Secţiuni » Arii de practică » Business » Fiscalitate
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
Masterclass US Litigators
Articole Fiscalitate Procedură civilă Recuperare creanțe RNSJ SELECTED Studii

Răspunderea juridică fiscală. Executarea silită a creanțelor fiscale

19 iunie 2023 | Mirabela NICULI
Mirabela Niculi

Mirabela Niculi

Rezumat: Executarea silită fiscală este supusă unor reguli distincte față de cele aplicabile atunci când este vorba despre creanțe civile, având anumite particularități în ceea ce privește modalitatea de desfășurare a procedurii, dar și în privința organelor competente. Astfel prin cuprinsul prezentului articol am evidențiat regulile stabilite de dispozițiile legale aplicabile în situația în care este vorba despre executarea silită a creanțelor fiscale.

Abstract: Fiscal enforcement is subject to distinct rules compared to those applicable when it comes to civil claims, with certain particularities regarding the way the procedure is carried out, but also regarding the competent bodies. Thus, through the contents of this article, I have highlighted the rules established by the legal provisions applicable in the situation where it is about the forced execution of tax debts.

1. Sediul materiei

Sediul materiei se regăsește în Codul de procedură fiscală[1], cat normative care prevede norme speciale privind executarea silită, acest act normativ constituind procedura de drept comun pentru administrarea creanţelor fiscale datorate bugetului general consolidat.

Creanţele fiscale dar și cele bugetare care, potrivit legii, se administrează de autorităţile sau instituţiile publice, inclusiv cele reprezentând venituri proprii, se pot executa prin executori fiscali organizaţi în compartimente de specialitate, aceştia fiind abilitaţi să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze procedura de executare silită, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.”[2]

2. Aspecte generale privind instituţia executării silite a creanţelor fiscale

Evenimente juridice

Arbitraj comercial

Servicii JURIDICE.ro

În ceea ce priveşte executarea silită a creanţelor fiscale, aceasta fiind o procedură specială, beneficiază de o reglementare distinctă în Codul de procedură fiscală.

Executarea silită în cadrul raporturilor juridice fiscale reprezintă o cale excepţională de recuperare a creanţelor fiscale, ea pornind numai în cazul neachitării benevole a impozitelor, taxelor, contribuţiilor sau a altor contribuţii datorate sistemului bugetului public national[3].

Drept urmare, se poate afirma faptul că obligaţia fiscală reprezintă un raport juridic în care creditorul are dreptul să îi pretindă debitorului îndeplinirea unei anumite prestaţii în legătură cu o creanţă fiscală, putând recurge, la nevoie, la forţa de constrângere a statului[4].

Dispoziţiile art. 220 din Codul de procedură fiscală prevăd că în cazul în care debitorul nu îşi îndeplinește de bunăvoie obligaţiile fiscale, organul fiscal competent, pentru stingerea acestora, procedează la acţiuni de executare silită, potrivit codului, cu excepţia cazului în care există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluţionare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanţa fiscală datorată de debitor”[5].

3. Organul de executare

În ceea ce privește competența organelor fiscal este de precizat că organul fiscal care administrează creanţele fiscale este abilitat să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze procedura de executare silită, cu excepţia cazurilor speciale de executare silită, pentru care Codul a dispus că structura abilitată cu ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii şi efectuarea procedurii de executare silită se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală”.[6]

Creanţele bugetare care, potrivit legii, se administrează de autorităţile sau instituţiile publice, inclusiv cele reprezentând venituri proprii, se pot executa prin executori fiscali organizaţi în compartimente de specialitate, aceştia fiind abilitaţi să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze procedura de executare silită, potrivit prevederilor Codului de Procedură Fiscală”[7].

În cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central, pentru efectuarea procedurii de executare silită este competent organul de executare silită în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmăribile, coordonarea întregii executări revenind organului de executare silită competent potrivit art. 30 din Codul de procedură fiscală. În cazul în care executarea silită se face prin poprire, aplicarea măsurii de executare silită se face de către organul de executare silită coordonator.”[8]

Analizând prevederile din Codul de procedură fiscală, se poate afirma faptul că sunt reglementate și o serie de reguli speciale aplicabile în procedura executării silite fiscal, cu titlu de exemplu se pot menționa ”regulile speciale în ceea ce priveşte organul competent, cum ar fi cele privind executarea silită în cazul debitorilor solidari, unde, potrivit prevederilor art. 222 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, organul de executare silită coordonator, în cazul debitorilor solidari, este cel în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul despre care există indicii că deţine mai multe venituri sau bunuri urmăribile[9].

Alegerea formei de executare silită fiscală rămâne la latitudinea organului de executare, care trebuie să aprecieze care este cea mai rapidă şi mai puţin costisitoare modalitate de recuperare a creanţelor fiscale, în cadrul procedurii de executare silită putându-se folosi succesiv sau concomitent modalităţile de executare silită prevăzute de Codul de procedură fiscală.

4. Titlul executoriu

Cu privire la titlul executoriu şi condiţiile pentru începerea executării silite, ”art. 226 din Codul de procedură fiscală dispune că executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în teme- iul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor codului de către organul de executare silită competent.”[10]

În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare silită se înscriu creanţele fiscale, principale şi accesorii, neachitate la scadenţă, stabilite şi individualizate în titluri de creanţă fiscală întocmite şi comunicate în condiţiile legii, precum şi creanţele bugetare individualizate în alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii.” [11]Niciun titlu executoriu nu se poate emite în absenţa unui titlu de creanţă fiscală emis şi comunicat în condiţiile legii sau a unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care se împlineşte scadenţa sau termenul de plată prevăzut de lege”[12].

5. Regulile aplicabile în procedura de executare silită fiscală

În cadrul procedurii de executare silită se pot folosi succesiv sau concomitent modalităţile de executare silită. ”Executarea silită se desfăşoară până la stingerea creanţelor bugetare înscrise în titlul executoriu, inclusiv a accesoriilor ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare, conform prevederilor art. 227 alin.(5) și (7) din C.proc.fisc.”[13]

Executarea silită începe prin comunicarea somaţiei, în care i se notifică debitorului că are obligația să efectueze plata sumelor datorate in termen de 15 zile sau să facă dovada stingerii obligației bugetare, în caz contrar aplicându-se modalitățile de executare silită.

Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu și cuprinde: organul de executare emitent; datele de identificare ale debitorului; data emiterii; numărul dosarului de executare, suma pentru care se începe executarea silită, termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, indicarea consecinţelor nerespectării acesteia, precum şi posibilitatea de a intra într-o procedură de mediere.

Poprirea. Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în lei şi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane sau pe care aceştia le vor datora şi/sau deţine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, conform prevederilor art 236 alin.(1) din C.proc.fisc.

Excepții:

– Sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanţări primite de la instituţii sau organizaţii naţionale ori internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte.

– Sumele ce reprezintă venituri băneşti ale debitorului persoană fizică, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum şi ajutoarele sau indemnizaţiile cu destinaţie specială sunt supuse urmăririi numai în condiţiile prevăzute de art 236 alin.(2) și (4) din C.proc.fisc[14].

Trimiterea are în vedere dispozițiile art. 729 din C.proc.civ., care se vor aplica în mod corespunzător. Astfel, salariile și alte venituri periodice, pensiile acordate în sistemul asigurărilor sociale și alte sume ce se plătesc periodic debitorului în vederea asigurării mijloacelor sale de existență vor putea fi urmărite numai până la o treime din venitul lunar net astfel obținut. Totuși, dacă se efectuează mai multe urmăriri asupra acestor venituri, această limită va fi de jumătate din venitul lunar net, chiar dacă printre creanțele în concurs se regăsește și o creanță bugetară.

De asemenea, nu vor fi supuse executării silite nici alocațiile de stat și indemnizațiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, indemnizațiile de maternitate, ajutoarele de deces, bursele de studii, diurnele și orice alte astfel de indemnizații cu destinație specială, stabilită de lege.

Înființarea popririi. Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înfiinţează de către organul de executare printr-o adresă, care va fi trimisă prin scrisoare recomandată, cu dovada de primire, terţului poprit.

– Termenul de înfiinţare a popririi.

– în cazul popririi bancare: după împlinirea unui termen de 30 de zile de la comunicarea somaţiei.

– în cazul celorlalţi terţi popriţi: după împlinirea unui termen de 15 de zile de la comunicarea somaţiei.

Totodată va fi înştiinţat şi debitorul despre înfiinţarea popririi. Această înștiințare trebuie să provină de la organul de executare, nefiind admis practica organelor fiscale care consideră că acea înștiințare ar fi o obligație a terților popriți.

Poprirea se consideră înfiinţată din momentul primirii adresei de înfiinţare de către terţul poprit. În acest sens, terţul poprit este obligat să înregistreze atât ziua, cât şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi, astfel încât sunt evitate situațiile în care debitorului i-ar fi permis să efectueze o extragere înainte de înregistrarea adresei, cu complicitatea instituției financiar-bancare respective.

După înfiinţarea popririi, terţul poprit este obligat:

– să plătească, în termen de 3 zile lucrătoare de la data înfiinţării popririi sau de la data la care creanţa devine exigibilă, după caz, organului fiscal suma reţinută şi cuvenită, în contul indicat de organul de executare silită;

– să indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, înştiinţând despre aceasta organul de executare silită;

– în cazul înfiinţării popririi asigurătorii, cu excepţia popririi asigurătorii asupra sumelor din conturile bancare, să vireze, de îndată sau după data la care creanţa devine exigibilă, organului fiscal suma indicată, în contul de garanţii menţionat de organul de executare silită;

– să înştiinţeze, organul de executare, 5 zile de la primirea adresei de înfiinţare a popririi, că nu datorează sume de bani debitorului urmărit sau că nu va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente;

– să anunțe în scris pe creditori şi să procedeze la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferinţă[15], în cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulţi creditori.

Poprirea bancară

Debitorii titulari de conturi bancare pot fi urmăriţi prin poprire asupra sumelor din conturile bancare.

În cazul sumelor urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi în valută, băncile sunt autorizate să efectueze convertirea în lei a sumelor în valută, fără consimţământul titularului de cont, la cursul de schimb afişat de acestea pentru ziua respectivă.

Din momentul comunicării către banca a adresei de înființare a popririi, sumele existente, precum şi cele viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei şi în valută sunt indisponibilizate.

Din momentul indisponibilizării, respectiv de la data şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti, băncile nu procedează la decontarea documentelor de plată primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, şi nu acceptă alte plăţi din conturile acestora până la achitarea integrală a obligaţiilor fiscale înscrise în adresa de înfiinţare a popririi, cu excepţia:

– sumelor necesare plăţii drepturilor salariale;

– sumelor necesare plăţii accizelor de către antrepozitarii autorizaţi;

– sumelor necesare plăţii accizelor, în numele antrepozitarilor autorizaţi, de către cumpărătorii de produse energetice;

– sumelor necesare plăţii obligaţiilor fiscale de care depinde menţinerea valabilităţii înlesnirii.

„Validarea popririi”. Dacă terţul poprit înştiinţează organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informaţiile şi documentele deţinute organul fiscal are indicii că terţul poprit datorează asemenea sume debitorului, precum şi în cazul în care se invocă alte neregularităţi privind înfiinţarea popririi, instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare silită ori a altei părţi interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la menţinerea sau desfiinţarea popririi.

Deși prevederile art. 236 alin.(6) din C.proc.fisc. stabilesc în mod clar că poprirea nu este supusă validării, literatura de specialitate[2] dar și procedura menționată mai sus, prevăzută de art. 237, face vorbire despre o „validare de poprire” sub un alt nume”[16]. Această procedură nu diferă de cea clasică a validării, prevăzută de dispozițiile reglementării procesual civile.

”Organului de executare silită, în calitate de reclamant, îi va reveni sarcina probei și, în măsura în care va reuși să dovedească faptul că terțul datorează debitorului o anumită sumă, va obține o hotărâre judecătorească pe baza căreia îl va executa direct pe terț.

Pe baza hotărârii judecătorești, terțul poprit va putea fi urmărit nu pentru toată creanța, ci doar până la concurența sumei pe care o datorează debitorului, astfel cum acest fapt a fost dovedit pe bază de probe de către organul de executare silită”[17].

Dacă organul de executare silită nu reușește să probeze faptul că terțul ar datora vreo sumă de bani debitorului, instanța de executare nu doar va dispune respingerea cererii, dar va pronunța desființarea popririi.

Executarea silită mobiliară. Ca regulă, orice bunuri mobile ale debitorului pot face obiect al unei urmări silite. Excepțiile de la această regulă, cele enumerate la art. 238 alin.(2) din C.proc.fisc. au fost instituite în considerarea necesităților curente ale debitorului, astfel încât bunurile strict necesare traiului debitorului sunt, în mare măsură, exceptate, pentru a nu pune în pericol însăși existența acestuia, ca urmare a desfășurării unei proceduri de executare silită.”[18]

Executarea silită mobiliară se face prin sechestrarea bunurilor, urmând a fi valorificate și distribuite sumele astfel obținute.

Sechestrul se instituie printr-un proces-verbal, care va cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art.239 alin.(1) din C.proc.fisc.: datele de identificare ale organului de executare și ale debitorului, precum și cele ale bunului, temeiul legal și cuantumul obligațiilor fiscale/bugetare ce fac obiectul procedurii de executare, precizarea persoanelor cărora bunul le-a fost lăsat spre păstrare, estimarea valorii bunului etc.

Prin procesul-verbal, debitorul este înștiințat despre termenul de 15 zile, după trecerea căruia se va proceda la valorificarea bunului, fiindu-i adus la cunoștință și faptul că va fi efectuată o evaluare, însă înainte de valorificare.

De asemenea, în procesul-verbal se face mențiune în mod obligatoriu despre existența sau inexistența sarcinilor sau a drepturilor în favoarea altor persoane decât debitorul, bineînțeles în măsura în care ele au fost aduse la cunoștința executorului fiscal cu ocazia aplicării sechestrului.

În ceea ce privește estimarea valorii bunului după aprecierea executorului, menționăm că, la momentul sechestrării nu se poate efectua o expertiză, iar bunul nu poate fi evaluat pe loc, valoarea fiind astfel doar estimată, iar această estimare poate fi cenzurată de către instanțele de judecată.

Efectele sechestrului. Prin sechestrul înfiinţat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândeşte un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun. Din punct de vedere al publicității garanției, cei care și-ar fi înscris în prealabil un drept de gaj sau o ipotecă mobiliară asupra bunului respectiv vor avea prioritate, conform principiului ce guvernează materia garanțiilor reale – qui prior tempore, potior iure.

De la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicţii atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă. Fapta este incriminată ca infracțiune de sustragere de sub sechestru în art. 261 C.pen.

Executarea silita imobiliară. Sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului. În situaţia în care debitorul deţine bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei (art. 242 din C.proc.fisc.).

Executarea silită imobiliară se întinde de plin drept şi asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevăzute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmărite decât odată cu imobilul.

În cazul debitorului persoană fizică nu poate fi supus executării silite spaţiul minim locuit de debitor şi familia sa, stabilit în conformitate cu normele legale în vigoare.

Executarea nu poate privi spațiul minim destinat locuirii de către debitor și familia sa, cu excepția situației în care executarea desfășoară pentru stingerea unei creanțe derivând din săvârșirea faptelor penale.

În măsura în care imobilele sunt sechestrate anterior valorificării, vor fi deplin aplicabile dispozițiile ce reglementează efectul indisponibilizării bunurilor mobile, cele referitoare la conținutul procesului-verbal de sechestru și la comunicarea unui exemplar către debitor și custode, precum și cele privitoare la substituirea bunurilor sechestrate.

În materia executării silite imobiliare este aplicabilă prevederea care acordă posibilitatea organului de executare să instituie sechestru odată cu comunicarea somației, dacă nu au fost luate măsuri asigurătorii anterior și se constată pericol de sustragere. Cu toate acestea, s-a apreciat că instituirea sechestrului nu este obligatorie pentru a se iniția o urmărire silită imobiliară.

Instituirea sechestrului are drept efect nașterea unui drept de ipotecă legală în favoarea organului fiscal. În ceea ce privește concursul dintre ipoteca legală și alte garanții, vor fi aplicabile regulile generale prevăzute de art. 2421 din C.civ. Astfel, drepturile terților, înscrise anterior celui al organului de executare, vor conferi acestora preferință, aspect ce se deduce din prevederile art.259 alin.(3) din C.proc.fisc.

Biroul de carte funciară este obligat ca în termen de 10 zile să comunice organului de executare orice drepturi reale sau sarcini care grevează bunul sechestrat, cu indicarea titularilor lor.

Ceilalți creditori, care nu au drepturi reale asupra bunului sechestrat, sunt obligați ca, în termen de 30 de zile de la înscrierea în cartea funciară a procesului-verbal de sechestru, să înștiințeze organului de executare cu privire la titlurile pe care le dețin pentru bunul imobil respectiv.

6. Concluzii

Concluzionând, atunci când este vorba despre executarea silită fiscală, procedura se desfășoară în baza unor reguli particulare, prevăzute în Codul de procedură fiscală, de către un organ competent stabilit în baza acelorași dispoziții din actul normativ anterior amintit.

Drept urmare, din analiza prevederilor legale incidente se poate afirma că regulile aplicabile în materia executării silite fiscale prezintă o serie de similarități cu cele prevăzute de Codul de procedură civilă atunci când sunt executate creanțe civile, însă în desfășurarea procedurii executării silite fiscale există și suficiente reguli particulare care o deosebesc de procedura de executare silită reglementată de Codul de procedură civilă.


[1] Legea nr. 207 din 20.07.2015 privind Codul de procedură Fiscală, publicată în M.O.F nr. 547 din data de 23.07.2015.
[2] Arina Dragodan, EXECUTORUL FISCAL ÎN NOUL COD DE PROCEDURĂ FISCALĂ. ANALIZĂ COMPARATIVĂ CU EXECUTORUL JUDECĂTORESC, Revista Finanțe Publice și Contabilitate, disponibilă aici, accesat la data de 12.06.2023, p. 17-18.
[3] Arina Dragodan, EXECUTORUL FISCAL ÎN NOUL COD DE PROCEDURĂ FISCALĂ. ANALIZĂ COMPARATIVĂ CU EXECUTORUL JUDECĂTORESC, Revista Finanțe Publice și Contabilitate, disponibilă aici, accesat la data de 12.06.2023, p.17.
[4] Trăilescu A., Izvorul și individualizarea obligațiilor fiscale în lumina actualului Cod de procedură fiscală și a Noului Cod de procedură fiscală,  Revista Dreptul nr. 10/2015.
[5] Legea nr. 207/20.07.2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în M.Of. nr. 547 din data de 23.07.2015.
[6] A. Dragodan, Executorul fiscal…, op.cit. p. 18-20.
[7] Idem.
[8] Idem.
[9] Idem.
[10] Idem.
[11] Ibidem, p. 19.
[12] A. Dragodan, Executorul fiscal…, op. cit. p. 19-21.
[13] Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în M.Of. nr. 547 din data de 23.07.2015.
[14] Idem.
[15] Idem.
[16] F. Costaș, Cod de procedură fiscală. Comentariu pe articole, Editura Solomon, București, 2016, p. 237.
[17] D. Dascălu, C. Alexandru explicațiile teoretice și practice ale Codului de procedură fiscală, Editura Rossetti, București, 2005, p. 425.
[18] Idem.


Consilier juridic Mirabela Niculi

Citeşte mai mult despre , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories

Servicii J   Cont profesional [membership]   Catalog   Documentare   Comunicare   Revealing   Vizual   Website   Logo   Foto   Video   Talent Search   Recrutare   Evenimente   Directoare internaţionale