Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Procesele investigative de descoperire şi urmărire penală a infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism
09.07.2020 | Doru Ioan CRISTESCU, Victor Cătălin ENESCU

JURIDICE - In Law We Trust
Doru Ioan Cristescu

Doru Ioan Cristescu

Victor Cătălin Enescu

Victor Cătălin Enescu

Prezenta comunicare reprezintă o reluare, în sinteză, a unor pasaje extrase din lucrarea Practica investigativă penală și judiciară în cazul infracțiunilor contra securității naționale și de terorism. Elemente de tactică criminalistică[1].

REZUMAT

[1] Explicațiile detaliate privind parcursul instrumentării unei cauze penale având ca obiect infracțiunile contra securității naționale și actele de terorism , precum și mecanismele care pot și trebuie să  conducă la descifrarea activităților ilicite deduse investigării constituie argumente pertinente care impun ca necesare analizarea proceselor investigative de descoperire și urmărire penală a acestor categorii de infracțiuni.

[2] Descoperirea şi urmărirea penală a infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism reprezintă rodul unui complex de activităţi care se derulează de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale (culegerea de informaţii generale şi/sau cele destinate unui caz individual dedus instrumentării), ce anticipează activitatea probatorie derulată de organele judiciare.

[3] Procesul investigativ informativ operativ este ansamblul activităţilor complexe, secrete, coordonate, dinamice, progresive şi succesive, caracterizate prin mobilitate şi supleţe, prevăzute de lege, de natură juridică administrativă, destinate culegerii de informaţii pentru realizarea securităţii naţionale, prin prevenirea, identificarea, contracararea şi combaterea ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, precum şi descoperirii infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism, având ca obiect mijloacele, metodele şi procedeele investigativ informativ operative şi procedurile de utilizare a acestora.

[4] Procesul investigativ penal sau urmărirea penală a infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism este faza procesului penal destinată strângerii probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârşit o infracţiune şi la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

[5] Fazele procesului investigativ informativ operativ sunt următoarele:

– planificarea culegerii de informaţii dintr-un anumit domeniu sau vizând o anume ţintă (obiectiv) ori pe o temă dată;

– acţiunea de a căuta în obiective, locurii medii care prezintă interesul operativ pentru organele de informaţii , adică acelea unde sunt susceptibile de tentat sau produs riscuri şi vulnerabilităţi la adresa securităţii naţionale

– acţiunea de a aduna informaţii, prin exploatarea surselor deschise şi umane ori utilizarea mijloacelor tehnice;

– verificarea informaţiilor adunate, ceea ce presupune activităţile de a) evaluare, b) analiză, c) sinteză şi interpretare;

– exploatarea / valorificarea informaţiilor

– finalizarea procesului investigativ informativ operativ

[6] Aria structurală a procesului investigativ informativ operativ este cuprinsă între momentul iniţial al declanşării investigaţiei informativ operative, care succede finalizării culegerii de informaţii generale (activitatea informativ operativă) şi momentul final al investigaţiei informativ operative, care se obiectivează, fie prin închiderea investigaţiei, fie prin solicitarea unor interdicţii legale faţă de cetăţenii străini autori ai unor manifestări care se circumscriu ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, fie prin constatarea unei infracţiuni contra securităţii naţionale sau acte de terorism şi sesizarea organelor de urmărire penală, conform prevederilor art. 61 din c. p. p., fie prin comunicarea cu caracter secret remisă organelor de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 11 lit. d din Legea nr. 51/1991, fie prin surprinderea în flagrant sau organizarea, împreună şi alături de organele de urmărire penală, a surprinderii în flagrant, conform art. 293 din c. p. p.

[7] Materialul procesului investigativ informativ operativ are caracter secret şi este configurat de complexul de scripte, materiale multimedia în care se materializează activităţile desfăşurate şi prin care se constată mersul şi rezultatele desfăşurării acţiunilor investigative informativ operative, ca urmare a ordinelor şi acţiunilor dispuse de subiecţii oficiali ai procesului;

[8] Obiectul  material al procesului investigativ informativ operativ este reprezentat de faptele,  situațiile și împrejurările, ce constituie amenințări la adresa securității naționale și sunt enumerate exhaustiv de prevederile  art. 3 din Legea nr. 51/199.

[9] Obiectul procesului investigativ informativ operativ constă în utilizarea metodelor și mijloacelor specifice activității organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, în activitatea denumită generic activitate informativ – operativă, precum  și a procedeelor  investigative informativ operative speciale, în activitatea denumită generic proces investigativ informativ operativ,  potrivit prevederilor legale și a normelor interne organizatorice şi funcţionale ale respectivelor organe (care au un caracter secret)

[10] Cadrul general referitor la metodele și mijloacele specifice activității organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, denumită generic activitate informativ – operativă  își are sediul materiei în prevederile art. 13  din Legea nr. 51/1991.

[11] Caracteristica esențială a acestor mijloace și metode informativ operative specifice organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale constă în împrejurarea că nu necesită autorizări pentru utilizarea lor din partea organelor judiciare – magistrați procurori sau judecători -, ci sunt supuse reglementărilor și normativelor, ordinelor interne ale organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, iar punerea lor în executare și folosirea lor este controlată în exclusivitate doar de către compartimentele și persoanele desemnate și șefii ierarhici din cadrul acestor organe.

[12] Cadrul general referitor la procedeele investigative informativ operative speciale specifice activității organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, denumită generic investigație informativ – operativă  își are sediul materiei în prevederile art. 14 alin. 2 și urm.  din Legea nr. 51/1991.

[13] Caracteristica esențială a acestor procedee investigative informativ operative  speciale specifice organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale constă în împrejurarea că  necesită autorizări pentru utilizarea lor din partea magistratului  anume desemnat din cadrul I.C.C.J. , prin intermediul procurorului general al P.I.C.C.J. sau înlocuitorul de drept al  acestuia,  propunerea utilizării lor formulată de solicitanți fiind supusă unui dublu control de legalitate și temeinicie: la nivelul magistraților procurori competenți și la nivelul magistraților judecători competenți (cel din urmă reprezintă și un control jurisdicțional).

[14] În activitatea investigativă informativ operativă, culegerea de informaţii parcurge mai multe etape, potrivit unui tipar, după cum urmează: 1) planificarea culegerii de informaţii, 2) acţiunea de a căuta şi aduna informaţii, 3) verificarea informaţiilor adunate, proces care la rândul său presupune faza de: a) evaluare, b) analiză, c) sinteză şi interpretare; 4) exploatarea / valorificarea informaţiilor.

[15] Finalitatea activităților prin care au fost  utilizate  procedeele investigative speciale poate consta în:

1) activitățile persoanei/elor care a/au fost subiectul/ subiecții  procedeelor investigative speciale nu se circumscrie nici unei /unor amenințări la adresa securității naționale și nici vreunei infracțiuni contra securității naționale ori acte de terorism, context în care procedează potrivit prevederilor art. 21 alin. 2 și 3 din Legea nr. 51/1991.

2) activitățile persoanei/elor, cetățeni străini,  care a/au fost subiectul/ subiecții  procedeelor investigative speciale  se circumscriu unei /unor riscuri/vulnerabilități /amenințări la adresa securității naționale și derularea unor activităţi cu caracter preventiv,  urmare a cărora procedează la sesizarea organelor judiciare, respectiv procurorul anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care, la rândul său, sesizează instanța de judecată competentă de la nivelul Curții de Apel București, cu luarea unor măsuri legale: declararea ca străin indezirabil ori interzicerea dreptului de ședere pe teritoriul României,  precum și  sesizarea organelor competente pentru declararea unui/unor membrii ai Corpului Diplomatic acreditat/ți în România sau a unui/unor membrii ori funcționari ai Personalului Consular acreditat/ți în România  de persona non grata.

3)  a) dacă subzistă aprecierea că decelează situaţii care reprezintă ameninţări pentru securitatea naţională,  se adresează Procurorului General al P.I.C.C.J.,   pentru declanșarea  procedurii administrative extrapenale, prin solicitarea obținerii de la magistratul competent a mandatului prevăzut de art. 17 alin. 2 din Legea nr. 51/1991, pentru  autorizarea efectuării procedeelor  prevăzute de art. 14  alin. 2  din Legea nr. 51/1991,

b) dacă se evidențiază date sau indicii despre existența unei/unor infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism, întocmesc procesul verbal de constatare prevăzut de art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p.

c) dacă se evidențiază date sau indicii despre existența unei/unor infracțiuni , altele decât infracțiunile contra securității naționale sau acte de terorism, acestea sunt aduse la cunoştinţa organului judiciar prin comunicarea (prevăzută de art. 11 alin.1 lit. d din aceeaşi lege) sau, conform dispozițiilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 51/1991, în condițiile art. 61 din c. p. p.,  transmise  organelor de urmărire penală, aceste organe fiind astfel  sesizate – pe calea sesizării din oficiu – şi, din acest moment, având sarcina şi obligaţia de serviciu de a se implica şi de a acţiona în realizarea rolului activ pe care îl au.

[16] Subiecții activi sunt autorii sau participanții la comiterea faptelor ce constituie amenințări la adresa securității naționale, față de care se desfășoară procesul investigativ informativ operativ, practic subiecții țintă a activității derulate de subiecții activi.

Urmare a derulării procesului investigativ informativ operativ există posibilitatea ca subiecții țintă să devină persoane vătămate a acțiunilor de monitorizare executate în condiții ilegale de prepușii organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, prin nerespectarea prevederilor legale incidente în materia investigației informativ operative.

[17] Investigarea infracţiunilor contra securității naţionale și actelor de terorism parcurge mai multe etape: a) Descoperirea , b)  Sesizarea – internă sau externă – a organelor judiciare competente, c) Examinarea și verificarea actului de sesizare d) Urmărirea penală a infracțiunilor, care  parcurge, la rândul ei, 3 stadii:stadiul ce se consumă între momentul primirii sesizării și momentul dispunerii începerii urmăririi penale pentru faptă, stadiul care se consumă între momentul dispunerii începerii urmăririi penale pentru faptă și momentul dispunerii continuării urmăririi penale față de persoană, – momentul punerii în  mișcare a acțiunii penale,  d) Sesizarea instanţelor de judecată, pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor vinovate.

[18] Trăsăturile caracteristice ale investigării penale a infracțiunilor contra securității naționale și  de terorism constau în : 1) modalitățile de descoperire a infracțiunilor contra securității naționale și sesizarea organelor de urmărire penală, 2) sesizarea organelor de urmărire penală în cazul infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, 3) organele judiciare competente pentru efectuarea urmăririi penale în cazul infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, 4) transformarea în mijloace de probă a datelor, indiciilor și informațiilor acumulate cu prilejul procesului investigativ informativ operativ, 5) utilizarea unor procedee probatorii pentru declanșarea procesului penal față de persoană (făptuitor/i), 6) continuitatea dintre faza informativ – operativă (procesul investigativ informativ operativ), ca activitate specifică organelor răspunzătoare de aplicarea legii în domeniul securității naționale și faza de urmărire penală (procesul investigativ penal), ca activitate a organelor judiciare, 7) componentele  activităților de descoperire și de urmărire penală a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism.

[19] Regulile generale ale investigării infracțiunilor contra securității naționale și  de terorism rezidă în: 1) regula asigurării continuităţii între procedeele informative – operative specifice utilizate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale și procedeele probatorii și metodele speciale de cercetare folosite de organele judiciare , 2) regula transformării informaţiilor, datelor şi indiciilor, rezultat al “activităţilor specifice” derulate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale, în probe relevante (utile, concludente şi pertinente) procesului penal, 3) regula organizării şi planificării activităţii, 4) respectarea bunelor practici de tactică criminalistică aplicabile fiecărui mijloc, metodă şi procedeu utilizat în parte, şi ansamblului investigaţiei.

[20] Procedeele probatorii utilizate în procesul investigativ penal de organele de urmărire penală care instrumentează cauzele penale care au ca obiect infracțiunile contra securității naționale și de terorism constau în:

– metodele speciale de supraveghere sau cercetare, care sunt divizate în procedeele de supraveghere tehnică: a) interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă; b)  accesul la un sistem informatic; c)  supravegherea video, audio sau prin fotografiere; d) localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice; 

– alte metode de supraveghere sau cercetare: e) obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale unei persoane;  f) reţinerea, predarea sau percheziţionarea trimiterilor poştale; g) utilizarea investigatorilor sub acoperire şi a colaboratorilor; h) participarea autorizată la anumite activităţi; i) livrarea supravegheată;  j) obţinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul comunicaţiilor, reţinute de către aceştia în temeiul legii speciale privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.

Alte procedee probatorii, ce pot fi denumite generic clasice folosite în procesul investigativ penal sunt următoarele: conservarea datelor informatice, percheziţiile (percheziția domiciliară, percheziția corporală, percheziția unui vehicul, percheziția informatică), ridicarea de obiecte și înscrisuri,  predarea obiectelor, înscrisurilor sau a datelor informatice,  ridicarea silită de obiecte şi înscrisuri, expertiza şi constatarea, cercetarea locului faptei şi reconstituirea, fotografierea şi luarea amprentelor suspectului, inculpatului sau ale altor persoane.

O altă categorie de procedee probatorii este reprezentată de acelea destinate obținerii probelor testimoniale și constă în audierea persoanelor în procesul penal, precum și un procedeu probator de natură criminalistică, constând în identificarea persoanelor și a obiectelor.

[21] Mijloacele de probă în procesul investigativ penal constau în mijloace materiale de probă și corpurile delicte și mijloace de probă scrise.

[22] Subiecții procesuali oficiali ai investigației penale în cazul infracțiunilor contra securității naționale și de terorism sunt procurorul, organele de cercetare penală, denumite generic organe care efectuează urmărirea penală și judecătorul de drepturi și libertăți.

Subiecții neoficiali ai investigației penale sunt suspectul sau inculpatul, iar  o altă categorie de subiecți procesuali neoficiali, ocazionali,  sunt organele speciale de constatare, denunțătorii, martorii, specialiștii și tehnicienii care efectuează constatări tehnico – științifice, experții și interpreții.  

PARTEA I

PRECIZĂRI INTRODUCTIVE

[1] Argumente

Sesizarea organelor de urmărire penală, în materia infracţiunilor contra securității naționale și de terorism, poate coincide, în multe situaţii, cu finalizarea activităţii derulată de organele răspunzătoare cu aplicarea legii penale în domeniul securităţii naţionale, care au încunoștințat organele de urmărire penală, fie în condiţiile dispoziţiilor art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p., fie conform prevederilor art. 288 alin. 1 din c. p. p., fie în condiţiile constatării infracţiunii flagrante, potrivit dispoziţiilor art. 293 din c. p. p..

Administrarea probatoriului[2], în cauzele penale având ca obiect infracţiuni contra securităţii naţionale (încriminate în art. 394 – 412 din  Codul Penal) sau acte de terorism (încriminate de art. 32 – 38 din Legea nr. 535/2004, privind prevenirea şi combaterea terorismului), dintre care unele se comit în modalităţi faptice concrete oculte, obsconse greu decelabile, iar, uneori, aproape în exclusivitate, prin intermediul comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare, este de cele mai multe ori extrem de anevoioasă, iar posibilităţile de dovedire a activităţii lor ilicite de natură penală se reduc, în mod predilect, la utilizarea metodelor speciale de supraveghere sau cercetare (art. 138 – 154 din Codul  de Procedură Penală) , anticipate, în majoritatea situaţiilor, de folosirea – anterior pornirii procesului penal – a mijloacelor şi metodelor specifice şi a procedeelor investigative specifice aflate în panoplia organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale, potrivit prevederilor Legii nr. 51/1991, Legii nr. 14/1992 ş.a..

Tragerea la răspundere penală şi aplicarea sancţiunii persoanelor cercetate şi deduse judecăţii, conturate pe fondul operaţiunii de confruntare a faptei şi vinovăţiei concrete cu normele de încriminare, reprezintă sarcina principală ce incumbă judecătorului cauzei, care pentru a pronunţa o hotărâre legală şi temeinică, trebuie să constate – aşa cum a fost menţionat într–o lucrare de specialitate[3] – „dacă fapta cu care a fost sesizat există efectiv şi să extragă din multitudinea de elemente concrete care i se înfăţişează trăsăturile specifice, caracteristice care au o relevanţă în raport de cerinţele unui model legal de încriminare”, având de parcurs, cel puţin, următoarele etape:

– „să identifice şi să descifreze corect modelul legal operant,

– să cunoască bine faptele, pe baza unui probatoriu complet şi pertinent,

– să cunoască bine dreptul substanţial penal, în ansamblul său[4].

Toate aspectele învederate supra – în ansamblul lor sau luate în considerare în mod izolat – constituie argumente pertinente care impun ca necesare explicații detaliate privind parcursul  instrumentării unei cauze penale având ca obiect infracțiunile în discuție și mecanismele care pot și trebuie să  conducă la descifrarea activităților ilicite deduse investigării.

[2] Activitatea de descoperire şi urmărirea penală a infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism constituie un proces investigativ 

Descoperirea şi urmărirea penală a infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism reprezintă rodul unui complex de activităţi care se derulează de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale (culegerea de informaţii generale şi/sau cele destinate unui caz individual dedus instrumentării), ce anticipează activitatea probatorie derulată de organele judiciare, atunci când acestea sunt sesizate în legătură cu comiterea unei/unor astfel de infracţiuni şi este caracterizat cel mai bine, în aprecierea noastră, prin termenul de „investigare[5], întrucât surprinde complet amplitudinea demersurilor întreprinse, iar pe de altă parte este tot mai des utilizat în doctrina şi practica judiciară şi criminalistică.

Investigarea (investigaţia)i activitatea de a investiga – în general sau într–un caz concret – nu este o acţiune ori o activitate singulară, izolată, haotică, statică, caracterizată prin imobilism, ci, dimpotrivă, coordonată, concertată, dinamică, evolutivă, progresivă, succesivă, uneori de largă amplitudine, elemente ce caracterizează o succesiune de stări, etape, stadii, specifică unui proces.

Caracteristicile esenţiale ale complexului de activităţi menţionate, derulate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale, fac ca acesta să fie definit complet prin expresia proces investigativ.

Particularităţilor manifestărilor de ameninţare la adresa securităţii naţionale, precum şi a infracţiunilor comise în concret şi mijloacelor şi metodelor folosite de infractori, relevate prin modul de operare, le corespund modalităţi specifice de investigare, cu mijloacele, metodele şi procedeele corespunzătoare, utilizate conform reglementărilor legale, iar procesul investigativ derulat are specificitatea determinată de parcursul acestuia:

– fie pentru descoperirea infracţiunilor în discuţie, ceea ce se înscrie în activitatea de informaţii pentru realizarea securităţii naţionale, şi atunci are un caracter extraprocesual penal,

– fie, în situaţia în care este destinat strângerii probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism, identificarea persoanelor care au săvârşit astfel de infracţiuni şi stabilirii răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată, când are un caracter procesual penal, înscriindu-se în activitatea de urmărire penală, care este una din fazele procesului penal.

[3] Procesul investigativ poate fi clasificat după scopul, funcţiunea şi finalitatea căruia este destinat, după cum urmează:

3.1. Procesul investigativ informativ – operativ al cărui scop este constituit, pe de o parte, de activităţile informative destinate realizării securităţii naţionale, prin culegerea de informaţii generale despre riscurile şi vulnerabilităţile la adresa securităţii naţionale (de regulă, stări, situaţii, împrejurări)[6], iar pe de altă parte de activităţile investigative menite identificării dintre riscurile şi vulnerabilităţile existente, pe acelea care reprezintă ameninţări la adresa securităţii naţionale (fapte concrete, posibile sau actuale, precum şi persoanele care au comis sau sunt pe cale de a săvârşi faptele respective ori au ori au avut o contribuţie intelectuală sau materială la materializarea acestora, care au creat condiţiile favorabile obiectivării lor în realitatea înconjurătoare) şi documentării acestora, prin date, indicii,  informaţii, exprimate în înscrisuri, dovezi multimedia[7], care au un regim de uz intern, în cadrul organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale, cu caracter secret.

Culegerea de informaţii pentru realizarea securităţii naţionale, ca şi componentă a modalităților  metodice şi sistematice de cercetare, de cunoaştere şi de transformare a realităţii obiective, ca orice activitate investigativă, devine posibilă prin utilizarea unui instrumentar de cercetare şi studierea minuţioasă, efectuată sistematic, prin mijloace[8] , metode[9]  și procedee[10], puse la îndemână de legislaţia incidentă, particularizate ca fiind:

1. informative (deoarece au rolul de a informa, care serveşte ca informaţie)

2. operative (întrucât sunt caracterizate prin lucrări rapide, expeditive, active; au efecte rapide, eficace, eficiente)

3. specifice (prin domeniul în care se obiectivează),

4. secrete (se desfăşoară ocult, întreaga activitate de informaţii pentru realizarea securităţii naţionale are caracter secret de stat)

5. speciale (întrucât au un caracter subsidiar, de excepţie, deoarece sunt utilizate numai atunci când informaţiile de interes nu se pot obţine prin alte mijloace sau metode, aflate la îndemâna oricui, cum ar fi de pildă exploatarea surselor deschise).

Activităţile investigative cuprind şi acţiunea de descoperire a infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism şi a participanţilor la săvârşirea acestora şi au o finalitate proprie.

3.2. Procesul investigativ penal sau urmărirea penală, ca parte componentă a procesului penal, al cărui scop, prevăzut de codul de procedură penală, vizează, în esenţă, probarea (demonstrarea) judiciară a existenţeii comiterii infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism, precum şi stabilirea participanţilor la săvârşirea acestora, în vederea tragerii lor la răspundere penală, cu mijloacele, metodele, procedeele și tehnicile puse la dispoziție de prevederile procedural și procesual penale.

[4] Interferenţa între procesul   investigativ informativ – operativ şi procesul judiciar   este marcată de modalităţile în care se produce finalitatea procesului investigativ operativ şi este receptată de organele judiciare.

4.1. O primă formă de interferare a procesului investigativ informativ – operativ este cu procesul judiciar administrativ, ce are ca obiect judecarea cererilor de expulzare şi a nepermiterii accesului pe teritoriul României sau interzicerea ori întreruperea şederii pe teritoriul României, aflat în competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti, potrivit unei proceduri specifice.

4.2. O altă formă de interferenţă  este cu procesul judiciar penal (adică procesul investigativ penal sau urmărirea penală)  și  se înfăţişează sub trei aspecte:

– atunci când procesul investigativ informativ – operativ se finalizează prin constatarea săvârşirii unei/unor infracţiuni contra securităţii naţionale şi de terorism, urmată de sesizarea organelor de urmărire penală, printr-un act de sesizare.

Constatarea de către organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale a unei/ unor infracţiuni contra securităţii naţionale sau de terorism se materializează într–un act de constatare, ce este remis de îndată organelor de urmărire penală, în condiţiile prevederilor art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p., ceea ce are semnificaţia de declanşare a procesului penal având ca obiect infracţiunile sesizate,

constatarea spontană sau organizată în flagrant a unei/unor infracţiuni contra securităţii naţionale ori de terorism, în condiţiile prevederilor art. 293 din c. p. p.

– în cazul stabilirii existenţei unor alte infracţiuni decât cele contra securităţii naţionale sau acte de terorism, când datele, informaţiile, indiciile, obţinute din derularea activităţii de informaţii destinate realizării securităţii naţionale, se trimit organelor de urmărire penală:

– fie printr-un act denumit comunicare, ce are un caracter secret, în condiţiile prevederilor art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 51/1991 şi urmează a fi valorificat de respectivele organe, printr-o autosesizare, constituind suportul informativ al sesizării din oficiu de către organele judiciare, ceea ce are semnificaţia de declanşare a unui proces penal,

– fie potrivit prevederilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 combinat cu art. 61 din c. p. p..

[5] Scurte concluzii privind instrumentarea cauzelor penale având ca obiect infracţiuni contra securităţii naţionale şi acte de terorism

5.1. Această activitate incorporează:

– procesul investigativ informativ – operativ („activităţile specifice”), ce se derulează în exclusivitate de organele de informaţii şi

– procesul investigativ penal, realizata de organele judiciare şi/sau cu sprijinul organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale,

şi se desfăşoară, primul, în faza anterioară începerii urmăririi penale (extraprocesual penal) şi poate constitui temei pentru dispunerea începerii urmăririi penale şi, secundul, în faza de urmărire penală (procesual penal).

5.2. Fiecărei categorii de investigaţie – atât cea informativ – operativă, cât și cea penală –  îi sunt proprii şi caracteristice acele mijloace, metode şi procedee ce sunt apte şi adecvate pentru cunoaşterea, prevenirea, contracararea riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, descoperirea infracţiunilor, identificarea infractorilor, stabilirea şi demonstrarea vinovăţiei acestora şi care sunt utilizate corespunzător acelora folosite de către făptuitori la săvârşirea infracţiunilor contra securităţii naţionale.

5.3. Particularităţilor manifestărilor de ameninţare la adresa securităţii naţionale, precum şi a infracţiunilor comise în concret şi mijloacelor şi metodelor folosite de infractori, relevate prin modul de operare, le corespund modalităţi specifice de investigare, cu mijloacele, metodele şi procedeele corespunzătoare, utilizate conform reglementărilor legale.

[6] Definiții și trăsături caracteristice proprii şi elemente componente, prin care se diferenţiază procesul investigativ informativ – operativ de procesul investigativ penal sau urmărirea penală

6.1. Procesul investigativ informativ operativ este ansamblul activităţilor complexe, secrete, coordonate, dinamice, progresive şi succesive, caracterizate prin mobilitate şi supleţe, prevăzute de lege, de natură juridică administrativă, destinate culegerii de informaţii pentru realizarea securităţii naţionale, prin prevenirea, identificarea, contracararea şi combaterea ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, precum şi descoperirii infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism, având ca obiect mijloacele, metodele şi procedeele investigativ informativ operative şi procedurile de utilizare a acestora.

6.2. Procesul investigativ penal sau urmărirea penală a infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism este faza procesului penal destinată strângerii probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârşit o infracţiune şi la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

6.3. Trăsături caracteristice proprii şi elemente componente, prin care se diferenţiază procesul investigativ informativ – operativ de procesul investigativ penal sau urmărirea penală

Fiecare dintre cele două procese investigative se particularizează:

– prin prevederile legale care le reglementează,

– prin natura juridică, principiile şi funcţiile caracteristice,

– prin organele şi subiecţii activi care asigură executarea,

– prin obiectul de activitate,

– prin formele de manifestare şi fazele pe care le parcurge,

– prin metodele, mijloacele şi procedeele avute la dispoziţie şi condiţiile de utilizare a acestora,

– prin modalitatea de materializare a rezultatelor activităţilor desfăşurate,

– prin modurile de interacţiune şi cooperare cu alte organe, organisme şi instituţii proprii fiecăruia dintre ele.

PARTEA A II – A

PARTICULARITĂȚILE  PROCESULUI INVESTIGATIV INFORMATIV OPERATIV  ÎN CAZUL AMENINȚĂRILOR LA ADRESA SECURITĂȚII NAȚIONALE

[7] Enumerarea elementelor principale ale procesului investigativ informativ operativ.

7.1. Procesul investigativ informativ operativ este a activitate de natură administrativă care se desfăşoară prin mijlocirea organelor de stat răspunzătoare de aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale.

7.2. Elementele principale ale procesului investigativ informativ operativ în cazul ameninţărilor la adresa securităţii naţionale şi pentru descoperirea infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism constau în următoarele:

a) cadrul de reglementare este configurat de Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, ale cărei prevederi se complinesc cu prevederile legilor organice de organizare şi funcţionare a serviciilor de informaţii, ale normelor interne, regulamentelor şi ordinelor interne, proprii fiecărui serviciu de informaţii.

b) procesul investigativ informativ operativ are o natură juridică administrativă, normele care reglementează această activitate, organele care o desfăşoară fiind configurate de raporturi de drept administrativ.

Natura juridică a activităţilor subsumate procesului investigativ informativ – operativ este administrativă, împrejurare ce rezultă din prevederile legale care le reglemenează, cadrul instituţional şi organizatoric, precum şi poziţionarea organelor care le execută în sistemul organelor statului, precum şi din modalităţile legale de finalizare a activităţilor proprii.

c) scopul procesului investigativ informativ operativ constă în identificarea dintre riscurile şi vulnerabilităţile posibile şi reale a ameninţărilor concrete la adresa securităţii naţionale

d) trăsăturile caracteristice ale procesului investigativ informativ operativ constau în complexitatea activităţilor, caracterul eminamente secret al tuturor activităţilor desfăşurate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale, activităţile sunt coordonate, dinamice, progresive şi succesive, caracterizate prin mobilitate şi supleţe

e) funcţiunea şi finalitatea constă în identificarea dintre riscurile şi vulnerabilităţile posibile şi virtuale la adresa securităţii naţionale a faptelor concrete şi reale enumerate ca ameninţări la adresa securităţii naţionale în art. 3 lit. a – m din Legea nr. 51/1991

f) obiectul material al procesului investigativ informativ operativ este constituit de faptele ce constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale, prin a căror comitere făptuitorii au dat naştere unui conflict de drept şi deci unui raport juridic de drept administrativ

g) obiectul juridic al procesului investigativ informativ operativ îl constituie raportul juridic ce s a format consecutiv naşterii conflictului de drept creat prin comiterea faptelor definite ca ameninţări la adresa securităţii naţionale

h) obiectul procesului investigativ informativ operativ prezintă importanţă sub aspectul determinării competenţei, al regulilor referitoare la derularea sa, la regimul juridic al folosirii mijloacelor, metodelor şi procedeelor investigative informativ operative şi procedurile de utilizare a acestora puse la dispoziţie şi consacrate de legi, alte norme, regulamente şi ordine interne, pentru desfăşurarea activităţii de culegere de informaţii pentru realizarea securităţii naţionale de către subiecţii oficiali;

i) subiecţii procesului investigativ informativ operativ sunt subiecţii oficiali (organele de informaţii şi funcţionarii publici cu statut special – militari ori civili – angajaţi ai organelor respective şi angrenaţi în activitatea informaţii, cu regimul juridic conferit de legile de organizare şi funcţionare proprii serviciului de informaţii din care fac parte), subiecţii ocazionali, (în general sursele umane secrete, persoanele fizice aflate în raporturi de colaborare/conlucrare cu subiecţii oficiali, cu statut de colaboratori, informatori ori specialişti consultaţi de subiecţii oficiali), şi subiecţii activi, adică persoanele care sunt autorii sau participanţii la comiterea faptelor ce constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale, faţă de care se desfăşoară procesul investigativ informativ operativ;

j) ca loc de desfăşurare, procesul investigativ informativ operativ se derulează în exclusivitate pe teritoriul României

k) procesul investigativ informativ operativ este anticipat de etapa culegerii de informaţii generale, în legătură cu riscurile şi vulnerabilităţile la adresa securităţii naţionale, pentru a stabili dacă există sau nu ameninţări la adresa securităţii naţionale (în această etapă activitatea vizează prin excelenţă stări, situaţii, împrejurări, deci existenţa sau nu a unor fapte), fiind cu predilecţie o activitate informativ operativă, iar, în consecutivitatea acesteia, se succede etapa culegerii de informaţii specifice, în legătură cu existenţa unei/unor ameninţări la adresa securităţii naţionale, identificate dintre riscurile şi vulnerabilităţile privind securitatea naţională [în această etapă activitatea vizează fapte concrete şi persoana/ele care au /le-au comis sau sunt pe cale (în curs de desfăşurare) să le săvârşească], devenind un proces investigativ informativi operativ.

l) fazele procesului investigativ informativ operativ sunt următoarele:

– planificarea culegerii de informaţii dintr-un anumit domeniu sau vizând o anume ţintă (obiectiv) ori pe o temă dată;

– acţiunea de a căuta în obiective, locurii medii care prezintă interesul operativ pentru organele de informaţii , adică acelea unde sunt susceptibile de tentat sau produs riscuri şi vulnerabilităţi la adresa securităţii naţionale

– acţiunea de a aduna informaţii, prin exploatarea surselor deschise şi umane ori utilizarea mijloacelor tehnice;

– verificarea informaţiilor adunate, ceea ce presupune activităţile de a) evaluare, b) analiză, c) sinteză şi interpretare;

– exploatarea / valorificarea informaţiilor

– finalizarea procesului investigativ informativ operativ

m) aria structurală a procesului investigativ informativ operativ este cuprinsă între momentul iniţial al declanşării investigaţiei informativ operative, care succede finalizării culegerii de informaţii generale (activitatea informativ operativă) şi momentul final al investigaţiei informativ operative, care se obiectivează, fie prin închiderea investigaţiei, fie prin solicitarea unor interdicţii legale faţă de cetăţenii străini autori ai unor manifestări care se circumscriu ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, fie prin constatarea unei infracţiuni contra securităţii naţionale sau acte de terorism şi sesizarea organelor de urmărire penală, conform prevederilor art. 61 din c. p. p., fie prin comunicarea cu caracter secret remisă organelor de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 11 lit. d din Legea nr. 51/1991, fie prin surprinderea în flagrant sau organizarea, împreună şi alături de organele de urmărire penală, a surprinderii în flagrant, conform art. 293 din c. p. p.

n) materialul procesului investigativ informativ operativ are caracter secret şi este configurat de complexul de scripte, materiale multimedia în care se materializează activităţile desfăşurate şi prin care se constată mersul şi rezultatele desfăşurării acţiunilor investigative informativ operative, ca urmare a ordinelor şi acţiunilor dispuse de subiecţii oficiali ai procesului;

[8] Obiectul  material al procesului investigativ informativ operativ. Enumerarea faptelor ce constituie amenințări  la adresa securității naționale.

8.1. Potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 51/1991 constituie amenințări la adresa securității naționale și, pe cale de consecință, constituie obiectul de desfășurare a procesului investigativ informativ operativ mai multe  fapte, situații, împrejurări[11].

8.2. Amenințarea/ile la adresa securității naționale semnifică actul/e exterior/oare de conduită comisiv/e sau omisiv/e, intenționat/e care se obiectivează în fapte, situații, împrejurări prin care se conturează o stare de pericol ori se aduce atingere valorilor care se circumscriu conceptului de securitate națională.

8.3. Amenințările la adresa securității naționale a statului român” sunt susceptibile de a se comite în multiple modalități normative alternative, enumerate exhaustiv în conținutul textului art. 3 din Legea nr. 51/1991 și se caracterizează, de regulă, printr –  o acțiune, descrisă prin verbum regens din conținutul textului, ce reflectă elementul material (actul exterior de conduită), care este însoțit de cerința esențială prevăzută de norma legală, condiție obligatorie pentru ca acțiunea să constituie amenințare la adresa securității naționale, fiind comisă întotdeuna cu intenție, ceea ce caracterizează elementul subiectiv al acestei fapte ilicite.

8.4. Ca tehnică legislativă, legiuitorul a adoptat sistemul fie al descrierii punctuale al fiecărui element material din ipoteza normei articolului din Legea nr. 51/1991, utilizând termeni consacrați din prevederile substanțiale penale (expresii din textul unor infracțiuni, de regulă cele ce exprimă elementul material al conținutului laturii obiective a acestora[12]), fie prin recurgerea la o normă de trimitere, prin indicarea denumirii marginale (astfel a fost folosită fie denumirea marginală a unor infracțiuni din Codul Penal[13]) ori a unei părți din textul încriminator din legislația penală substanțială.

8.5. Unele dintre faptele definite generic ca amenințări la adresa securității naționale constituie manifestări infracționale subsumate categoriilor de infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism, aflate în faza actelor preparatorii, tentativei sau chiar formei consumate.

8.6. Din  punct de vedere al funcțiilor pe care le îndeplinește enumerarea, sub titlul generic de “amenințare la adresa securității naționale”, în art. 3 lit. a – m din Legea nr. 51/1991, a unor anumite categorii de fapte, situații și împrejurări, este posibilă următoarea configurare[14]:

 prin nominalizarea explicită sunt indicate, din punct de vedere substanțial,  acele  fapte, situații, împrejurări care constituie, din punct de vedere legal, amenințare/ări  la adresa securității naționale

reprezintă temeiul legal pentru a se declanșa, utiliza și derula procedee  investigative  informativ-operative special și specifice și/sau constatatorii de către organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale / dar și pentru solicitarea, autorizarea și utilizarea procedeelor investigative informativ – operative și/sau probatorii specifice activității de investigare a amenințărilor la adresa securității naționale și/sau infracțiunilor contra securității naționale și actelor de terrorism

8.7. Corelând stările, situațiile, faptele, împrejurările, enumerate în textul de lege, ca amenințări la adresa securității naționale cu infracțiunile contra securității naționale și acte de terorism incriminate în codul penal și legi speciale – aflate în diferite forme ale derulării infracțiunii (acte pregătitoare, tentativă ori faptă consumată) –  se conturează următoarele corespondențe[15].

[9] Obiectul procesului investigativ informativ operativ constă în utilizarea metodelor și mijloacelor specifice activității organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, în activitatea denumită generic activitate informativ – operativă, precum  și a procedeelor  investigative informativ operative speciale, în activitatea denumită generic proces investigativ informativ operativ,  potrivit prevederilor legale și a normelor interne organizatorice şi funcţionale ale respectivelor organe (care au un caracter secret).

9.1. Cadrul general referitor la metodele și mijloacele specifice activității organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, denumită generic activitate informativ – operativă  își are sediul materiei în prevederile art. 13  din Legea nr. 51/1991.

Cadrul particular referitor la metodele și mijloacele specifice activității organelor S.R.I. se regăsește în prevederile art. 9 alin. 1 și 28 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea S.R.I.[16], iar  în ce privește activitatea organelor S.P.P. se regăsește în prevederile art. 14 alin. 1 lit. b și d ,  din Legea nr. 191/1998 privind organizarea și funcționarea S. P. P.[17]

 Metodele şi mijloacele investigative specifice organelor răspunzătoare de aplicarea legilor în domeniul securităţii naţionale sunt reglementate și în  normele interne organizatorice şi funcţionale ale respectivelor organe.

O altă menţiune se referă la metodologia utilizării lor, care este stabilită prin normele interne, cu caracter secret,  ale organului răspunzător cu aplicarea legii penale care le foloseşte.

Activităţile în discuţie poartă denumirea generică de „metode sau mijloace informativ operative specifice” şi, prin modul lor de desfăşurare şi reglementare, au un caracter secret (art. 10 din Legea nr. 51/1991)[18], nefiind în nici un caz destinate publicităţii, scopul lor fiind de culegere generală de informaţii privind riscurile şi vulnerabilităţile la adresa securităţii naţionale.

9.2. Importanţa activităţilor specifice constă în aceea că dezvăluie organelor care le desfăşoară informaţii brute, de „primă mână” în legătură cu întreaga gamă de probleme pe care o reprezintă securitatea naţională din toate domeniile: politic, economic, social, ecologic, militar[19], creând posibilitatea intervenţiei rapide pentru înlăturarea operativă a oricăror manifestări ilicite, pentru zăgăzuirea manifestărilor ilicite, pentru cunoaşterea stării de spirit a cetăţenilor, pentru acţiuni preventive, pentru punctarea persoanelor sau grupurilor de persoane virtual sau potenţial pretabile la acţiuni împotriva securităţii naţionale.

Funcţie de modul de penetrare informativă în obiectivele, locurile şi mediile pretabile sau pe lângă persoanele care prezintă potenţial risc şi vulnerabilităţi la adresa securităţii naţionale[20], de cantitatea şi calitatea a informaţiilor obţinute prin aceste mijloace specifice organele de informaţii îşi pot adopta strategiile necesare, pertinente şi utile, direcţiile de acţiune pentru asigurarea realizării securităţii naţionale.

 Categorii de informaţii care se pot obţine urmare a derulării „activităţilor specifice” sunt de la cele mai puţin semnificative până la informaţii de „gradul zero” care nu mai necesită nici un fel de verificare, analizare, prelucrare întrucât au un conţinut bogat, suficient calitativ şi cantitativ pentru a fi exploatate din punct de vedere al muncii de informaţii, dobândind în acest fel finalitate.

În general, informaţiile obţinute suferă un proces de verificare, pe mai multe paliere şi prin diferite căi, apoi de prelucrare  şi coroborare cu alte date existente în baza de date a organului de informaţii, cu informaţii din locurile, mediile pretabile sau de la persoanele aflate în proximitatea celora din care provin, cu informaţiile obţinute pe alte canale, pentru ca, în final, ca într-un joc de puzzle, să se poată închega un tablou, un ansamblu, care să ecraneze situaţia operativă reală.

9.3. Cadrul general referitor la procedeele investigative informativ operative speciale specifice activității organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, denumită generic investigație informativ – operativă  își are sediul materiei în prevederile art. 14 alin. 2 și urm.  din Legea nr. 51/1991.

Cadrul particular referitor la procedeele investigative informativ operative speciale specifice activității organelor S.R.I. se regăsește în prevederile art. 10 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea S.R.I[21]  și în ce privește activitatea organelor S.P.P. se regăsește în prevederile art. 14 alin. 1 lit. e  din Legea nr. 191/1998 privind organizarea și funcționarea S. P. P.[22], art. 10 din Legea nr. 1/1998, în cazul S.I.E.[23], art. 13 din Legea nr. 346/2006, în situația Direcției Generale de Informații a Apărării.

În cazul amenințărilor la adresa securității naționale, așa cum sunt acestea enumerate în art. 3 din Legea nr. 51/1991 și a  cauzelor  penale având ca obiect infracțiuni contra securității naționale, prevăzute în Codul penal și în legi speciale, precum și actele de terorism, respectiv acele categorii de infracțiuni pentru constatarea cărora S.R.I. și S.P.P. au competență materială și funcțională ofițeri anume desemnați lucrătorii S.R.I. și din S.P.P. pot și trebuie să utilizeze mijloacele, și metodele informativ operativ, precum și procedeele investigative informativ operative[24].

[10] Metodele, mijloacele specifice și procedeele investigative speciale pot fi utilizate numai în condițiile în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) să existe indicii, date ori informații despre existența situațiilor privind ameninţările la adresa securităţii naţionale, prevăzute la art. 3 din Legea nr. 51/1991,

b) prevederile art. 3 referitoare la conținutul amenințărilor la adresa securității naționale să nu fie interpretate sau folosite în scopul restrângerii sau interzicerii dreptului de apărare a unei cauze legitime, de manifestare a unui protest sau dezacord ideologic, politic, religios ori de alta natura, garantate prin Constituţie sau legi (a 4 alin. 1 din Legea nr. 51/1991),

c) nicio persoana nu poate fi urmărită pentru exprimarea liberă a opiniilor sale politice şi nu poate face obiectul unei imixtiuni în viaţa sa particulară, în familia sa, în domeniul sau proprietăţile sale ori în corespondență sau comunicaţii, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputaţiei sale, dacă nu săvîrşeşte vreuna din faptele ce constituie, potrivit prezentei legi, o ameninţare la adresa securităţii naţionale (a 4 alin. 1 din Legea nr. 51/1991),

d) recurgerea la utilizarea acestor metode și mijloace se impune doar în situația în care au fost epuizate căile, metodele și mijloacele a căror utilizare nu necesită imixtionarea ori intruziunea vieții private, cum ar fi, de exemplu, exploatarea surselor deschise,

e) activitatea să se realizeze în conformitate cu legile în vigoare şi cu obligaţiile asumate de România prin convenţiile şi tratatele internaţionale referitoare la drepturile omului la care este parte (art. 5 din Legea nr. 51/1991),

f) mijloacele de obţinere a informaţiilor necesare securităţii naţionale nu trebuie să lezeze, în niciun fel, drepturile sau libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, viaţa particulară, onoarea sau reputaţia lor ori să îi supună la îngrădiri ilegale,

g) respectarea regulilor de tactică criminalistică cu prilejul utilizării acestor metode, mijloace și procedee.

[11] Enumerarea mijloacelor și   metodelor  informativ operative.

11.1. Legea cadru nr. 51/1991 menționează în categoria mijloacelor și metodelor informativ operative specifice organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale următoarele (art. 13 lit. a – e din Legea nr. 51/19910):

a) solicitarea şi să obţinerea de obiecte, înscrisuri sau relaţii oficiale de la autorităţi sau instituţii publice, respectiv să solicite de la persoane juridice de drept privat ori de la persoane fizice;

b) consultarea de specialişti ori experţi;

c) primirea de sesizări sau note de relaţii;

d) fixarea unor momente operative prin fotografiere, filmare sau prin alte mijloace tehnice ori efectuarea de constatări personale cu privire la activităţi publice desfăşurate în locuri publice, dacă această activitate este efectuată ocazional;

e) solicitarea și obţinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul acestora, şi reţinute de către aceştia potrivit legii;

11.2.  În plus față de instrumentele susarătate, în mod specific, fiecăruia dintre serviciile, ce fac parte dintre organele administrative autonome cu atribuții în domeniul securității naționale, li   s-au conferit și prerogativa utilizării altor metode și mijloace specifice organului operativ respectiv:

În cazul Serviciului Român de Informații:

– efectuarea, prin laboratoare de specialitate şi specialişti proprii, de constatări dispuse sau solicitate în condiţiile legii[25],

– este autorizat să deţină şi să folosească mijloace adecvate pentru obţinerea, verificarea, prelucrarea şi stocarea informaţiilor privitoare la siguranţa naţională, în condiţiile legii[26],

– personalul operativ al Serviciului Român de Informaţii îşi desfăşoară activitatea deschis sau acoperit, în raport cu nevoile de realizare a siguranţei naţionale[27],

– este dotat cu armamentul, muniţia şi tehnica de lupta necesare îndeplinirii misiunilor de apărare şi intervenţie antiteroristă, transportului corespondentei secrete, a pazei proprii şi a celorlalte misiuni de serviciu[28].

În cazul Serviciului de Protecție și Pază:

– solicitarea si obţinerea de obiecte, înscrisuri sau relaţii oficiale de la instituţii publice; consultarea de specialişti ori experţi; primirea de sesizări sau note de relaţii; fixarea unor momente operative prin mijloace tehnice sau prin constatări personale[29],

– organizează si desfăşoară, deschis sau acoperit, activităţi de culegere, verificare si valorificare a informaţiilor necesare numai pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute și in condiţiile stabilite prin lege. Orice informaţie cu valoare operativă de alta natură se transmite de îndată autorităţilor abilitate prin lege pentru verificarea si valorificarea acesteia[30];

– Personalul Serviciului de Protecţie si Paza este autorizat, după caz, să poarte și să folosească arme de foc, arme albe si alte mijloace de protecţie si descurajare, pentru îndeplinirea misiunilor de serviciu, precum si in scop de autoaparare, in condiţiile prevăzute de lege[31].

În cazul Serviciului de Informaţii Externe:

– este autorizat să folosească persoane juridice sub acoperire, înfiinţate în condiţiile legii, să utilizeze metode specifice, să creeze şi să deţină mijloace adecvate pentru obţinerea, verificarea, protecţia, evaluarea, valorificarea şi stocarea datelor şi informaţiilor referitoare la siguranţa naţionala.

– personalul Serviciului de Informaţii Externe îşi desfăşoară activitatea deschis sau acoperit, în raport cu nevoile de realizare a siguranţei naţionale[32]

– Sursele de informare, metodele şi mijloacele de munca nu pot fi dezvăluite față de nimeni şi în nici o împrejurare.

– În situaţii bine determinate şi fundamentate, la propunerea directorului Serviciului de Informaţii Externe şi cu aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Tarii, sursele umane pot fi angrenate, pe operaţiuni şi cazuri concrete, în cadrul unor acţiuni de cooperare cu organisme similare partenere din străinătate[33].

– Serviciul de Informaţii Externe are dreptul, în condiţiile prevăzute de lege, să solicite şi să obţină de la autorităţile publice române, agenţi economici, alte persoane juridice, precum şi de la persoane fizice informaţii, date sau documente necesare îndeplinirii atribuţiilor sale[34].

În cazul Direcției Generale de Informații a Apărării:

– Personalul Direcţiei generale de informaţii a apărării îşi desfăşoară activitatea deschis sau acoperit, în raport cu nevoile de realizare a securităţii naţionale în domeniul militar.

– Pentru culegerea de informaţii în teatrele de operaţii şi pentru lupta împotriva terorismului, Direcţia generală de informaţii a apărării poate avea în subordine structuri combatante.

– Unele categorii de tehnică şi bunuri specifice se achiziţionează, în condiţiile legii, prin structuri specializate proprii, de la parteneri interni sau externi.

– Pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice securităţii naţionale în domeniul militar, Direcţia generală de informaţii a apărării execută misiuni independente sau integrate la nivel strategic, operativ şi tactic, în ţară şi în străinătate, inclusiv cu structuri combatante proprii[35].

În cazul Direcției Generale de Protecție Internă:

– este autorizată să deţină şi să folosească imobile, armament, tehnică, muniţie, echipament şi mijloace de transport necesare îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de lege, pentru autoapărare şi protecţia imobilelor în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi mijloace adecvate pentru obţinerea, verificarea, prelucrarea şi stocarea informaţiilor, potrivit competenţelor[36].

11.3. Caracteristica esențială a acestor mijloace și metode informativ operative specifice organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale constă în împrejurarea că nu necesită autorizări pentru utilizarea lor din partea organelor judiciare – magistrați procurori sau judecători -, ci sunt supuse reglementărilor și normativelor, ordinelor interne ale organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, iar punerea lor în executare și folosirea lor este controlată în exclusivitate doar de către compartimentele și persoanele desemnate și șefii ierarhici din cadrul acestor organe.

[12] Enumerarea procedeelor investigative informativ operative și procedura de autorizare.

12.1. Posibilitatea utilizării procedeelor investigative informativ operative speciale specifice cu prilejul derulării activităților aflate în continuarea efectuării de activităţi specifice culegerii de informaţii generale, dar care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului desfăşurate cu respectarea prevederilor legale sunt menționate în art. 13 lit. f din Legea nr. 51/1991 corelate cu prevederile art. 14 alin. 1 din aceeași lege [37].

12.2. Potrivit prevederilor art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1991 procedeele investigative informativ operative speciale specifice organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale sunt după cum urmează:

a) interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor electronice, efectuate sub orice formă;

b) căutarea unor informaţii, documente sau înscrisuri pentru a căror obţinere este necesar accesul într-un loc, la un obiect ori deschiderea unui obiect;

c) ridicarea şi repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informaţiilor pe care acesta le conţine, precum şi înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice procedee;

d) instalarea de obiecte, întreţinerea şi ridicarea acestora din locurile în care au fost depuse, supravegherea prin fotografiere, filmare sau prin alte mijloace tehnice ori constatări personale, efectuate sistematic în locuri publice sau efectuate în orice mod în locuri private;

e) localizarea, urmărirea şi obţinerea de informaţii prin GPS sau prin alte mijloace tehnice de supraveghere;

f) interceptarea trimiterilor poştale, ridicarea şi repunerea la loc a acestora, examinarea lor, extragerea informaţiilor pe care acestea le conţin, precum şi înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice procedee;

g) obţinerea de informaţii privind tranzacţiile financiare sau datele financiare ale unei persoane, în condiţiile legii[38].

12.3. Caracteristica esențială a acestor procedee investigative informativ operative  speciale specifice organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale constă în împrejurarea că  necesită autorizări pentru utilizarea lor din partea magistratului  anume desemnat din cadrul I.C.C.J. , prin intermediul procurorului general al P.I.C.C.J. sau înlocuitorul de drept al  acestuia,  propunerea utilizării lor formulată de solicitanți fiind supusă unui dublu control de legalitate și temeinicie: la nivelul magistraților procurori competenți și la nivelul magistraților judecători competenți (cel din urmă reprezintă și un control jurisdicțional).

12.4. Procedeele investigative informativ operative speciale specifice pot fi folosite doar în situația în care sunt implinite, alături de condițiile generale expuse supra, în mod cumulativ următoarele condiții[39]:

 a) inexistența altor posibilităţi ori posibilităţile existente sunt limitate pentru cunoaşterea, prevenirea sau contracararea riscurilor ori ameninţărilor la adresa securităţii naţionale;

b) procedeele investigative speciale sunt necesare şi proporţionale, date fiind circumstanţele situaţiei concrete;

c) a fost obţinută autorizaţia prevăzută de lege.

12.5. Considerații generale privind procedura extrapenală, administrativă referitoare la utilizarea  mijloacelor, metodelor și procedeelor investigative informativ operative[40]

Dacă activitatea de culegere de informaţii generale[41], este atributul exclusiv al organelor de informaţii şi supuse unor reglementări extrapenale, activitatea din faza investigativă[42] se realizează în cadrul unei  proceduri administrative extrapenale, numai cu autorizarea, prin mandatul de securitate națională, a magistratului competent material și funcțional, iar, în cadrul procesului penal, faza activităților preliminare destinate verificării sesizării din oficiu, numai conform dispozițiilor codului de procedură penală şi în baza unui mandat eliberat de magistratul competent.

Între cele două faze şi categorii de activităţi există o strânsă legătură, interdependenţă şi de intercondiţionare reciprocă rezultată din dinamica muncii de culegere de informaţii și a activității de urmărire penală.

Dacă din culegerea de informaţii generale rezultă existenţa unei ameninţări la adresa securităţii naţionale, respectivele date şi indicii trebuie completate, controlate şi fundamentate ceea ce se realizează, în continuare, prin solicitarea autorizării efectuării unor acte, a căror scop este aprofundarea şi amplificarea culegerii de informaţii, adresată magistratului competent, într-o procedură administrativă (potrivit art.15 – 21 din Legea nr. 51/1991) sau, în situaţia în care primele informaţii sunt suficiente, cantitativ şi valoric, şi decelează pregnant existenţa unei infracțiuni contra securităţii naţionale ori acte de terorism, se formulează comunicarea (prevăzută de art.11 alin.1 lit.d din Legea nr. 51/1991), cu caracter secret (conform art. 11alin. 3 din Legea nr. 51/1991), ce constituie acte încheiate de organele răspunzătoare de aplicarea legii în domeniul securității naționale, pentru infracțiunile constatate în timpul atribuțiilor prevăzute de lege[43], care se remite organului de urmărire penală competent, ceea ce constituie temei pentru ca  acesta să se sesizeze din oficiu, pentru declanșarea procesului penal[44], situație ce constituie  înscrierea într – o  procedură judiciară penală.

12.5.1. Propunerea de autorizare, autorizarea / respingerea autorizării utilizării  procedeelor investigative informativ operative specifice  speciale, emiterea mandatului de securitate națională (m.s.n.)[45]

Etapele pe care le parcurge propunerea formulată de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale se înfățișează după cum urmează[46]:

I. Organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale formulează, în scris, propunerea de autorizare a unuia / unora din procedeele investigative speciale (activităţile specifice din cele prevăzute la art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1991).

Documentul trebuie să cuprindă:  a) numele şi funcţia persoanei care formulează propunerea; b) data şi locul emiterii propunerii; c) date sau informaţii din care să rezulte existenţa unei ameninţări la adresa securităţii naţionale, prin prezentarea faptelor şi circumstanţelor pe care se întemeiază propunerea; d) motivaţia pentru care se impun activităţi specifice; e) categoriile de activităţi pentru care se propune solicitarea autorizării; f) dacă este necesară încuviinţarea pătrunderii în spaţii private pentru desfăşurarea de activităţi specifice;  g) perioada pentru care se propune solicitarea autorizării;  h) identitatea persoanei supusă măsurii, dacă aceasta este cunoscută;   i) locul unde urmează a fi executate activităţile propuse, dacă acesta este cunoscut.

II.Propunerea se înaintează procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi este examinată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, în termen de 24 de ore de la înregistrare ori de îndată în cazurile urgente, de procurori anume desemnaţi de acesta, în legătură cu aceasta existând două posibilități:

– în situația în care apreciază că propunerea este nejustificată, procurorul o respinge prin ordonanţă motivată, comunicând aceasta de îndată organului care a formulat-o.

– dacă se apreciază că propunerea este întemeiată şi sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau înlocuitorul de drept al acestuia solicită în scris preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie autorizarea activităţilor propuse, existând obligația ca solicitarea să cuprindă aceleași date precum cele menţionate în propunerea de autorizare.

III. Unul din judecătorii anume desemnaţi de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinează, de urgenţă, în camera de consiliu solicitarea  primită, adoptând următoarele soluții:

dacă apreciază că nu sunt suficiente informaţii, solicită suplimentarea de îndată, în scris, a argumentelor prezentate[47].

– în cazul în care judecătorul constată că cererea nu este justificată, o respinge prin încheiere motivată. Încheierea este definitivă[48].

– în cazul în care judecătorul constată că solicitarea este justificată şi activităţile se impun în condiţiile art. 14 alin. (1), dispune autorizarea, prin încheiere motivată, care trebuie să cuprindă: a) denumirea instanţei, data, ora şi locul emiterii; b) date şi informaţii din care să rezulte existenţa unei ameninţări la adresa securităţii naţionale, prin prezentarea faptelor şi circumstanţelor care justifică măsura; c)activităţile specifice autorizate, dintre cele prevăzute la art. 14 alin. (2); d) identitatea persoanei care este afectată de activităţile specifice, prin restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, dacă aceasta este cunoscută; e) organele care efectuează activităţile autorizate; f)persoanele fizice sau juridice care au obligaţia de a acorda sprijin la executarea activităţilor autorizate; g) precizarea locului sau a localităţilor în care se vor desfăşura activităţile autorizate, dacă acestea sunt cunoscut; h) durata de valabilitate a autorizaţiei[49].

III /1.Judecătorul emite, totodată, un mandat[50] cuprinzând elementele prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-h) din Legea nr. 51/1991[51].

IV. Dacă se impune cu necesitate autorizarea unor noi activităţi decât cele iniţiale, desfăşurarea acestora în alte locuri sau localităţi, dacă sunt cunoscute, ori atunci când au intervenit schimbări ale numerelor de apel, mandatul iniţial se completează în mod corespunzător, cu aplicarea procedurii prevăzute de art. 15[52].

12.5.2. Durata, prelungirea și încetarea valabilității autorizării procedeelor investigative speciale [53]

Durata de valabilitate a autorizării activităţilor este cea necesară pentru desfăşurarea acestora, dar nu mai mult de 6 luni.

Autorizarea poate fi prelungită în aceleaşi condiţii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depăşi 3 luni.

În ipoteza solicitării prelungirii autorizării, cererea se întocmeşte potrivit art. 15, care se aplică în mod corespunzător, la care se adaugă solicitarea de prelungire a autorizării, cu prezentarea motivelor ce justifică prelungirea[54].

Durata maximă a autorizărilor cu privire la aceleaşi date şi informaţii din care să rezulte existenţa unei ameninţări la adresa securităţii naţionale este de doi ani.

Activităţile specifice încetează înainte de expirarea duratei pentru care au fost autorizate, îndată ce au încetat motivele care le-au justificat.

12.5.3. Ipoteza emiterii unei noi autorizații cu privire la aceeaşi persoană

O nouă autorizaţie cu privire la aceeaşi persoană poate fi solicitată şi emisă numai dacă cererea se bazează pe noi date şi informaţii şi cu respectarea prevederilor art. 15-17[55].

12.5.4. Procedura în situații urgente

În situațiile determinate obiectiv de a fi cu  caracter urgent, constând în posibilitatea prejudicierii grave a finalității utilizării procedeelor investigative informativ operative specifice  speciale procurorul anume desemnat de procurorul general al P.I.C.C.J. are posibilitatea legală de a autoriza folosirea unuia sau mai multora dintre procedeele în discuție pe o durată de maximum 48 de ore[56], urmând să solicite, de îndată ce există posibilitatea, dar nu mai târziu de expirarea  termenului de 48 de ore,  autorizarea judecătorului.

Judecătorul sesizat se pronunţă asupra cererii de îndată[57],  existând două posibilități:

– dacă apreciază că se impune continuarea activităţilor prevăzute la art. 19 (1), dispoziţiile art. 15-17 se aplică în mod corespunzător[58],

– dacă apreciază că nu se mai impune continuarea activităţilor prevăzute la alin. (1):

– fie confirmă efectuarea acestora şi păstrarea materialelor obţinute

– fie dispune încetarea de îndată a acestora şi distrugerea materialelor obţinute, în termen de maximum 7 zile. O copie a procesului-verbal privind distrugerea se transmite judecătorului[59].

12.5.5. Dispoziții obligatorii ale legii privind obligațiile persoanelor fizice și juridice implicate în activitatea de autorizare a utilizării procedeelor investigative speciale, punerea în  executare a procedeelor sau de sprijinire a acesteia  și regimul clasificat al activităților

Întreaga procedura de autorizare a activităţilor specifice, precum şi desfăşurarea activităţilor autorizate se fac cu respectarea prevederilor legale privind protecţia informaţiilor clasificate[60].

Persoanele care solicită autorizarea, autorizează, pun în executare sau sprijină punerea în executare a autorizării beneficiază de protecţia legii şi sunt obligate să păstreze secretul asupra datelor şi informaţiilor de care iau cunoştinţă cu acest prilej şi să respecte prevederile legale privind protecţia informaţiilor clasificate[61].

Organele care pun în executare activităţile autorizate sunt obligate să le întrerupă de îndată atunci când temeiurile care le-au justificat au încetat şi să îl informeze despre aceasta pe procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. La rândul său, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie informează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie despre întreruperea activităţilor autorizate atunci când temeiurile care le-au justificat au încetat[62].

Aceleaşi organe au obligaţia să îl informeze în scris pe procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie despre rezultatul activităţilor autorizate prin mandat şi despre măsurile luate, conform legii[63].

[14] Fazele procesului investigativ informativ operativ

 14.1.  În activitatea investigativă informativ operativă, culegerea de informaţii parcurge mai multe faze, potrivit unui tipar, după cum urmează:

1) planificarea culegerii de informaţii dintr-un anumit domeniu sau vizând o anume ţintă (obiectiv) ori pe o temă dată;

Serviciile de informaţii îşi planifică culegerea informaţiilor în domeniile care prezintă riscuri şi vulnerabilităţi pentru securitatea naţională (culegere de informaţii generale) sens în care sunt structurate pe compartimente, ce corespund fiecăruia dintre domeniile de interes (politic, militar, economic, constituţional, antiterorist, corupţie, etc.), iar atunci când există un interes anume referitor la un obiectiv ori ţintă dată, sau temă, îşi concentrează eforturile în zona respectivă, prin dirijarea surselor de informaţii.

2. acţiunea de a căuta şi aduna informaţii, prin exploatarea surselor deschise şi umane ori utilizarea mijloacelor tehnice;

Căutarea informaţiilor reprezintă cea de-a doua fază a ciclului şi reprezintă activitatea laborioasă în care sunt folosite mijloacele, metodele şi procedeele specifice organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale, prin care se adună diverse categorii de informaţii din domeniul sau zona de interes, denumite generic “informaţii brute sau de primă mână”.

3. verificarea informaţiilor adunate, proces care la rândul său presupune faza de:

a) evaluare, b) analiză[64], c) sinteză şi interpretare;

Diversitatea şi multitudinea de informaţii obţinute sunt supuse procesului de verificare, evaluare (proces combinativ între gradul de calificarea sursei de informaţii şi ale conţinutului informaţiei[65]), potrivit strategiei decizionale, existând un prag minim de trei canale prin care o anumită informaţie parvine beneficiarului, pentru a oferi certitudinea asupra autenticităţii sale. Urmează apoi procesul de analiză calitativă (examen sistematic pentru a identifica elementele semnificative şi prin care se trag concluziile preliminare ce se impun), cantitativă (compararea unei situaţii şi a evoluţiei sale cu modelul teoretic existent, la un moment dat, în domeniul de interes sau cu o stare de fapte, situaţii, împrejurări, comportamente etc. ce fiinţau anterior), şi comparativă (între informaţiile având acelaşi obiect, operaţie în cadrul căreia intervine experienţa profesională a subiectului care face evaluarea, ce trebuie să fie un bun cunoscător al informaţiilor anterioare vizând aceeaşi zonă, precum şi al logicii acţiunilor specifice, derulate în timp, de adversarul bănuit). Etapa următoare rezidă în sintetizarea diferitelor categorii de informaţii apte de a fi utilizate, finalizarea procesului constând în exploatarea informaţiei.

4) exploatarea / valorificarea informaţiilor

[15] Una dintre căile de exploatare / valorificare a informaţiilor o reprezintă încunoştinţarea Procurorului general al P.I.C.C.J. despre existenţa unor stări, situaţii, împrejurări, fapte ce reprezintă ameninţări la adresa securităţii naţionale și solicitarea autorizării utilizării procedeelor investigative informativ operative speciale specifice, ori a organului de urmărire penală despre constatarea comiterii unor infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism şi persoane care prin actele lor exterioare de conduită se află în pregătirea sau tentează ori au săvârşit o infracţiune contra securităţii naţionale sau acte de terorism.

15.1. Deci, informaţiile parvenite din munca de culegere de informaţii prin „metode specifice” prezintă un grad diferenţiat de importanţă, ele căpătând semnificaţie din acest punct de vedere doar în momentul în care, cu discernământul corespunzător, organele care le obţin, constatând că sunt relevante, procedează după cum urmează:

– dacă subzistă aprecierea că decelează situaţii care reprezintă ameninţări pentru securitatea naţională, se adresează Procurorului General al P.I.C.C.J.,   pentru declanșarea  procedurii administrative extrapenale, prin solicitarea obținerii de la magistratul competent a mandatului prevăzut de 17 alin. 2 din Legea nr. 51/1991, pentru  autorizarea efectuării procedeelor  prevăzute de art. 14  alin. 2  din Legea nr. 51/1991,

– dacă se evidențiază date sau indicii despre existența unei/unor infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism, întocmesc procesul verbal de constatare prevăzut de art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p.

– dacă se evidențiază date sau indicii despre existența unei/unor infracțiuni , altele decât infracțiunile contra securității naționale sau acte de terorism, acestea sunt aduse la cunoştinţa organului judiciar prin comunicarea (prevăzută de art. 11 alin.1 lit. d din aceeaşi lege[66]) sau, conform dispozițiilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 51/1991, în condițiile art. 61 din c. p. p.,  transmise  organelor de urmărire penală, aceste organe fiind astfel  sesizate – pe calea sesizării din oficiu – şi, din acest moment, având sarcina şi obligaţia de serviciu de a se implica şi de a acţiona în realizarea rolului activ pe care îl au.

[16] Finalizarea procesului investigativ informativ operativ

16.1. Dacă  activitatea de culegere de informaţii generale, este  atributul exclusiv al organelor de informaţii şi supuse unor reglementări extrapenale, activitatea din faza procesului investigativ se realizează în cadrul unei  proceduri administrative extrapenale, numai cu autorizarea, prin mandatul de securitate națională, a magistratului competent material și funcțional,  iar, în cadrul procesului penal,  faza activităților preliminare destinate verificării sesizării din oficiu, numai conform dispozițiilor codului de procedură penală şi în baza unui mandat eliberat de magistratul competent.

Între cele două faze şi categorii de activităţi există o strânsă legătură, interdependenţă şi de intercondiţionare reciprocă rezultată din dinamica muncii de culegere de informaţii și a activității de urmărire penală.

Dacă din culegerea de informaţii generale rezultă existenţa unei ameninţări la adresa securităţii naţionale, respectivele date şi indicii trebuie completate, controlate şi fundamentate ceea ce se realizează, în continuare, prin solicitarea autorizării efectuării unor acte, a căror scop este aprofundarea şi amplificarea culegerii de informaţii, adresată, prin intermediul procurorului general al P.I.C.C.J. sau a procurorului desemnat de către acesta, magistratului competent, într – o procedură administrativă (potrivit art.15 – 21 din Legea nr. 51/1991) sau, în situaţia în care primele informaţii sunt suficiente, cantitativ şi valoric, şi decelează pregnant existenţa unei infracțiuni contra securităţii naţionale ori acte de terorism, se formulează comunicarea (prevăzută de art.11 alin.1 lit.d din Legea nr. 51/1991), cu caracter secret (conform art. 11 alin. 3 din Legea nr. 51/1991), ce constituie acte încheiate de organele de siguranță națională, pentru infracțiunile constatate în timpul atribuțiilor prevăzute de lege[67], care se remite organului de urmărire penală competent, ceea ce constituie temei pentru ca  acesta să se sesizeze din oficiu, pentru declanșarea procesului penal[68], situație ce constituie o procedură judiciară penală.

16.2.  Finalitatea activităților prin care au fost  utilizate  procedeele investigative speciale poate consta în:

1) stabilirea împrejurării că activitățile persoanei/elor care a/au fost subiectul/ subiecții  procedeelor investigative speciale nu se circumscrie nici unei /unor amenințări la adresa securității naționale și nici vreunei infracțiuni contra securității naționale ori acte de terorism, context în care procedează potrivit prevederilor art. 21 alin. 2 și 3 din Legea nr. 51/1991[69].

2) constatarea situației că activitățile persoanei/elor, cetățeni străini,  care a/au fost subiectul/ subiecții  procedeelor investigative speciale  se circumscriu unei /unor riscuri/vulnerabilități /amenințări la adresa securității naționale și derularea unor activităţi cu caracter preventiv[70],  urmare a cărora procedează la sesizarea organelor judiciare, respectiv procurorul anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care, la rândul său, sesizează instanța de judecată competentă de la nivelul Curții de Apel București[71] cu luarea unor măsuri legale: declararea ca străin indezirabil[72] ori interzicerea dreptului de ședere pe teritoriul României[73], prin care se întrerupe activitatea autorilor – cetățeni străini – a respectivelor manifestări și/sau demantelează grupurile preinfracţionale care îşi propun realizarea unor infracţiuni contra securității naţionale[74] sau acte de terorism[75], precum și  sesizarea organelor competente pentru declararea unui/unor membrii ai Corpului Diplomatic acreditat/ți în România sau a unui/unor membrii ori funcționari ai Personalului Consular acreditat/ți în România  de persona non grata[76].

[17] Subiecții oficiali ai  procesului investigativ   informativ operativ

17.1. Cadrul subiecților procesului investigativ informativ operativ

Procesul investigativ informativ operativ  se desfășoară prin intervenția organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale competente, iar persoanele care lucrează ca prepuși ai acestor organe, sunt subiecții oficiali (funcționari publici cu statut special – militari ori civili – angajați ai organelor respective și angrenați în activitatea informații, cu regimul juridic conferit de legile de organizare și funcționare proprii serviciului de informații din care fac parte).

La raportul juridic de conflict, care face obiectul procesului investigativ informativ operativ, participă persoane străine – atât față de subiecții oficiali, cât și față de subiecții activi ai faptelor ce constituie amenințări la adresa securității naționale –  care însă intră în raporturi juridice cu organele de stat din domeniul securității naționale și prepușii acestora, dar și cu autorii amenințărilor la adresa securității naționale, sunt  subiecții ocazionali, coparticipanți ai unor raporturi accesorii în cadrul raportului procesual principal, (în general, sursele umane secrete, persoanele fizice aflate  în raporturi de colaborare/conlucrare cu subiecții oficiali, cu statut de colaboratori, informatori ori specialiști).

17.2.  Subiecții activi sunt autorii sau participanții la comiterea faptelor ce constituie amenințări la adresa securității naționale, față de care se desfășoară procesul investigativ informativ operativ, practic subiecții țintă a activității derulate de subiecții activi.

Urmare a derulării procesului investigativ informativ operativ există posibilitatea ca subiecții țintă să devină persoane vătămate a acțiunilor de monitorizare executate în condiții ilegale de prepușii organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, prin nerespectarea prevederilor legale incidente în materia investigației informativ operative.

17.3. Cadrul general al reglementărilor în ceea ce privește organele (instituțiile) răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale este oferit de prevederile Legii nr. 51/1991, ce nominalizează în acest sens, care sunt organele competente material și funcțional [77], cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale sunt: Serviciul Român de Informaţii (S.R.I.), Serviciul de Informaţii Externe (S.I.E.), Serviciul de Protecţie şi Pază (S.P.P.), precum şi Ministerul Apărării Naţionale (M.Ap.N.- D.G.I.A), Ministerul Afacerilor Interne (M.A.I.) şi Ministerul Justiţiei, prin structuri interne specializate.

În ce privește serviciile departamentale din cadrul Ministerului Justiției, fosta Direcție Generală de Protecție și Anticorupție, a fost desființat prin H.G.R. nr. 127/2006, iar din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, fosta Direcție Generală de Informații și   Protecție Internă a fost desființată prin O.U.G. nr. 76/2016, în prezent  funcționând Direcția Generală de Protecție Internă.

În domeniul prevenirii și combaterii terorismului activitatea și cooperarea în domeniu se realizează ca Sistem naţional de prevenire şi combatere a terorismului, denumit în continuare SNPCT, la care participă următoarele autorităţi şi instituţii publice:

a) Serviciul Român de Informaţii, cu rol de coordonare tehnică;

b) Ministerul Afacerilor Interne;

c) Ministerul Apărării Naţionale;

d) Ministerul Afacerilor Externe;

e) Ministerul Economiei şi Comerţului;

f) Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale;

g) Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor;

h) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului; i) Ministerul Sănătăţii;

j) Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei;

k) Ministerul Finanţelor Publice;

l) Ministerul Integrării Europene;

m) Ministerul Justiţiei;

n) Serviciul de Informaţii Externe;

o) Serviciul de Protecţie şi Pază;

p) Serviciul de Telecomunicaţii Speciale;

q) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

r) Banca Naţională a României;

s) Agenţia Naţională de Control al Exporturilor;

t) Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor;

u) Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare[78].

S.R.I. – ca autoritate naţională în domeniu – asigură coordonarea tehnică a SNPCT, prin Centrul de coordonare operativă antiteroristă (CCOA)[79], inființat în structura sa[80].

Întreaga activitatea pentru realizarea securităţii naţionale este organizată şi coordonată de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării[81].

Cadrul particular al reglementărilor este configurat de legile de organizare și funcționare a fiecăruia dintre serviciile de informații, în parte.

[18] Materialul procesului investigativ informativ operativ

18.1. Materialul procesului investigativ informativ operativ are caracter secret și este configurat de complexul de scripte, înscrisuri și materiale multimedia în care se materializează activitățile desfășurate și prin care se constată mersul și rezultatele desfășurării acțiunilor investigative informativ operative, ca urmare a ordinelor, dispozițiilor și instrucțiunilor dispuse de subiecții oficiali ai procesului investigativ informativ operativ, iar documentele organelor de informaţii şi ale celor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale se păstrează în arhivele acestora şi nu pot fi consultate decât în condiţiile legii[82].

18.2. În legea de organizare și funcționare a fiecăruia dintre organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale se regăsesc prevederi în sensul celor de mai sus:

– în Legea de organizare și funcționare a S.R.I. se prevăd următoarele:

În executarea atribuţiilor ce revin Serviciului Român de Informaţii, directorul emite, potrivit legii, ordine şi instrucţiuni[83].

Documentele interne de orice fel ale S.R.I. au caracter de secret de stat, se păstrează în arhiva sa proprie şi nu pot fi consultate decât cu aprobarea directorului, în condiţiile legii.

Documentele, datele şi informaţiile S.R.I. pot deveni publice numai după trecerea unei perioade de 40 de ani de la arhivare.

S.R.I. preia spre conservare şi folosinţă fondurile de arhivă ce privesc siguranţa naţională ale fostelor organe de informaţii cu competenţă pe teritoriul României.

Fondurile de arhivă ale fostului Departament al Securităţii Statului, ce privesc siguranţa naţională, nu pot deveni publice decât după trecerea unei perioade de 40 de ani de la adoptarea prezentei legi[84].

– în Legea de organizare și funcționare a S.P.P. este stipulat că:

Activitatea operativă a S.P.P. constituie secret de stat[85]

În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, directorul S.P.P. emite, potrivit legii, ordine şi instrucţiuni[86].

Documentele Serviciului de Protecţie şi Pază se păstrează în arhiva proprie şi pot fi consultate, în condiţiile legii, cu aprobarea directorului acestuia[87].

– în Legea de organizare și funcționare a S.I.E. este stipulat că:

Directorul S.I.E. aproba încadrarea, atribuţiile, dotarea, normele de funcţionare, regulamentele şi structurile organizatorice ale unităţilor componente[88].

In executarea atribuţiilor ce revin S.I.E. directorul emite ordine şi instrucţiuni, potrivit legii[89].

Componenta, regulamentul de organizare şi funcţionare, precum şi atribuţiile Consiliului director se aproba de directorul S.I.E.[90]

Documentele S.I.E. sunt păstrate în arhiva proprie şi pot fi consultate, în funcţie de clasificare, numai în condiţiile legii, cu aprobarea directorului acestuia[91].

– În O.U.G. nr. 76/2016 privind Direcția Generală de Protecție Internă

Regulamentul de organizare şi funcţionare al Direcţiei Generale de Protecţie Internă se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor interne[92]

În exercitarea atribuţiilor legale, directorul general al Direcţiei Generale de Protecţie Internă emite ordine obligatorii pentru personalul din subordine[93].

Organizarea, coordonarea şi planificarea strategică a activităţii Direcţiei Generale de Protecţie Internă se realizează, în condiţiile legii, prin ordine şi instrucţiuni ale ministrului afacerilor interne, prin raportare la strategiile şi politicile de ordine publică, apărare şi securitate naţională, în concordanţă cu obiectivele şi priorităţile informative naţionale[94].

PARTEA A III – A

PARTICULARITĂȚILE  PROCESULUI INVESTIGATIV PENAL  (URMĂRIRII PENALE)  A  INFRACȚIUNILOR CONTRA SECURITĂȚII NAȚIONALE ȘI DE TERORISM

[19Precizări introductive și noționale

19.1. Procesul penal, care a fost definit  în diferite modalități[95] constituie o activitate reglementată de lege, cu patru funcții judiciare separate, potrivit  prevederilor art. 3 din c. p. p., din care una este funcția de urmărire penală, compartimentată (divizată) pe mai multe faze, etape și stadii[96]

19.2. Faza de urmărire penală cuprinde ca etape procesuale, efectuarea urmăririi  penale și rezolvarea cauzei de către procuror, iar ca stadii procesuale conține dispunerea începerii urmăririi penale față de faptă, efectuarea urmăririi penale, continuarea urmăririi penale față de suspect, punerea în mișcare a acțiunii penale, rezolvarea cauzelor, fie prin clasarea și/sau renunțarea la urmărirea penală, fie prin terminarea urmăririi penale.

În literatura de specialitate s – a remarcat și existența unei faze preliminare fazei de urmărire penală,  respectiv faza primirii plângerii, denunțului sau sesizarea din oficiu ori constatarea infracțiunii flagrante[97], opinie pe care o impărtășim.

19.3. Urmărirea penală este o fază prejurisdicțională[98], cu trăsături caracteristice proprii, care o diferențiază de celelate faze ale procesului penal, cu funcțiune și finalitate proprii, este o activitate în devenire, care începe, se amplifică și se sfârșește, realizată  prin succesiunea dinamică, progresivă a unor acte judiciare efectuate consecutiv și coordonat, în mod nepublic, cu caracter preponderent scris și relativ lipsită de contradictorialitate, cu arie structurală proprie, în sensul că se situează între un punct inițial: pornirea procesului penal, prin dispunerea începerii urmăririi penale față de faptă și un punct final: rezolvarea cauzei penale de către procuror, cu subiecți procesuali specifici, ce au competențe materiale, teritoriale și funcționale distincte față de cei din faza judiciară și execuțională, cu materiale constând în acte procesuale, acte procedurale și documente specifice.

[20]  Aspecte particulare ale urmăririi penale în cauzele având ca obiect infracțiunile contra securității naționale și de terorism

Ceea ce particularizează urmărirea penală a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism de urmărirea penală a celorlalte infracțiuni prevăzute în codul penal și legi speciale poate fi rezumat la următoarele aspecte, ce urmează a fi detaliate în cele ce urmează:

– Instrumentarea cauzelor penale având ca obiect infracţiuni contra securității naţionale și acte de terorism, incorporează investigarea informativ-operativă (“activităţile specifice”), ce se derulează în exclusivitate de organele de informaţii şi investigarea penală, realizată de organele judiciare şi/sau cu sprijinul organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale, şi se desfăşoară, prima, în faza anterioară începerii urmăririi penale (extraprocesual penal), prejurisdicțională și poate constitui temei pentru dispunerea începerii urmăririi penale şi, secunda, în faza de urmărire penală (procesual penal).

– trăsăturile caracteristice ale activității de urmărire penală cazul infracțiunilor contra securității naționale și de terorism

– regulile generale ale urmăririi penale în cazul infracțiunilor contra securității naționale și de terorism

– modalitățile normative și concret faptice specifice de comitere a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism

– modurile specifice de sesizare a organelor de urmărire penală în legătură cu aceste infracțiuni

– mijloacele de probă și procedeele probatorii de administrare a probelor cu prilejul urmăririi penale a infracțiunilor contra securității naționale și  de terorism

– subiecții procesuali, oficiali, subiecții ocazionali, care asigură efectuarea urmăririi penale cu prilejul instrumentării cauzelor ce au ca obiect infracțiunile contra securității naționale și acte de terorism

– materialul de urmărire penală

[21]  Optăm, cel puțin la nivel doctrinar,  pentru denumirea de  proces investigativ penal, a fazei de urmărire penală în cazul cercetărilor întreprinse în cazul infracțiunilor contra securității naționale și terorism, ca parte a procesului penal în ansamblul său,  în ideea de a exprima mai evident, continuarea procesului investigativ informativ operativ derulat de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, ce are ca  finalitate  descoperirea infracțiunilor din această categorie, interferența și întrepătrunderea între activitățile derulate de aceste organe și de organele de urmărire penală ce instrumentează cauzele penale ce au ca obiect aceste infracțiuni și, tocmai, pentru a diferenția natura juridică administrativă a procesului investigativ informativ operativ, de natura juridică judiciar penală a procesului investigativ penal, i.e. a urmăririi penale.

Că urmărirea penală,  în cazul  instrumentării oricărei infracțiuni și, cu atât mai mult, în cazul infracțiunilor contra securității naționale și terorism, îndeplinește toate condițiile de a putea fi denumită proces investigativ penal, rezultă din caracteristicile activităților propriu zise întreprinse de subiecții procesuali, respectiv:

– urmărirea penală a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism reprezintă rodul unui complex de activităţi probatorii derulate de organele judiciare, atunci când acestea sunt sesizate în legătură cu comiterea unei/unor astfel de  infracțiuni și  este caracterizat cel mai bine, în aprecierea noastră, prin termenul de investigare[99]”, întrucât surprinde complet amplitudinea demersurilor întreprinse,    iar pe de altă parte este tot mai des utilizat în doctrina şi practica judiciară și criminalistică.

– Investigarea (investigația) și activitatea de a investiga – în general sau într– un caz concret –  nu este o acțiune ori o activitate singulară, izolată, haotică, statică, caracterizată prin imobilism, ci, dimpotrivă, coordonată, concertată,  dinamică, evolutivă, progresivă, succesivă, uneori de largă amplitudine, elemente ce caracterizează o succesiune de stări, etape, stadii, specifică unui proces.

– Caracteristicile esențiale ale complexului de activități menționate, derulate de organele judiciare, fac ca acesta să fie definit complet prin expresia proces investigativ.

– Particularităţilor infracţiunilor comise în concret şi mijloacelor şi metodelor folosite de infractori, relevate prin modul de operare, le corespund modalităţi specifice de investigare, cu mijloacele, metodele şi procedeele corespunzătoare, utilizate conform reglementărilor legale, iar procesul investigativ derulat are specificitatea determinată de parcursul acestuia, fiind destinat strângerii probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, identificarea persoanelor care au săvârșit astfel de infracțiuni și stabilirii răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată, având caracter procesual penal și înscriindu – se în activitatea  de urmărire penală, care este una din fazele procesului penal.

– Procesul investigativ penal sau urmărirea penală, ca parte componentă a procesului penal, are drept scop, prevăzut de codul de procedură penală, probarea judiciară a existenței și comiterii infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, precum  și stabilirea participanților la săvârșirea acestora, în vederea tragerii lor la răspundere penală.

Procesul investigativ penal sau urmărirea penală a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism este faza procesului penal destinată strângerii probelor necesare cu privire la existența acestor categorii de  infracțiuni, la identificarea persoanelor care au săvârșit o astfel de  infracțiune și la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu  cazul  să se dispună trimiterea în judecată.

[22]  Investigarea infracţiunilor contra securității naţionale și actelor de terorism parcurge mai multe etape:

a) Descoperirea (prin identificarea, dintre riscurile şi vulnerabilităţile la adresa securității naţionale, a acelor manifestări care constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale) și/sau constatarea flagrantă a acestora (spontan, organizat)

b) Sesizarea – internă sau externă – a organelor judiciare competente, adică auto sesizarea sau încunoştinţarea din surse externe organelor judiciare [posibilă prin sesizare din oficiu (ce încorporează și actele de constatare încheiate de unele organe de constatare, între care și organele de ordine publică și siguranță națională, pentru infracțiunile constatate în timpul exercitării atribuțiilor prevăzute de lege), plângere sau denunţ ori sesizarea persoanelor cu funcții de conducere și alte persoane sau constatarea spontană a infracțiunii flagrante)]

c) Examinarea și verificarea actului de sesizare în ce privește competența de efectuare a urmăririi penaleîndeplinirea condițiilor de formă ale actului de sesizare și inexistența vreunuia dintre cazurile care împiedică exercitarea acțiunii penale, prevăzute de art. 16 alin. 1 din c. p. p.

d) Urmărirea penală a infracțiunilor, cu care au fost sesizate ori s – au autosesizat organele judiciare,  parcurge, la rândul ei, 3 stadii:

– stadiul ce se consumă între momentul primirii sesizării și momentul dispunerii începerii urmăririi penale pentru faptă

– stadiul care se consumă între momentul dispunerii începerii urmăririi penale pentru faptă și momentul dispunerii continuării urmăririi penale față de persoană

– momentul punerii în  mișcare a acțiunii penale

e) Sesizarea instanţelor de judecată, pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor vinovate.

[23] Trăsăturile caracteristice ale investigării penale a infracțiunilor contra securității naționale și  de terorism

23.1.  Modalitățile de descoperire a infracțiunilor contra securității naționale și sesizarea organelor de urmărire penală

În majoritatea situaţiilor, organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale descoperă aceste fapte, prin metode, mijloace informativ – operative şi procedee investigative informativ operative specifice, iar, prin actele de constatare (proces verbal de constatare),  consemnate potrivit prevederilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 51/1991[100] combinat cu  art. 21 alin. 1 din Legea nr. 51/1991[101], art. 11 din Legea nr. 14/1992[102] și art. 29 alin. 1 din Legea nr. 191/1998[103], raportat la art 61 alin.1 lit.  c  din c. p. p.[104], încunoștiințează organele de urmărire penală, prin sesizarea obligatorie  făcută de persoanele cu funcții de conducere[105], în condițiile art. 291 din c. p. p., la care atașează procesul verbal de constatare însoțit de documentele prevăzute de art. 61 din c. p. p.

Organul constatator al infracțiunii contra securității naționale și terorism, ce este angajatul unuia dintre organele (ca instituții) răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale nu poate să remită în mod direct actul încheiat cu ocazia constatării infracțiunii, ci, potrivit prevederilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 51/1991 combinat cu art. 21 alin. 1 din aceeași lege,  doar prin intermediul  conducătorului instituției al cărei angajat este, astfel că organul de urmărire penală va fi sesizat prin sesizarea obligatorie prevăzută de art. 291 din c. p. p.

Orice alte date, informații ori indicii transmise de  organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale organelor de urmărire penală, în condițiile art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 51/1991, în regim secretizat sau desecretizat nu poate constitui o sesizare externă a organelor de urmărire penală , în înțelesul dispozițiilor art. 289 – 291 din c. p. p., ci pot constitui  material ce poate fi valorificat prin sesizarea internă, respectiv sesizarea din oficiu a organelor de urmărire penală, potrivit dispozițiilor art. 292 din c. p. p..

Regimul juridic al obligației de derulare a activităților de descoperire a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism de către organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale este configurat atât de Legea privind securitatea națională a României, cât și de Legile organice de organizare și funcționare a organelor care execută activitatea de informații pentru realizarea securității naționale, în interiorul țării și obținerea din străinătate a datelor referitoare la securitatea  națională, precum și a altor organe centrale ale administrației de stat, în cadrul cărora funcționează structuri de informații cu atribuții specifice domeniului lor de activitate [106]care se corelează cu dispozițiile incidente din codul de procedură penală[107], în ce privește încheierea actelor de constatare a infracțiunilor descoperite.

Apreciem că rațiunea menținerii în textul art. 11 alin. 1 lit. d   combinat cu art. 10 alin. 1 și 2 și art. 11 alin. 3 din Legea nr. 51/1991 a prevederii conform căreia informațiile din domeniul securității naționale, care privesc săvârșirea unei infracțiuni se comunică organelor de urmărire penală, în regim de documente clasificate[108], nu se mai justifică, în condițiile introducerii dispozițiilor art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p., potrivit cărora, în situația constatării existenței unor suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni – și cu atât mai mult a unei infracțiuni la adresa securității naționale – în timpul exercitării atribuțiilor prevăzute de lege, organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale au obligația de a sesiza organele de urmărire penală, știut fiind că procedura în fața organelor judiciare nu poate avea un caracter secret.

Aprecierea este întărită și consolidată și de împrejurarea că, în cazul sesizării remise organelor de urmărire penală în condițiile prevederilor art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 51/1991, aceasta se realizează în regim clasificat[109], iar exigențele în materia regimului actelor și documentelor utilizate în procesul penal tind să elimine cât mai mult posibil existența unor documente clasificate secret de stat, astfel că se operează cu acte și documente, inclusiv actul de sesizare a organelor de urmărire penală, nesupuse vreunui regim clasificat ca secret de stat sau de serviciu, tocmai pentru ca drepturile părților să poată fi exercitate în deplinătatea lor și fără niciun fel de obstaculare.

Pe de altă parte, urmează a se avea în vedere împrejurarea că, potrivit prevederilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 51/1991, datele şi informaţiile de interes pentru securitatea naţională, rezultate din activităţile autorizate (n.n. se referă la  procedeele  investigative  informative – operative specifice, prevăzute de art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1991), dacă indică pregătirea sau săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, sunt reţinute în scris şi transmise organelor de urmărire penală, potrivit art. 61 din Codul de procedură penală, însoţite de mandatul emis pentru acestea, la care se adaugă propunerea de declasificare, după caz, totală sau în extras, potrivit legii, a mandatului. Convorbirile şi/sau comunicările interceptate, redate în scris, şi/sau imaginile înregistrate se transmit organelor de urmărire penală în integralitate, însoţite de conţinutul digital original al acestora, ceea ce confirmă faptul că legiuitorul a înțeles să trateze problematica referitoare la încunoștiințările către organele de urmărire penală, în regim de documente neclasificate.

În acest context, la dosarul cauzei, va fi depus în mod obligatoriu și actul (procesul verbal) de constatare împreună cu mijloacele materiale de probă, realizat de lucrătorul din cadrul organului de stat cu atribuții în domeniul securității naționale, declasificat, la fel ca și documentele și, eventual, probele multimedia însoțitoare.

23.2. Sesizarea organelor de urmărire penală în cazul infracțiunilor contra securității naționale și de terorism

Declanșarea procesului penal presupune în mod obligatoriu parcurgerea momentului sesizării organelor de urmărire penală, ce constituie un act procesual dinamizator[110], care inițializează procesul penal și, implicit, urmărirea penală, fiind anterior momentului dispunerii începerii urmăririi penale într – o cauză penală constituită și imediat ulterior împrejurării în care s – a luat la cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni, în care, de regulă, primul document procesual îl constituie actul  de sesizare.

Procesul penal, în ansamblul său, poate fi privit ca un mecanism juridic, care, pentru a funcționa, presupune punerea sa în mișcare, iar  primum movens îl constituie cunoașterea de către organele abilitate de lege asupra împrejurării că s – a comis o infracțiune, ceea ce devine posibil doar prin sesizarea acestora, în condițiile legii.

Sesizarea are semnificația de a face cunoscut; a înștiința; a comunica ceva [111]  organelor de urmărire penală,  i.e. acțiunea unei persoane fizice ori juridice de a încunoștința[112] organele judiciare referitoare la o infracțiune, ceea ce înseamnă notitia criminis  privind săvârșirea unei infracțiuni, adresată organelor statului îndrituite de lege

Sesizarea organelor de urmărire penală poate fi definită drept calea (modalitatea) prevăzută de lege, prin care organele judiciare care au atribuții în faza de urmărire penală sunt informate în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni, în vederea  declanșării procesului penal destinat  strângerii probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor,  identificării persoanelor care au săvârșit o infracțiune și stabilirii răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună începerea urmăririi penale.

Legiuitorul a instituit existența următoarelor moduri de sesizare a organelor de urmărire penală: a) Plângerea penală (art. 289 din c. p. p.), b) Denunțul penal (art. 290 din c. p. p.), prin c) Actele încheiate de alte organe de constatare prevăzute de lege (art. 291 din c. p. p.), d) Sesizare din oficiu (art. 292 din c. p. p.).

Un mod distinct de sesizare a organelor judiciare îl constituie plângerea prealabilă a persoanei vătămate, atunci când legea prevede pentru infracțiunea sesizată necesitatea unei astfel de plângeri (art. 295 alin. 1 din c. p. p.).

Un regim juridic special îl reprezintă sesizarea organelor de urmărire penală, prin constatarea – spontană sau organizată –  infracțiunii flagrante, care, în aprecierea noastră, își are locul, așa cum de altfel este și amplasată în structura codului de procedură penală, în cadrul sesizării organului de urmărire penală (art. 293 din c. p. p.), deși un astfel de mod de sesizare nu este menționat distinct în conținutul art. 288 alin. 1 din c. p. p., unde sunt enumerate modurile de sesizare.

În sfârșit, în cazul infracțiunilor săvârșite de militari, dar numai în situația infracțiunilor prevăzute de art. 413 – 417 din c. p., organele de urmărire penală sunt încunoștințate prin sesizarea comandantului.

Alături de aceste moduri de sesizare a organelor de urmărire penală, în legislație mai sunt prevăzute situații în care, pentru a dispune începerea urmăririi penale ori pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, organelor judiciare le este necesară o autorizare prealabilă sau îndeplinirea unei alte condiții prevăzute de lege, fiind instituit un regim special, distinct de modurile de sesizare consacrate de art. 288 – 292 din c. p. p., prin care aceste organe sunt sesizate pentru declanșarea unui proces penal (art. 294 alin. 1 din c. p. p.), ceea ce le poate atrage denumirea generică de moduri de sesizare speciale.

În prezent, nu există prevederi legale referitoare la cerința esențială a unei autorizări prealabile sau îndeplinirea unei alte condiții prealabile  prevăzute de lege, pentru dispunerea începerii urmăririi penale față de faptă, astfel că  modurile de sesizare speciale (regimul special menționat de art. 294 alin. 1 din c. p. p.),  nu au aplicabilitate,  orice persoană – fizică sau juridică – putând încunoștința organele de urmărire penală despre orice faptă apreciată ca fiind infracțiune, comisă de către orice persoană – fizică ori juridică -, indiferent de calitatea pe care o deține sau pe care a deținut – o anterior,  iar organele de urmărire penală având abilitarea legală de a se autosesiza în legătură cu orice infracțiune, comisă de către orice persoană – fizică ori juridică – indiferent de calitatea pe care o deține sau pe care a deținut – o anterior și să recepteze sesizările ce – i sunt adresate, putând dispune începerea urmăririi penale pentru faptă, conform dispozițiilor art. 305 alin. 1 din c. p. p.  

Cu alte cuvinte, nu există nici un impediment care să obstaculeze nici formularea unei sesizări penale, în modurile prevăzute de art. 288 alin. 1 din c. p. p. și nici primirea și înregistrarea în evidențele penale ale unității, de către organele de urmărire penală a respectivei sesizări penale.

În ce privește actele procesuale ce urmează a se realiza de către organul de urmărire penală imediat ulterior primirii și înregistrării sesizării penale, cum ar fi de pildă, dispunerea începerii urmăririi penale – pentru faptă ori continuarea urmăririi penale pentru persoană -, acestea nu fac obiectul sesizării organului judiciar.

Necesitatea existenței unei  autorizări prealabile sau îndeplinirea unei alte condiții prevăzute de lege, i.e. instituirea unui regim special, distinct de modurile de sesizare consacrate de art. 288 – 292 din c. p. p. și prin care se derogă de la regimul general, prin care  organele de urmărire penală sunt sesizate pentru declanșarea unui proces penal prin dispunerea începerii urmăririi penale față de persoană (ca una din ipotezele posibile menționate în art. 294 alin. 1 din c. p. p.),  ce le poate atrage denumirea generică de moduri de sesizare speciale în cazul persoanelor cu anumite calități,  vizează doar actele procesuale îndeplinite ulterior momentului primirii și înregistrării sesizării penale, în condițiile prevederilor art. 289 – 293 din c. p. p.,

O primă clasificare a modurilor de sesizare, după criteriul efectului pe care îl produc[113], constă în sesizări:

– generale, care nu sunt indispensabile declanșării procesului penal, întrucât, în situația în care nu sunt realizate, pot fi înlocuite prin sesizarea din oficiu a organelor de urmărire penală, fiind cazul plângerii penală (art. 289 din c. p. p.), denunțului penal (art. 290 din c. p. p.), sesizărilor făcute de persoane cu funcții de conducere și de alte persoane ( 291 din c. p. p.)

– speciale, a căror existență reprezintă cerința esențială și obligatorie a prevederilor legale, pentru ca organele judiciare să poată dispune începerea urmăririi penale, cum este cazul plângerii prealabile (art. 295 alin. 1 din c. p. p.) ori autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege pentru începerea urmăririi penale (art. 294 alin. 1).

O altă  posibilă  clasificare a modurilor de sesizare a organelor de urmărire penală  poate fi, după apartenența sau nu la sistemul judiciar a persoanelor – fizice sau juridice – ori organelor care realizează sesizarea:

– sesizarea externă a organelor de urmărire penală, atunci când organelor judiciare le este adusă la cunoștință comiterea unei/or infracțiuni de către persoane fizice sau juridice, care sunt extranee lor, deci nu fac parte din sistemul judiciar, categorie în cadrul căreia se înscriu plângerea penală (art. 289 din c. p. p.), denunțul penal (art. 290 din c. p. p.), sesizările făcute de persoane cu funcții de conducere și de alte persoane ( 291 din c. p. p.), precum  și plângerea prealabilă (art. 295 din c. p. p.) și autorizarea prealabilă sau îndeplinirea unei condiții prealabile pentru începerea urmăririi penale (art. 294 alin. 1 din c. p. p.)

– sesizarea internă a organelor de urmărire penală, ce fac parte din sistemul judiciar, adică autosesizarea în baza propriei  activități, care își are sorgintea în îndeplinirea obligațiilor și îndatoririlor de serviciu, menționate în prevederile legale,  categorie în cadrul căreia se înscrie sesizarea din oficiu ( 292 din c. p. p.).

Sesizarea din oficiu are o procedură proprie, cu subiecți procesuali proprii, adică „persoane legal abilitate” sau „special însărcinate[114] cu efectuarea activității sau a actului procedural – subordonate principiului legalității.[115]

Sesizarea din oficiu, ca sesizare internă[116] a organelor de urmărire penală este determinată de propriile constatări, percepții ori investigații proprii ale organului de urmărire penală sau consecutivă investigațiilor informativ –  operative realizate de organele operative ale organelor din sistemul public de securitate națională și siguranță publică, altele decât cele finalizate prin acte de constatare, potrivit art. 61 din c. p. p.

Posibilitatea organului de urmărire penală de a se autosesiza este configurată de obținerea unor informații de către acesta prin:

– constatarea proprie (ceea ce include și constatarea infracțiunii flagrante),

– perceperea unui zvon public, care se confirmă,

– autosesizarea din presa scrisă, audio vizuală,

– din date rezultate din instrumentarea altor cauze penale

– din încunoștiințarea făcută de către o persoană în alte condiții decât cele prevăzute de lege pentru a fi considerate plângere penală (plângere anonimă) sau denunț penal (denunț anonim).

Autosesizarea organului de urmărire penală nu se poate suprapune:

– nici peste dreptul și obligația organelor de constatare și control, care constată efectiv ori iau la cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu încălcări ale  dispozițiilor și obligațiilor agentului, pe care îl controlează, potrivit legii ori pentru infracțiunile săvârșite în legătură cu serviciul de către cei aflați în subordinea lor ori sub controlul lor, de a întocmi acte de constatare în acest sens, conform prevederilor art. 61 din c. p. p.

– nici peste dreptul și obligația organelor de conducere și control  de a sesiza de îndată organele de urmărire penală, atunci când, în exercitarea atribuțiilor de serviciu au luat la cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni, pentru care acțiunea penală se pune în  mișcare din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 291 din c.p .p.

Substituirea organului de urmărire penală în atribuțiile organelor susarătate ori obținerea, preluarea și valorificarea unor informații din cadrul acestor organe și prezentarea acestora ca fiind rezultatul unor activități proprii de natură constatativă ori investigativă excede atribuțiilor unui organ de urmărire penală, constituie o depășire a acestora, ceea ce  configurează aspect de nelegalitate și, nu este exclus, de acțiuni abuzive din partea organului de urmărire penală, nefiind exclusă și varianta urmăririi unui interes personal.

23.3. Organele judiciare competente pentru efectuarea urmăririi penale în cazul infracțiunilor contra securității naționale și de terorism

Organul de urmărire penală competent material, potrivit legii, pentru efectuarea urmăririi penale în cazul infracțiunilor contra securității naționale și de terorism este Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și de Terorism (D.I.I.C.O.T.)[117], iar serviciile şi organele specializate în culegerea şi prelucrarea informaţiilor, între care și organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, sunt obligate de a sesiza conform dispoziţiilor legale şi de a pune de îndată la dispoziţia D.I.I.C.O.T. toate datele şi informaţiile, chiar neprelucrate[118], deţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor contra securității naționale și de  terorism, conform prevederilor O.U.G. nr. 78/2016[119], iar, în mod corelativ, organele de urmărire penală, între care și D.I.I.C.O.T., au obligația să comunice S.R.I. orice date sau informații privitoare la securitatea națională, rezultate din activitatea de urmărirea penală[120].

23.4.  Stadiul examinării și verificării  actului de sesizare

Atât în situația sesizării parvenite din partea organelor de stat cu atribuții în domeniul securității naționale, cât şi atunci când sesizarea se produce prin plângere sau denunţ ori sesizarea persoanelor cu funcții de conducere și alte persoane, demersul investigativ   penal în cazul infracțiunilor contra securității naționale și terorism parcurge stadiul de examinare și verificare prealabilă a actului de sesizare.

Cu prilejul examinării actului de sesizare organul de urmărire penală verifică următoarele:

a) care este infracțiunea cu care a fost sesizat

b) dacă este competent material, teritorial și funcțional pentru a efectua urmărirea penală în cauza având ca obiect infracțiunea sesizată

c) dacă sesizarea, formulată prin plângere, denunț, pe care a receptat – o îndeplinește condițiile de formă prevăzută de lege, și dacă descrierea bazei factuale este completă și clară

d) dacă încunoștințarea primită, prin actul de constatare încheiat de către organele prevăzute de art. 61 din c. p. p., în condițiile art. 291 din c. p. p., este suficientă din punct de vedere cantitativ și calitativ, în ce privește informațiile oferite, pentru a se contura existența elementelor corespunzătoare tipicității infracțiunilor contra securității naționale sau terorism

e) inexistența vreunuia dintre cazurile care împiedică exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. 1 din c. p. p.

În practica judiciară a organelor de urmărire penală au existat și există  mai multe cauze penale, din care rezultă verificările întreprinse cu prilejul examinării actului de sesizare, exemplificările se regăsesc la finalul acestui capitol.

Atunci când este necesară o autorizare prealabilă sau îndeplinirea unei condiții prealabile pentru începerea urmăririi penale, cum este cazul, de pildă, în situația miniștrilor din Guvernul României ori al  europarlamentarilor, organul de urmărire penală efectuează verificări prealabile, ce vizează:

– existența faptei prevăzută de legea penală

– elementele indiciale rezonabile din care rezultă că persoana în discuție a săvârșit fapta pentru care s – a început urmărirea penală

– inexistența vreunuia dintre cazurile de împiedicare a punerii în mișcare și a exercitării acțiunii penale, prevăzute de art. 16 alin. 1 din c. p. p.

– ce se materializează într – un Referat, întocmit de către procurorul care a efectuat verificările, care se remite instituției competente de la care se solicită autorizarea prealabilă sau îndeplinirea altei condiții prealabile.

Comentariu

(1) În vechea reglementare sesizarea – indiferent că era internă (sesizare din oficiu, ce încorporează și comunicarea cu caracter secret a organelor de stat din domeniul securității naționale) sau externă (denunț, plângere) –  traversa stadiul efectuării actelor premergătoare.

(2) Sesizarea din oficiu, ca unul din modurile de sesizare ale  organelor de urmărire penală,  respectiv sesizarea internă, în noua reglementare, prezintă specificitatea că organele judiciare iau la cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni pe alte căi decât prin plângere, denunț ori sesizări făcute de persoane cu funcții de conducere sau alte persoane, adică fie printr – o autosesizare, în sensul că organul de urmărire penală ia act personal despre existența unei infracțiuni, percepând propriis sensibus comiterea acesteia ori din orice sursă deschisă (cum ar fi, de exemplu, din mass media), fie din examinarea sau instrumentarea unor alte cauze penale.

Organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale[121] au obligația, izvorâtă din prevederile legilor ce le reglementează activitatea și a celor care le stabilesc organizarea și funcționarea, ca, atunci când din activitatea întreprinsă constată existența unor suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, indiferent de forma acesteia și de stadiul în care se află, să sesizeze organul de urmărire penală[122]. întocmind în acest sens un proces verbal despre împrejurările constatate, să ia măsuri de conservare a locului săvârșirii infracțiunii, de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de probă, care se înaintează, de îndată, organelor de urmărire penală,

(3) În actuala reglementare există 2 stadii privind momentul declanșator al procesului penal:

a) primul stadiu, ce vizează pornirea procesului penal pentru fapta ilicită penală, ce se obiectivează prin dispunerea începerii urmăririi penale pentru faptă (in rem).

 Condițiile ce se cer a fi îndeplinite pentru dispunerea  acestei măsuri procesuale constau în:

– actul de sesizare să îndeplinească condițiile prevăzute de lege[123], ceea ce este valabil și în ceea ce privește sesizarea din oficiu, ce încorporează și constatarea, materializată într – un proces verbal, realizată de organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale potrivit dispozițiilor art. 61 1 lit. c din c. p. p., ce constituie act de sesizare al organelor de urmărire penală 

– nu există vreunul din cazurile care împiedică exercitarea acțiunii penale, din cele prevăzute de art. 16 alin. 1 din c. p. , condiție valabilă și în situația sesizării din oficiu, ce încorporează și constatarea, materializată într – un proces verbal, realizată de organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale potrivit dispozițiilor art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p., ce constituie act de sesizare al organelor de urmărire penală 

b) cel de – al doilea stadiu, ce se referă la continuarea urmăririi penale pentru infracțiunea reținută,  față de o persoană anume in personam –  , ce dobândește calitatea de suspect.

Dacă persoana respectivă face parte din categoriile de persoane pentru care urmărirea penală este condiționată de obținerea unei autorizații prealabile sau de îndeplinirea altei condiții prealabile, urmărirea penală nu poate fi dispusă, față de aceștia, decât după obținerea autorizației sau îndeplinirea condiției.

Comunicarea în legătură cu continuarea urmăririi penale față de persoana față de care s – a  dispus este obligatoriu de adus la cunoștința acesteia, înainte de prima sa audiere.

3.1. Durata în timp dintre cele 2 momente nu este prevăzută de lege, singurul termen prevăzut de lege, după scurgerea căruia se poate introduce contestație pentru durata procesului penal este de 1 an de zile de la momentul începerii urmăririi penale[124] , termen apreciat de legiuitor ca depășind durata rezonabilă a activității de urmărire penală.

3.2. În acest interval de timp, organele judiciare au următoarele obligații:

–  de a căuta și de a strânge  datele ori informațiile cu privire la existența infracțiunilor

– de a căuta și strânge date ori informații pentru identificarea persoanelor care au săvârșit infracțiuni

– să ia măsuri pentru limitarea consecințelor infracțiunilor

– să strângă și să administreze probele cu respectarea prevederilor art. 100 și 101 din c. p. p.

– de a efectua actele de cercetare care nu suferă amânare, chiar dcă privesc o cauză pentru care nu au competența de a efectua urmărirea penală

– de a  strânge și administra  probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului ori inculpatului.

3.3. Căile, metodele și mijloacele de culegere și strângere de informații cu privire la existența infracțiunilor și  pentru identificarea persoanelor care au săvârșit infracțiuni constau în utilizarea întregului arsenal de procedee probatorii și metode speciale de cercetare prevăzute de codul de procedură penală, între care sunt unele care continuă mijloacele, metodele informativ operative și procedeele investigative informativ – operative specifice, care au fost folosite anterior momentului dispunerii începerii urmăririi penale în cauza penală concretă, astfel că aceste două categorii de procedee – cel investigativ informativ – operativ, specific activităților organelor de stat cu atribuții în domeniul securității naționale și cel investigativ procedural penal – se interferează, uneori se întrepătrund, îmbină și intercondiționează  reciproc relevând  continuitatea obiectivă, necesară şi firească între faza investigativă informativ – operativă specifică și  faza de urmărire penală (sau cea investigativă penală).

Astfel, activitățile specifice culegerii de informații pentru realizarea securității naționale de monitorizare, prin procedeele investigative informativ – operative prevăzute de art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1991, care, odată cu înaintarea procesului verbal de constatare a pregătirii sau săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală către organele de urmărire penală, se întrerup, și imediat consecutiv dispunerii începerii urmăririi penale față de faptă, se continuă prin utilizarea procedeelor probatorii, prevăzute de art. 138 și urm. din c. p. p.

La fel, anumite activităţi dintre cele autorizate de magistratul judecător de drepturi și libertăți şi derulate în faza inițială, cînd urmărirea penală este începută doar față de faptă, cum ar fi supravegherea tehnică se pot continua şi, apreciem noi, din punct de vedere tactic criminalistic este chiar indicat a se continua şi după continuarea  urmăririi penale față de persoană, întrucât suspectul, la rândul lui, poate desfăşura, în pofida împrejurării că a luat act de învinuirea adusă, activitatea fie de prelungire a manifestării infracţionale, fie de ascundere, acoperire a unor acţiuni anterioare sau/şi distrugere a unor mijloace materiale de probă ori corpuri delicte nedescoperite sau asigurarea unor alibiuri, zădărnicirea aflării adevărului prin influenţarea unor martori, prevenirea unor persoane din lanţul legăturilor sale infracţionale etc.

În acest context, în paralel cu activităţile de administrare a probatoriului, în cauza în care s-a început urmărirea penală, prin alte mijloace de probă  se continuă supravegherea tehnică a suspectului.

Activitățile  derulate între cele 2 stadii ale începerii urmăririi penalein rem și in personam – potrivit noilor reglementări[125],  reprezintă nu numai rezultanta activităţilor derulate până la momentul continuării urmăririi penale față de persoană, ci şi vectorul principal al orientării urmăririi penale declanşate din acumulările, cantitative şi calitative, de date, indicii şi informaţii obţinute.

Din aceste momente inițiale se orientează organizarea şi planificarea urmăririi penale prin stabilirea problemelor de lămurit şi activităţilor de întreprins pentru clarificarea tuturor aspectelor cauzei respective în vederea aflării adevărului.

De pildă, consultarea de specialişti ori experţi realizată în faza informativ – operativă, în legătură cu o problemă de strictă specialitate, în faza de urmărire penală se transformă într-un procedeu probator instituit de codul de procedură penală, respectiv dispunerea şi efectuarea unei expertize de specialitate[126].

Din materialul documentar informativ, adunat în faza investigativă informativ – operativă specifică, sunt cunoscute toate acţiunile secvenţiale care au dus la realizarea acţiunii ilicite finale, aceasta însemnând producerea ori procurarea de mijloace necesare săvârşirii faptei, luarea de măsuri în vederea realizării scopului ilicit, stabilirea legăturilor infracţionale, căutarea şi găsirea de sprijinitori, aderenţi ai manifestării ilicite, în general se poate spune, mecanismul punerii în executare a rezoluţiunii infracţionale, ceea ce oferă posibilitatea reconstituirii în plan probator al întregului iter criminis.

În modul cel mai util pentru faza de urmărire penală, informațiile obținute anterior începerii urmăririi penale față de faptă se manifestă, în materia activităţilor de audiere a persoanelor: martorilor, suspecților sau inculpaţilor, al confruntării între persoane[127].

Practic se poate spune că, exploatând întregul ansamblu de date, indicii şi informaţii adunate în faza investigativă informativ – operativă specifică, organul de urmărire penală are asigurată cunoaşterea personalităţii[128] şi activităţilor ilicite derulate, în cele mai mici amănunte, ale persoanelor care urmează a fi ascultate şi chiar elemente, – de pildă: fotografii, ora exactă şi locul unor întâlniri avute, momente înregistrate ale unor discuţii -, de detaliu, care abil strecurate, voalat învederate, în timpul duelului psihologic[129] din timpul ascultării învinuitului, să zicem, poate avea efecte semnificative în realizarea acestei activităţi de urmărire penală.

(4) După ce au fost identificate și administrate probele din care rezultă că o persoană a săvârșit o infracțiune contra securității naționale sau act de terorism și nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare prevăzute de art. 16 alin. 1 din c. p. p., survine  momentul declanșator al punerii în  mișcare a acțiunii penale[130].

23.5.  Transformarea în mijloace de probă a datelor, indiciilor și informațiilor acumulate cu prilejul procesului investigativ informativ operativ

În faza de urmărire penală se transformă în probe sau mijloace de probă prevăzute ca atare de codul de procedură penală, tot ceea ce s-a acumulat ca date, indicii şi informaţii în cadrul investigației informativ – operative specifice, şi care prezintă relevanță (utilitate, concludenţă şi  pertinență) pentru cauza penală investigată.

Este un proces dialectic, care demonstrează pe de o parte importanţa şi valoarea informațiilor obținute prin activitățile  întreprinse de organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale şi pe de altă parte măiestria organului de urmărire penală de a încununa cu succes activităţile derulate anterior, respectiv a fi în măsură să demonstreze într-un proces penal adevărul şi vinovăţia făptuitorului, în vederea tragerii la răspundere penală.

Un anchetator cu experienţă afirma că: “ancheta este coroana muncii informative”, aserţiune care este plină de adevăr. Degeaba datele, indiciile şi informaţiile culese cu prilejul “activităţilor specifice” sunt multe cantitativ şi preţioase calitativ, dacă ele nu sunt valorificate şi exploatate în faza de urmărire penală.

Importanţa şi valoarea lor este dată de gradul de cunoaştere în profunzime a acţiunilor ilicite ale făptuitorilor şi a persoanei acestora, iar măiestria organului de urmărire penală rezidă în maniera în care reuşeşte să transpună toate acestea în probe utile, concludente şi pertinente cauzei penale instrumentate, astfel încât să se realizeze scopul procesului penal în general şi al urmăririi penale în special.

De exemplu, având cunoştinţă, din materialul informativ rezultat din munca cu agentura, coroborat cu fotografiile şi filmele obţinute prin activitatea de supraveghere şi urmărire informativă (filajul), observarea sau pânda operativă, asociat cu datele rezultate din interceptarea comunicaţiilor, despre acţiunile ilicite ale subiectului ţintă al acțiunilor informative – operative specifice, organul de urmărire penală are un tablou relativ complet al manifestărilor acestuia.

Folosind în timpul fazei ascultării dirijate a suspectului ori inculpatului (fostul subiect ţintă) într-un mod abil, cele cunoscute (procedeul ascultării progresive sau al ascultării frontale),[131] organul de urmărire penală poate aduce pe cel interogat nu numai în situaţia de a mărturisi detaliat faptele sale şi ale coparticipanţilor, dar şi de a indica el însuşi elemente în plus pe care anchetatorii nu le-au cunoscut, precizând dovezi în acest sens. Recunoaşterea suspectului asociată cu probele indicate chiar de el se constituie într-un suport probator relevant şi, în acelaşi timp, cu o forţă probantă semnificativă în procesul penal.[132]

 Aceasta nu înseamnă răsturnarea principiului de efectuare a urmăririi penale, potrivit căruia în procesul penal se porneşte de la probă la infractor, ci dovedeşte abilitatea anchetatorului de a obţine probe chiar de la persoana suspectă în cauză.

 Iată, de pildă, situaţia în care organul de urmărire penală are la îndemână fotografii reprezentând imagini din momentul în care subiectul ţintă înmânează unei alte persoane un obiect, sau primeşte de la acesta un pachet, şi, cu ocazia ascultării, în momentul psihologic bine ales, prezintă aceste fotografii. Suspectul sau inculpatul realizează că organele de urmărire penală cunosc despre episodul respectiv şi, văzându-se pus în faţa evidenţei, poate să detalieze momentul respectiv, să ofere amănuntele necesare anchetei, care nu întotdeauna sunt cunoscute în toate dedesubturile şi cotloanele manifestării infracţionale derulate.

Declaraţia suspectului (inculpatului) respectiv, desigur, asociată cu alte probe şi mijloace de probă va constitui probă în înţelesul prevăzut de codul de procedură penală, fără a fi necesară ataşarea la dosarul cauzei a fotografiei, filmului ori celorlalte documente (note informative, sinteze informative, etc.) obţinute în faza investigativă informativ – operativă.

La fel, căutarea şi găsirea unor piese componente care asamblate constituie o armă performantă cu care se poate realiza un atentat, în condiţiile efectuării cu autorizarea magistratului a actelor prevăzute de art.14 alin.2 din Legea nr.51/1991, şi ridicarea acestora cu prilejul percheziţiei, de la un subiect ţintă devenit suspect în cauza penală, sunt elemente de fapt importante care pot determina pe acesta, cu prilejul ascultării şi al prezentării unor fotografii, filme sau casete video, în calitate de suspect ori inculpat să mărturisească sau să identifice persoana care i-a comandat executarea acelui atentat.

Aşa cum activităţile derulate în faza investigativă informativ – operativă specială se îmbină, întrepătrund şi interacţionează reciproc, într-un lanţ cauzal care determină succesiunea efectuării lor, tot aşa, şi între aceste activităţi şi cele care se desfăşoară în faza de urmărire penală există o determinare cauzală, obiectivă şi necesară, în care primele constituie temei pentru realizarea secundelor, reprezentând izvorul, sorgintea probelor şi mijloacelor de probă care se administrează în procesul penal.

Cu prilejul investigării infracţiunilor contra securității naţionale și acte de terorism, organele judiciare utilizează procedee probatorii şi mijloace de probă tehnice, între care constatarea spontană sau organizarea surprinderii în flagrant, cercetarea la faţa locului, ridicarea de obiecte şi înscrisuri, percheziţia, dispunerea şi efectuarea unor constatări tehnico-ştiinţifice şi expertize[133], a căror tactică de efectuare prezintă particularităţi în raport de tactica criminalistică a aceloraşi procedee folosită în cazul altor infracţiuni.

Aceste particularităţi derivă din specificul manifestărilor prin care se aduce atingere securității naţionale, comparativ cu caracteristicile altor genuri de infracţiuni, fiind vorba de valorile sociale lezate, modalităţile de comitere a infracţiunilor, specificitatea subiecţilor activi şi pasivi ai acţiunilor ilicite, regimul juridic diferit.

23.6.  Utilizarea unor procedee probatorii pentru declanșarea procesului penal față de persoană (făptuitor/i)

O altă caracteristică a investigării ameninţărilor la adresa securității naţionale este că unele dintre procedurile probatorii sunt utilizate pentru a constitui activitatea declanşatoare a procesului penal, fiind primele din suita de activităţi imediat posterioare sau chiar concomitente dispunerii începerii urmăririi penale în cauza penală respectivă, ca de pildă organizarea constatării infracțiunii flagrante și  percheziția.

De exemplu, din folosirea metodelor specifice investigative, organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale şi/sau organele de urmărire penală dobândesc date şi indicii concrete în legătură cu împrejurarea că urmează a avea loc întâlnirea între o persoană care deţine documente conţinând informaţii clasificate şi altă persoană care le va primi contra unei sume de bani, cunoscându-se locul şi ora întâlnirii, astfel că sunt în măsură să organizeze surprinderea în flagrant a momentului respectiv.

Utilizarea procedeului probator al organizării constatării infracţiunii flagrante (în cazul dat, trădare prin transmitere de secrete sau spionaj) constituie activitatea care oferă posibilitatea declanşării procesului penal faţă de cele două persoane, sub aspectul unei infracţiuni concrete, greu de tăgăduit, iar pe de altă parte “activitatea specifică” anterioară (folosirea procedeelor investigative prevăzute de art.14 alin. 2 din Legea nr.51/1991 şi altele) nu este necesar a fi devoalată, păstrându-şi caracterul  secret de stat.

Urmărirea penală şi întreg procesul penal ce urmează a se derula este pus(ă) în mişcare de activitatea de constatare a infracţiunii flagrante, a cărei organizare a fost posibilă prin exploatarea şi verificarea rezultatelor obţinute prin utilizarea procedeelor investigative informative – operative în cadrul “activităţilor specifice”.

Tot aşa, cunoscându-se din desfăşurarea “activităţilor specifice” ale organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale, despre împrejurarea că o persoană sau un grup de persoane s-au organizat pentru realizarea unei acţiuni teroriste, procurându-şi şi deţinând arme, muniţii şi materiale explozibile, la momentul apreciat drept optim, se declanşează percheziţii simultane, ocazie cu care sunt găsite respectivele arme, muniţii şi explozibili, activitate care constituie actul declanşator al urmăririi penale faţă de persoanele în cauză.

Şi în această situaţie, procesului penal îi profită şi sunt valorificate rezultatele procedeului probator utilizat (percheziţia), nefiind necesar ca activităţile anterioare să fie dezvăluite, ele rămânând astfel sub semnul acţiunilor cu caracter  secret de stat, deşi au avut o contribuţie decisivă la descoperirea manifestărilor ilicite.

Rezultă aşadar că procedee probatorii[134] cum sunt: organizarea constatării infracţiunii flagrante, percheziţia; unele mijloace de probă tehnice: dispunerea şi efectuarea de constatări tehnico-ştiinţifice şi expertizele, sunt utilizate cu prilejul investigării infracţiunilor contra securității naţionale și acte de terorism, în condiţiile în care ele sunt anticipate, în marea majoritate a situaţiilor, de folosirea unor mijloace tehnice, metode şi procedee informative – operative specifice numai faptelor care constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale.

Din punct de vedere tactic criminalistic este creat avantajul că alegerea şi pregătirea momentului optim pentru declanşarea şi efectuarea procedeului probator sau a mijlocului de probă tehnic sunt facilitate de cunoaşterea în profunzime şi detaliată a elementelor necesare care să conducă la reuşita activităţii şi obţinerea unor rezultate eficiente, respectiv a unor probe relevante (utile, concludente şi pertinente) cauzei penale investigate.

23.7. Continuitatea dintre faza informativ – operativă (procesul investigativ informativ operativ), ca activitate specifică organelor răspunzătoare de aplicarea legii în domeniul securității naționale și faza de urmărire penală (procesul investigativ penal), ca activitate a organelor judiciare

Făcând o paralelă între cele două faze ale demersului investigativ efectuat în cazul infracţiunilor contra securității naţionale (faza investigației informative – operativ specifice şi faza de urmărire penală) din perspectiva modului de valorificare a procedeelor informative – operative specifice şi probatorii utilizate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale şi/sau organele de urmărire penală se constată o evidentă continuitate, diferenţa fiind dată doar de modul de valorificare şi valoarea probantă a actelor prin care se finalizează activităţile.

23.8.  Suplețea și dinamicitatea direcțiilor metodologice de investigare penală

Direcţiile metodologice de investigare penală a unui caz concret de infracţiune contra securității naționale sau acte de terorism se adaptează specificităţii acestuia şi se caracterizează prin supleţe şi dinamicitate.

23.9.  Componentele  activităților de descoperire și de urmărire penală a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism

Instrumentarea cauzelor penale având ca obiect infracţiuni contra securității naţionale și acte de terorism, incorporează investigarea informativ-operativă (“activităţile specifice”), ce se derulează în exclusivitate de organele cu atribuții în domeniul securității naționale şi investigarea penală, realizată de organele judiciare şi/sau cu sprijinul organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale, şi se desfăşoară în cele 2 faze ale activității de incepere a urmăririi penale – cea față de faptă și cea față de persoane – .

[24] Regulile generale ale investigării infracțiunilor contra securității naționale și  de terorism

24.1. Regula asigurării continuităţii între procedeele informative – operative specifice utilizate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale și procedeele probatorii și metodele speciale de cercetare folosite de organele judiciare

Pentru preîntâmpinarea, prevenirea, respectiv contracararea şi combaterea oricărui gen de ameninţare la adresa securității naţionale, organele abilitate ale statului derulează o activitate proprie şi specifică de identificare dintre riscurile şi vulnerabilităţile ce vizează securitatea internă şi externă a României (posibilitate), acei vectori ce reprezintă ameninţările efective contra securității naţionale (realitate), şi care se relevă în diverse faze ale manifestării, ilicite incriminate penal (acte pregătitoare, tentativă, formă consumată sau epuizată).

Fiind percepute acele manifestări ilicite şi persoanele care le realizează, survine momentul în care se impune intervenţia organelor judiciare, sesizate, în general, prin actul de constatare realizat potrivit prevederilor art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p.[135], înaintat de  către organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale, la organele de urmărire penală.

Se desprinde astfel că activităţile celor două categorii de organe au un moment de interferență şi că, de la un anumit moment dat, mijloacele, metodele şi procedeele informative – operative specifice, utilizate de unele, se continuă cu procedeele probatorii și metodele speciale de cercetare, folosite de celelalte, ambele fiind subordonate aceluiaşi scop, respectiv cel caracteristic urmăririi penale şi procesului penal.

De aici rezultă regula asigurării continuităţii între cele două categorii de activităţi, ce poate fi exprimat prin aceea că investigaţia penală este corolarul investigaţiei informativ-operative, amândouă însoţite permanent de elementele proprii oricărei investigaţii strict criminalistice, toate acestea subsumate întregului, ce-l reprezintă instrumentarea unei cauze penale având ca obiect una sau mai multe infracţiuni contra securității naţionale sau acte de terorism.

24.2.  Regula transformării informaţiilor, datelor şi indiciilor, rezultat al “activităţilor specifice” derulate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale, în probe relevante (utile, concludente şi pertinente) procesului penal.

Datele, indiciile şi informaţiile acumulate cu prilejul investigaţiei informativ-operative sunt supuse unui proces de verificare, analizare şi evaluare, după care sunt valorificate, prin transformarea unora dintre ele în probe, ce profită procesului penal.

Din această operaţiune se degajă regula transformării informaţiilor, datelor şi indiciilor, rezultat al “activităţilor specifice” derulate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul siguranţei naţionale, în probe relevante (utile, concludente şi pertinente) procesului penal.

Modalitățile concrete ale acestei transformări devin posibile prin operaţiuni specifice investigării infracţiunilor contra securității naţionale și acte de terorism:

– disimularea unor procedee probatorii consacrate de codul de procedură penală (cum ar fi, percheziţia şi cercetarea la faţa locului) în alte activităţi prevăzute în diferite acte normative (ca de pildă, controlul vamal, verificări poliţieneşti, controlul instituit la intrarea şi ieşirea din anumite obiective industriale şi economice de importanţă deosebită din punct de vedere al securității naţionale ş.a.).

– organizarea surprinderii în flagrant a săvârşirii unei infracţiuni

– exploatarea datelor şi informaţiilor obţinute din investigaţia informativ-operativă specifică în activitatea de ascultarea persoanelor în faza de urmărire penală

– valorificarea datelor, informațiilor și copiilor obținute prin utilizarea procedeelor informativ – operative intruzive prin  efectuarea  ridicării de obiecte și înscrisuri – la cererea organelor judiciare ori silită – și a perchezițiilor (domiciliară, corporală, a autovehiculelor și informatică).

24.3.  Regula organizării şi planificării activităţii într-o manieră ştiinţifică, atât de organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale, cât şi de organele judiciare care sunt abilitate în domeniu, printr-un management corespunzător instituţional şi al urmăririi penale şi într-o conlucrare permanentă.

Investigarea infracţiunilor contra securității naţionale în ansamblu, şi a unui caz concret, în particular, devine eficientă doar în condiţiile în care se desfăşoară ordonat şi coordonat, împrejurarea din care derivă regula organizării şi planificării activităţii într-o manieră ştiinţifică, atât de organele de informaţii, cât şi de organele judiciare care sunt abilitate în domeniu, printr-un management corespunzător instituţional şi al urmăririi penale şi într-o conlucrare permanentă.

Pentru a deveni eficientă, conlucrarea trebuie să fiinţeze, atât în plan intern, între toate organismele răspunzătoare cu aplicarea legii, cât şi în plan extern, între fiecare dintre acestea şi autorităţile omoloage din alte ţări, precum şi organismele supra şi interstatale (O.I.P.C., Europol ş.a.m.d.).

Organizarea şi planificarea activităţilor presupune derularea acestora în formula de echipă de investigatori (anchetatori) în componenţa căreia sunt cooptaţi specialişti din domeniile de interes, fiecare cu sarcinile şi atribuţiile proprii de îndeplinit în termene responsabile.

Conlucrarea presupune în acelaşi timp asigurarea unui flux informaţional alimentat reciproc între organismele şi agenţii ori magistraţii implicaţi, cu respectarea deplină a confidenţialităţii şi, acolo unde este cazul, a secretizării datelor şi informaţiilor vehiculate.

Calitatea investigaţiei este determinată, pe de altă parte, de prestaţia profesională a celor care o desfăşoară, ceea ce impune specializarea şi perfecţionarea permanentă a agenţilor organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul siguranţei naţionale şi organelor judiciare, prin cunoaşterea posibilelor moduri de operare la comiterea infracţiunilor din domeniu precum şi a modalităţilor de descoperire a acestora.

24.4.  Respectarea bunelor practici de tactică criminalistică aplicabile fiecărui mijloc, metodă şi procedeu utilizat în parte, şi ansamblului investigaţiei.

Întreaga activitate de investigare a infracţiunilor contra securității naţionale gravitează în jurul problemei centrale ce constă în identificarea infractorilor, stabilirea şi dovedirea vinovăţiei acestora, prin mijloace, metode şi procedee utilizate în conformitate cu prevederile legale şi îngăduite de acestea, aspect din care se degajă necesitatea respectării regulilor de tactică criminalistică aplicabile fiecăruia în parte, şi ansamblului investigaţiei.

Tratatele și Convențiile  internaționale la care România este parte, Recomandările Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, prevederile și practica CEDO, prevederile constituţionale şi procedural penale îngăduie şi pun la dispoziţia organelor însărcinate cu aplicarea legii, mijloace, metode şi procedee probatorii, care, în investigarea altor infracţiuni decât cele contra securității naţionale, nu sunt permise, ceea ce presupune folosirea lor numai în condiţiile în care, alte mijloace şi metode nu sunt eficiente şi nu pot conduce la descoperirea infracţiunilor şi infractorilor.

Pentru acestea considerente, folosirea procedeelor informativ – operative specifice prevăzute de art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1991 și a celor prevăzute de art. 139 din c. p. p. se efectuează doar atunci când sunt îndeplinite condiţiile legale, sunt oportune şi au fost epuizate ori sunt ineficiente celelalte mijloace de probă ce nu aduc atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţeanului, fiind caracterizate de  principiul subsidiarității.

Necesitatea, oportunitatea şi folosirea efectivă a procedeelor informativ – operative specifice şi probatorii se analizează şi realizează prin cunoaşterea profundă a acţiunii ilicite, a personalităţii şi psihologiei făptuitorilor, alegerea momentelor tactice cele mai potrivite precum şi utilizarea resurselor umane şi logistice adecvate.

Împotriva acţiunilor fie de mare violenţă şi agresivitate, fie insidioase, oculte şi diversioniste ce vizează valorile fundamentale ale fiinţei naţiunii şi statului, starea de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socială, economică şi politică necesară existenţei şi dezvoltării statului naţional român, precum şi climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor reacţia trebuie să fie pe măsură şi neîntârziată, prin intervenţia operativă a organelor abilitate, descoperirea infracţiunilor şi infractorilor.

[25] Procedeele probatorii utilizate în procesul investigativ penal privind infracțiunile contra securității naționale și de terorism. Enumerare

25.1. Pregătirea sau săvârșirea infracțiunilor contra securității naționale și de terorism constituie temei legal pentru solicitarea de către organele de urmărire penală  de la judecătorul competent de drepturi și libertăți a utilizării unor procedee probatorii care se subsumează denumirii de supraveghere tehnică, numai sub imperativul îndeplinirii unor condiții obligatorii potrivit unei proceduri specifice de autorizare și emitere a mandatului de supraveghere tehnică (m.s.t.), care include și situații de urgență, când procurorul poate autoriza pe o perioadă de maximum 48 ore folosirea acestor procedee și care se pun în executare de anumiți subiecți ai procesului investigativ penal; alte metode de supraveghere sau cercetare; alte procedee probatorii, ce pot fi denumite generic clasice; procedee probatorii destinate obținerii probelor testimoniale, un procedeu probator de natură criminalistică, constând în identificarea persoanelor și a obiectelor; precum și  mijloace materiale de probă, corpurile delicte și mijloacele de probă scrise.

Procedeele probatorii utilizate în procesul investigativ penal de organele de urmărire penală care instrumentează cauzele penale care au ca obiect infracțiunile contra securității naționale și de terorism constau în:

– metodele speciale de supraveghere sau cercetare, care sunt divizate în procedeele de supraveghere tehnică: a) interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă; b)  accesul la un sistem informatic; c)  supravegherea video, audio sau prin fotografiere; d) localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice; 

– alte metode de supraveghere sau cercetare: e) obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale unei persoane;  f) reţinerea, predarea sau percheziţionarea trimiterilor poştale; g) utilizarea investigatorilor sub acoperire şi a colaboratorilor; h) participarea autorizată la anumite activităţi; i) livrarea supravegheată;  j) obţinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul comunicaţiilor, reţinute de către aceştia în temeiul legii speciale privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.

Atât mijloacele, metodele și procedeele folosite în activitatea de realizare a securității naționale, cât și mijloacele, metodele și  procedeele probatorii folosite în procesul penal constituie modalități investigative de executare a unei operațiuni sau a unui proces  doperațional, deci sunt mijloace, metode și procedee investigative.

Scopul în care sunt utilizate mijloacele, metodele și procedeele  folosite în activitatea procesual și procedural penală sunt destinate constatării existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit – o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal[136].   

Natura juridică a metodelor și procedeelor folosite în cursul procesului penal este procesual și procedural penală.

Mijloacele, metodele și  procedeele probatorii utilizate în procesul penal, de către organele de urmărire penală, potrivit regulilor instituite procedural și procesual penal se particularizează de mijloacele, metodele și procedeele  folosite în activitatea de realizare a securității naționale,  care au un  caracter secret, prin care se  caracterizează, de altfel,  în  integralitatea sa, domeniul privind  realizarea securității națională, cât și prin aceea că reprezintă apanajul exclusiv al organelor cu atribuții în acest domeniu, dobândind, din această perspectivă, specificitate.

Mijloacele, metodele și procedeele, folosite în cursul procesului penal sunt caracterizate ca fiind speciale întrucât, au un caracter  subsidiar, de excepție, deoarece nu pot fi utilizate decât atunci când informațiile căutate ori  probele nu se pot obține prin alte mijloace de probă ori procedee probatorii[137], iar caracteristica  decurge din caracterul de subsidiaritate, ce constituie condiția obligatorie de utilizare a lor.

Fiecărei categorii de investigaţie îi sunt proprii şi caracteristice acele mijloace, metode şi procedee ce sunt apte şi adecvate pentru  cunoașterea, prevenirea, contacararea riscurilor și amenințărilor la adresa securității naționale, descoperirea infracţiunilor, identificarea infractorilor, stabilirea şi demonstrarea vinovăţiei acestora şi care sunt utilizate corespunzător acelora folosite de către făptuitori la săvârşirea infracţiunilor contra securității naţionale.

Particularităţilor  infracţiunilor contra securității naționale comise în concret şi mijloacelor şi metodelor folosite de făptuitori, relevate prin modul de operare, le corespund modalităţi specifice de investigare, cu mijloacele, metodele şi procedeele corespunzătoare, utilizate conform reglementărilor legale.

[134] Alte procedee probatorii[138], ce pot fi denumite generic clasice folosite în procesul investigativ penal sunt următoarele: conservarea datelor informatice[139], percheziţiile (percheziția domiciliară[140], percheziția corporală[141], percheziția unui vehicul[142], percheziția informatică[143]), ridicarea de obiecte și înscrisuri[144],  predarea obiectelor, înscrisurilor sau a datelor informatice[145],  ridicarea silită de obiecte şi înscrisuri[146], expertiza şi constatarea [dispunerea efectuării expertizei sau a constatării, numirea expertului, incompatibilitatea expertului, drepturile și obligațiile expertului, înlocuirea expertului, procedura efectuării expertizei, raportul de expertiză, audierea expertului, suplimentul de expertiză, obiectul constaătrii și raportul de constatare][147],  expertiza medico-legală psihiatrică[148], autopsia medico-legală[149],  exhumarea[150], autopsia medico-legală a fetusului sau a nou-născutului[151], expertiza toxicologică[152], examinarea medico-legală a persoanei[153], examinarea fizică[154], expertiza genetică judiciară[155]), cercetarea locului faptei[156] şi reconstituirea[157], fotografierea şi luarea amprentelor suspectului, inculpatului sau ale altor persoane[158].

Unele dintre procedeele enumerate mai sus, cum sunt:  a) supravegherea tehnică; b) reţinerea, predarea şi percheziţionarea corespondenţei şi a obiectelor; c) obţinerea datelor de trafic şi de localizare prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului; d) percheziţia; e) ridicarea de obiecte sau înscrisuri; se utilizează și în cazul unei proceduri speciale, ce se poaate derula în faza de urmărire penală, respectiv procedura dării în urmărire, potrivit reglementării instituite pentru această activitate[159].

O altă categorie de procedee probatorii este reprezentată de acelea destinate obținerii probelor testimoniale și constă în audierea persoanelor în procesul penal[160]: audierea suspectului sau inculpatului[161], audierea persoanei vătămate, a părții civile ( cu posibilitatea acordării protecției acestora)  și a părții responsabile civilmente[162], audierea martorilor[163], cu posibilitatea acordării protecției acestora[164], confruntarea[165] precum și un procedeu probator de natură criminalistică, constând în identificarea persoanelor și a obiectelor[166]

[135] Mijloacele de probă în procesul investigativ penal constau în mijloace materiale de probă[167] și corpurile delicte[168] și mijloace de probă scrise[169].

[26] Subiecții procesuali oficiali ai investigației penale în cazul infracțiunilor contra securității naționale și de terorism

26.1. Subiecții procesuali oficiali ai investigației penale în cazul infracțiunilor contra securității naționale și de terorism sunt procurorul, organele de cercetare penală, denumite generic organe care efectuează urmărirea penală și judecătorul de drepturi și libertăți[170] .

26.2. Subiecții neoficiali ai investigației penale sunt suspectul sau inculpatul,

26.3. o altă categorie de subiecți procesuali neoficiali, ocazionali,  sunt organele speciale de constatare, denunțătorii, martorii, specialiștii și tehnicienii care efectuează constatări tehnico – științifice, experții și interpreții[171].

26.4. Organele de urmărire penală, care desfășoară activități de investigare penală a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism sunt: a) procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T; b) organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare; c) organele de cercetare penală special din cadrul S.R.I. și D.G.P.I.

Competențele materiale, funcționale, prerogativele, atribuțiile și obligațiile specifice, precum și interdicțiile și incompatibilitățile subiecților procesuali oficiali care efectuează urmărirea penală în cazul infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, sunt statuate în prevederile codului de procedură penală[172], O.U.G. nr. 78/2016[173].

26.5. La solicitarea organelor de urmărire penală competente să efectueze urmărirea penală a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism, respectiv D.I.I.C.O.T., cadre anume desemnate din S.R.I.  pot acorda sprijin la realizarea unor activităţi de cercetare penală pentru infracţiuni privind securitatea naţională[174].

În sensul celor de mai sus, s – a dat o eficiență sporită și un alt cadru de reglementare, prevederilor art. 12 alin. 2 din Legea nr. 14/1992, conform cărora, la solicitarea organelor judiciare competente, cadre anume desemnate din S.R.I. pot acorda sprijin la realizarea unor activităţi de cercetare penală pentru infracţiuni privind   securitatea   naţională și de terorism, în sensul că, prin excepție de la prevederile art. 13 ipoteza tip din Legea nr. 14/1992[175]organele S.R.I. pot fi desemnate organe de cercetare penală speciale conform art. 55 alin. (5) şi (6) din c.p.p. pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, conform prevederilor art. 57 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală[176].

Modificările legislative aduse prin O.U.G. nr. 6/2016 se referă, în mod expres,  la punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică [177], astfel că Centru Național de Interceptarea Comunicațiilor, din cadrul S.R.I., poate deveni util și chiar este recomandat, în instrumentarea cauzelor penale având ca obiect infracțiunile contra securității naționale și de terorism,  ceea ce constituie o extensiune legală procedural penală, de la rolul exclusiv al acestui organism doar în materia interceptării și înregistrării comunicațiilor electronice efectuate în baza autorizării magistratului competent, în temeiul prevederilor Legii nr. 51/1991, cu natură juridică administrativă, deci extraprocesual penal[178],  la rolul activ de punere în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, emise de judecătorul de drepturi și libertăți, în condițiile c.p.p., în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute în titlul X din Codul penal şi infracţiunilor de terorism, deci în procesul penal.

Organele de cercetare penală speciale pot efectua, numai în condiţiile art. 55 alin. 5 şi 6, și numai în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute în titlul X din Codul penal şi infracţiunilor de terorism, din dispoziţia procurorului, punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică,

Aceasta înseamnă că, organele de cercetare penală specială din cadrul S.R.I., desemnate în condițiile art. 55 alin. 5 și 6 din c. p. p. au competența materială de a efectua, în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute în titlul X din Codul penal şi infracţiunilor de terorism, din dispoziţia procurorului, punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică, adică a acelor mandate de supraveghere tehnică (m.s.t.) care se referă, conform dispozițiilor art. 138 alin. 13 din c. p. p., la metodele speciale de supraveghere sau de cercetare, prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a – d din c. p. p., respective: a) interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă; b) accesul la un sistem informatic; c) supravegherea video, audio sau prin fotografiere; d) localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice, fără a se face vreo altă distincție sau delimitare în ce privește care anume dintre cele 4 metode speciale pot fi puse în executare de organele de cercetare penală specială desemnate din cadrul S.R.I.

În sensul celor de mai sus sunt și prevederile art. 13 din Legea nr. 14/1992 (ipoteza excepție) “prin excepţie, organele Serviciului Român de Informaţii pot fi desemnate organe de cercetare penală speciale conform art. 55 alin. (5) şi (6) din Codul de procedură penală pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, conform prevederilor art. 57 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală”, nici în acest text de lege nefăcându – se vreo altă distincție sau delimitare în în ce privește care anume dintre cele 4 metode speciale pot fi puse în executare de organele de cercetare penală specială desemnate din cadrul S.R.I.

Conform prevederilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 14/1992: “Pentru relaţia cu furnizorii de comunicaţii electronice destinate publicului, Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor din cadrul Serviciului Român de Informaţii este desemnat cu rolul de a obţine, prelucra şi stoca informaţii în domeniul securităţii naţionale. La cererea organelor de urmărire penală, Centrul asigură accesul nemijlocit şi independent al acestora la sistemele tehnice în scopul executării supravegherii tehnice prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. Verificarea modului de punere în aplicare în cadrul Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor a executării acestor supravegheri tehnice se realizează potrivit art. 301 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare” și alin. 3 “Condiţiile concrete de acces la sistemele tehnice al organelor judiciare se stabilesc prin protocoale de cooperare încheiate de Serviciul Român de Informaţii cu Ministerul Public, Ministerul Afacerilor Interne, precum şi cu alte instituţii în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea, în condiţiile art. 57 alin. (2) din Codul de procedură penală, organe de cercetare penală specială”.

Lucrătorii desemnați din cadrul S.R.I., dacă și atunci când dețin calitatea de organ de cercetare penală specială, potrivit legii[179], pot sprijini organele de urmărire penală, prin efectuarea de acte de cercetare penală,  alături de activitatea de interceptarea comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanță (adică interceptarea, accesul, monitorizarea, colectarea sau înregistrarea comunicărilor efectuate prin telefon, sistem informatic ori prin orice alt mijloc de comunicare[180]) și pentru activitatea de acces la un sistem informatic (adică pătrunderea într-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice fie direct, fie de la distanţă, prin intermediul unor programe specializate ori prin intermediul unei reţele, în scopul de a identifica probe[181]), supravegherea video, audio sau prin fotografiere (adică fotografierea persoanelor, observarea sau înregistrarea conversaţiilor, mişcărilor ori a altor activităţi ale acestora, efectuată ocazional sau sistematic, în locuri publice sau private, în spații inchise sau deschise[182]) și localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice (adică folosirea unor dispozitive care determină locul unde se află persoana sau obiectul la care sunt ataşate[183]), ceea ce se referă la punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică[184], prin Centrul Național de Interceptarea Comunicațiilor (C.N.I.C.).

 26.6. Ca  subiecți procesuali neoficiali, ocazionali, în cadrul D.I.I.C.O.T., funcționează specialişti în domeniul prelucrării şi valorificării informaţiilor, economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice sau de specialitate în activitatea de urmărire penală, care au au calitatea de funcţionar public și îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control nemijlocit al procurorilor din D.I.I.C.O.T. şi au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru funcţionarii publici, cu excepţiile prevăzute în O.U.G. nr. 78/2016.

Constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată din dispoziţia scrisă a procurorului de către specialişti constituie mijloc de probă, în condiţiile Codului de procedură penală.

Specialiştii beneficiază, în mod corespunzător, de drepturile prevăzute la art. 11 şi 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare.


[1] Prezenta comunicare reprezintă o reluare, în sinteză,  a unor pasaje extrase din lucrarea autorilor Doru Ioan Cristescu, Victor Cătălin Enescu, Practica investigativă penală și judiciară în cazul infracțiunilor contra securității naționale și de terorism. Elemente de tactică criminalistică, vol. 1, Ed. Solness, Timișoara, 2017, capitolele III  – Elementele principale ale procesului investigativ informativ operativ privind amenințările la adresa securității naționale și V – Procesul investigativ penal (urmărirea penală) privind infracțiunile contra securității naționale și infracțiunilor de terorism, p. 33 – 56 și 225 – 267, destinată cunoașterii și consolidării cunoștințelor strict teoretice a magistraților, avocaților,  studenților sau masteranzilor, precum și oricăror persoane interesate de aplicarea metodologiei de  investigare a  infracțiunilor contra securității naționale și de terorism. Materialul exprimă opinia autorilor în materie.
[2] Definit ca un fascicol de acte procesuale şi procedurale având ca obiect invocarea şi propunerea de probe, admiterea şi administrarea lor [V.Dongoroz (coordonator) şi colectiv, Explicaţii teoretice ale codului penal român, partea generală, vol.I, Ed. Academiei, Bucureşti, 1975, p. 173].
[3] George Antoniu, Vinovăţia penală, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1995, p. 112 – 113.
[4] Idem.
[5] Investigaţie (investigare) = cercetare, studiere minuţioasă, efectuată sistematic, cu scopul de a descoperi ceva. Investigativ = adverb prin care se determină sensul verbului a investiga, arătând modul acţiunii. (potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române (DEX online), accesat la 02.06.2020.
[6]  Comparativ cu situaţia anterioară anului 1990, când fostele organe de Securitate îşi desfăşurau activitatea în baza Instrucţiunilor nr. D – 00190/1987 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii informativ operative a organelor de Securitate, formele activităţii informativ operative (ce consta într-un proces continuu şi complex de căutare, verificare şi valorificare preventive a informaţiilor) se realizau prin mijloace şi metode specific muncii de Securitate, prin supraveghere informativă (activitate organizată şi continua de căutare a informaţiilor de primă sesizare despre iniţierea sau punerea la cale a unor acţiuni duşmănoase ori cu privier la fapte şi împrejurări care pot favoriza comiterea de infracţiuni sau fapte antisociale de competenţa organelor de Securitate), prin verificarea informativă (activitatea prin care se continua clarificarea informaţiilor de primă sesizare, ce nu s-au putut soluţiona în termenul de 30 de zile) şi prin urmărirea informativă (activitate de verificare complexă a informaţiilor privitoare la pregătirea ori săvârşirea de infracţiuni de competenţa organelor de Securitate, în scopul prevenirii, descoperirii şi lichidării faptelor infracţionale). Materialul preluat din C. Troncotă, Duplicitarii, Ed. a II -a revăzută şi adăugită, Ed. Elion, 2014, Bucureşti, p. 350 -352.
[7]Prin care se înţeleg, în general, înregistrări audio, fotografii, înregistrări video, precum şi alte probe digitale, ce conţin informaţii de interes şi de expertizat” (a se vedea în acest sens, Adrian Petre, Cătălin Grigoraş, Înregistrările audio şi audio – video, mijloace de probă în procesul penal. Expertiza judiciară, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2010, p.183 şi urm.; Adrian Cristian Moise, Metodologia investigării criminalistice a infracţiunilor informatice, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p. 172 – 180).
[8] Privite ca totalitatea mijloacelor materiale cu ajutorul cărora este posibilă activitatea de culegere de informații pentru realizarea securității naționale.
[9] Ansamblu de maniere, supuse unor reguli și principii normative de a proceda și folosite în realizarea scopului de culegere de informații pentru realizarea securității naționale.
[10] Modalitate (procedură) sistematică de executare a unei operațiuni sau a unui proces operațional prin folosirea unei anumite metode, destinată culegere de informații pentru realizarea securității naționale.
[11] 1. Planurile şi acţiunile care vizează suprimarea sau ştirbirea suveranităţii, unităţii, independenţei sau indivizibilităţii statului român (art. 3 lit. a din Legea nr. 51/1991);
2. Acţiunile care au ca scop, direct sau indirect (art. 3 lit. b din Legea nr. 51/1991): provocarea de război contra ţării sau de război civil, înlesnirea ocupaţiei militare străine, aservirea faţă de o putere străină, ajutarea unei puteri sau organizaţii străine de a săvârşi oricare din aceste fapte;
3. Trădarea prin ajutarea inamicului (art. 3 lit. c din Legea nr. 51/1991);
4. Acţiuni armate care urmăresc slăbirea puterii de stat (art. 3 lit. d, teza I din Legea nr. 51/1991) și orice alte acţiuni violente care urmăresc slăbirea puterii de stat (art. 3 lit. d, teza a II – a din Legea nr. 51/1991);
5. Spionaj, transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora, procurarea de documente sau date secrete de stat, în vederea transmiterii lor unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora sau în orice alt scop neautorizat de lege, deţinerea ilegală de documente sau date secrete de stat, în vederea transmiterii lor unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora sau în orice alt scop neautorizat de lege, divulgarea secretelor de stat sau neglijenţa în păstrarea acestora (art. 3 lit. e din Legea nr. 51/1991);
6. Subminarea, sabotajul sau orice alte acţiuni care au ca scop înlăturarea prin forţă a instituţiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români sau pot aduce atingere capacităţii de apărare ori altor asemenea interese ale ţării (art. 3 lit. f, teza I din Legea nr. 51/1991);
7. Actele de distrugere, actele de degradare ori actele de aducere în stare de neîntrebuinţare a structurilor necesare bunei desfăşurări a vieţii social-economice sau apărării naţionale (art. 3 lit. f, teza a II – a din Legea nr. 51/1991);
8. Acţiunile prin care se atentează la viaţa, integritatea fizică sau sănătatea persoanelor care îndeplinesc funcţii importante în stat ori a reprezentanţilor altor state sau ai organizaţiilor internaţionale, a căror protecţie trebuie să fie asigurată pe timpul şederii în România, potrivit legii, tratatelor şi convenţiilor încheiate, precum şi practicii internaţionale (art. 3 lit. g din Legea nr. 51/1991);
9. Iniţierea, organizarea, în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatist, săvârşirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatist, sprijinirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice formă unitatea şi integritatea teritorială a României (art. 3 lit. h, teza I din Legea nr. 51/1991);
10.  Incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept (art. 3 lit. h, teza a II -a din Legea nr. 51/1991);
11. Actele teroriste, precum și iniţierea sau sprijinirea în orice mod a oricăror activităţi al căror scop îl constituie săvârşirea de asemenea fapte (art. 3 lit. i din Legea nr. 51/1991);
12. Atentatele contra unei colectivităţi, săvârşite prin orice mijloace (art. 3 lit. j din Legea nr. 51/1991);
13. Sustragerea de armament, muniţie, materii explozive sau radioactive, toxice sau biologice din unităţile autorizate să le deţină, contrabanda cu armament, muniţie, materii explozive sau radioactive, toxice sau biologice, producerea, deţinerea, înstrăinarea, transportul sau folosirea armament, muniţie, materii explozive sau radioactive, toxice sau biologice, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege,  portul de armament sau muniţie, fără drept, dacă prin acestea  se pune în pericol securitatea naţională (art. 3 lit. k din Legea nr. 51/1991);
14. Iniţierea de organizaţii sau grupări, constituirea de organizaţii sau grupări, aderarea la organizaţii sau grupări, sprijinirea sub orice formă a organizaţiilor sau grupărilor, precum și desfăşurarea în secret de activităţi din cele descrise la lit. a – k din Legea nr. 51/1991, de către organizaţii sau grupări constituite potrivit legii. (art. 3 lit. l din Legea nr. 51/1991);
15. Orice acţiuni sau inacţiuni care lezează interesele economice strategice ale României, cele care au ca efect periclitarea, gestionarea ilegală, degradarea ori distrugerea resurselor naturale, fondurilor forestier, cinegetic şi piscicol, apelor şi altor asemenea resurse, precum și monopolizarea ori blocarea accesului la resursele naturale, fondurilor forestier, cinegetic şi piscicol, apelor şi altor asemenea resurse acestea, cu consecinţe la nivel naţional sau regional (art. 3 lit. m din Legea nr. 51/1991).
[12] De pildă, expresia acțiunile care au ca scop, direct sau  indirect, provocarea de război contra țării sau de război civil, inlesnirea ocupației militare străine, aservirea față de o putere străină ori ajutarea unei puteri sau organizații străine de a săvârși oricare din aceste fapte ( art. 3 lit. b din Legea nr. 51/1991) constituie elementul subiectiv al  variantelor normative ale infracțiunii de trădare, prevăzută de art. 394 din c.p.
[13] Spionajul (art. 3 lit.e din Legea nr. 51/1991, respectiv art. 400 din c.p.), trădarea prin ajutarea inamicului (art. 3 lit.c din Legea nr. 51/1991, respectiv art. 396 din c.p.),  atentatul contra unei colectivități (art. 3 lit. j din Legea nr. 51/1991, respectiv art. 402 din c.p.), actele teroriste ( art.3 lit. i din Legea nr. 51/1991, respectiv art. 32-39 din Legea nr. 535/2004)  ș.a.
[14] A se vedea: I.Chiș, S.D. Stavarache, M. Dobra, Drept penal cu aplicabilitate în activitatea de realizare a securității naționale, Ed. A.N.I., București, 2005, p.73 –  84
[15] a) planurile şi acţiunile care vizează suprimarea sau ştirbirea suveranităţii, unităţii, independenţei sau indivizibilităţii statului roman, precum și acţiunile care au ca scop, direct sau indirect, provocarea de război contra ţării sau de război civil, înlesnirea ocupaţiei militare străine, aservirea faţă de o putere străină ori ajutarea unei puteri sau organizaţii străine de a săvârşi oricare din aceste fapte (art. 3 lit. a și b din Legea nr. 51/1991)
b) trădarea prin ajutarea inamicului ( 3 lit. c din Legea nr. 51/1991), corespund conținutului constitutiv al infracțiunii de trădare prin ajutarea inamicului, prevăzută de art. 396 din c. p., înaltă trădare, prevăzută de art. 398 din c. p. și acțiuni ostile contra statului, prevăzută de art. 399 din c. p.
c) acţiunile armate sau orice alte acţiuni violente care urmăresc slăbirea puterii de stat ( 3 lit. d din Legea nr. 51/1991) constituie elemente componente ale laturii obiective a infracțiunii de acțiuni împotriva ordinii constituționale, prevăzută de art. 397 din c. p.
d) spionajul, transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora, procurarea ori deţinerea ilegală de documente sau date secrete de stat, în vederea transmiterii lor unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora sau în orice alt scop neautorizat de lege, precum şi divulgarea secretelor de stat sau neglijenţa în păstrarea acestora ( 3 lit. e din Legea nr. 51/1991), își au corespondent în elementele constitutive ale infracțiunilor de spionaj, prevăzută de art. 400 din c. p., trădarea prin transmiterea de informații secrete de stat, prevăzută de art. 395 din c. p., divulgarea secretului care periclitează securitatea națională, prevăzută de art. 407 din c. p., divulgarea informațiilor secrete de stat, prevăzută de art. 303 din c. p. și neglijență în păstrarea informațiilor, prevăzută de art. 305 din c. p.
e) subminarea, sabotajul sau orice alte acţiuni care au ca scop înlăturarea prin forţă a instituţiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români sau pot aduce atingere capacităţii de apărare ori altor asemenea interese ale ţării ( 3 lit. f, teza I – a, din Legea nr. 51/1991) sunt susceptibile de a se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de trădare, prevăzută de art. 394 lit. b din c. p. ori infracțiunii de acțiuni împotriva ordinii constituționale, prevăzută de art. 397 alin. 1 și 2 din c. p. sau infracțiunii de înaltă trădare, prevăzută de art. 398 din c. p. ori infracțiunii de acțiuni ostile contra statului, prevăzută de art. 399 din c. p. (în cazul ultimelor două infracțiuni, funcție de calitatea subiectului activ al infracțiunii)
f) actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuinţare a structurilor necesare bunei desfăşurări a vieţii social-economice sau apărării naţionale ( 3 lit. f, teza a II – a, din Legea nr. 51/1991), reprezintă elementele constitutive ale infracțiuni de acte de diversiune, prevăzută de art. 403 din c. p.
g) acţiunile prin care se atentează la viaţa, integritatea fizică sau sănătatea persoanelor care îndeplinesc funcţii importante în stat ( 3 lit. g, teza I – a, din Legea nr. 51/1991), se subsumează elementelor constitutive ale infracțiunii de atentatul care pune în pericol securitatea națională, prevăzută de art. 401 din c.p.
h) acţiunile prin care se atentează la viaţa, integritatea fizică sau sănătatea reprezentanţilor altor state sau ai organizaţiilor internaţionale, a căror protecţie trebuie să fie asigurată pe timpul şederii în România, potrivit legii, tratatelor şi convenţiilor încheiate, precum şi practicii internaţionale ( 3 lit. g, teza a II – a, din Legea nr. 51/1991), reprezintă elementele constitutive ale infracțiunii contra persoanelor care se bucură de protecție internațională, prevăzută de art. 408 din c. p.
i) iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice formă unitatea şi integritatea teritorială a României ( 3 lit. h, teza a I – a, din Legea nr. 51/1991), poate să se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 3 și/sau 4 din O.U.G. 31/2002, în eventual concurs real cu art. 394 lit. b din c. p.
j) incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept ( 3 lit. h, teza a II – a, din Legea nr. 51/1991) este susceptibilă de a se subsuma infracțiunii de instigare sau participație improprie la acțiuni împotriva ordinii constituționale, prevăzută de art. 47 din c. p. sau 52 alin. 3 din c. p. raportat la art. 397 din c.p.
k) actele teroriste, se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de 32 – 38 din Legea nr. 535/2004.
l) iniţierea sau sprijinirea în orice mod a oricăror activităţi al căror scop îl constituie săvârşirea de acte teroriste constituie elementele ce intră în conținutul infracțiunii prevăzute de 35 din Legea nr. 535/2004.
m) atentatele contra unei colectivităţi, săvârşite prin orice mijloace se subsumează elementelor material ale infracțiunii de atentat contra unei colectivități, prevăzută de 402 din c. p.
n) sustragerea de armament, muniţie, materii explozive sau radioactive, toxice sau biologice din unităţile autorizate să le deţină, dacă prin acestea se pune în pericol securitatea naţională, este susceptibilă de a se circumscrie infracțiunilor de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materiale radioactive, nerespectarea regimului materiilor explozive, traficul de produse ori substanțe toxice, prevăzute de 342 alin. 3 din c. p., 345 alin. 2 din c. p. și 346 alin. 2 din c. p., art. 359 din c. p., , în posibil concurs real cu infracțiunile contra sănătății publice, prevăzute de art. 352 – 357 din c. p. alin. 3 din c. p., 345 alin. 2 din c. p. și 346 alin. 2 din c. p., art. 359 din c. p., în posibil concurs real cu infracțiunile contra sănătății publice, prevăzute de art. 352 – 357 din c. p.
o) contrabanda de armament, muniţie, materii explozive sau radioactive, toxice dacă prin acestea se pune în pericol securitatea naţională se circumscrie infracțiunii de contrabanda cu arme, muniții, material explozibile, materiale nucleare sau alte substanțe radioactive, substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase, prevăzută de 271 din Legea nr. 86/2006,
p) producerea, deţinerea, înstrăinarea, transportul sau folosirea armelor, munițiilor, materialelor radioactive, toxice în alte condiţii decât cele prevăzute de lege, precum şi portul de armament sau muniţie, fără drept, dacă prin acestea se pune în pericol securitatea naţională poate să constituie infracțiunile de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materiale radioactive, nerespectarea regimului materiilor explozive, traficul de produse ori substanțe toxice, prevăzute de 342 din c. p., 345 din c. p. și 346  din c. p., art. 359 din c. p.
r) iniţierea sau constituirea de organizaţii sau grupări ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a acestora, în scopul desfăşurării vreuneia din activităţile enumerate la lit. a) – p), precum şi desfăşurarea în secret de asemenea activităţi de către organizaţii sau grupări constituite potrivit legii, este susceptibilă de a se circumscrie infracțiunilor de constituirea unor structure informative ilegale, prevăzută de 409 din c. p. sau constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 din c. p.
s) orice acţiuni sau inacţiuni care lezează interesele economice strategice ale României, cele care au ca efect periclitarea, gestionarea ilegală, degradarea ori distrugerea resurselor naturale, fondurilor forestier, cinegetic şi piscicol, apelor şi altor asemenea resurse, precum şi monopolizarea ori blocarea accesului la acestea, cu consecinţe la nivel naţional sau regional ( 3 lit. m din Legea nr. 51/1991).
În literatura de specialitate au fost realizate analize pertinente a faptelor enumerate, ca fiind amenințări la adresa securității naționale și a corespondenței acestora cu infracțiuni prevăzute în codul penal și legi speciale.
 În sensul celor de mai sus, a se vedea: I.Chiș, S.D. Stavarache, M. Dobra, idem;  M.Udroiu, R.Slăvoiu, O. Predescu, Tehnici speciale de investigare în justiția penală, Ed.C.H.Beck, București, 2009, p. 100 – 123; R. Slăvoiu, Protecția penală a vieții private, Ed. Universul juridic, București, 2016, p. 511 – 529.
[16] Art. 9 din Legea nr. 14/1992
În vederea stabilirii existenţei ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, prevăzute la art. 3 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, cu modificările ulterioare, serviciile de informaţii pot efectua, cu respectarea legii, verificări prin:
a) solicitarea şi obţinerea de obiecte, înscrisuri sau relaţii oficiale de la autorităţi sau instituţii publice, respectiv solicitarea de la persoane juridice de drept privat ori de la persoane fizice;
b) consultarea de specialişti ori experţi;
c) primirea de sesizări sau note de relaţii;
d) fixarea unor momente operative prin fotografiere, filmare ori prin alte mijloace tehnice sau constatări personale, cu privire la activităţi publice desfăşurate în locuri publice, dacă nu este efectuată sistematic;
e) obţinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul acestora, şi reţinute de către aceştia potrivit legii.
Serviciul Român de Informaţii efectuează prin laboratoare de specialitate şi specialişti proprii constatări dispuse sau solicitate în condiţiile legii.
Art. 28 din Legea nr. 14/1992
Personalul operativ al Serviciului Român de Informaţii îşi desfăşoară activitatea deschis sau acoperit, în raport cu nevoile de realizare a siguranţei naţionale.
[17] Art. 14 din Legea nr. 191/1998
(1) Serviciul de Protecţie şi Pază, prin structurile sale specializate, are următoarele atribuţii:
b) organizează şi desfăşoară, deschis sau acoperit, activităţi de culegere, verificare şi valorificare a informaţiilor necesare numai pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art. 1 alin. (1), în condiţiile stabilite prin lege. Orice informaţie cu valoare operativă de alta natura se transmite de îndată autorităţilor abilitate prin lege pentru verificarea şi valorificarea acesteia;
d) poate efectua, cu respectarea Legii nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, verificări prin: solicitarea şi obţinerea de obiecte, înscrisuri sau relaţii oficiale de la instituţii publice; consultarea de specialişti ori experţi; primirea de sesizări sau note de relaţii; fixarea unor momente operative prin mijloace tehnice sau prin constatări personale
[18] Art. 10 din Legea nr. 51/1991 Activitatea de informaţii pentru realizarea securităţii naţionale are caracter secret de stat.  Informaţiile din acest domeniu nu pot fi comunicate decît în condiţiile prezentei legi.
[19]„ Domeniul securității naționale a fost abordat în ultimii ani in integrum, dar și pe dimensiunile sale: economică, umană, politică, militară, social, culturală, ecologică, astfel că pe agenda de securitate a actorilor statali și nonstatali regăsim concept precum securitate energetică, alimentară, economică, a individului etc.“ (Referat de cercetare științifică cu tema Relaționarea securitate națională – securitate militară – securitatea informațiilor clasificate, al drd. Col. Marian Bacșiș, M.Ap.N., Universitatea Națională de Apărare, “Carol I”).
[20] Riscurile interne şi externe şi vulnerabilităţile la adresa securităţii naţionale sunt evidenţiate în Strategia de securitate naţională a României, adoptată prin Hotărârea Parlamentului României nr. 38 din 18 decembrie 2001. și actualizate în „Strategia de securitate naţională a României, Bucureşti, 2007” pagina 38 (www.presidency.ro/ SSNR (Strategia de Securitate Naţională a României), Strategia de Apărare a Țării pentru perioada 2015 – 2019 – O Românie puternică în Europa și în lume – p. 14 – 17
(http://www.presidency.ro/files/userfiles/Strategia_Nationala_de_Aparare_a_Tarii_1.pdf,accesat la 26.12.2016)
[21]  Art. 10 din Legea nr. 14/1992
În situaţiile care constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale, Serviciul Român de Informaţii, prin cadre desemnate în acest scop, desfăşoară activităţi specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exercitării unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului, efectuate potrivit procedurii prevăzute în Legea nr. 51/1991, cu modificările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător.
Activităţile specifice culegerii de informaţii, prevăzute la alin. 1, sunt controlate de Parlament, în limitele şi condiţiile prevăzute de lege.
[22]  Art. 14 din Legea nr. 191/1998
(1) Serviciul de Protecţie şi Pază, prin structurile sale specializate, are următoarele atribuţii:
e) solicita procurorului, în cazuri justificate, cu respectarea prevederilor Codului de procedura penală, autorizarea efectuării unor activităţi potrivit Legii nr. 51/1991, în scopul culegerii de informaţii pentru îndeplinirea misiunilor specifice. Operaţiunile tehnice pentru realizarea acestor activităţi se execută de către Serviciul Român de Informaţii;
[23] Art. 10 din Legea nr. 1/1998
(1) Serviciul de Informaţii Externe este autorizat sa folosească persoane juridice sub acoperire, înfiinţate în condiţiile legii, sa utilizeze metode specifice, sa creeze şi sa deţină mijloace adecvate pentru obţinerea, verificarea, protecţia, evaluarea, valorificarea şi stocarea datelor şi informaţiilor referitoare la siguranţa naţionala.
[24] A se vedea în acest sens și M. Udroiu, R. Slăvoiu, O. Predescu, Tehnici speciale de investigare în justiția penală, Ed. C.H. Beck, București, 2009, p. 198 – 204.
[25] Art. 9 alin. 2 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea S.R.I.
[26] Potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 14/1992.
[27]Art. 28 din Legea nr. 14/1992.
[28] Art. 41 din Legea nr. 14/1992.
[29] Art. 14 lit. d din Legea nr.191/1998 privind organizarea și funcționarea S.P.P.
[30] Art. 14   alin. 1, lit. b din Legea nr. 191/1998.
[31] Art. 27 din Legea nr. 191/1998.
[32] Art. 19 Legea nr. 1/1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Informaţii Externe
[33] Art. 10 din Legea nr. 1/1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Informaţii Externe.
[34] Art. 11 din Legea nr. 1/1998.
[35] Art. 13 din Legea nr. 346/2006.
[36] Art. 23 din O.U.G. nr. 76/2016.
[37] Menționate în art. 13 lit. f  din Legea nr. 51/1991.
[38] Art.14  alin. 2 lit. a – g din Legea nr. 51/1991.
[39] Art. 14  alin.1 din Legea nr. 51/1991.
[40] A se vedea și comentariile valoroase formulate de  R. Slăvoiu, Protecția penală a vieții private, Ed. Universul juridic, București, 2016, p. 529 – 539; Dan Constantin Mâță, Securitatea națională. Concept. Reglementare. Mijloace de ocrotire, Ed. Hamangiu,București, 2016, p. 377 – 385.
[41] Ce se poate realiza prin: observaţie, supraveghere şi urmărirea operativă (filaj), organizarea de pânde operative şi capcane criminalistice, penetrări informative, munca cu agentura, exploatarea surselor deschise, folosirea de legende, combinaţii, dezinformări, precum şi legitimarea şi identificarea unor persoane, solicitarea şi  obţinerea de obiecte, înscrisuri sau relaţii oficiale de la autorităţi sau instituţii publice, respectiv  solicitarea de la persoane juridice de drept privat ori de la persoane fizice; consultarea de specialişti ori experţi;  primirea de sesizări sau note de relaţii; fixarea unor momente operative prin fotografiere, filmare sau prin alte mijloace tehnice ori  efectuarea de constatări personale, cu privire la activităţi publice desfăşurate în locuri publice, dacă această activitate este efectuată ocazional; solicitarea și obţinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul acestora, şi reţinute de către aceştia potrivit legii; efectuarea de  activităţi specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului desfăşurate cu respectarea prevederilor legale
[42] Care poate fi efectuată prin: a) interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor electronice, efectuate sub orice formă; b) căutarea unor informaţii, documente sau înscrisuri pentru a căror obţinere este necesar accesul într-un loc, la un obiect ori deschiderea unui obiect; c) ridicarea şi repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informaţiilor pe care acesta le conţine, precum şi înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice procedee; d) instalarea de obiecte, întreţinerea şi ridicarea acestora din locurile în care au fost depuse, supravegherea prin fotografiere, filmare sau prin alte mijloace tehnice ori constatări personale, efectuate sistematic în locuri publice sau efectuate în orice mod în locuri private; e) localizarea, urmărirea şi obţinerea de informaţii prin GPS sau prin alte mijloace tehnice de supraveghere; f) interceptarea trimiterilor poştale, ridicarea şi repunerea la loc a acestora, examinarea lor, extragerea informaţiilor pe care acestea le conţin, precum şi înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice procedee; g) obţinerea de informaţii privind tranzacţiile financiare sau datele financiare ale unei persoane, în condiţiile legii, este de atributul organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale.
[43] Art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p. : „ Acte încheiate de unele organe de constatare” combinat cu art. 288 alin. 1, ipoteza a 3 – a din c. p. p., art. 11 din Legea nr. 14/1992: “În cazul în care din verificările şi activităţile specifice prevăzute la art. 9 şi 10 rezultă date şi informaţii care indică pregătirea sau săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, acestea sunt transmise organelor de urmărire penală în condiţiile prevăzute de art. 61 din Codul de procedură penală.”, art. 14 din Legea nr. 191/1998: “ f) consemnează rezultatele activităţilor prevăzute la lit. d) şi e) in acte de constatare, întocmite cu respectarea prevederilor Codului de procedura penală, care pot constitui mijloace de proba;
[44] Art. 292 din c. p. p.
[45] Art. 15 alin. 1 din Legea nr. 51/1991.
[46] A se vedea și comentariile formulate în R. Slăvoiu, Protecția penală a vieții private, Ed. Universul juridic, București, 2016, p.  529 – 539
[47] Dan Constantin Mâță, Securitatea națională. Concept. Reglementare. Mijloace de ocrotire, Ed. Hamangiu,București, 2016, p. 379. Autorul a remarcat  necesitatea ca procurorul  de la P.I.C.C.J.,  judecătorul și magistratul asistent de la I.C.C.J., implicați în procedurile privind autorizarea utilizării procedeelor investigative informativ operative să îndeplinească condițiile Regulamentului privind accesul judecătorilor, procurorilor și magistraților asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție la informații clasificate secret de stat și secret de serviciu, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 140/2014.
[48] Art. 18 alin. 1 din Legea nr. 51/1991
[49] Art. 17 alin. 1 din Legea nr. 51/1991.
[50] Denumit mandat de securitate națională = m.s.n., pentru a se deosebi de mandatul de supraveghere tehnică = m.s.t., emis în condițiile codului de procedură penală.
[51] Art. 17 alin. 2 din Legea nr. 51/1991, adică:  a) denumirea instanţei, data, ora şi locul emiterii; c) activităţile specifice autorizate, dintre cele prevăzute la art. 14 alin. (2); d) identitatea persoanei care este afectată de activităţile specifice, prin restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, dacă aceasta este cunoscută; e) organele care efectuează activităţile autorizate; f) persoanele fizice sau juridice care au obligaţia de a acorda sprijin la executarea activităţilor autorizate; g) precizarea locului sau a localităţilor în care se vor desfăşura activităţile autorizate, dacă acestea sunt cunoscut; h) durata de valabilitate a autorizaţiei.
[52] Art. 17 alin. 3 din Legea nr. 51/1991.
[53] Art. 17 alin. 4 din Legea nr. 51/1991.
[54] Art. 16 din Legea nr. 51/1991.
[55] Art. 18 alin. 2 din Legea nr. 51/1991.
[56] Art. 19 alin. 1 din Legea nr. 51/1991
[57] Art. 19 alin. 1 din Legea nr. 51/1991.
[58] Art. 19 alin. 2 din Legea nr. 51/1991.
[59] Art. 19 alin. 3 din Legea nr. 51/1991.
[60] Art. 20 alin. 4 din Legea nr. 51/1991.
[61] Art. 20 alin. 1 din Legea nr. 51/1991.
[62] Art. 20 alin. 2 din Legea nr. 51/1991.
[63] Art. 20 alin. 3 din Legea nr. 51/1991.
[64] Potrivit site – ului S.R.I., analiza, denumită analiza de intelligence, este procesul de filtrare, conexare şi interpretare obiectivă a datelor culese din surse secrete sau deschise, esenţial în orice activitate a Serviciului.
Frânturi de informaţie uneori disparate şi aparent lipsite de semnificaţie sunt puse în context, integrate în imagini coerente şi convertite în explicaţii, evaluări şi prognoze în legătură cu problematicile de securitate naţională aflate în competenţa SRI. Deşi aparent simplu, este vorba de un proces de rafinare foarte complex, care implică în egală măsură inteligenţa, gândirea critică şi creativitatea analistului de informaţii, dar şi o foarte bună cunoaştere a domeniului analizat.
Mai exact, analistul evaluează informaţiile din perspectiva relevanţei lor, sesizează schimbări şi tendinţe în manifestarea ameninţărilor, schiţează scenarii alternative de evoluţie, evidenţiază implicaţii şi indică eventuale variante de acţiune în raport cu fiecare scenariu prognozat.
În final, produsul analitic este pus la dispoziţia beneficiarilor legali, în timp util şi în funcţie de aria de competenţă, pentru a-i sprijini în: realizarea unor strategii sau planuri de acţiune prin care să se prevină manifestarea riscurilor și în adoptarea unor măsuri adecvate de promovare a intereselor naţionale. (https://www.sri.ro/analiza-intelligence.html, accesat la 27.12.2016)
[65] Sistemul internaţional utilizat pentru evaluarea informaţiilor, în domeniul serviciilor de informaţii occidentale se prezintă astfel:

Traducere după, J. Baud, Encyclopédie du renseignement et des services secrets, Ed. Lavanzelle, Paris, 1997, p.192.
[66] Informaţii din domeniul securităţii naţionale pot fi comunicate: d) organelor de urmărire penală, cînd informaţiile privesc săvîrşirea unei infracţiuni. Comunicarea informaţiilor se aproba de către conducătorii organelor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale. Prevederile art. 10 privitoare la apărarea secretului de stat se aplica în mod corespunzător tuturor persoanelor prevăzute la alin. 1 lit. a) – d).
[67] Art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p. : „ Acte încheiate de unele organe de constatare” combinat cu art. 288 alin. 1, ipoteza a 3 – a din c. p. p., art. 11 din Legea nr. 14/1992: “În cazul în care din verificările şi activităţile specifice prevăzute la art. 9 şi 10 rezultă date şi informaţii care indică pregătirea sau săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, acestea sunt transmise organelor de urmărire penală în condiţiile prevăzute de art. 61 din Codul de procedură penală.”, art. 14 din Legea nr. 191/1998: “ f) consemnează rezultatele activităţilor prevăzute la lit. d) şi e) in acte de constatare, întocmite cu respectarea prevederilor Codului de procedura penală, care pot constitui mijloace de proba;
[68] Art. 292 din c. p. p.
[69] Art. 21 alin. 2 și 3 din Legea nr. 51/1991
(2) În cazul în care datele şi informaţiile rezultate din activităţile autorizate nu sunt suficiente pentru sesizarea organelor de urmărire penală şi nici nu justifică desfăşurarea în continuare de activităţi de informaţii cu privire la acea persoană, din dispoziţia conducătorului organului de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale se dispune notificarea persoanei ale cărei drepturi sau libertăţi au fost afectate prin activităţile autorizate, cu privire la activităţile desfăşurate faţă de aceasta şi perioadele în care s-au desfăşurat.
(3) Notificarea prevăzută la alin. (2) nu se va face dacă:
a) ar putea conduce la periclitarea îndeplinirii atribuţiilor de serviciu ale organelor de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, prin dezvăluirea unor surse ale acestora, inclusiv ale serviciilor de securitate şi informaţii ale altor state;
b) ar putea afecta apărarea securităţii naţionale;
c) ar putea aduce atingere drepturilor şi libertăţilor unor terţe persoane;
d) ar putea duce la deconspirarea metodelor şi mijloacelor, inclusiv a tehnicilor speciale de investigare concrete, utilizate în cazul respectiv de organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale.
[70] Exemplificativ oferim extrase din Raportul de activitate S.R.I. pe anul 2014 [https://www.sri.ro/fisiere/rapoarte/Raport_SRI_2014.pdf (accesat la 07.01.2017)]: Măsurile de prevenire au constat, în principal, în: – propuneri de limitare, întrerupere sau revocare a dreptului de şedere în România, respectiv de declarare drept persoană indezirabilă; – propuneri de neacordare/retragere a avizului prevăzut de legi speciale; – realizarea siguranţei unor obiective ce pot constitui ţinta unor acte teroriste; – acţiuni de stopare a activităţilor de sprijin al unor organizaţii teroriste, desfăşurate pe teritoriul naţional; – demersuri specializate pe linia protecţiei informaţiilor clasificate; – activităţi de pregătire individuală pentru autoapărarea împotriva riscurilor de natură teroristă ori a acţiunilor unor servicii de spionaj străine; – activităţi de identificare şi determinare a disfuncţiilor în conceperea şi implementarea proiectelor majore de realizare a societăţii informaţionale în România”.
[71] Măsura declarării ca indezirabil se dispune de Curtea de Apel Bucureşti, la sesizarea procurorului anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. Procurorul sesizează instanţa de judecată la propunerea instituţiilor cu atribuţii în domeniul ordinii publice şi securităţii naţionale care deţin date sau indicii temeinice în sensul celor prevăzute la alin. (1). (Art. 86 alin. 2 din   O.U.G. nr. 194/2002)
[72] Declararea ca indezirabil este măsura ce se dispune împotriva unui străin care a desfăşurat, desfăşoară ori există indicii temeinice că intenţionează să desfăşoare activităţi de natură să pună în pericol securitatea naţională sau ordinea publică (Art. 86 alin. 1 din   O.U.G. nr. 194/2002)
[73] Potrivit prevederilor capitolului IV Restrângerea dreptului la liberă circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor Uniunii Europene şi a membrilor familiilor lor, art. 27 – 32  din O.U.G. nr. 102/2005 privind libera circulatie pe teritoriul României a cetatenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spatiului Economic European si a cetatenilor Confederatiei Elvetiene
[74] Procedura declarării ca străin indezirabil este configurată în prevederile art. 86 din O.U.G. nr.194/2002 privind regimul strainilor in România.
(3) Datele şi informaţiile în baza cărora se propune declararea ca indezirabil pentru raţiuni de securitate naţională se pun la dispoziţia instanţei de judecată în condiţiile stabilite de actele normative care reglementează regimul activităţilor referitoare la securitatea naţională şi protejarea informaţiilor clasificate.
(4) Sesizarea prevăzută la alin. (2) se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor. Instanţa de judecată aduce la cunoştinţă străinului faptele care stau la baza sesizării, cu respectarea prevederilor actelor normative care reglementează regimul activităţilor referitoare la securitatea naţională şi protejarea informaţiilor clasificate.
(5) Curtea de Apel Bucureşti se pronunţă, prin hotărâre motivată, în termen de 10 zile de la sesizarea formulată în condiţiile alin. (2). Hotărârea instanţei este executorie. Atunci când declararea străinului ca indezirabil se întemeiază pe raţiuni de securitate naţională, în conţinutul hotărârii nu se menţionează datele şi informaţiile care au stat la baza motivării acesteia.
(6) Hotărârea se comunică străinului, precum şi, dacă instanţa dispune declararea ca indezirabil, Inspectoratului General pentru Imigrări, pentru a fi pusă în executare.
(7) Dreptul de şedere al străinului încetează de la data pronunţării hotărârii prin care acesta a fost declarat indezirabil.
(8) Perioada pentru care un străin poate fi declarat indezirabil este de la 5 la 15 ani, cu posibilitatea prelungirii termenului pentru o nouă perioadă cuprinsă între aceste limite, în cazul în care se constată că nu au încetat motivele care au determinat luarea acestei măsuri. Prelungirea termenului se face în condiţiile prevăzute la alin. (2).
(9) Încetarea măsurii declarării ca indezirabil se dispune de Curtea de Apel Bucureşti, la sesizarea procurorului anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în situaţia în care prezenţa străinului pe teritoriul României este necesară în interesul statului român, iar pericolul determinat de motivele care au stat la baza declarării ca indezirabil nu mai subzistă. Procurorul sesizează instanţa de judecată la propunerea instituţiei cu atribuţii în domeniul ordinii publice şi securităţii naţionale care a propus sesizarea instanţei potrivit alin. (2) teza finală.
(10) Sesizarea prevăzută la alin. (9) se judecă în camera de consiliu. Curtea de Apel Bucureşti se pronunţă, prin hotărâre motivată, în termen de 10 zile de la sesizare. Hotărârea instanţei este definitivă. Hotărârea se comunică Inspectoratului General pentru Imigrări, pentru a fi pusă în executare.
(11) Hotărârile prin care străinii au fost declaraţi indezirabili sau prin care s-a dispus încetarea măsurii declarării ca indezirabil se pun în executare de către Inspectoratul General pentru Imigrări potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
(12) Datele de identificare ale persoanelor declarate indezirabile sau cu privire la care s-a dispus încetarea măsurii declarării ca indezirabil se comunică Departamentului Consular din cadrul Ministerului Afacerilor Externe de către Inspectoratul General pentru Imigrări.
ART. 87
Recursul împotriva hotărârii prevăzute la art. 86 alin. (5)
(1) Hotărârea prevăzută la art. 86 alin. (5) poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la data comunicării, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Instanţa se pronunţă în termen de 5 zile de la data primirii cererii.
(2) Exercitarea căii de atac prevăzute la alin. (1) nu are efect suspensiv de executare a hotărârii prin care străinul a fost declarat indezirabil. În cazuri temeinic justificate şi pentru a se preveni producerea de pagube iminente, străinul poate cere instanţei să dispună suspendarea executării hotărârii prin care a fost declarat indezirabil până la soluţionarea căii de atac. Instanţa soluţionează cererea de suspendare de urgenţă, hotărârea pronunţată în acest caz fiind executorie de drept.
[75] Art. 44 din Legea nr. 535/2004
(1) Împotriva cetăţenilor străini sau apatrizilor despre care există date sau indicii temeinice că intenţionează să desfăşoare acte de terorism ori de favorizare a terorismului se dispune măsura de declarare ca persoană indezirabilă pentru România sau de întrerupere a dreptului de şedere în ţară, dacă împotriva acestora nu s-a dispus măsura nepermiterii ieşirii din ţară, potrivit legii privind regimul străinilor în România.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi solicitanţilor de azil, refugiaţilor şi victimelor conflictelor armate ale căror statut şi regim sunt reglementate prin legi speciale.
[76]Potrivit art.9 din Convenția de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice, publicată în BULETINUL OFICIAL nr. 89 din 8 iulie 1968, intrată in vigoare la data de 8 iulie 1968
– Statul acreditar poate oricând, şi fără a trebui sa motiveze hotărârea, sa informeze statul acreditant ca şeful sau orice alt membru al personalului diplomatic al misiunii este persona non grata sau ca orice alt membru al personalului misiunii nu este acceptabil. În acest caz, statul acreditant va rechema persoana în cauza sau va pune capăt funcţiilor sale în cadrul misiunii, după caz. O persoana poate fi declarata non  grata sau inacceptabila înainte de a ajunge pe teritoriul statului acreditar.
– Dacă statul acreditant refuza sa execute sau nu executa într-un termen rezonabil obligaţiile care îi incumba conform paragrafului 1 al prezentului articol, statul acreditar poate refuza sa recunoască persoanei în cauza calitatea de membru al misiunii.
– În conformitate cu art. 23 din Convenția din 24 aprilie 1963 cu privire la relatiile consulare, publicată în BULETINUL OFICIAL nr. 10 din 28 ianuarie 1972,  intrată in vigoare la data de  28 ianuarie 1972
Persoana declarată non grata
– Statul de resedinta poate in orice moment sa informeze statul trimitator ca un functionar consular este persona non grata sau ca orice alt membru al personalului consular nu este acceptabil. In acest caz, statul trimitator va rechema persoana in cauza sau va pune capat functiilor sale in cadrul acestui post consular, dupa caz.
– Daca statul trimitator refuza sa indeplineasca sau nu indeplineste intr-un termen rezonabil obligatiile care ii revin conform paragrafului 1 al prezentului articol, statul de resedinta poate, dupa caz, sa retraga exequaturul persoanei in cauza sau sa inceteze de a o considera ca membru al personalului consular.
– O persoana numita membru al unui post consular poate fi declarata inacceptabila inainte de a ajunge pe teritoriul statului de resedinta sau, daca se gaseste deja acolo, inainte de a intra in functie la postul consular. Statul trimitator trebuie, in acest caz, sa retraga numirea.
– In cazurile mentionate la paragrafele 1 si 3 din prezentul articol, statul de resedinta nu este obligat sa comunice statului trimitator motivele hotaririi sale.
[77] Art. 6 alin. 1 din Legea nr. 51/1991.
[78] Art. 6 alin. 2 din Legea nr. 535/2004.
[79] Art. 14 din Legea nr. 535/2004 (1) CCOA este structura organizatorico-funcţională ce asigură continuitatea şi coerenţa funcţionării sistemului de legătură ce articulează componentele SNPCT. (2) Autorităţile şi instituţiile publice din componenţa SNPCT vor desemna câte un reprezentant permanent la CCOA, în vederea asigurării schimbului de date şi informaţii. (3) Structura şi efectivele CCOA se aprobă prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. (4) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, S.R.I. va supune aprobării Consiliului Suprem de Apărare a Ţării Regulamentul de organizare şi funcţionare a CCOA.; Conform art. 17 din Legea nr. 535/2004   atribuțiile C.C.O.A. constau în: a) coordonează activităţile desfăşurate în cadrul SNPCT, prin reprezentanţi desemnaţi de autorităţile şi instituţiile publice din componenţa SNPCT; b) asigură operativ schimbul de date şi informaţii între autorităţile şi instituţiile publice componente ale SNPCT privind activităţile cu caracter terorist; c) integrează datele şi informaţiile obţinute, în scopul stabilirii şi întreprinderii măsurilor care se impun; d) monitorizează activităţile teroriste şi informează operativ autorităţile şi instituţiile publice abilitate din cadrul SNPCT; e) în situaţii de criză teroristă asigură suportul logistic şi operaţional pentru funcţionarea operativă a Centrului Naţional de Acţiune Antiteroristă, care este integrat funcţional în mecanismul general de gestionare a crizelor şi organizat conform legii; f) transmite autorităţilor şi instituţiilor publice competente din cadrul SNPCT datele şi informaţiile care fac obiectul întreprinderii de măsuri, conform atribuţiilor legale.
[80] Art. 6 alin. 3 din Legea nr. 535/2004.
[81] Art. 6 alin. 2 din Legea nr. 51/1991.
[82] Art. 28 din Legea nr. 51/1991.
[83] Art. 23 alin. 3 din Legea nr. 14/1992.
[84] Art. 45 din Legea nr. 14/1992.
[85] Art. 31 alin. 1 din Legea nr.191/1998.
[86] Art. 8 alin. 3 din Legea nr. 191/1998.
[87] Art. 31 alin. 2 din Legea nr.191/1998.
[88] ART. 7 alin. 2 din Legea nr. 1/1998.
[89] Art. 7 alin. 3 din Legea nr. 1/1998.
[90] Art. 8 alin.3 din Legea nr. 1/1998.
[91] Art. 9 alin. 3 din Legea nr. 1/1998.
[92] Art. 7 din O.U.G. nr. 76/2016.
[93] Art. 9 din O.U.G. nr. 76/2016.
[94] Art.. 11 din O.U.G. nr. 76/2016
[95] Ca fiind o activitate complexă desfășurată de organele judiciare în conformitate cu legea, cu participarea activă a părților în scopul constatării în timp și în mod complet a faptelor ce constituie infracțiuni, astfel încât orice persoană care a comis o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere (Gh.Mateuț, Tratat de procedură penală, partea generală, vol. I, Ed. C.H.Beck,, București, 2007, p. 124);  Prin proces penal se înțelege activitatea reglementată de lege pe care o desfășoară autoritățile publice anume desemnate, cu participarea activă a persoanelor interesate, ca titulare de drepturi și obligații, în scopul constatării la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie sancționată potrivit legii penale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală (Grigore Gr. Theodoru, Tratat de Drept procesual penal, Ediția a 3 – a, Ed. Hamangiu, București, 2013, p. 4)
[96] V. Dongoroz, în V.Dongoroz (coord.) și colectiv, Explicații teoretice ale codului de procedură penală român, partea generală, vol. I, Ed. Academiei României, București, 1975, p. 12;  Faza procesuală cuprinde un ansamblu de acte și măsuri procesuale și procedurale, efectuate în ordinea și formele prevăzute de lege, îndeplinind un obiectiv limitat în realizarea scopului procesului penal. Obiectivul unei faze procesuale este pregătirea fazei procesuale următoare, până ce se ajunge, prin ultima fază, la realizarea scopului procesului penal. Etapa procesuală este o subdiviziune a fazei procesuale, având un obiectiv mai restrâns și conținând acte și măsuri procesuale proprii, dar îndeplinind obiectivul fazei procesuale căreia îi aparține. Stadiul procesual este o subdiviziune a etapei procesuale. (Grigore Gr. Theodoru, op.cit., p. 447 –  448).
Astfel, procesul penal cuprinde: faza de urmărire penală,  faza de cameră preliminară, faza de judecată și faza de executarea hotărârilor penale, care, fiecare la rândul lor, conțin etape și stadii. (V. Dongoroz, în V.Dongoroz (coord.) și colectiv, op.cit.,p. 12).
[97] Gh.Mateuț, op.cit., p. 128.
[98] Idem.
[99] Investigație (investigare) = cercetare, studiere minuțioasă, efectuată sistematic, cu scopul de a descoperi ceva, Investigativ = adverb prin care se determină sensul verbului a investiga, arătând modul acțiunii.
[100] Art. 11 din Legea nr. 51/1991, alin. 1: Informaţii din domeniul securităţii naţionale pot fi comunicate:…d) organelor de urmărire penală, când informaţiile privesc săvârşirea unei infracţiuni.
Alin. 2: Comunicarea informaţiilor se aprobă de către conducătorii organelor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale.
[101]Datele şi informaţiile de interes pentru securitatea naţională, rezultate din activităţile autorizate, dacă indică pregătirea sau săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, sunt reţinute în scris şi transmise organelor de urmărire penală, potrivit art. 61 din Codul de procedură penală, însoţite de mandatul emis pentru acestea, la care se adaugă propunerea de declasificare, după caz, totală sau în extras, potrivit legii, a mandatului. Convorbirile şi/sau comunicările interceptate, redate în scris, şi/sau imaginile înregistrate se transmit organelor de urmărire penală în integralitate, însoţite de conţinutul digital original al acestora”.
[102] În cazul în care din verificările şi activităţile specifice prevăzute la art. 9 şi 10 rezultă date şi informaţii care indică pregătirea sau săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, acestea sunt transmise organelor de urmărire penală în condiţiile prevăzute de art. 61 din Codul de procedură penală”.
[103]În cazul constatării unei infracţiuni flagrante ori a unor tentative sau acte preparatorii pedepsite de lege, care pun in pericol viaţa, integritatea fizica sau sănătatea persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1), cărora li se asigură protecţie, ori obiectivele aflate în pază, personalul Serviciului de Protecţie și Pază poate imobiliza făptuitorul, predându-l de îndată organelor competente, împreună cu actul de constatare și cu mijloacele materiale de probă”.
[104] Art. 61 din c. p. p.  Actele încheiate de unele organe de constatare (1) Ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, sunt obligate să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate: …. c) organele de ordine publică şi siguranţă naţională, pentru infracţiunile constatate în timpul exercitării atribuţiilor prevăzute de lege.  (2) Organele prevăzute la alin. (1) au obligaţia să ia măsuri de conservare a locului săvârşirii infracţiunii şi de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de probă. În cazul infracţiunilor flagrante, aceleaşi organe au dreptul de a face percheziţii corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor şi de a-l prezenta de îndată organelor de urmărire penală. (3) Când făptuitorul sau persoanele prezente la locul constatării au de făcut obiecţii ori precizări sau au de dat explicaţii cu privire la cele consemnate în procesul-verbal, organul de constatare are obligaţia de a le consemna în procesul – verbal.(4) Actele încheiate împreună cu mijloacele materiale de probă se înaintează, de îndată, organelor de urmărire penală. (5) Procesul-verbal încheiat în conformitate cu prevederile alin. (1) constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală şi nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.
[105] A se vedea în acest sens Grigore Gr. Theodoru, op.cit., p. 480.
[106] Legea nr. 51/1991, Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea S.R.I., Legea nr. 1/1998 privind organizarea și funcționarea S.I.E., Legea nr. 191/1998 privind organizarea și funcționarea S.P.P.
[107] Art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p.
[108] Conform argumentării că activitatea de informații pentru realizarea securității naționale are caracter secret de stat (art. 10 alin. 1 din Legea nr. 51/1991) și că informațiile din acest domeniu se comunică beneficiarilor, cărora li se aplică prevederile referitoare la apărarea secretului de stat (art. 11 alin. 3 din Legea nr. 51/1991).
[109] Legea nr. 51/1991, art. 11 alin. (2) Comunicarea informaţiilor se aprobă de către conducătorii organelor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale și alin. (3) Prevederile art. 10 privitoare la apărarea secretului de stat se aplică în mod corespunzător tuturor persoanelor prevăzute la alin. (1) lit. a) – d).
[110] S.Kahane, în V. Dongoroz și colectiv, Explicații teoretice ale codului de procedură penală român, Ed. Academiei României, București, 1976, partea specială, vol. 2 p. 36
[111] Conform https://dexonline.ro/definitie/încunoștințare.
[112] În art. 289 și art. 290 din c. p. p. este utilizată noțiunea de ”încunoștințare”.
[113] Apud Gheorghiță Mateuț, Procedură Penală, partea specială, vol. I, Ed. Lumina Lex, București, 1997, p.7.
[114] V.Dongoroz în V. Dongoroz și colectiv, Explicații teoretice ale codului de procedură penală român, Ed. Academiei României, București, 1976, partea specială, vol. 2 p. 7.
[115] Idem.
[116] Ca opusă sesizării externe a organelor de urmărire penală, conform căreia, anumite organe din sistemul executiv (administrația de stat și  organele de informații din domeniul securității naţionale), enumerate exhaustiv de prevederile art. 61 din c. p. p., respectiv:
a) organele inspecţiilor de stat, ale altor organe de stat, precum şi ale autorităţilor publice, instituţiilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracţiunile care constituie încălcări ale dispoziţiilor şi obligaţiilor a căror respectare o controlează, potrivit legii;
b) organele de control şi cele de conducere ale autorităţilor administraţiei publice, ale altor autorităţi publice, instituţii publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracţiunile săvârşite în legătură cu serviciul de către cei aflaţi în subordinea ori sub controlul lor;
c) organele de ordine publică şi siguranţă naţională, pentru infracţiunile constatate în timpul exercitării atribuţiilor prevăzute de lege,
în situația în care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, percep o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, au următoarele obligații legale:
să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate,
să ia măsuri de conservare a locului săvârşirii infracţiunii şi de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de probă.
în cazul infracţiunilor flagrante, aceleaşi organe au dreptul de a face percheziţii corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor şi de a-l prezenta de îndată organelor de urmărire penală.
atunci când făptuitorul sau persoanele prezente la locul constatării au de făcut obiecţii ori precizări sau au de dat explicaţii cu privire la cele consemnate în procesul-verbal, organul de constatare are obligaţia de a le consemna în procesul-verbal
de a înainta, de îndată, actele încheiate împreună cu mijloacele materiale de probă, organelor de urmărire penală.
Procesul-verbal încheiat în conformitate cu prevederile legale constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală şi nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.
Precizăm că, în situația controalelor efectuate de către autoritățile administrației publice sau altor autorităţi publice, instituţii publice ori al altor persoane juridice de drept public, orice persoană cu funcție de conducere în cadrul acestor entități, precum şi orice persoană cu atribuţii de control, atunci când, în exercitarea atribuţiilor lor, au luat cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, sunt obligate să sesizeze de îndată organul de urmărire penală şi să ia măsuri pentru ca urmele infracţiunii, corpurile delicte şi orice alte mijloace de probă să nu dispară, potrivit dispozițiilor art. 291 alin. 1 din c. p. p., după cum și orice persoană care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu de interes public, care în exercitarea atribuţiilor sale a luat cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, este obligată să sesizeze de îndată organul de urmărire penală. potrivit dispozițiilor art. 291 alin. 2 din c. p. p.
[117] Art. 11 alin. 1 din O.U.G. nr. 78/2016.
[118] Art. 12 alin. 4 din O.U.G. nr. 78/2016
Serviciile şi organele specializate în culegerea şi prelucrarea informaţiilor, în condițiile prevăzute de reglementările proprii de organizare și funcționare, la cererea procurorului șef al D.I.I.C.O.T. sau a procurorului anume desemnat de acesta, îi vor pune la dispoziție toate datele şi informaţiile deţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 11., neprelucrate.
[119]  Art. 12 alin. 3 din O.U.G. nr. 78/2016
Serviciile şi organele specializate în culegerea şi prelucrarea informaţiilor au obligaţia de a sesiza conform dispoziţiilor legale şi de a pune de îndată la dispoziţia D.I.I.C.O.T. toate datele şi informaţiile deţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 11.
[120] Art. 12 alin. 3 din Legea nr. 14/1992.
[121] În mod greșit în textul art. 61 alin. 1 lit. c  din c. p. p. acestea sunt denumite generic organe de siguranță, atât timp cât, potrivit prevederilor art. 29 pct. 2 din Legea nr. 255/2013, în tot cuprinsul Legii nr. 51/1991 sintagma de „siguranța națională” se înlocuiește cu sintagma „securitate națională”. Noțiunea de siguranță națională a fost înlocuită cu noțiunea de securitate națională, astfel că devine de la sine înțeles că organele ce fac parte din acest sistem poartă denumirea generică de organe ale securității naționale și nu cea folosită de legiuitor în formularea criticată.
[122] Art. 11 alin. 1 lit. d și 21 din Legea nr. 51/1991, art. 11 din Legea nr. 14/1992.
[123] Adică  plângerea, denunțul, sesizările făcute de persoane cu funcții de conducere și de alte persoane și în cazul sesizării din oficiu  trebuie să cuprindă datele menționate la art. 289 alin. 2 din c. p. p.
[124] Art. 4881 alin. 3 lit. a din c. p. p.
[125] Actele premergătoare, în vechea reglementare.
[126] Art. 172 și urm. din c. p. p.
[127] Art. 104 și urm. din c. p. p.
[128] I. Mircea, Posibilitatea cunoaşterii personalităţii făptuitorului prin unele activităţi tactice, în Anale, vol.III, seria Drept, Ed. Augusta, Timişoara, 1998, p.10.
[129] E. Stancu, Tratat de criminalistică, Ed. Actami, Bucureşti, 2001, p.450.
[130] Art. 309 din c. p. p.
[131] I. Mircea, Criminalistica, Ed. Lumina Lex, 1998, p. 279.
[132] A. Ciopraga, Criminalistica – tratat de tactică, Ed. Gama, Iaşi, 1996, p.243.
[133] Gh. Mateuţ, Procedură penală, Partea generală, vol.II, Ed. Fundaţiei “Chemarea”, Iaşi, 1997, ed. a II-a revăzută şi adăugită, p.203; V. Bercheşan, Cercetarea penală (criminalistica – teorie şi practică), Editura şi Tipografia Icar, Bucureşti, 2001, p.215, 224, 251, 263, 271, 284.
[134] V. Bercheşan, I.N. Dumitrescu, Mijloacele auxiliare de probă şi procedeele de probaţiune, în Probele şi mijloacele de probă, Ed. Ministerului de Interne, Bucureşti, 1994, p.126 şi urm.
[135] Corespunzător,  în vechea reglementare, comunicării cu caracter secret  remise organelor de urmărire penală.
[136] Art. 97 alin. 1 din c. p. p.
[137] Metode speciale de supraveghere sau de cercetare, prevăzute de art. 138 și urm. din c. p. p. = denumirea din codul de procedură penală poate fi explicată prin caracterul lor subsidiar, de excepție, deoarece nu pot fi utilizate decât atunci când probele nu se pot obține prin alte mijloace de probă ori procedee probatorii, iar denumirea  decurge din caracterul de subsidiaritate, ce constituie condiția obligatorie de utilizare a lor [a se vedea N. Volonciu (coordonator), Al. Vasiliu și Radu Gheorghe, Noul cod de procedură penală adnotat, partea generală, Ed. Universul juridic, București, 2014, p. 221]
[138] Pentru aspectele teoretice și de drept comparat, a se vedea R.Slăvoiu, Protecția penală a vieții private, Ed. Universul juridic,București, 2016, p. 370 – 436; M.Udroiu (coord.), Codul de procedură penală, comentariu pe articole, Ed. C.H.Beck, București, 2015, p. 417 – 426, 459 – 575; N.Volonciu, A.S. Uzlău (coord.), Noul cod de procedură penală, ediția a 2 – a, revăzută și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2015, p.323 – 327, 379 – 435.
[139] Art. 154 din c. p. p.
[140] Art. 157 – 164 din c. p. p.
[141] Art. 165, 166 din c. p. p
[142] Art. 167 din c. p. p.
[143]Art. 168 și 1681  din c. p. p.
[144] Art. 169 din c. p. p.
[145] Art. 170 din c. p. p.
[146] Art. 171 din c. p. p.
[147] Art. 172 – 181 din c. p. p.
[148] Art. 184 din c. p. p
[149] Art. 185 din c. p. p.
[150] Art. 186 din c. p. p.
[151] Art. 187 din c. p. p.
[152] Art. 188 din c. p. p.
[153] Art. 189 din c. p. p.
[154] Art. 190 din c. p. p.
[155] Art. 191 din c. p. p.
[156] Art. 192, 194, 195 din c. p. p.
[157] Art. 193, 194, 195 din c. p. p.
[158] Art. 196 din c. p. p.
[159] Art. 521 și urm. din c. p. p.
[160] Art. 104 – 106 din c. p. p.
[161] Art. 107 – 110 din c. p.p.
[162] Art. 111 – 113 din c. p. p.
[163] Art. 114 – 124 din c. p. p.
[164] Art. 125 – 130 din c. p. p.
[165] Art. 131 din c. p. p.
[166] Art. 132 – 137 din c. p. p.
[167] Art. 197 alin. 1 din c. p. p. Obiectele care conţin sau poartă o urmă a faptei săvârşite, precum şi orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevărului sunt mijloace materiale de probă.
[168] Art. 197 alin. 2 din c. p. p. Sunt corpuri delicte mijloacele materiale de probă care au fost folosite sau au fost destinate să servească la săvârşirea unei infracţiuni, precum şi obiectele care sunt produsul infracţiunii.
[169] Art. 198 alin. 1 și  2 din c. p. p. Înscrisurile pot servi ca mijloace de probă, dacă, din conţinutul lor, rezultă fapte sau împrejurări de natură să contribuie la aflarea adevărului.
Procesul-verbal ce cuprinde constatările personale ale organului de urmărire penală sau ale instanţei de judecată este mijloc de probă.
Procesele-verbale întocmite de organele prevăzute la art. 61 alin. (1) lit. a)-c) constituie acte de sesizare a organului de urmărire penală şi nu au valoarea unor constatări de specialitate în procesul penal.
[170] Art. 30 din c. p. p.
[171] Art. 34 din c. p. p.
[172] Art. 56, 57 și 65 din c. p. p.
[173] Art. 6 , 7  și 10 din O.U.G. nr. 78/2016.
[174] Art. 12 alin. 2 din Legea nr. 14/1991.
[175]Art. 13 din Legea nr. 14/1992 (ipoteza tip) Organele Serviciului Român de Informaţii nu pot efectua acte de cercetare penală, nu pot lua măsura reţinerii sau arestării preventive şi nici dispune de spaţii proprii de arest.
[176] Art. 13 din Legea nr. 14/1992 (ipoteza excepție) Prin excepţie, organele Serviciului Român de Informaţii pot fi desemnate organe de cercetare penală speciale conform art. 55 alin. (5) şi (6) din Codul de procedură penală pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, conform prevederilor art. 57 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală.
[177] Art. 57 Competenţa organelor de cercetare penală
(2) Organele de cercetare penală speciale efectuează acte de urmărire penală numai în condiţiile art. 55 alin. (5) şi (6), corespunzător specializării structurii din care fac parte, în cazul săvârşirii infracţiunilor de către militari sau în cazul săvârşirii infracţiunilor de corupţie şi de serviciu prevăzute de Codul penal săvârşite de către personalul navigant al marinei civile, dacă fapta a pus sau a putut pune în pericol siguranţa navei sau navigaţiei ori a personalului.
De asemenea, organele de cercetare penală speciale pot efectua, în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute în titlul X din Codul penal şi infracţiunilor de terorism, din dispoziţia procurorului, punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică.
[178] Situație la care se ajunsese prin Decizia C.C.R. nr. 51 din 16 februarie 2016.
[179]  Art. 55 din c. p. p. : alin. 5: Atribuţiile organelor de cercetare penală speciale sunt îndeplinite de ofiţeri anume desemnaţi în condiţiile legii, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; alin. 6: Organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare şi organele de cercetare penală speciale îşi desfăşoară activitatea de urmărire penală sub conducerea şi supravegherea procurorului.
[180]Care este similar cu interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor electronice, efectuate sub orice formă, ca procedeu investigativ informativ operativ special, specific, cu caracter secret (art. 14 alin. 2 lit. a din Legea nr. 51/1991).
[181] Care este similar și constituie o îmbinare și asociere cu procedeele investigative informative operative speciale specifice organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale de 1) interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor electronice, efectuate sub orice formă și 2)  căutare a unor informaţii, documente sau înscrisuri pentru a căror obţinere este necesar accesul într-un /dintr – un loc (pătrunderea/ ieșirea), la un obiect ori document, sau deschiderea unui obiect (prevăzut de art. 14 alin. 2 lit. b din Legea nr. 51/1991).
[182] Care este similară cu mijlocul și metoda informativ operativă constând în activitatea de fixarea unor momente operative prin fotografiere, filmare ori prin alte mijloace tehnice sau constatări personale, cu privire la activităţi publice desfăşurate în locuri publice, dacă nu este efectuată sistematic (art. 9 alin. 1 lit. d din Legea nr. 14/1992 și art. 13 lit. d din Legea nr. 51/1991) sau procedeul investigativ informativ operativ  constând în supravegherea prin fotografiere, filmare sau prin orice alte mijloace tehnice ori constatări personale, efectuate sistematic în locuri publice sau efectuate în orice mod în locuri private  (prevăzut de art. 14 alin. 2 lit. d ipoteza a 2 – a din Legea nr. 51/1991).
[183] Care este similar și constituie o îmbinare și asociere a procedeelor investigative informative operative speciale specifice organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale de: 1) căutare a unor informaţii, documente sau înscrisuri pentru a căror obţinere este necesar accesul într-un /dintr – un loc (pătrunderea/ ieșirea), la un obiect ori document, sau deschiderea unui obiect (prevăzut de art. 14 alin. 2 lit. b din Legea nr. 51/1991),  2) ridicare şi repunere la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informaţiilor pe care acestea le conţin cât şi înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice procedee (prevăzut de art. 14 alin. 2 lit. c din Legea nr. 51/1991), 3) instalarea de obiecte, întreţinerea şi ridicarea acestora din locurile în care au fost depuse, supravegherea prin fotografiere, filmare sau prin orice alte mijloace tehnice ori constatări personale, efectuate sistematic în locuri publice sau efectuate în orice mod în locuri private  (prevăzut de art. 14 alin. 2 lit. d ipoteza 1 din Legea nr. 51/1991).
[184] Art. 139 și 142 din c. p. p.


Dr. Doru Ioan Cristescu
Avocat Victor Cătălin Enescu

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!









JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.