Domnule Președinte, restul de taxă-l mai plătesc?
28 aprilie 2022 | Ioan-Mircea DAVIDSedes materiae: art. 200 alin. (3) C.proc.civ. rap. la art. 197 C.proc.civ., art. 39 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.
Ca în aproape orice demers judiciar realizat în fața instanțelor civile, reclamantul trebuie să îndeplinească o serie de condiții în absența cărora procedura de regularizare nu poate fi finalizată și nici nu va putea obține o hotărâre judecătorească favorabilă.
Situația ce urmează să o expun aș putea să o încep cu formula ”a fost odată ca niciodată…”, deoarece deznodământul pare a fi nefericit. Cert este că reclamantul alege să formuleze o cerere de chemare în judecată în cuprinsul căreia expune instanței de judecată toate motivele pentru care aceasta din urmă ar trebui să pronunțe o soluție favorabilă.
După cum bine știm, procedura civilă prevede și o etapă de regularizare în care legiuitorul a instituit în sarcina instanței de judecată obligația de a solicita reclamantului să completeze lipsurile pe care judecătorul le-a identificat după înregistrarea cererii de chemare în judecată.
Reclamantul, deși a depus cererea de chemare în judecată cu respectarea tuturor prevederilor art. 194 C.proc.civ., a omis să anexeze și dovada achitării taxei judiciare de timbru. Conform art. 200 alin. (3) C.proc.civ. absența dovezii achitării taxei judiciare de timbru i-a fost semnalată reclamantului printr-o adresă, cu obligația de a se conforma solicitărilor instanței, în termen de 10 zile, sub sancțiunea anulării.
Dovada achitării taxei judiciare de timbru a fost transmisă instanței de judecată în termenul prevăzut de lege, urmând ca procedura de regularizare să își continue cursul firesc, doar că instanța de judecată a emis o nouă adresă, cu câteva zile înainte de primul termen de judecată, prin care i-a pus în vedere reclamantului să majoreze cuantumul taxei judiciare de timbru cu o sumă a cărei valoare nu se justifica.
9 septembrie ⁞ Despre administratori de credite și obligația creditorului de renegociere a creditului (OUG privind administratorii de credite şi cumpărătorii de credite)
10 septembrie ⁞ Corpus et Animus - Funcția juridică & Consilierii juridici bancari în lumina Regulamentului BNR nr. 8/2024
13 septembrie ⁞ Ultimele evoluții jurisprudențiale privind prescripția răspunderii penale
14 septembrie ⁞ JURIDICE.ro Premier Golf Day
16 septembrie ⁞ Accidentul de muncă în toate formele de răspundere juridică
18 septembrie ⁞ Școala Superioară de Cadre
23 septembrie ⁞ Fraudarea creditorilor – eficacitatea mijloacelor actuale pentru combaterea ei
25 septembrie ⁞ Noutățile Legii nr. 214/2024 – ce efecte poate avea semnătura electronică
26 septembrie ⁞ JURIDICE by Night. Golden Season edition
30 septembrie ⁞ Avocatura: onorariu orar vs. onorariu global
5 octombrie ⁞ Start Curs INGENIO de pregătire pentru Barou, INM & Magistratură, Notariat și Licență
21 octombrie ⁞ Abilitățile de negociere: un moft sau o necesitate?
31 octombrie ⁞ JURIDICE by Night. Mystic Night. Halloween edition
23 noiembrie ⁞ Start Curs Admitere INM/ Magistratură & Avocatură 2025
28 noiembrie ⁞ JURIDICE by Night. Autumn Allure edition
2025 ⁞ The Congress / The biggest legal event
Unica posibilitate pe care reclamantul o avea pentru a-și manifesta „nemulțumirea” față de solicitarea instanței de judecată prin care i-a pus în vedere că datorează o taxă judiciară de timbru mai mare decât pe cea pe care a achitat-o până atunci, era cererea de reexaminare, formulată în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.
Cererea de reexaminare a fost formulată în termenul de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, iar termenul de soluționare a acesteia a fost stabilit cu două zile înainte de data deja stabilită pentru primul termen de judecată pe fondul cauzei. Până în acest moment nimic nu pare să semnaleze o eventuală încălcare a normelor de procedură, dar nu este prea târziu.
Completul de judecată învestit cu soluționarea cererii de reexaminare pare să fi avut nevoie de un timp mai lung până să pronunțe încheierea prin care admitea sau respingea cererea de reexaminare. Așadar, a procedat la amânarea pronunțării pentru o data ulterioară primului termen de judecată stabilit pentru fondul cauzei.
Prezent fiind la termenul de judecată, reclamantul a solicitat amânarea judecării cauzei sale pentru o dată ulterioară, având în vedere faptul că instanța de judecată învestită cu cererea de reexaminare încă nu a pronunțat o soluție și apreciază că nu s-ar putea pune în discuție nimic altceva, cu excepția competenței instanței de judecată.
Cu toate acestea, instanța de judecată a respins cererea de amânare, a constatat că este competentă general, material și teritorial și a mai constatat și faptul că suplimentul de taxă judiciară de timbru nu trebuia achitat, că cererea este suficient timbrată, motiv pentru care a dispus începerea cercetării judecătorești.
Distinct de faptul că o astfel de decizie a instanței de judecată îi era favorabilă reclamantului, deoarece era scutit astfel să plătească o taxă judiciară de timbru suplimentară, se ridică întrebarea următoare: putea instanța de judecată să înlăture obligația de plată a suplimentului de taxă judiciară de timbru pe care îl stabilise în sarcina reclamantului, după ce a fost formulată o cerere de reexaminare asupra căreia nu exista încă o soluție? Eu spun că nu, nu putea face un astfel de demers.
Dispozițiile legale din materia reexaminării sunt suficient de clare și legiuitorul a preferat în cuprinsul art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 să specifice că cerere de reexaminare va fi soluționată de un alt complet de judecată, fără să anticipeze, probabil, în acel moment, că ar exista și o situație similară celei expuse de mine.
Or, atât timp cât reclamantul a fost formulat o cerere de reexaminare admisibilă, instanța de judecată învestită cu soluționarea fondului cauzei trebuie să aștepte pronunțarea încheierii în cuprinsul căreia s-ar fi stabilit dacă reclamantul datora sau nu suplimentul de taxă judiciară de timbru.
Poate că modalitatea de abordare și decizia instanței de judecată de a înlătura obligația pe care o stabilise în sarcina reclamantului, ar fi funcționat dacă nu era formulată cererea de reexaminare, iar reclamantul s-ar fi prezentat la primul termen de judecată fără să fi plătit suplimentul de taxă judiciară de timbru. Chiar și așa, consider că și în această situație normele procedurale n-ar fi fost respectate, tocmai pentru faptul că exista o modalitate legală distinctă prin care reclamantul să conteste dispozițiile instanței de judecată stabilite din etapa regularizării.
Ca imaginea de ansamblu să fie completă, instanța de reexaminare s-a pronunțat nefavorabil reclamantului, ulterior primului termen de judecată, în sensul respingerii acesteia, prilej cu care a considerat că obligația de suplimentare a taxei judiciare de timbru trebuia îndeplinită.
Deznodământul a apărut ulterior primului termen, în care completul de judecată a înlăturat deja obligația de suplimentare a cuantumului taxei judiciare de timbru, pronunțând astfel o încheiere interlocutorie a cărei forță juridică pare să fie superioară încheierii definitive prin care s-a pronunțat instanța de judecată învestită cu cererea de reexaminare.
În concluzie, reclamantul a formulat o întrebare pertinentă: restul de taxă de timbru, îl mai plătesc? În această situație, apreciez că achitarea suplimentului taxei judiciare de timbru ar fi fost inutilă, deoarece instanța de judecată învestită cu judecarea fondului cauzei deja a constatat că este suficient cât a achitat în etapa regularizării, chiar dacă demersurile acesteia au conturat o ”aplicare neadecvată” a normelor de procedură.
Av. drd. Ioan Mircea David
Homepage J JURIDICE Cariere Evenimente Dezbateri Profesionişti Lawyers Week Video |