Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii

Despre ”micile” capcane ale răspunderii personalului medical din Legea Sănătății sau Se poate judeca în mod real un caz de malpraxis în temeiul acestei Legi?
28.07.2020 | Aurelian CIORAN

JURIDICE - In Law We Trust
Aurelian Cioran

Aurelian Cioran

Malpraxis-ul medical e un subiect care este și va fi în continuare de actualitate, fie și pentru implicațiile enorme pe care le are la nivel emoțional și pur biologic pentru ”subiecții activi” ai acestor cazuri, dacă-mi este permisă o astfel de exprimare.

Acesta este motivul pentru care m-am decis sa disec putin subiectul, iar în momentul în care bagi bisturiul prin Capitolul VI din Titul XVI al Legii nr. 95/2006, respectiv articolele 679-685, ai parte de o ”mică” surpriză de ”diagnostic și tratament”, pe care aș vrea să o expun pe scurt în cele ce urmează.

Diagnosticul îmi aparține, la fel și schema terapeutică, și cel puțin la nivel logic pare corect. Rămâne să vedem dacă și proba terapeutică este relevantă – de poate vindeca sau nu ”pacientul” prin altă terapie, în afara celei prescrise de Legea nr. 95/2006? Și în primul rând, poate beneficia de o astfel de terapie?

Îmi permit să scriu acest articol utilizând cât mai multe cuvinte din limbajul medical, pentru că mi se pare că, ținând cont de tema aleasă, lectura va fi mai interesantă. Și poate că la finalul acestuia veți fi acord cu mine că domeniul este practic neexplorat, că nu există o practică formată, și, cu toate că deschizând internetul, la un simplu search pe google ecranul ți se umple de nume de ”experți în cauze de malpraxis”, ținând cont de modul în care sunt gestionate cazurile de către acești experți, se poate trage concluzia că utilizează cu precădere aparatul auditiv (după ureche), în locul celui vizual (după notele muzicale – textele de lege).

Din punct de vedere al epidemiologiei cazurilor, marea majoritate sunt plângeri penale. Că această terapie este sortită eșecului, în vasta majoritate a cazurilor, promit că voi explica într-o scrisoare medicală ulterioară.

Ce rămâne din pacientură, de regulă se îndreaptă spre terapia prescrisă de Legea nr. 95/2006, care din păcate e o opțiune terapeutică la rândul ei sortită eșecului, remediile prescrise nefiind în măsură să vindece bolnavul.

Îmi asum aceste afirmații, ținând cont de următoarele aspecte din schema terapeutică a Legii nr. 95/2006, care spune astfel:

1. Pacientul nemulțumit face plângere Colegiului Medicilor, care dă un verdict: a fost sau nu un caz de malpraxis (art. 679-683), prin intermediul unei hotărâri emise de Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis constituită la nivelul DSP județene și DSP București.

Legea nu prevede niciun drept al pacientului în această procedură administrativă (nici măcar cel de a primi rezultatele parțiale ale stabilirii existenței sau nu a culpei medicale), și merge până acolo că instituie un termen de maximum 3 luni pentru rezolvarea plângerii, fără a stabili în schimb nicio sancțiune pentru depășirea lui. Că există cauze care nu primesc răspuns nici după ani de zile, e deja un fapt notoriu, care conform Codului de Procedură Civilă, nu mai trebuie demonstrat.

2. După primirea deciziei comisiei, partea nemulțumită (oare cine este?), se poate adresa Judecătoriei competente teritorial (cea în raza căreia s-a săvârșit pretinsul act de malpraxis) cu o CONTESTAȚIE ÎMPOTRIVA DECIZIEI COMISIEI. (art. 684 alin. 1).

Așadar, hai să vedem cum stau lucrurile în mod real:

1. Se formulează plângere pentru malpraxis. Nu contează că pacientul este din Suceava, dacă a fost tratat în Reșița, la comisia de acolo trebuie făcută plângerea.

2. Se primește răspunsul de la comisie, și ACEST RĂSPUNS SE ATACĂ ÎN INSTANȚĂ. Practic, se contestă un fel de act administrativ. Medicul ”vinovat” nu este parte în proces. Și nici unitatea sanitară. Calitate procesuală pasivă are Comisia, punct. Se pune întrebarea: pot fi introduși în cauză medicul și unitatea medicală? Legea tace mâlc. În această situație, în ce mod îi introduci în proces? Eu opinez că nu ai cum. Abia după rămânerea definitivă a acestei hotărâri, în cazul fericit în care plângerea este admisă, în temeiul acelei hotărâri se poate deschide un nou proces cu persoana găsită vinovată pentru a obține daune.

3. Iar procesul se judecă de către Judecătoria Reșița, chiar dacă reclamantul e din Suceava.

4. Ce poate decide judecătorul? Păi, din formularea legii, un singur lucru: că decizia comisei este corectă sau nu. Se naște întrebarea firească: în ce mod poți proba că decizia comisiei este incorectă? Cu ce probe?

5. Presupunem că totul merge bine, că obții – mie nu mi-e foarte clar cum – o sentință definivă prin care (probabil) instanța desființează pe fond decizia comisiei, și stabilește (repet, cum stabilește?), că ne aflăm într-un caz de malpraxis.

6. Fericit, demarezi a doua acțiune în justiție – tot la Judecătoria competentă teritorial – locul unde s-a produs malpraxis-ul. (art. 687). De data aceasta, după ce ai trecut prin aceste furci caudine ale primului proces cu comisia, ar trebui să fie simplu. Și poate chiar este. Dar nici acum nu faci ce vrei, și la ce ai dreptul conform art. 194, litera c), Cod de Procedură Civilă, respectiv să indici: ”valoarea lui, după preţuirea reclamantului”. Adică, să spui instanței la cât îți apreciezi paguba. Aaa, nu! Ești obligat să respecți aliniatul 1 al art. 672 din Legea nr. 95/2004, care spune că: ”Limitele maxime ale despăgubirilor de asigurare se stabilesc de către CNAS, după consultarea asociațiilor profesionale din domeniul asigurărilor și CMR, CFR, CMSR, OAMGMAMR și OBBC, cu avizul Ministerului Sănătății.”  Poți să ceri cât vrei, de primit primești nu cât ai dreptul și/sau cât ar aprecia instanța, ci cât ai voie…

Și după toate cele mai sus arătate, se pune o întrebare de common sense, și am utilizat englezismul acesta pentru că semnificația expresiei este foarte profundă, și din păcate româna, oricât de bogată este, nu deține un termen similar: DE CE AI FACE AȘA CEVA?

Trecând peste complexitatea unui caz de malpraxis medical – promit să detaliez în alt articol și de ce aceste cazuri sunt cele mai dificile pe care le poți avea, cred că am reușit să demonstrez două aspecte: primul, de ce cazurile de malpraxis reale (nu că a scris medicul greșit pe o rețetă că pilula se ia o dată pe zi când trebuia să scrie că se ia o dată pe saptămână) sunt atât, atât de rare. Și al doilea, ca să nu ies chiar de tot din tema articolului este că și aceasta variantă terapeutică trebuie uitată, neasigurând vindecarea cazului.

Ce ar fi de făcut?

Din fericire, știința a evoluat, și avem la dispoziție o metodă modernă de tratament, care cu toate limitele ei, ne poate asigura succesul terapeutic dorit. Mă refer aici la aliniatul 2 al art. 684: ”Procedura stabilirii cazurilor de malpraxis nu împiedică liberul acces la justiție potrivit dreptului comun.”

Practic, acest aliniat ne dă posibilitatea să apelăm la cea de-a treia cale terapeutică, respectiv la ”medicina tradițională”, care spre surpriza tuturor, se încăpățânează să dea roade și într-o societate foarte evoluată tehnico-științific: art. 1.349 Cod Civil. Da. Răspunderea civilă delictuală. Unde poți să-ți fixezi cadrul procesual, obiectul și valoarea lui după cum dorești. În care nu ai de făcut tot soiul de adrese cu termen de rezolvare în prima zi de după Calendele Grecești, la două săptămâni înainte de Paștele Cailor, către diverse ”comitete și comiții”. Și în care poți să propui – și să susții – probatoriul pe care îl consideri adecvat pentru a-ți asigura câștig de cauză. Pardon, pentru a vindeca pacientul…

Ar trebui să nu uităm că principiul medical ”primum non nocere” se aplică sau ar trebui să se aplice – și în lumea juridică.

Av. dr. Aurelian Cioran, Senior Associate Medical Lawyers România
Medic specialist M.G.

Aflaţi mai mult despre , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!









JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.