ. dr. Radu Slăvoiu
Universitatea „Nicolae Titulescu” din Bucureşti – Facultatea de Drept

Citeşte mai mult despre , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill şi My Justice.

Login | Pentru a putea posta comentarii trebuie să fiţi abonat. Dacă încă nu sunteţi, click aici pentru a afla despre avantaje!

Lasă un răspuns

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories