Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii

Opinie cu privire la autoritatea desemnată de lege pentru investigarea fraudei fiscale
04.08.2020 | Daniel UDRESCU

JURIDICE - In Law We Trust
Daniel Silviu UDRESCU

Daniel Udrescu

Conform Regulamentului (CE) nr. 1798/2003, ANAF este autoritatea naţională raportată de România ca responsabilă cu implementarea şi supravegherea măsurilor anti-fraudă în domeniul TVA. Drept pentru care creanţele fiscale se stabilesc prin Decizie de Impunere în urma unui Raport de Inspecţie Fiscală, ce este definitiv cu privire la prejudiciu, cu care ANAF se înscrie pe latura civilă a procesului penal conform Art. 19 alin. 4 CPP.

Principala reformare a reglementării anterioare (Regulamentul (CE) nr. 1798/2003) constă în  crearea Eurofisc, o reţea ce a implicat toate statele membre şi care a avut drept scop detectarea şi combaterea fraudelor transnationale în domeniul TVA[1]. Până la 1 decembrie 2010 fiecare stat  membru trebuia să informeze Comisia cu privire la autoritatea naţională care va fi responsabilă cu implementarea şi supravegherea măsurilor anti-fraudă în domeniul TVA[2]. În domeniul cooperării administrative internaționale, Regulamentul 904/2010 prevede, ca cea mai complexă  formă de cooperare este derularea de controale multilaterale, de către mai multe administrații fiscale din statele membre.

Pentru realizarea acestui obiectiv, Guvernul României, în baza Programului de guvernare aprobat de Parlament, valabil pentru perioada 2005-2008, prevedea la capitolul „Politica fiscal-bugetară” ca direcție principală de acțiune concentrarea tuturor formelor de control fiscal în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), pentru a realiza legătura directă a controlului fiscal cu colectarea obligațiilor bugetare. Acest angajament politic a fost realizat prin adoptarea Ordonanței Guvernului nr. 8/2005 privind stabilirea unor măsuri de preluare a Gărzii Financiare și a Autorității Naționale a Vămilor în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, precum și a unor măsuri de reorganizare a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, aprobată cu modificări prin Legea nr. 154/2005.

În baza Legii 241/2005, de la 1 ianuarie 2009 până la OUG 54/23.06.2010 s-a aplicat art. 2 lit. g) în forma iniţială, respectiv „organe competente – organe care au atributii de efectuare a verificarilor financiare, fiscale sau vamale, potrivit legii”, deci Ministerul Public şi organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare neavând competenţă pe latura civilă a procesului penal, iar după acea dată s-a aplicat forma „organe competente – organele care au atribuţii de efectuare a verificărilor financiare, fiscale sau vamale, potrivit legii, precum şi organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare.”  Rezultă fără dubiu că o fraudă fiscală este investigată de ANAF ca entitate raportată la CE, iar orice modificare respectiv OUG 54/2010, neanunţată la CE este o încălcare a tratatului, cu aspecte de neconstituţionalite a modului de promovare a OUG 54/2010.

Drept pentru care organele de cercetare penală ale poliției judiciare nu pot stabili creanţe fiscale-prejudiciu, ci stabilesc doar infracţiunile comise, în baza investigaţiilor ANAF. Rechizitoriul nu este act administrativ contestabil. Fără investigarea fraudei de către autoritatea desemnaţă la nivel de tratat european, ne aflăm într-o situaţie de abuz. Creanţa fiscală nu poate fi determinată decât de ANAF.


[1] Ordonanța nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător.
[2] Hotărâre nr. 793 din 14 iulie 2005 privind aprobarea strategiei naţionale de luptă antifraudă pentru protecţia intereselor financiare ale uniunii europene în românia publicată în: monitorul oficial nr. 743 din 16 august 2005.  Controlul fiscal are ca obiect verificarea bazelor de impunere, a legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată, precum și a accesoriilor aferente acestora (Art. 91 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare).


Expert contabil Daniel Udrescu

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.