Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
5 comentarii

România la CEDO: cauza pendinte Pismiș. Drepturi salariale restante, hotărâri judecătorești contradictorii cu privire la aceeași pretenție și Curtea de Apel București
05.08.2020 | Mihaela MAZILU-BABEL

JURIDICE - In Law We Trust
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Secția a patra, CEDO

Cererea nr. 14615/18
Niculina PISMIȘ împotriva României
depusă la 20 martie 2018, comunicată la 17 iulie 2020, și publicată la 3 august 2020

1. Obiectul cererii (precum este redat de CEDO și tradus de mine repede cu ajutorul lui Google Translate)

Cererea privește jurisprudența conflictuală a Curții de Apel București, care a pronunțat deciziile finale în litigiile privind acordarea de dobânzi și restanțe salariale către reclamantă și pentru alți reclamanți într-o situație similară cu ea.

Decizia finală a Curții de Apel București pronunțată la 11 octombrie 2017 a respins susținerile reclamantei cu privire la dobânda la restanțele salariale; în cadrul procedurilor paralele depuse de colegii reclamantei, aceeași cerere a fost admisă de aceeași instanță de apel.

2. Întrebările comunicate în iulie 2020

1. Reclamanta a avut parte de un proces echitabil cu privire la determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu articolul 6§1 din Convenție, în măsura în care acțiuni similare în fața aceleiași instanțe de apel cu privire la solicitările de acordare a dobânzilor asupra arieratele salariale și corelat cu incidicile, au avut rezultate diferite?

În special, a fost principiul securității juridice, astfel cum a fost elaborat în jurisprudența Curții în interpretarea articolului 6 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Tudor Tudor împotriva României, nr. 21911/03, 24 martie 2009; și Albu și alții 63 împotriva României, nr. 34796/09, 10 mai 2012), respectat de instanțele naționale?

2. Pretinsa abordare inconsistentă adoptată de instanțele interne în cazul reclamantei, spre deosebire de alte cazuri similare, a determinat o încălcare a dreptului reclamantei la posesia pașnică a bunurilor sale protejat de articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în special a presupusului ei drept de a obține dobândă pentru restanțele salariale, așa cum a fost revendicat în fața instanțelor naționale?

dr. Mihaela MAZILU-BABEL

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Au fost scrise până acum 5 de comentarii cu privire la articolul “România la CEDO: cauza pendinte Pismiș. Drepturi salariale restante, hotărâri judecătorești contradictorii cu privire la aceeași pretenție și Curtea de Apel București”

  1. Roxana STANCIU spune:

    E drept ca nu aveti de unde sa stiti, ca nu sunteti judecator… Exista un art. 477 CPC denumit „Limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat”. Acesta poate determina diferente intre solutiile date in cauze aparent similare, pentru ca soarta apelului (si a dosarului) depinde in mare masura de ceea ce se pricepe partea sa scrie in cererea de apel.

    P.S. 1 (ca stiu ca va place cu PS) : nu imi pot stapani satisfactia de a constata ca d-na Pismis este angajat in sistemul judiciar, iar adversar este MJ (vezi portal.just.ro). Ergo, puteti sa fiti o purtatoare de flacara si pentru slujbasii Justitiei, cei nedreptatiti. Bravo!

    P.S. 2 : ca sa se inteleaga, apreciez faptul ca publicati cauzele comunicate, nu apreciez comentariile malitioase, mai ales ca vin din partea unei persoane cu zero experienta in sistemul judiciar romanesc.

    Remember:
    “Not everything is as it seems, and not everything that seems is. Between being and seeming there is always a point of agreement, as if being and seeming were two inclined planes that converge and become one. There is a slope and the possibility of sliding down that slope, and when that happens, one reaches a point at which being and seeming meet.”

    ― José Saramago

    • Stimată doamnă judecător,

      regret că nu apreciați pe al meu DOAMNE DUMNEZEULE MARE! https://citate.juridice.ro/6871/acolo-unde-dreptatea-nu-este-asigurata-furia-apare-intotdeauna/ Justice norms cover the fairness of decisions regarding the allocation of resources.
      Allocation of resources regarded as unfair elicit anger in those who believe they have been unjustly treated

      E pur și simplu revoltător că în anul 2020 se comunică astfel de cauze cu astfel de probleme. Citiți vă rog jurisprudența CEDO incidentă, cea de drept comparat, și veți observa că astfel de probleme există în Turcia, Rusia și România. Pe de altă parte, România e stat membru UE și a beneficiat de numeroase fonduri pentru a se asigura că astfel de cauze nu mai apar. Ele tot apar. Și sunt simple. Chiar sunt probleme simple de drept. Nimic complicat. E inacceptabil că există o astfel de jurisprudență contradictorie la nivelul Curții de Apel București și nu vreau sa fiu în poziția de a fi vreodată justițiabil care primește o hotărâre cu privire la aceeași pretenție ca a colegilor mei, hotărâre ce e invers de soluția oferită colegilor mei.

      E irelevant ce zice codul de procedură civilă cât timp în România avem aplicare directă CEDO. De ce? Pentru că avem obligația judecătorului de drept comun să înlăture dispoziția din codul de procedură civilă pe care judecătorul o consideră contrară lui CEDO – și aceasta mai ales când cealaltă autoritate e o entitate publică, fiind irelevant că e un raport de dr muncii (avem și juri CJUE constantă referitor la acest aspect, dacă CEDO nu considerați a fi suficient). Și să motiveze de ce face acest lucru (citiți vă rog începutul din chiar Codul de procedură civilă la care trimiteți). Vă asigur că nu va suferi nicio sancțiune disciplinară pentru acest lucru.

      Cât despre celelalte trimiteri pe care le faceți pentru a discredita pregătirea mea sau pentru a prezuma o lipsă de obiectivitate, aleg să le ignor, deoarece dacă nu v-am convins până acum, nici nu aș avea cum să vă conving printr-o replică la un comentariu. Probabil stagiile făcute la CEDO, CJUE și CCR nu sunt suficiente. Va trebui să fac și un stagiu la ÎCCJ ca să-mi permit să comentez cu DOAMNE DUMNEZEULE MARE. O să aleg secția civilă. Sper numai ca ÎCCJ să ofere o astfel de posibilitate, precum a oferit CEDO, CCR și CJUE (nu m-ar mira însă să nu fie posibil din motive ce ne-ar determina să exclamăm cine-știe-ce cuvinte capabile să exprime indignarea, dar diferit de DOAMNE DUMNEZEULE MARE – ca atare, propun adiacent și un DOAMNE MAICA DOMNULUI!).

      Insist să exclam: DOAMNE DUMNEZEULE MARE!

      Cele bune,

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.