Principiile de bază ale activității EPPO
6 ianuarie 2022 | Georgiana-Maria VERIVEȘ
Georgiana-Maria Veriveș
Activitatea derulată de către Parchetul European va trebui să fie realizată conform unor reguli prestabilite, care să asigure conformitatea procedurii efectuate cu principiile de drept promovate de către Uniunea Europeană. Astfel, avem recunoscute prin intermediul articolului (5), din Regulamentul 2017/1939 al Consiliului, principiile de bază ale activității desfășurate de EPPO. Acestea au menirea de a asigura o serie de garanții împotriva oricărei forme de abuz ce ar putea afecta desfășurarea normală a investigării infracțiunilor avute în vedere.
Pentru a putea înțelege rațiunile din spatele acestor reguli cu valoare de principiu, va trebui mai întâi să le enunțăm conform art.(5) din Regulament: ,,(1) EPPO se asigură că activitățile sale respectă drepturile consacrate în Cartă. (2) EPPO este obligat să respecte principiile statului de drept și proporționalității în toate activitățile sale. (3) Investigațiile și urmăririle penale desfășurate în numele EPPO sunt reglementate de prezentul regulament. Dreptul intern se aplică în măsura în care un aspect nu este reglementat de prezentul regulament. Dacă prezentul regulament nu prevede altfel, dreptul intern aplicabil este dreptul statului membru al cărui procuror european delegat instrumentează cazul în conformitate cu articolul 13 alineatul (1). Atunci când un aspect este reglementat atât de dreptul intern, cât și de prezentul regulament, prevalează acesta din urmă. (4) EPPO își desfășoară investigațiile în mod imparțial și caută toate probele relevante, atât incriminatoare, cât și dezincriminatoare. (5) EPPO inițiază și desfășoară investigațiile fără întârzieri nejustificate. (6) Autoritățile naționale competente asistă și sprijină în mod activ investigațiile și urmăririle penale desfășurate de EPPO. Orice acțiune, politică sau procedură în temeiul prezentului regulament se orientează după principiul cooperării loiale.”[1]
O analiză globală a acestui text legal, ne aduce în atenție anumite particularități pe care nu le identificăm în dreptul național, și care fac ca această instituție să fie cu totul inedită. Este interesant de observat modalitatea prin care statele membre participante la acest tip de cooperare consolidată au renunțat la o parte din suveranitate lor națională, în favoarea acestei construcții europene extrem de controversate. Din principiile enunțate mai sus am putea desprinde ideea nașterii conceptului de ,,suveranitate europeană”, noțiune utilizată de către Jean-Claude Juncker, într-unul dintre discursurile sale privind starea Uniunii Europene: ,,Din perspectivă geopolitică, acesta este momentul suveranității europene. (…) Prin partajarea suveranităților noastre – în domeniile și momentele în care acest lucru este necesar – statele și națiunile noastre devin mai puternice.”[2]
În cel dintâi aliniat al articolului (5), se instituie obligația de a se respecta drepturile fundamentale așa cum sunt recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene care cuprinde idealurile pe care se fundamentează UE: valori universale precum demnitatea umană, libertatea, egalitatea și solidaritatea, care au creat un spațiu de libertate, securitate și justiție pentru cetățeni, bazat pe principii democratice. Astfel, enumerarea acestui principiu cu prioritate, nu s-a realizat în mod întâmplător, constituind un standard superior de protecție care reunește toate drepturile personale, civice, politice, economice și sociale ale cetățenilor europeni. ,,Valoarea acestui fapt este simbolică dar și practică, venind ca un răspuns nenumăratelor critici ale doctrinei juridice în materia instrumentelor de cooperare judiciară în materie penală bazate pe principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești și a deciziilor judiciare, potrivit cărora acestor instrumente le lipsesc temeiuri de refuz al executării întemeiate de nerespectarea concretă sau posibilă a drepturilor fundamentale”[3]. Astfel, prin instituirea acestui principiu, persoanele care vor lua parte la o procedura desfășurată de către Parchetul European, se vor putea bucura de un grad crescut de ocrotire, deoarece orice măsură luată de către autoritățile judiciare, trebuie să fie compatibilă cu drepturile recunoscute în Cartă.
În cadrul celui de al doilea aliniat al articolului (5) se consfințește obligația Parchetului European de a respecta principiile statului de drept și proporționalitatea în cadrul activităților pe care le va întreprinde, fapt ce ne conduce la ideea că nivelul de intruziune în ordinea juridică penală a statelor semnatare va fi minim, limitându-se doar la acțiunile strict necesare combaterii eficiente a infracționalității ce vulnerabilizează bugetul comunitar.
,,Conceptul statului de drept reprezintă un instrument în lupta contra exercitării excesive și necontrolate a puterii politice, suprapunându-se sub mai multe aspecte cu problematica mai largă a legării acestei puteri de consimțământul celor guvernați”[4]. Acest concept este de căpătâi în societatea actuală, numărându-se printre principalele valori promovate de către Uniunea Europeană. Astfel, îl întâlnim enunțat în articolul (2) al Tratatului privind UE, fiind considerat asemenea unei condițiile prealabile respectării tuturor celorlalte valori democrate. Interesul manifestat de comunitatea europeană în privința promovării principiului statului de drept se oglindește în nenumăratele programe întreprinse în această direcție. Drept exemplu, avem ,,Mecanismul privind statul de drept”, realizat de către Comisia Europeană, care reprezintă un instrument de prevenție, ce își propune să promoveze statul de drept.,, Un obiectiv central al mecanismului european privind statul de drept este să stimuleze cooperarea interinstituțională și să încurajeze toate instituțiile UE să contribuie potrivit propriilor roluri instituționale. Acest obiectiv reflectă un interes de lungă durată al Parlamentului European și al Consiliului. De asemenea, Comisia invită parlamentele și autoritățile naționale să discute raportul și încurajează implicarea altor părți interesate de la nivel național și european”[5]. Analizând în această manieră optica europeană, respectarea statului de drept de către Parchetul European decurge ca o consecință firească.
Instituirea principiului proporționalității are menirea de a sublinia faptul că Parchetul European nu va acționa decât în acele situații care impun acest lucru, eliminându-se astfel suspiciunile cu privire la eventualele abuzuri de drept pe care le-ar putea comite această instituție. Putem analiza proporționalitatea și din prisma unei semnificații secundare, astfel în momentul aplicării de către EPPO a anumitor măsuri procesuale se va impune ,,evaluarea tuturor împrejurărilor fapt, cât și a contextului legal. Această măsură trebuie să fie apreciată ca justificată și corespunzătoare restrângerii drepturilor fundamentale.”[6]
Cel de al treilea principiu ce va cârmui activitatea Parchetului European, instituie faptul că dreptul intern se va aplica doar în completarea regulamentului 2017/1939. Prin aplicarea acestei reguli se urmărește armonizarea proceduri de urmărire a infracțiunilor comise în statele membre, astfel încât aceasta să capete coerență și eficacitate practică. În același timp, în acestă manieră se asigură și un grad crescut de previzibilitate și claritate a normelor ce sancționează acest tip de criminalitate.
În sistemul nostru de drept, procurorul este reprezentantul interesului public, iar în virtutea acestui lucru, acesta are obligația, conform art. 100, alin (1) CPP, ,, să strângă și să administreze probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere.” Acest principiu este transpus și la nivel european, instituindu-se obligativitatea imparțialității și a căutării tuturor probelor, fie că aceste sunt în apărare sau în acuzare.,, Trebuie precizat că nu în toate sistemele procesuale penale naționale procurorul are obligația de a administra probe în apărarea suspectului sau inculpatului (respectiv în cele de tip adversarial). Aceste sisteme sunt, de obicei, acelea în care procurorul nu are atribuția efectuării sau supravegherii urmăririi penale, ci doar obligația exercitării acțiunii penale împotriva inculpatului (majoritatea exemplelor provin din common law). Din acest punct de vedere, Regulamentul EPPO este coerent: instituind un parchet care efectuează sau conduce ancheta, este firesc să revină acestuia atribuții atât în acuzare cât și în apărare.”[7]
După cum am argumentat, Parchetul European, vine în rezolvarea unei probleme care s-a născut cu mult timp în urmă, tocmai din acest motiv se impune ca activitatea desfășurată de acesta să se desfășoare cu o oarecare rapiditate, care să faciliteze stoparea infracțiunilor care afectează bugetul comunitar. În acest scop a fost recunoscut principiul celerității, care impune ca procedura desfășurată de EPPO să se realizeze într-un termen rezonabil, care să asigure operativitatea acestei instituții.
Cel din urmă principiu enunțat în articolul (5) din Regulament, este principiul cooperării loiale, care impune în sarcina statelor membre obligația de a sprijini în mod activ EPPO. Nu trebuie uitat faptul că, în continuare, statele membre sunt cele resposabile să sancționeze faptele penale care afectează bugetul comunitar, intervenția Parchetului European având caracter de excepție. Astfel, acestea cunosc cu o mai mare acuratețe date ce ar putea fi de folos în efectuarea unei urmăriri penale efectuate de EPPO, în acestă manieră crescând șansele de a sancționa cât mai multe comportamente frauduloase. Modalitatea în care se va materializa cel mai bine acest principiu va consta în sprijinul pe care satele membre îl vor oferi procurorilor europeni delegați în baza art. 96 alin (6) din Regulament, care prevede următoarele: ,,Autoritățile naționale competente facilitează exercitarea funcțiilor de procurori europeni delegați în temeiul prezentului regulament și se abțin de la orice acțiune sau politică care le poate afecta negativ cariera sau statutul în sistemul național de urmărire penală. În special, autoritățile naționale competente furnizează procurorilor europeni delegați resursele și echipamentele necesare exercitării funcțiilor lor în temeiul prezentului regulament și se asigură că aceștia sunt integrați pe deplin în serviciile lor naționale de urmărire penală. Se asigură existența unor aranjamente corespunzătoare pentru ca drepturile procurorilor europeni delegați legate de securitatea socială, de pensii și de asigurare în cadrul sistemului național să fie menținute. De asemenea, se asigură că totalul remunerației unui procuror european delegat nu este sub nivelul la care ar fi fost în cazul în care respectivul procuror ar fi rămas doar procuror național. Condițiile generale de muncă și mediul de lucru ale procurorilor europeni delegați intră în responsabilitatea autorităților judiciare naționale competente.”
Concluzionând, trebuie să punctez faptul că ,,obiectivele urmărite de Uniunea Europeană prin implementarea Parchetului European sunt stabilite în jurul principiului fundamental al instituirii unui spațiu de libertate, securitate și justiție. În vederea concretizării acestor idealuri, EPPO are următoarele sarcini: a) de a contribui la consolidarea protejării intereselor financiare ale instituțiilor Uniunii, iar prin aceasta de a crește încrederea cetățenilor europeni în buna administrare a banilor publici; b) crearea unui mecanism coerent de cercetare și urmărire penală în cazul infracțiunilor ce intră în competența acestuia; c) realizarea unei cercetări și urmăriri penale mai eficiente decât cele realizate până acum de organele competente ale statelor membre; d) sporirea numărului de urmăriri penale și trimiteri în judecată, iar prin aceasta ajungerea la o eficiență mai ridicată în recuperarea prejudiciilor cauzate prin fraudele fiscale; e) eficientizarea cooperării între statele membre printr-o cooperare directă între procurorii europeni delegați; f) descurajarea fraudelor fiscale transfrontaliere asupra bugetului Uniunii Europene.”[8] Așadar, aceasta este principala linie directoare a activității derulate de EPPO, scopul său final fiind crearea unui spațiu mai sigur pentru fiecare cetățean european.
[1] Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017.
[2] https://ec.europa.eu/info/priorities/state-union-speeches_ro, accesat pe data de 17.02.2021
[3] Studiu cu privire la analiza Regulamentului (UE) 2017/1939 în perspectiva operaționalizării în România a Parchetului European, Coordonatori: dr. Anca Jurma, Gheorghe Bocșan, Constatin Claudiu Dumitrescu, pag. 15.
[4] M. Balan, Drept Constituțional și instituții politice, Volumul I Teoria generală a statului și a constituției. Constituția română în context european, Editura Hamangiu, 2015, pag. 99.
[5] https://ec.europa.eu/info/policies/justice-and-fundamental-rights/upholding-rule-law/rule-law/rule-law-mechanism_ro, accesat pe data de 18.02.2021.
[6] A. Crișu, Drept procesual penal. Partea Generală, conform noului cod de procedură, Ediția a 3-a, revizuită și actualizată, Editura Hamangiu, 2018, pag.456.
[7] Studiu cu privire la analiza Regulamentului (UE) 2017/1939 în perspectiva operaționalizării în România a Parchetului European, Coordonatori: dr. Anca Jurma, Gheorghe Bocșan, Constatin Claudiu Dumitrescu, pag. 18.
[8] I. D. Apachiței, Implicațiile Parchetului European prin prisma directivei (UE) nr. 2017/1371 Partea I- Implicații Generale,publicat la 1 februarie 2018 pe www.juridice.ro.
Georgiana-Maria Veriveș
Masterand Jurisdicții Speciale, Facultatea de Drept a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași
