Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3
Articole Dreptul muncii Procedură civilă RNSJ SELECTED Studii

Competența instanței de la domiciliul reclamantului în conflictele individuale de muncă; norma instituie o competență exclusivă sau alternativă?

14 decembrie 2021 | Angelica ROȘU
Angelica Roșu

Angelica Roșu

I. Prin Decizia nr. 2581/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 24.11.2021, procedând la soluționarea unui conflict negativ de competență, s-a stabilit în mod definitiv competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale.

II. Conflictul negativ s-a ivit ca urmare a invocării din oficiu, la primul termen, de către Tribunalul București, a excepției necompetenței teritoriale de a soluționa un litigiu (calificat în prealabil ca fiind, sub aspect material, un litigiu ce ține de jurisdicția muncii), excepție admisă, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei către Tribunalului Hunedoara; Tribunalul București a reținut, în motivarea excepției astfel invocată și admisă, că art. 210 din Legea 62/2011 reglementează competența de soluționare a conflictelor de muncă, că aceasta aparține instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul sau locul de muncă al reclamantului; reține instanța că această normă reglementează o competență teritorială exclusivă, astfel încât părțile nu o pot înlătura, potrivit art. 129 alin. 2 pct. 3 C.proc.civ.

A reținut Tribunalul București că:

„Din cuprinsul cererii de chemare în judecată şi din copia cărţii de identitate a reclamantei (fila 65) rezultă că la data introducerii acţiunii, 6.01.2021, aceasta avea domiciliul în localitatea Orăştie, judeţul Hunedoara. De asemenea, raporturile juridice ale reclamantei încheiate cu pârâtul X erau încetate încă din data de 30.06.2020, iar contractul individual de muncă încheiat cu pârâta G.„C.P.” O., era de asemenea încetat, începând cu data de 1.12.2020, potrivit deciziei nr.134/27.11.2020.

În consecinţă, întrucât din actele dosarului nu a rezultat că la data introducerii acţiunii reclamanta avea domiciliul sau locul de muncă în Bucureşti, în baza art.132 cod procedură civilă, va fi admisă excepţia de necompetenţă teritorială, judecata cererii urmând a fi declinată în favoarea Tribunalului Hunedoara ”.

Cu această motivare, Tribunalul București a înlăturat implicit opoziția formulată de reclamantă, prin avocat, la momentul punerii în discuție a excepției, acesta arătând, în esență, că:

Evenimente juridice

Arbitraj comercial

Servicii JURIDICE.ro

Interviuri JURIDICE.ro

– norma de competență teritorială instituită de art. 210 din Legea 62/2011 este alternativă, nu exclusivă, iar pârâții nu au invocat această excepție; în conformitate cu art. 129 alin. 2 coroborat cu art. 130 alin. 3 C.proc.civ., instanța nu poate invoca din oficiu această excepție; a mai arătat că există în contractul supus analizei clauză atributivă de competență (în favoarea instanțelor din București) și că oricum, la momentul promovării cererii reclamanta avea reședința în Spania.

III. În fața Tribunalului Hunedoara, reclamanta a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței investite prin declinare, arătând:

1. că există clauză în contractul de colaborare încheiat cu pârâta (contract care, deși este numit „de colaborare”, reclamanta a solicitat instanței să-l asimileze unui contract de muncă) prin care se precizează că „în eventualitatea în care stingerea divergențelor nu va putea fi convenită pe cale amiabilă, soluționarea acestora va fi realizată de către instanța judecătorească competentă din București, România”.

2. că suntem, așadar, în prezența unei convenții privind alegerea de competență (art. 126 alin. (1) C. proc. civ.).

3. că solicită instanței să constate că norma referitoare la competența instanței de la domiciliul reclamantului în materia litigiilor de muncă nu este o normă de competență teritorială exclusivă, ci una alternativă, instituită în favoarea reclamantului; nefiind o normă de competență exclusivă, părțile pot deroga de la ea, ceea ce au și făcut prin Contractul de colaborare.

4. că această împrejurare rezultă și din conținutul prevederilor art. 210 şi 216 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, potrivit cărora, în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competenţa teritorială este alternativă, dând posibilitatea reclamantului de a alege dintre două instanţe, deopotrivă competente, respectiv cea de la locul unde îşi are domiciliul sau cea de la locul de muncă al acestuia, prin această reglementare legiuitorul urmărind facilitarea accesului la justiţie al acestuia.

5. că în acest sens, Curtea Constitutională a României, prin Decizia nr. 945 din 07.07.2011[1] a stabilit că „reglementarea diferită a Codului muncii faţă de cea a C. proc. civ., referitoare la competenţa teritorială a instanţelor de judecată, este justificată de specificul şi necesităţile ce decurg din raporturile de muncă; în acest sens trebuie observat că reglementarea criticată urmăreste facilitarea accesului la justiție şi a apărării salariatului care are, în cele mai multe cazuri, calitatea de reclamant”.

6. că în Decizia nr. 411 din 11 februarie 2011 pronunțată de Secția I Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție[2] a reținut că: din interpretarea sistematică a prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social cu cele ale art. 12 C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 216 din Legea nr. 62/2011, rezultă că, în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competenţa teritorială este una alternativă (fie cea de la locul unde îşi are domiciliul reclamantul, fie cea de la locul de muncă al acestuia), reclamantul fiind cel care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

7. că prin Decizia nr. 467/2016 din 25 februarie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția I Civilă[3], s-a reținut că „din interpretarea sistematică a prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social cu cele ale art. 12 C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 216 din Legea nr. 62/2011, rezultă că în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competența teritorială este una alternativă, (fie cea de la locul unde își are domiciliul reclamantul, fie cea de la locul de muncă al acestuia), reclamantul fiind cel care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

8. A mai arătat reclamanta că noțiunea de domiciliu trebuie să fie înțeleasă în sens larg, luându-se în considerare locuința în fapt a reclamantului, respectiv, reședința acestuia. A solicitat ca, procedând la verificarea competenței teritoriale, să se aibă în vedere și împrejurarea că reclamanta din prezenta cauză are domiciliul în Spania, aceasta reprezentând o condiție de angajare pe care unul dintre pârâți a solicitat-o a fi îndeplinită.

9. Luând în considerare faptul că reglementarea unei competențe alternative în domeniul dreptului muncii are drept finalitate facilitarea accesului la justiție, s-a arătat că prin declinarea competenței către Tribunalul Hunedoara nu se atinge acest scop, ci, din contră, poate constitui un impediment în acest sens, întrucât reclamanta nu locuiește în fapt, la adresa menționată în cartea de identitate, situație confirmată de dovada rezidenței în Spania, atașată la dosarul cauzei, neexistând la acest moment niciun motiv procedural prin care cauza ar trebui judecată de Tribunalul Hunedoara[4].

10. Concluzionând, a solicitat reclamanta ca, ținând cont de dispozițiile contractuale prin care părțile au ales ca soluționarea divergențelor dintre părțile contractului de colaborare să fie soluționate de instanțele competente din București, ținând cont de natura normei de competență, de jurisprudența cristalizată în jurul acesteia, precum și la scopul urmărit prin reglementarea unei competențe alternative în sfera conflictelor de muncă, instanța competentă a soluționa prezenta cauză este Tribunalul București.

IV. Tribunalul Hunedoara a îmbrățișat această apărare, adăugând și incidența art. 216 din Legea 62/2011, arătându-se că:

„În aceeași lege, la art. 216, este prevăzut că „Dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă.”

Consultând și Codul de procedură civilă, constatăm că, la art. 116, se prevede că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente. Coroborând aceste texte normative, instanța ajunge la concluzia că este vorba despre o competență alternativă”.

V. Învestită fiind cu soluționarea conflictului negativ astfel ivit, prin Decizia nr. 2581/2021 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit în mod definitiv competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale.

VI. Precizăm că nu suntem în posesia hotărârii motivate, însă înclinăm să credem – față de soluția pronunțată – că Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a dezis de practica sa anterioara, prin care s-a reținut caracterul de normă ce instituie o competență alternativă, în pofida modului de formulare a art. 210 din Legea 62/2011 – „aceasta aparține instanței în a cărei arie se află domiciliul sau locul de muncă al reclamantului”, care pare să nu lase loc de o altă interpretare; totuși, apreciem că legea trebuie citită și în spiritul ei, nu numai în conținutul său literal, fiind evident că legiuitorul a urmărit facilitatea accesului la justiție și respectarea dreptului la apărare a angajatului care are, în cele mai multe cazuri, calitatea de reclamant; în contextul normativ indicat, dar, cu precădere, în prezența numeroaselor repere doctrinare și jurisprudențiale indicate, găsim regretabil faptul că reclamanții/ angajații/ salariații încă „pendulează” între două instanțe, fiind obligați să aștepte (ca în cazul de față) aproximativ un an de zile până ce se stabilește, în mod definitiv, competența instanței, cu consecințe ireversibile și de nereparat asupra exigenței de celeritate ce caracterizează acest tip de litigii.


[1] Disponibilă la: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/131323
[2] Disponibilă la: http://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudentacustomQuery[0].Key=id&customQuery[0].Value=120235
[3] Disponibilă la: http://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=131287
[4] În acest sens, a se vedea și Conflict de muncă. Competența teritorială alternativă. Noțiune de domiciliu (NCPC).


Conf. univ. dr. Angelica Roșu

Citeşte mai mult despre , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership