Secţiuni » Avocaţi
Avocaţi (UNBR, INPPA şi barouri)
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3
Articole Avocați Opinii SELECTED Sistemul judiciar

Avocatul – „călăuză” către „zona” justiției

7 iulie 2023 | Călina BICHESCU
Călina Bichescu

Călina Bichescu

Rezumat

Prezentul articol urmărește să pună în evidență aportul pe care profesia de avocat îl are atât la nivel abstract, cât și în concret, în asigurarea respectării dreptului de acces la justiție. Fără a avea pretenția că se tratează în mod exhaustiv tematica aleasă, se va proceda la punctarea unora dintre cele mai importante modalități în care profesia de avocat asigură efectivitatea, la nivel practic, a dreptului anterior menționat, care constituie deopotrivă un principiu fundamental în orice societate democratică.

1. Aspecte preliminare

1.1. Accesul la justiție. Noțiune și reglementare

Accesul la justiție reprezintă atât un principiu fundamental de drept, cât și un veritabil drept subiectiv în ordinea juridică de la nivel mondial, european și național.

Astfel, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră acest drept al persoanelor și, în același timp, o obligație pozitivă în sarcina statelor semnatare, statuând că „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa (…).

Arbitraj comercial

Servicii JURIDICE.ro

Evenimente juridice

Jurisprudența CEDO este constantă în a evidenția importanța pentru ordinea juridică europeană și internă a statelor semnatare a principiului analizat. În cauza Cordova împotriva Italiei[1], Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, de exemplu, că nu este în litera și spiritul Convenției ca statele să exonereze beneficiarii imunității parlamentare de orice fel de răspundere, precum și că o astfel de justificare pentru neînceperea urmăririi penale reprezintă o încălcare a dreptului de acces la justiție pentru persoanele vătămate.

Totodată, în cauza Baka împotriva Ungariei[2], Curtea a subliniat și că acest drept nu are un caracter absolut, putând fi supus unor limitări. Cu toate acestea, limitările descrise se aliniază cu rigorile art. 6 paragr. 1 din Convenție doar dacă acestea tind către un scop legitim, precum și dacă există proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.

În egală măsură, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene cuprinde, la rândul său, o astfel de reglementare la nivelul art. 47[3], având denumirea marginală „Dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil”.

În dreptul intern, principiul este consacrat la nivelul art. 21 din Constituția României[4], dar și la nivelul legislației organice, fiind cuprinsă o secțiune distinctă care tratează acest principiu în Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară.[5]

În sens larg, accesul la justiție presupune posibilitatea de justițiabililor de a se adresa nu numai instanțelor de judecată în mod nemijlocit, ci și diferitelor instituții ale statului, care sunt în măsură să aprecieze asupra încălcării unor drepturi și interese legitime ale petiționarilor, atât în materie civilă, cât și în materie penală.

1.2. Imperativul eficacității accesului la justiție într-un stat de drept. Rolul avocatului

Două dintre premisele esențiale pentru funcționarea statului de drept sunt reprezentate de principiul dreptății și principiul echității, însă acestea nu pot fi valorificate ori au vocația de a  fi încălcate în cazul îngrădirii sau a lipsei de efectivitate a accesului la justiție al persoanelor, ipoteze în care cele două principii enunțate ar fi golite de conținut. În vederea realizării acestui drept într-o manieră efectivă, la nivelul reglementărilor naționale au fost instituite o serie de responsabilități  în sarcina profesiei de avocat.

O analiză art. 2 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat din 03.12.2011 conduce la concluzia că eforturile îndreptate în direcția asigurării liberului acces la justiție reprezintă o veritabilă obligație, iar nu o simplă facultate pentru exponenții acestei profesii: în exercitarea dreptului la apărare recunoscut și garantat de Constituția României, republicată, de lege, de pactele și de tratatele la care România este parte, avocatul are dreptul și obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru realizarea liberului acces la justiție, pentru un proces echitabil și soluționat într-un termen rezonabil, indiferent de natura cauzei sau de calitatea părților”.

Această obligație este instituită (într-o manieră mai simplistă) și în Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Conform art. 2 alin. (5) din acest act normativ, în exercitarea dreptului de apărare avocatul are dreptul şi obligația de a stărui pentru realizarea liberului acces la justiție, pentru un proces echitabil şi într-un termen rezonabil”.

Dintr-o altă perspectivă, materializarea dezideratului accesului liber la justiție prin avocat nu ar putea fi privită ca o obligație de sine stătătoare, izolată, aceasta încadrându-se în sfera mai vastă a dreptului la apărare, a cărui protecție și promovare este una inerentă în exercitarea profesiei de avocat.

Mergând mai departe cu analiza, se poate observa faptul că Statutul profesiei consacră activitatea de promovare și/sau de protejare a respectării principiului analizat ca pe un veritabil scop pentru cei chemați să apere drepturile și libertățile omului. Conform art. 2 alin. (1) din Statutul profesiei, „scopul exercitării profesiei de avocat îl constituie promovarea și apărarea drepturilor, libertăților şi intereselor legitime ale persoanelor fizice și persoanelor juridice, de drept public şi de drept privat”.

Întrucât liberul acces la justiție reprezintă, fără îndoială, un principiu având o importanță crucială în ordinea juridică internă și europeană, rezultă faptul că acesta se circumscrie sferei drepturilor a căror protecție trebuie să fie asigurată printr-o orientare constantă în acest sens din partea avocatului în contextul exercitării profesiei sale.

În cele ce urmează, se va încerca prezentarea, în mod rezumativ, a unor contribuții și demersuri concrete care sunt ori care ar putea fi efectuate de către avocați în contextul atingerii unuia dintre cele mai  însemnate scopuri ce stau la baza exercitării profesiei: asigurarea eficacității accesului la justiție.

2. Asistența judiciară

În temeiul principiului liberului acces la justiție, statele semnatare ale Convenției Europene a Drepturilor Omului sunt obligate la luarea de măsuri „în vederea asigurării accesului egal la proceduri, spre exemplu, prin crearea unor sisteme adecvate de asistență judiciară[6]. Or, la nivel intern, tocmai aceasta este una dintre premisele pe care Ordonanța de urgență nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, care cuprinde și asistența prin avocat[7], o propune în preambulul său: „având în vedere că accesul la justiție – expresie a principiilor democratice într-un stat de drept şi a supremației legii – trebuie să fie efectiv, iar costurile unei proceduri judiciare nu trebuie să constituie o piedică în încercarea de a apela la justiție pentru realizarea sau apărarea unui drept, justificând (…) susținerea din partea statului (…)”.

Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat detaliază, la rândul său, în cuprinsul Capitolului V, condițiile, precum și modul în care asistența judiciară se acordă atât în materie civilă, cât și în materie penală, cu contribuția substanțială a Serviciilor de asistență judiciară constituite la nivelul fiecărui barou, precum și la sediul fiecărei instanțe judecătorești,

În lumina reglementărilor în acest domeniu, se poate observa că avocatul devine, în anumite situații, un sprijin  indispensabil în vederea realizării accesului la justiție. Conform unei opinii de specialitate, pentru asigurarea eficacității accesului la justiție, este preferabilă menținerea asistenței de specialitate din partea avocatului pe tot parcursul procedurii:  justițiabilii care solicită accesul la justiție au nevoie de acces imediat la sfaturi competente și profesioniste precum și de îndrumare încă de la începutul procesului. Acest lucru poate fi realizat numai prin asigurarea unei asistențe profesionale competentă și voluntară încă de la primul moment al apariției cauzei juridice și până la încheierea întregului proces” [8].

3. Unele aspecte specifice în materie penală

3.1. Asistența juridică obligatorie în materie penală

În materie penală, există situații când accesul la justiție apare ca fiind chiar condiționat de participarea unui avocat. Poate cel mai grăitor exemplu în acest sens este reprezentat de asistența juridică obligatorie a suspectului sau inculpatului. Conform art. 90 C. proc. pen, asistența juridică este obligatorie pentru acești subiecți de drept în următoarele situații:

„a)   când suspectul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de detenție ori într-un centru educativ, când este reținut sau arestat, chiar în altă cauză, când față de acesta a fost dispusă măsura de siguranță a internării medicale, chiar în altă cauză, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege;

b) în cazul în care organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea;

c) în cursul procedurii în cameră preliminară şi în cursul judecății în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani”.

În situațiile ilustrate anterior, în ipoteza în care aceste persoane nu și-au desemnat un avocat, conform art. 91 alin. (1) C. proc. pen., „organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu”.

În acest context, devin relevante pentru prezenta analiză și prevederile articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în conformitate cu care asistența juridică gratuită se acordă celor care nu dispun de resurse suficiente, în măsura în care aceasta este necesară pentru a-i asigura accesul efectiv la justiție”.

Coroborând obligativitatea impusă de textul de lege din dreptul intern și reglementarea comunitară redată anterior, rezultă faptul că îngrădirea dreptului la apărare în aceste situații este de natură să încalce, în mod implicit, și dreptul de acces la justiție garantat pentru suspectul și/sau inculpatul din procesul penal. Cu alte cuvinte, angajarea unui avocat de către organele judiciare în astfel de situații reprezintă nu doar o garanție a eficacității, ci și o condiție indispensabilă în vederea asigurării, ab initio, a accesului la justiție pentru persoanele indicate.

3.2. Precizări privind anumite categorii de persoane vătămate

O situație aparte în materie penală este reprezentată victimele violenței domestice[9]. Este deja de notorietate reținerea multora dintre acestea[10] de a se adresa justiției în vederea restabilirii unei atmosfere caracterizate prin liniște și armonie în viața și în relațiilor lor cu cei din jur, precum și în spațiul unde ele locuiesc. Reținerile acestora privesc atât sesizarea organelor judiciare cu plângeri îndreptate împotriva agresorilor, cât și demararea unor proceduri adiacente în materie civilă (spre exemplu, solicitarea privind emiterea unui ordin de protecție). În acest context, accesul acestor persoane la justiție devine un simplu ideal menținut doar la nivel scriptic, fără a i se putea da efectivitate, dată fiind starea de temere ce se poate transforma într-un adevărat modus vivendi al acestor victime.

Mai mult decât atât, persoanele în cauză prezintă adesea rețineri cu privire la modul în care justiția penală are uneori tendința de a opera, fiind conștiente de faptul că, în concret, cercetarea și soluționarea cauzei în ceea ce le privește pot căpăta o întindere excesivă în timp. Hotărârea CEDO în cauza D.M.D. împotriva României[11]  relevă, în cadrul opiniei concurente, faptul că organele judiciare trebuie să manifeste o „diligență specială”, astfel încât mai ales pentru aceste victime să nu fie încălcată cerința privind termenul rezonabil, îndeosebi în situația în care este vorba despre victime minore: „Calvarul trăit de reclamant în faţa instanţelor din România – nu există alte cuvinte pentru a descrie prin ce a trecut acesta – a durat din iulie 2004 până în noiembrie 2012. Avea trei ani atunci când a început şi aproximativ unsprezece atunci când s-a încheiat. Întreaga sa copilărie a fost dominată de procesul penal.”

În ciuda unor neajunsuri pe care sistemul de justiție le-ar putea prezenta, implicarea în astfel de situații a unui avocat ar putea prezenta multiple avantaje pentru victimă pe termen lung. Calități precum competența profesională, dar, în mod special în aceste situații delicate, empatia și răbdarea avocatului ar putea transforma dreptul de acces la justiție al unor astfel de victime dintr-o posibilitate abstractă într-un set de măsuri ce pot fi luate în concret. Sprijinul în ceea ce privește latura juridică și, în mod necesar, latura umană pe care avocatul îl poate acorda este apt să restabilească pentru aceste victime, la nivel psihologic, încrederea atât în corectitudinea și celeritatea actului de justiție, cât și într-un „mâine” mai îngăduitor în plan emoțional.

4. Unele aspecte specifice în materia litigiilor civile

Modul de formulare a cererii de chemare în judecată este unul decisiv atunci când se pune în discuție accesul la o instanță civilă, fie că este vorba de condițiile de formă ori de fond ale acesteia. În situația formulării unei acțiuni introductive de instanță, intervenția unui avocat, care, spre deosebire de partea lipsită de cunoștințe juridice, stăpânește cerințele prevăzute de art. 194 pentru formularea cererii de chemare în judecată este de natură să conducă la evitarea unor situații precum lipsa unor elemente privind datele de identificare ale părții, a semnăturii sau omisiunea indicării obiectului cererii şi a valorii acestuia. Mai mult decât atât, competențele profesionale ale avocatului îi permit acestuia să procedeze și la redactarea motivelor de drept ale solicitărilor formulate, fapt ce este de natură să eficientizeze accesul concret la justiție al prin clarificarea, pentru instanța de judecată, a pretențiilor concrete pe care partea reprezentată le reclamă. Aceste observații sunt valabile nu numai în cazul cererii introductive de instanță, ci și în cazul altor acte procesuale ce emană de la părțile din procesul civil (cu titlu de exemplu: întâmpinarea, cererea de recuzare, cererea de strămutare și altele asemenea),

Tot cu sprijinul avocatului, cunoscător al dispozițiilor relevante în materie procesuală, accesul la justiție al părții poate îmbrăca o serie de forme mai avantajoase pentru aceasta decât cererea de drept comun. Cu titlu de exemplu, un mijloc procesual notoriu util în cazurile grabnice este reprezentat de cererea privind emiterea unei ordonanțe președințiale, prevăzută de art. 997 și următoarele C. proc. civ. Un avocat litigant va cunoaște, cel mai probabil, avantajele acestei proceduri și va fi în măsură să își sfătuiască clientul care are și calitatea de părinte să opteze pentru aceasta în cazul în care, de exemplu, urmărește stabilirea locuinței copilului minor[12] ori suplinirea consimțământului celuilalt părinte pentru părăsirea țării alături de copilul său[13]. Ori, în cazul unei pretenții ce privește o creanță în valoare de până la 10.000 RON, avocatul va putea sfătui clientul în sensul optării pentru procedura cererii de valoare redusă, prevăzută de art. 1026 și următoarele C. proc. civ., aceasta având drept beneficii „atât caracterul accelerat şi costuri mai reduse ale judecății, cât şi finalizarea acesteia prin obținerea unui titlu executoriu de drept”[14].

Din interpretarea sistematică a art. 21 alin. (3) din Constituția României, se desprinde concluzia că, la nivelul dreptului intern, dreptul de acces la justiție înglobează şi dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, reflectând esența prevederilor în același sens ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În Codul de procedură civilă, se poate identifica un mecanism menit să asigure tocmai respectarea acestui termenului rezonabil de către instanțele de judecată, respectiv mecanismul contestației privind tergiversarea procesului. Deși acest tip de demers, de cele mai multe ori, nu se soldează cu o soluție pozitivă dispusă de instanțele învestite, avocații pot uzita de acesta ca un mijloc de presiune legitim și în interesul clientului, pentru a determina instanțele să își îndeplinească cu prioritate obligațiile pe care este posibil să le fi nesocotit.

5. Taxele judiciare de timbru

În materia taxelor judiciare de timbru, intervenția avocatului poate juca un rol semnificativ atât în procesul de determinare a taxei judiciare de timbru datorate într-o situație specifică, cât și în uzitarea unor mecanisme (precum cererea de reexaminare) în ipoteza în care se constată că taxa a fost calculată într-o manieră eronată. Preluarea acestui rol de către avocat este de natură să aducă un aport semnificativ în economisirea de timp și resurse financiare pentru clientul său, conducând, astfel, la sporirea eficacității și în contextul accesului acestuia la justiție.

De exemplu, în ipoteza achitării unui cuantum prea redus al taxei judiciare de timbru ori a omisiunii achitării acesteia, lipsurile în cauză pot fi, într-adevăr, complinite încă din etapa regularizării cererii de chemare în judecată descrisă de art. 200 C. proc. civ.

Totuși, aceste erori sunt apte să conducă de multe ori pentru justițiabili la tergiversarea posibilității concrete de a-și realiza drepturile și interesele legitime cu sprijinul justiției (prin parcurgerea procedurii de regularizare sau chiar prin anularea ori respingerea unor cereri ca netimbrate).

Având în vedere familiaritatea și pregătirea pe care un avocat[15] o are în ceea ce privește materia taxelor judiciare de timbru, devine evidentă înlesnirea accesului efectiv la justiție prin colaborarea cu un astfel de profesionist. Acest profesionist, de exemplu, va putea cel mai probabil argumenta faptul că, în cazul unei cereri de validare a popririi, deși, în esență, finalitatea poate consta în plata unei sume de bani către creditorul popritor, pentru cererea astfel formulată se va achita o taxă de timbru în cuantum de 20 de RON[16], iar nu o taxă calculată la valoare (fiind o cerere prin care, în esență, se tinde la confirmarea atât a unui nou debitor, cât și a măsurii dispuse de executorul judecătoresc).

În ipotezele în care instanța de judecată stabilește o taxă judiciară de timbru excesivă prin raportare la obiectul cererii, este foarte posibil ca partea obligată la plata taxei, necunoscând legislația în materie, să o achite ca atare, în vederea realizării cu orice preț a drepturilor și intereselor pretinse. Intervenția unui avocat ar putea schimba, totuși, acest neajuns. În contextul unui litigiu având ca obiect pretinderea unor despăgubiri pentru prejudicii materiale și morale decurgând din vătămări ale integrității persoanei, a fost admisă cererea de reexaminare formulată de reclamantă prin avocatul acesteia, constatându-se că taxa judiciară de timbru a fost stabilită în mod eronat la suma de 62.693 RON, iar taxa datorată este în cuantum de 100 RON[17], diferența între cele două valori fiind, în mod evident, una semnificativă.

Concluzii

Aspectele prezentate anterior relevă rolul semnificativ pe care avocatul îl are în asigurarea accesului la justiție de care este imperativ ca orice persoană fizică sau juridică să se bucure. Asemenea personajului principal din filmul regizat Andrei Tarkovsky, putem privi avocatul ca pe o veritabilă „Călăuză” pentru cei pe care îi asistă ori reprezintă, dirijându-i pe aceștia și invitându-i să creadă în miracolele „Zonei” atât de familiare lui: justiția.


[1] A se vedea: CEDO, Cordova c. Italia, disponibilă în limba franceză aici
[2] A se vedea: CEDO, Baka c. Ungaria, disponibilă aici
[3] Art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene:
„Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți garantate de dreptul Uniunii sunt încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești, în conformitate cu condițiile stabilite de prezentul articol.
Orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public și într-un termen rezonabil, în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege.
Orice persoană are posibilitatea de a fi consiliată, apărată și reprezentată.
Asistența juridică gratuită se acordă celor care nu dispun de resurse suficiente, în măsura în care aceasta este necesară pentru a-i asigura accesul efectiv la justiție”.
[4] Art. 21 din Constituție:
„(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite”.
[5] Art. 8 și art. 9 din Legea nr. 304/2022:
„CAPITOLUL II – Accesul la justiție
Art. 8.
(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime în exercitarea dreptului său la un proces echitabil.
(2) Accesul la justiție nu poate fi îngrădit.
Art. 9
(1) Toate persoanele sunt egale în fața legii, fără privilegii și fără discriminări.
(2) Justiția se realizează în mod egal pentru toți, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, opinie, apartenență politică, avere, origine, stare de sănătate ori condiție socială sau de orice alte criterii discriminatorii.”
[6] A se vedea: Manualul de drept european privind accesul la justiție, disponibil aici.
[7] Conform art. 23, art. 24 și art. 25 din Ordonanța de urgență nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.
[8] A se vedea: Av. dr. P. Ciobanu, „Accesul la justiție. Asistența judiciară (gratuită) prin avocat”, 13 octombrie 2016, publicat de Departamentul de coordonare a asistenței judiciare al UNBR, disponibil aici.
[9] Astfel cum este aceasta definită de art. 4 din Legea nr. 217/2003.
[10] Atât persoane de sex feminin, cât și persoane de sex masculin și indiferent de relația avută cu agresorul.
[11] A se vedea: CEDO, cauza D.M.D. împotriva României, disponibilă aici. Numele reclamantului a fost anonimizat la cerere.
[12] A se vedea: Jud. Slobozia, Secția Civil-Penal, Hotărâre nr. 3118 din 23 decembrie 2021, disponibilă aici.
[13] A se vedea: Jud. Gura Humorului, Hotărâre nr. 20 din 14 ianuarie 2022, disponibilă pe aici.
[14] A se vedea: colectiv, G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat, Ed. Hamangiu, 2016, disponibil aici.
[15] În majoritatea situațiilor, a unui avocat ce își desfășoară activitatea preponderent în sfera litigiilor civile.
[16] Conform art. 27 din O.U.G. nr. 80/2013.
[17] Trib. Harghita, Secția Civilă, Hotărâre nr. 1397 din 23 decembrie 2021, disponibilă aici.


Avocat Călina Bichescu, Baroul București

* Mențiune specială – concursul UNBR „Perspectivele profesiei de avocat în contextul tendințelor europene”
** Lucrarea a fost publicată în Revista Avocatul nr. 1/2023, editată cu ocazia Congresului Avocaților 2023

Citeşte mai mult despre , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership