Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Banking
DezbateriCărţiProfesionişti
CMS CMK
 
 1 comentariu

Stan Tîrnoveanu: Un lucru extraordinar de bun la hotărârea CJUE în cauza Banca Transilvania este claritatea sa
07.08.2020 | Alina MATEI

JURIDICE - In Law We Trust
Alina Matei

Alina Matei

Stan TÎrnoveanuu

Stan TÎrnoveanu

Alina Matei: Mulțumesc, Maestre, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. Astăzi am aflat cine au fost avocații care au obținut succesul extraordinar în cauza C-81/19 a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Echipa a fost coordonată de dumneavoastră, alături de Laura Retegan și Alexandru Iorgulescu. Cum ați primit această veste?

Stan Tîrnoveanu: Vestea a fost primită cu mare bucurie de echipa noastră, a reprezentat răsplata muncii noastre și mai ales a deciziei de a ne concentra, cu precădere, pe principiul competenței Curții de Justiție a Uniunii Europene în raportul de sfera de aplicare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Desigur, am avut o doză rezonabilă de rezervă în ceea ce privește o eventuală soluție negativă, însă am menținut încrederea necesară că, finalmente, va fi o soluție pozitivă în ceea ce privește abilitarea CJUE de a verifica dispozițiile legale naționale cu caracter supletiv.

Pe măsură ce analizam din ce în ce mai atent precedentele CJUE în această materie (C-186/16 Andriciuc și alții, C-125/18, Gomez del Moral Guasch), ajungeam la concluzia că dispozițiile legale cu caracter supletiv nu pot face obiectul verificării de către CJUE. Aveam în vedere acest lucru deoarece, în precedentele CJUE (ex: C-415/11 – Mohamed Aziz împotriva Caixa dʼEstalvis de Catalunya, Tarragona i Manresa (Catalunyacaixa)) au fost considerate abuzive prevederile contractuale care derogă de la dispozițiile legale supletive, tocmai pentru că, profesionistul, în calitate de parte cu o mai mare putere de negociere în contract, ar putea impune un alt “echilibru” contractual decât cel considerat echitabil de dispozițiile legale naționale supletive.

Chiar Directiva 93/13/CEE, în considerentul 13, statuează prezumția conform căreia dreptul național al Statelor Membre ale Uniunii Europene reglementează, în mod echilibrat, raporturile juridice dintre părți, fiind astfel considerată corectă și echitabilă împărțirea drepturilor și obligațiilor dintre părți. Pe de altă parte, analizând principiul nominalismului reglementat de art. 1578 Vechiul Cod Civil (obligația de restituire a aceluiași bun împrumut, de aceeași cantitate și calitate), observăm că nu face decât să transpună o regulă obișnuită pentru participanții la raportul juridic de împrumut conform culturii naționale (și nu numai, deoarece este un principiu răspândit în majoritatea reglementărilor europene și non-europene).

În cele din urmă, considerăm că reușita în această cauză se datorează strategiei alese, de a pune în discuție în primul rând abilitarea CJUE de a verifica dispoziții naționale supletive, din perspectiva domeniului de aplicare a Directivei 93/13/CEE. Pe această cale, țin să mulțumesc și clientului care a avut încredere în strategia noastră și a fost alături de noi în abordarea cauzei și din această perspectivă.

Poate că, la nivel național, această abordare ar putea conduce la mai puține sesizări ale CJUE, echipa noastră reușind, în câteva cazuri, să stopeze acest demers excesiv de verificare a dispozițiilor legale naționale supletive.

Alina Matei: Când Curtea de Apel Cluj a adresat CJUE întrebarea preliminară ați avut un feeling că veți convinge CJUE că debitorul are obligația restituirii împrumutul în valuta convenită, indiferent de fluctuațiile monedei respective, adică respectarea contractului dintre părți și bancă, așa cum a decis CJUE? Dar după ce ați susținut cauza la CJUE?

Stan Tîrnoveanu: O altă echipă de avocați a gestionat dosarul în fața instanțelor din România, echipa noastră preluând dosarul după ce Curtea de Justiție fusese deja sesizată de către Curtea de Apel Cluj. Echipa noastră a formulat toate apărările în fața CJUE, în special cele din etapa pledoariilor orale.

Primul pas în abordarea acestui dosar a fost, evident, analizarea cu atenție a întrebărilor preliminare, modalitatea în care acestea au fost formulate de către Curtea de Apel Cluj și, mai ales, modalitatea în care acestea au fost redefinite, în mod expres, de către CJUE.

În fața Curții, pozițiile reprezentantului Statului Român și chiar a reprezentantului Comisiei Europene nu au fost chiar în spiritul și linia așteptărilor noastre, susținând, mai direct sau indirect, că normele juridice naționale supletive ar putea face obiectul analizei CJUE, chiar dacă considerentul 13 din Directivă susține altceva.

Cu toate acestea, deși pozițiile ca număr erau în defavoarea noastră, întâmplarea a făcut că am beneficiat și de poziția unui Stat Membru similară poziției noastre. Cred că și acest lucru a contat pentru Curte în adoptarea soluției finale, deoarece, astfel nu am fost chiar singurii care au arătat că verificarea dispozițiilor supletive din dreptul național excede domeniului de aplicare a Directivei 93/13 CEE.

În adoptarea acestei soluții, crucială a fost arătarea diferențelor semnificative dintre situația de fapt din România în care există credit în valută, respectiv reglementarea expresă a principiului nominalismului (art. 1578 Vechiul Cod civil) și Cauza recentă Dziubak (C-260/18) sau C-26/13 în care nu exista realmente un împrumut în valută, ci doar o clauză de indexare a unor împrumuturi date în moneda națională (zloți sau forinți) și indexate la o valută, pentru a beneficia de dobânda specifică valutei.

Cred, de asemenea, că a contat destul de mult argumentul privind existența unei reglementări privind creditului în valută chiar la nivel de directivă europeană, menționând art. 23 și următoarele din Directiva 17/14 CEE.

După ce am finalizat pledoaria, patru dintre membrii completului au formulat întrebări, atât din perspectiva abordării legale, cât și din perspectivă factuală, instanța europeană dorind să știe și dacă clientul nostru a avut un comportament echilibrat și echitabil, deși acest lucru nu făcea obiectul analizei instanței.

Credeam că am reușit convingerea Curții cu privire la acest aspect, chiar din momentul în care am prezentat oferta publică de conversie a creditelor din moneda CHF în RON din 2015, cât și ofertele individualizate ce au fost transmise către fiecare client.

Prin întrebările adresate și răspunsurile oferite, timpul dedicat clientului, Banca Transilvania, s-a triplat, astfel că printr-o pledoarie de prezentare rezonabilă a prevederilor legale și precedentelor incidente și folosirea metodei reducerii la absurd, am determinat judecătorii CJUE să privească cu mare atenție această speță, tocmai din perspectiva efectului pe care soluția îl are asupra dispozițiilor legale similare existente în reglementările naționale ale Statelor Membre ale Uniunii Europene.

După etapa pledoariilor am dobândit mai multă încredere într-o soluție pozitivă, deoarece am considerat că am reușit captarea atenției Curții printr-un discurs punctual și bazat pe elementele ce pot conduce la conturarea deciziei în sensul exceptării de la domeniul de aplicare a directivei a normelor legale supletive.

Alina Matei: În opinia dumneavoastră, care este partea cea mai bună a acestei hotărârii CJUE?

Stan Tîrnoveanu: Bineînțeles, partea cea mai bună a hotărârii CJUE este dispozitivul care stabilește că dispozițiile legale naționale supletive sunt exceptate de la controlul CJUE, din perspectiva domeniului de aplicare a Directivei.

A doua parte extraordinar de bună a acestei decizii este raționamentul logico-juridic aplicat de către Curte, culminând prin a sublinia că “în principiu, se poate prezuma în mod legitim că legiuitorul național a stabilit un echilibru între ansamblul drepturilor și obligațiilor părților la anumite contracte”. Folosind această expresie, Curtea reia argumentația din cazurile anterioare (RWE Vertrieb, C-92/11, OTP Bank și OTP Faktoring, C-51/17).

Încă un lucru extraordinar de bun la hotărârea CJUE este claritatea sa, făcând parte din categoria deciziilor Curții ce nu sunt extrem de voluminoase și care nu permit speculații interpretative.

Alina Matei: Dacă scormonim în hotărâre, observăm că aceasta parcă ar spune: citește-mă cu atenție, întrucât observăm că se face referire la normele supletive, nu o dată, ci de 17 ori. Aduce CJUE prin această hotărâre în atenția judecătorilor și avocaților normele supletive, în sensul că raportarea la normele supletive să se facă mai fără frică?

Stan Tîrnoveanu: Este normal să avem această mențiune de foarte multe ori, din moment ce, chiar și instanța națională a considerat că, aparent, nu se impune realizarea unei diferențieri între normele juridice naționale imperative care nu pot face obiectul verificării din perspectiva Directivei 93/13/CEE și normele juridice supletive care pot face obiectul comparației cu dispozițiile Directivei.

Susținătorii tezei că exceptarea de la controlul CJUE privește doar normele juridice imperative nu au înțeles că normele juridice naționale supletive au făcut obiectul controlului la momentul aderării, iar principiul nominalismului este un principiu larg răspândit atât în reglementările statelor europene, cât și non-europene.

Mai mult decât atât, precedentele CJUE anterioare, covârșitoare ca număr, stabilesc că, în momentul eliminării unei clauze abuzive dintr-un contract, aceasta poate fi înlocuită de judecătorul național cu prevederile din normele naționale supletive. Ideea de bază fiind că normele juridice supletive reglementează un echilibru firesc între drepturile și obligațiile părților, în lipsa unei derogări exprese a părților.

Cu certitudine, această hotărâre a CJUE atrage atenția asupra faptului că dispozițiile legale supletive reflectă un echilibru ce nu poate fi pus în discuție de către orice parte a raportul juridic dedus judecații sau de către instanță pentru ca finalmente se contestă legea în sine.

Alina Matei: Având în vedere această hotărâre, cum va evolua practica instanțelor naționale în litigiile dintre consumatori și bănci?

Stan Tîrnoveanu: Practica va evolua în sensul invalidării cererilor ce vor pune în discuție, ca element de dezechilibru contractual, apelarea la principiul nominalismului, adică a rambursării împrumutului în aceeași monedă în care a fost luat.

Într-o formă sau alta se va termina dezbaterea juridică privind posibilitatea de a analiza sub orice aspect o normă juridică supletivă aleasă sau aplicabilă unui raport juridic, inclusiv din perspectiva unui pretins dezechilibru contractual, deoarece se prezumă că norma este deja echilibrată, independent de orice posibile discuții asupra negocierii acesteia.

În concret, acțiunile care se încadrau într-o formă sau alta în genericele acțiunii în înghețarea cursului cel mai probabil vor fi respinse, oricum acestea păcătuiau prin nelegalitate și inechitate deoarece doreau să înghețe cursul valutar CHF/Lei de la momentul acordării creditului și menținerea dobânzii de la valuta CHF, nu dobânda de la lei (uneori aproape dublă), ceea ce reprezenta o intervenție nepermisă legal a judecătorului în contract.

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine!

Stan Tîrnoveanu: Vă mulțumesc și eu, a fost realmente o mare plăcere!

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Stan Tîrnoveanu: Un lucru extraordinar de bun la hotărârea CJUE în cauza Banca Transilvania este claritatea sa”

  1. Mie mi se pare nu numai că nu e clară decizia CJUE, ci chiar contradictorie, sau – mă rog – clară în a sa contradicție. Mi se pare o contradicție vădită între, pe de o parte, para. 24, și, pe de altă parte, para. 34.

    Consider că instanța de trimitere ar trebui să realizeze o a doua trimitere preliminară. Nu ar fi pentru prima dată când CJUE ar fi întrebată cu privire la o decizie preliminară anterioară ce ar risca să nu respecte un drept fundamental aferent, sau să se contrazică cu o altă jurisprudență, tot a lui CJUE.

    Concret, avem pe de o parte principiul strictei interpretări:

    24 Această excludere este de strictă interpretare, iar aplicarea sa presupune îndeplinirea a două condiții, și anume, pe de o parte, clauza contractuală trebuie să reflecte un act cu putere de lege sau o normă administrativă, iar pe de altă parte, actul sau norma respectivă trebuie să fie obligatorie (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 martie 2020, Gómez del Moral Guasch, C‑125/18, EU:C:2020:138, punctele 30 și 31, precum și jurisprudența citată).

    Dar, pe de altă parte, CJUE apelează la teza finală a unui considerent dintr-o directivă pentru a interpreta o normă ce sună diferit în diferite versiuni lingvistice și pentru a adopta astfel interpretarea deloc strictă (paragr. 34)

    Ar merita să fie întrebată CJUE cât de bine respectă principiul interpretării stricte o astfel de interpretare CJUE, prin apelul eventual și la Carta DFUE. Că doar și CJUE trebuie să respecte Carta DFUE și drepturile astfel conferite justițiabililor.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.