Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii

Un stoic pentru vremuri hedoniste. Gânduri către sine însuși, de Marcus Aurelius
21.07.2020 | Ionela CUCIUREANU

JURIDICE - In Law We Trust
Ionela Cuciureanu

Ionela Cuciureanu

Alegerea lui Marcus Aurelius pentru rubrica aceasta poate părea cititorului avid de drept și lecturi juridice, ca o rostogolire sisifică a bolovanului clasic pe carosabilul supra-aglomerat al lumii juridice confruntate cu probleme care mai de care mai presante, unele izvorâte din cursul firesc al lucrurilor și al dezvoltării dreptului, altele din noile dileme ce par să ciocnească răsunător drepturi și restrângeri de drepturi, sănătatea publică și libertatea individului. Cu toate acestea, singurul împărat roman cu veleități filosofice, exponent al stoicismului, reușește să creeze o operă mai durabilă decât bronzul (pentru a-l parafraza pe Horațiu) și a cărei profunzime și densitate ideatică o fac să rămână o lectură fundamentală și în sec. XXI, pentru homo informaticus, copleșit de griji, termene limită și statistici îngrijorătoare.

TOP 3 CITATE

Nu-ţi irosi partea rămasă din viaţă făcându-ţi idei asupra situaţiei sau faptelor celorlalţi, de vreme ce nu faci aceasta în vederea interesului comun. Căci te împiedici astfel să îndeplineşti altă treabă, vreau să spun imaginându-ţi ce şi din ce cauză face ceva unul sau altul, ce spune, ce îşi doreşte, ce unel teşte şi câte altele de acest fel te determină să te înde – părtezi de atenţia propriei tale părţi con du cătoare a sufletului. Aşadar, în înlănţuirea reprezentărilor, e nevoie să evităm ceea ce este la voia întâm plării şi fără rost şi, pe cât posibil, ceea ce este indiscret şi dăunător; şi trebuie să te obişnuieşti să ai în minte numai reprezentările despre care, dacă oricine te-ar întreba pe neaşteptate: „Ce gândeşti acum?“, să poţi răspunde sincer pe loc: „cutare şi cutare lucru“, prin care să fie de îndată clar că orice lucru e în tine simplu şi bun şi demn de o fiinţă socială şi nepreo – cupată de imagini plăcute ori, într-un cuvânt, atrăgătoare, căreia nu-i plac rivalitatea, invidia sau suspiciunea, nici alte lucruri de acest fel, pentru care ai roşi dacă ai dezvălui că le ai în minte”.[1]

Fii asemenea unui promontoriu de care se sparg fără încetare valurile. El stă drept şi împrejuru-i se potoleşte înspumatul clocot al apelor. „Cât sunt de nefericit fiindcă mi s-a întâmplat acest lucru.“ Nu, dimpotrivă: „Cât sunt de fericit, fiindcă, întâmplându-mi-se un astfel de lucru, îmi duc viaţa fără a fi mâhnit, fără a fi frământat de pre zent, fără a fi îngrozit de viitor.“ Căci oricărui om i se putea întâmpla un asemenea eveniment, însă nu orice om şi-ar fi continuat viaţa fără mâhnire într-o astfel de situaţie. De ce, aşadar, aceea ar fi mai degrabă o nenorocire decât aceasta o fericire? Tu numeşti nenorocire, în general, pen tru om ceea ce nu reprezintă un eşec pentru natura sa umană? Ţi se pare că un eşec pentru natura umană este ceea ce nu se opune voinţei naturii sale? Ce să mai spun? Ai învăţat care este voinţa naturii. Aşadar ceea ce s-a întâmplat te împiedică poate să fii drept, să ai magnanimitate, să fii mărinimos, înţe lept, raţional, calm, sincer, rezervat, liber şi cu alte virtuţi care, reunite, fac ca natura umană să dobândească tot ceea ce îi este propriu? Adu-ţi aminte, în rest, în orice împrejurare care te-ar împinge la suferinţă să te foloseşti de acest sfat: nu este o nenorocire, ci, dimpotrivă, o fericire să suporţi cu nobleţe această situaţie.”[2]

„Oricând şi oriunde m-aş fi aflat, am fost un om fericit.Şi este un om fericit cel care îşi asigură un destin fericit; şi destinul fericit înseamnă atitudini bune ale sufletului, impulsuri bune, fapte bune.”[3]

CE MI-A PLĂCUT

Introducerea pe care Marcus Aurelius alege să o folosească drept captatio benevolentiae, respectiv enumerarea înaintașilor de care a învățat ceva și care într-un fel sau altul, i-au fost maeștri. Într-o atmosferă generică de damnare a clasicilor, de citare în detrimentul citirii și toate sub laitmotivul – „la ce ne folosește o cultură clasică” (mai ales dacă suntem avocați de business aș mai adăuga eu, tendențios). Altfel spus, Maestrul se repoziționează în postura de discipol și îi oferă cititorului său o scurtă perspectivă asupra celor care i-au influențat formarea, modul de a gândi, ideile filosofice, viziunea față de viață. Aici, în galeria afectivă a împăratului-filosof, putem găsi un amestec eterogen de personalități, de la Diognetos la Catullus și Severus, până la Varrus, sau femeile din familia sa, mama și bunica sa.

Marcus Aurelius întruchipează în lumea romană, ceea ce mult mai târziu avea să definească Verlaine ca „Arta pentru artă”. Împăratul filosof nu scrie pentru un public, scrierile sale chiar sunt un mod de a comunica și a dialoga cu sinele său, ele nu au calofilia autorului care vrea să placă cititorului, ori a filosofului care vrea să creeze un sistem, nici a oratorului care încearcă să convingă. Dacă Caesar voia ca prin al său De bello gallico, să își facă cunoscute succesele militare și geniul strategic, dacă Cicero voia să își expună opiniile politice sau filosofice cu o cât mai mare elocință, Marcus Aurelius dă senzația că prin scris își ordonează gândurile, își odihnește pana și își lasă sufletul să vorbească.

CE NU MI-A PLĂCUT

Aleargă întotdeauna pe drumul cel mai scurt. Şi drumul cel mai scurt este calea conformă naturii[4] spune Marcus Aurelius. Aici însă îmi permit să îi pun raționamentul la îndoială. Nu întotdeauna drumul drept, conform naturii, cum spune Marcus Aurelius, este cel mai scurt. De fapt, aș tinde să cred că dimpotrivă. Pe alocuri, Marcus Aurelius cade în păcatul tipic al stoicilor, al calmului imperturbabil care poate părea vecin cu insensibilitatea, creând senzația uneori în opera sa de „regat al iernii, imposibil de navigat”, cum îl caracteriza Walter Percy.  Cu toate acestea, Marcus Aurelius, departe de a fi un fatalist, susține principiul conform căruia suntem artizanii propriilor nostre existențe.

Poate că nu aș spune neapărat că nu mi-a plăcut, însă în mod clar ideea lui Marcus Aurelius că o faptă vătămătoare îl vatămă mai mult pe autorul ei, decât pe victimă, poate deschide anumite dezbateri de natură juridică sau etică și ar putea fi privită cu o anumită doză de scepticism. La fel de discutabilă e și ideea, tipică stoicilor, de altfel, că o faptă reprobabilă comisă din dorință este mai gravă decât una comisă la mânie.

Însă toate aceste idei trebuie înțelese în contextul global al operei lui Marcus Aurelius și filosofiei stoice pe care o ilustrează.

Și nu aș putea încheia decât tot cu un îndemn al lui Marcus Aurelius: „Păstrează-te deci simplu, bun, integru, demn, natural, prieten al dreptăţii, pios, binevoitor, afectuos şi energic în îndeplinirea acţiunilor care ţi se potrivesc. Luptă ca să rămâi aşa cum a vrut să te facă filozofia”.[5]


[1] Marcus Aurelius, Gânduri către sine însuși, ed. Humanitas, București, 2013, p.101.
[2] Idem, p. 141.
[3] Idem, p. 171.
[4] Idem, p. 143.
[5] Idem, p. 187.


Av. Ionela Cuciureanu

Aflaţi mai mult despre , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!









JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.