Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Insolvenţă
DezbateriCărţiProfesionişti
PIPEREA & ASOCIATII
 

Nicoleta Țăndăreanu: Responsabilitatea judecătorului este și trebuie să fie mare la orice nivel
15.07.2020 | Alina MATEI

JURIDICE - In Law We Trust
Alina Matei

Alina Matei

Nicoleta Țăndăreanu

Nicoleta Țăndăreanu

Alina Matei: Mulțumesc, stimată doamnă judecător Nicoleta Țăndăreanu, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. Ce a însemnat pentru dumneavoastră profesia de judecător?

Nicoleta Țăndăreanu: Bună ziua tuturor! Și eu vă mulțumesc pentru invitație și mă simt onorată să stau de vorbă cu cititorii juridice.ro prin intermediul dumneavoastră.

Ce a însemnat pentru mine profesia de judecător? Acum, la sfârșitul carierei de magistrat, pot spune, fără nici o îndoială, că latura semnificativă a vieții mele, atât sub aspectul eforturilor, dedicării, cât și sub aspectul realizărilor. Enorm de multe ore de studiu a dosarelor, a literaturii de specialitate și a jurisprudenței, de dezbateri împreună cu colegii, efort finalizat cu zeci de mii de hotărâri, care cuprind chintesența dosarelor și care rămâne peste timp, cursuri, conferințe, cărți și zeci de articole publicate care sintetizează, în format științific, rezultatul experienței acumulate în activitatea practică. Deși am încercat și am vrut să cred că fac echilibrul între latura profesională și latura personală, acum pot spune că balanța a înclinat net către latura profesională. Ce să faci, în viață nu le poți avea pe toate! Dar profesional, împletind cele trei planuri care aveau să ducă la o carieră profesională completă pentru mine, activitatea de judecător – activitatea principală, la care s-a adăugat activitatea didactică la Institutul Național al Magistraturii și activitatea științifică, mă simt total împlinită. Simt că am ajuns la nivelul cel mai înalt de realizare profesională, acela care îți dă sentimentul de autodepășire, de libertate. Din păcate, sunt puțini oameni în această lume care au reușit să își aleagă profesia/meseria care li se potrivește și să o practice cu pasiune și dăruire. Eu sunt unul dintre ei. Din acest punct de vedere mă consider un om fericit. A fi judecător este o mare responsabilitate, dar ai și multe satisfacții. Poate mulți privesc această funcție doar ca pe o demnitate. Sună bine și arată bine. Da, este o mare demnitate dar, este în primul rând, o imensă responsabilitate și o muncă nesfârșită, cu timp puțin acordat ție și familiei. Presupune eforturi uriașe de pregătire, din facultate și până la încetarea funcției, zile și nopți de muncă și neliniște, o mare aplecare asupra problemelor oamenilor și înțelegerii lor. Dar sentimentul că ți-ai făcut cu onestitate  datoria față de oameni îți oferă o mare satisfacție.

Alina Matei: Dacă ne-am uita la cuvinte judecătorul judecă oamenii, dacă avem în vedere însă componenta de aplicare a legii, acesta s-ar putea numi foarte bine aplicator, care rimează cu judecător. O să vă rog să ne spuneți ce e în spatele, dar și în fața sensului de judecător, din punctul dumneavoastră de vedere.

Nicoleta Țăndăreanu: Judecătorul nu judecă oamenii. Judecătorul stabilește adevărul care rezultă din probele administrate referitor la faptele și actele deduse judecății, aplică legea și restabilește raporturile juridice. Oamenii nu ar trebui să judece alți oameni, chiar și judecători fiind. În spatele sensului de judecător este vocație, muncă, dăruire, iubirea față de oameni, credința că esti doar un om chemat să restabilească ordinea juridică și că deasupra ta stă totdeauna Dumnezeu. Nu se cade ca puterea pe care ți-o dă funcția să îți ia mințile și să acționezi discreționar. Nu se cade să crezi că tu ești Dumnezeu. Trebuie să te gândești tot timpul că în hotărârile tale stau destinele oamenilor (cu latura lor nepatrimonială sau patrimonială). De aceea trebuie să adopți o atitudine de resposabilitate maximă. Cuvântul ”aplicator” al legii nu are nimic de a face cu rolul justiției și al judecătorului în societate. În fața sensului de judecător stă sau ar trebui să stea respectul oamenilor față de justiție, față de lege și față de tine ca profesionist. Deși asistăm la o învrăjbire dirijată a societății față de magistrați și față de sistemul judiciar în ansamblu, la o decredibilizare a justiției, ceea ce duce de fapt la disprețul față de lege, poți simți personal respectul oamenilor care au interacționat într-un fel sau altul cu tine. Pe oameni îi doare mai mult faptul că nu au înțeles de ce au pierdut și comportamentul tău dur, decât faptul că au pierdut procesul. Dacă reușești să îi faci să înțeleagă, prin comportamentul și argumentele aduse în sala de judecată și în hotărârea pe care o redactezi de ce au sau nu dreptate, respectul față de justiție și față de judecător rămâne și se manifestă la oamenii care au cel puțin o fărâmă de conștiință și bună-credință. Eu l-am simțit și încă îl simt și acum după ce m-am retras din activitate.

Alina Matei: Legile, codurile reglementează relativ suficient modul de comportare al unui judecător, fie în sala de judecată, fie în afara ei. Cum să gestioneze relația aproape-departe cu părțile, cu avocații în ședința de judecată?

Nicoleta Țăndăreanu: Într-adevăr, avem norme de comportament pentru judecători, în exercițiul funcției și în afara exercițiului ei. Pot fi cu ușurință studiate de oricine este interesat și sunt urmate de cei cărora aceste norme li se adresează. Dar cred că în esență este ceva ce vine din interior, din vocația fiecăruia de a fi judecător. Respectul față de oameni și înțelegerea nevoilor și problemelor lor, fără niciun fel de discriminare și fără să te gândești dacă îți este ție greu sau ușor, te determină să adopți acel comportament care să arate înțelegere, blândețe, răbdarea de a asculta și, totodată, fermitate, hotărâre, dorința de aplicare corectă a legii. Cu justițiabilii trebuie să ai răbdare, să vorbești în aceeași măsură juridic și pe înțelesul fiecăruia, cu avocații trebuie să ai tact, să le înțelegi poziția și argumentele. Pe avocați și pe ceilalți profesioniști (practicieni în insolvență, experți, juriști, etc.) trebuie să îi tratezi ca pe colaboratori care contribuie la înfăptuirea actului de justiție. Nu te poți lăsa pradă lipsei de răbdare, nu poți adopta un comportament recalcitrant, de superioritate sau foarte dur. Practicarea acestei profesii, la noi în țară, din cauza atitudinii oamenilor și a bolii care se cultivă sistematic și care se numește suspiciune, face ca pe fața celor mai mulți judecători să se citească prea multă duritate, pentru a nu lăsa loc suspiciunii că ai privit o parte cu prea multă îngăduință, deși, în adâncul ființei lui, judecătorul este un om ca oricare altul.

Alina Matei: Sunt convinsă că ați avut parte și de momente amuzante în sala de judecată, râsul fiind și pentru judecători, nu îmi dau seama dacă precum o excepție sau regulă. Întreb pentru că am auzit când un tânăr i-a spus judecătoarei ”tanti”, iar modul în care judecătoarea a gestionat momentul a adus un nou zâmbet pe fețele celor din sală, zâmbet vorbitor de genul: ce strașnică judecătoare!.

Nicoleta Țăndăreanu: Răsul nu trebuie să fie nici regulă, nici excepție pentru judecător în sala de judecată. Zâmbetul, da, este admis și chiar recomandat uneori. Sunt multe momente amuzante în sala de judecată, mai ales atunci când profesezi în provincie, unde nivelul de cultură al oamenilor este oarecum diferit. Roba nu trebuie să te împiedice să zâmbești și să reacționezi adecvat. Nu trebuie să te simți ofensat și să reacționezi dur la o reacție de genul ”tanti”. Solemnitatea vine din tact, din atitudinea de înțelegere a fiecărui om care vine în fața ta, din atitudinea echidistantă, nu din duritate.

Alina Matei: Dar când nu e în sala de judecată? Să poarte în gând roba aducătoare a unui anumit tip de comportament?

Nicoleta Țăndăreanu: În realitate, nu neapărat roba trebuie să fie aducătoare a unui anumit tip de comportament în viața extraprofesională. Buna creștere, respectul față de tine și față de ceilalți, respectul față de lege trebuie să îți dicteze comportamentul. Este valabil pentru toți oamenii. Dar, într-adevăr, judecătorul trebuie să rămână un model de comportament și dincolo de instanță. El are numeroase obligații de rezervă în societate, de exemplu rezerva de a interacționa în orice condiții și cu orice persoană, de a se exterioriza cu anumite gesturi sau cuvinte pe care alți oameni și le permit fără a fi acuzați de comportament necorespunzător. Viața unui judecător este foarte grea, plină de restricții.  Viața întregii sale familii este plină de restricții. Judecătorul ar trebui să aibă și viață personală (dacă îi mai rămâne timp în condițiile în care activitatea lui se extinde continuu în afara programului normal), dar acestă latură presupune gândire și atitudine diferite de a celor din afara profesiei.

Alina Matei: În ce ar trebui să creadă un judecător?

Nicoleta Țăndăreanu: Cred că răspunsul este simplu. În valorile fundamentale ale omului și societăților.

Alina Matei: Se schimbă ceva în mecanismul de gândire al unui judecător atunci când promovează la Înalta Curte?

Nicoleta Țăndăreanu: Nu. Doar complexitatea cazurilor devine mai mare. Responsabilitatea judecătorului este și trebuie să fie mare la orice nivel. Judecătorul de la orice nivel în ierarhia instanțelor trebuie să asigure independenţa justiţiei, atât sub aspect individual, cât şi sub aspect instituţional, să dea dovadă de imparţialitate și integritate în exercitarea funcției, să respecte bunele maniere în îndeplinirea tuturor activităţilor, să se pregătească și să își exercite atribuțiile cu competență și diligență. În ceea ce privește integritatea judecătorului, apreciez că nu se schimbă nimic, pentru că un judecător este sau nu este integru, de la prima instanță și până la ultima instanță. Nu există grade diferite de integritate la un judecător. El trebuie să fie integru și atât. De aceea nici nu înțeleg de ce la interviul de promovare la ICCJ unii judecători (care vin de la curțile de apel) primesc notă foarte mică la integritate.

Alina Matei: Ca formator al Institutului Național al Magistraturii, o să vă rog să prindeți câteva momente legate de înțelegerea dreptului insolvenței, de pildă, de către auditorii de justiție.

Nicoleta Țăndăreanu: În paralel cu exercițiul funcției de judecător am exercitat și activitatea de formator colaborator la Institutul Național al Magistraturii. Activez ca formator din anul 2003. Un singur an am fost formator la formarea inițială și am contribuit la pregătirea profesională a auditorilor de justiție. Ca să vă răspund exact la întrebare, se face foarte puțin drept al insolvenței la auditorii de justiție. Ei sunt pregătiți, în primul rând, pentru a fi judecători la judecătorii, unde nu sunt dosare de insolvență (dosarele de insolvență se judecă la tribunale și la curțile de apel). Îmi place mai mult la formarea continuă a magistraților (de la toate nivelurile de instanțe). Colaborarea cu judecătorii din tot sistemul judiciar este foarte interesantă. Presupune o bună pregătire și mare concentrare. Învață și ei de la mine, dar în aceeași măsură învăț și eu din experiența lor. Nu mă simt ca un profesor, ci ca un coleg. Cu unii judecători de la diferite instanțe am legat chiar prietenii și ne solicitam reciproc opinii pe anumite probleme de drept și în afara cursurilor. Cursurile la care particip sunt foarte variate. Sunt formator/expert la drept comercial, drept civil, insolvență. Dar, desigur, materia mea favorită este insolvența. Aici am cea mai mare expertiză și am multe satisfacții când colegii îmi cer părerea și țin seama de ea. Deseori am văzut la colegi că aveau la ei cărțile mele în materie de insolvență și îmi cereau mai multe informații decât găseau în ele. Satisfacția este mare.

Alina Matei: Sunteți un renumit specialist al dreptului comercial și al dreptului insolvenței. Ce reprezintă pentru dumneavoastră momentul întâlnirii în această viață cu regretatul profesor Stanciu Cărpenaru?

Nicoleta Țăndăreanu: Domnul Profesor Stanciu D. Cărpenaru a fost unul din Oamenii care mi-au influențat cariera și caracterul. Apropierea mea de Domnul Profesor Cărpenaru s-a produs odată cu înscrierea mea la doctorat, în anul 1997. După admitere, deși a fost puțin neîncrezător că voi termina teza repede, fiindcă nu eram cadru universitar, iar experiența Domniei sale era aceea că cei din afara mediului universitar lasă lucrurile puțin mai lejer, nefiind constrânși de obținerea titlurilor științifice, mi-a recomandat să fac toate eforturile să termin cât mai repede stagiul și să susțin teza pentru că altfel o voi modifica de foarte multe ori, întrucât legea insolvenței suferea modificări cu fiecare an care trecea. L-am ascultat. A avut dreptate. Mi-am dat toate examenele, am publicat șase studii în reviste de specialitate, pe care apoi le-am valorificat în teză și am susținut teza trei ani mai târziu, în anul 2000 (și tot am modificat-o de două ori, odată cu modificările legislative). A fost un exemplu de corectitudine, de tenacitate, de lucru temeinic făcut, de onestitate, de echilibru, mi-a insuflat pasiunea  pentru cercetare, pentru muncă continuă în slujba cercetării științifice. În ultimii ani, m-a angrenat, alături de specialiști de renume, în demersurile Domniei sale pentru relansarea legitimității dreptului comercial după legiferarea teoriei moniste a obligațiilor. În urmă cu câțiva ani, mi-a spus că dintre toți doctoranzii pe care i-a avut, din afara mediului universitar, sunt cel mai dedicat științei dreptului. M-am simțit fericită. Domnul Profesor nu făcea des complimente. După cum știți, cu puțin timp înainte de a pleca dintre noi, a pus bazele unei noi reviste, Revista Română de Drept Comercial, pe care o conduc în calitate de redactor șef, și a Institutului Român de Drept Comercial, din care, cu onoare, fac parte. Sunt încântată că înainte cu câteva zile de a trece în neființă a avut bucuria să țină în mână primul număr al revistei. Era mulțumit. Tocmai de aceea, toți cei care am avut privilegiul de a sta în preajma Domnului Profesor avem datoria de a continua proiectele începute pentru reafirmarea dreptului comercial.

Alina Matei: Multă lume se bucură de statutul de pensionar și beneficiile acestuia, pe când dumneavoastră continuați la fel de activ să vă dedicați activităților științifice. De unde bucuria, dorința aceasta?

Nicoleta Țăndăreanu: Abia acum realizez că treizeci de ani de activitate am mers continu cu motoarele turate la maxim pentru a face lucrurile bine în cele trei planuri de care am amintit. Sunt mulțumită că am avut ”curajul” să încetinesc. Resursele unui om pot fi imense, dar nu infinite. Vine vremea în care trebuie să încetinești și să te retragi. Nu m-am oprit total pentru că încă mai am resurse și am bucuria să împărtășesc experiența mea celor tineri și nu numai. Și apoi, mai am proiecte de dus la capăt. Doar sunt o luptătoare.

Alina Matei: De ce să aleagă tinerii profesia de judecător?

Nicoleta Țăndăreanu: Tinerii trebuie să aleagă profesia care li se potrivește. Cea mai frumoasă profesie este aceea care ți se potrivește. Profesia de judecător este foarte frumoasă, poate să îți ofere multe satisfacții, dar trebuie să o alegi doar dacă ai vocație pentru ea, dacă ești dispus să te dedici și să îți asumi o serie de restricții.

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru cititorii J.

Nicoleta Țăndăreanu: Să renaștem cultul pentru respectarea valorilor, care în ultima perioadă a avut de suferit. Să îi respectăm pe cei de la care am învățat: părinți, profesori, colegi etc.

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine!

Nicoleta Țăndăreanu: Și eu vă mulțumesc și urez tuturor o vară cât mai liniștită!

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!









JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.