Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Efectuarea percheziției domiciliare asupra biroului de avocat
04.09.2020 | Mirela Mihaela APOSTOL

JURIDICE - In Law We Trust
Mirela Mihaela Apostol

Mirela Mihaela Apostol

Sediul biroului avocațial poate face obiectul unei percheziții domiciliare în condițiile legii. Având în vedere necesitatea ocrotirii secretului profesional al avocatului, vom face în prezentul articol o analiză a dispozițiilor din legislația națională (Codul de procedură penală, Legea 51/1995[1]) și a modului în care acestea respectă garanțiile formulate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În materia percheziției domiciliare a biroului de avocat, dispozițiile din Codul de procedură penală urmează a fi interpretate în raport de prevederile cuprinse în Legea 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, al căror scop este acela de a asigura o protecție suplimentară secretului profesional al avocatului prin instituirea unor norme speciale.

Efectuarea percheziției domiciliare

În C.proc.pen. percheziția domiciliară este reglementată la art. 157 și următoarele. După cum am precizat anterior, aceste dispoziții urmează a fi coroborate cu cele din Legea 51/1995, desprinzându-se următoarele reguli:

– Percheziția poate fi dispusă doar în cursul urmăririi penale sau al judecății – deci nu înainte de a dispune prin ordonanță începerea urmăririi penale in rem și nici în procedura de cameră preliminară (având în vedere obiectul acesteia). După cum se poate observa, nu este necesar ca avocatul să fie suspect sau inculpat în cauză, ci percheziția poate fi realizată în orice loc în care există suspiciunea rezonabilă că s-ar pregăti săvârșirea unei infracțiuni sau s-ar afla obiecte sau înscrisuri ce au legătură cu o infracțiune (art. 157 alin. 1 C. proc. pen.) .

Cu toate acestea, considerăm că percheziționarea biroului unui avocat va putea fi încuviințată atunci când sunt indicii temeinice cu privire la implicarea acestuia în săvârșirea unei infracțiuni. În jurisprudența CEDO (cauza Roemen și Schmit c Luxembourgului[2]) ca argument pentru constatarea încălcării art. 8 din Convenție s-a reținut inclusiv faptul că scopul percheziției efectuate asupra biroului de avocatură a fost doar acela de a obține informații cu privire la sursa unuia dintre clienții avocatului, care avea calitatea de jurnalist. Același argument a fost reiterat de către CEDO în cauza Andre și altul c Franței[3], reținându-se că biroul reclamantului a fost verificat strict în scopul de a dovedi comiterea fraudei de către unul dintre clienții săi, avocatul nefiind în niciun moment acuzat că ar fi participat la săvârșirea acestei fapte.

Prin urmare, chiar dacă legiuitorul român prevede posibilitatea efectuării percheziției domiciliare la orice spații delimitate în orice mod folosite de o persoană fizică sau juridică (art. 167 alin. 2 C. proc. pen.), considerăm că scopul emiterii unui mandat de percheziție domiciliară a biroului de avocat nu va putea fi ridicarea de obiecte sau înscrisuri încredințate de către client avocatului în vederea elaborării apărării într-o anumită cauză.

– Percheziția va fi dispusă de către un judecător – judecătorul de drepturi și libertăți în cursul urmăririi penale sau instanța în cursul judecății. În cazul în care este încuviințată, judecătorul emite un mandat de percheziție.

– Mandatul de percheziție are conținutul prevăzut de art. 158 alin. 7 C. proc. pen.[4]. Având în vedere jurisprudența CEDO cu privire la art. 8 din Convenție, o importanță deosebită o constituie indicarea scopului pentru care a fost emis mandatul și descrierea persoanelor sau indicarea obiectelor sau a urmelor infracțiunii care se presupune că există în locul în care urmează a se efectua percheziția. Cele mai multe hotărâri de admitere a plângerilor formulate cu privire la încălcarea art. 8 din Convenție au avut ca argument faptul că percheziționarea cabinetului unui avocat s-a realizat în baza unui mandat care nu avea un obiect clar delimitat.

Astfel, încălcarea dispozițiilor art. 8 din Convenție prin efectuarea perchezițiilor domiciliare în baza unor mandate de percheziție redactate în termeni generici s-a rețint, de exemplu, în cauzele Niemetz contra Germaniei[5], Roemen și Schmit c Luxembourgului[6], Andre și altul c Franței[7], Aleksanyan c Rusiei[8]. În cauza Smirnov c Rusiei[9], Curtea a evidențiat faptul că un mandat de percheziție generic organelor de anchetă putere deplină de a decide care dintre documente urmau să fie ridicate. Același argument a fost reiterat în cauza Aleksanyan c Rusiei[10], Curtea reținând totodată că judecătorul odată cu emiterea mandatului de percheziție nu a luat în considerare posibilitatea ca unele documente să fie protejate de secretul profesional al avocatului.

– Percheziția se efectuează de către procuror sau organele de cercetare penală, însoțiți, după caz, de lucrători operativi.

În Legea 51/1995 , art. 34 alin. 1  teza a II-a se prevede că percheziționarea avocatului, a domiciliului ori a cabinetului său sau ridicarea de înscrisuri și bunuri nu poate fi făcută decât de procuror, în baza unui mandat emis în condițiile legii. Această dispoziție, față de prevederile Codului de procedură penală aduce ca element de noutate obligativitatea ca percheziția sau ridicarea de înscrisuri sau de obiecte să fie efectuate de către procuror, nu și de un organ de cercetare penală.

Dacă cercetările în cauza penală ar viza infracțiuni presupus a fi comise de către un avocat, competența de a efectua urmărirea penală aparținea, oricum, procurorului în temeiul art. 56 alin. 1 lit. a) rap. la 38 alin. 1 lit. d) C. proc. pen. Dacă, însă, avocatul are doar calitatea de persoană al cărei birou este supus percheziției, iar urmărirea penală este de competența generală a organelor de cercetare penală, dispoziția din legea specială vine să aducă un plus de protecție persoanei care exercită profesia de avocat.

– Înainte de începerea percheziției se înmânează o copie a mandatului de percheziție și se solicită predarea de bunăvoie a persoanelor sau a obiectelor căutate – dacă acestea sunt predate, percheziția nu se mai efectuează. Cu toate că avocații sunt de cele mai multe ori înregistrați ca persoane fizice, în cazul în care mandatul de percheziție va viza sediul acestora considerăm că vor fi aplicabile dispozițiile art. 159 alin. 6 C.proc.pen., iar mandatul ca fi înmânat avocatului sau unei persoane care este angajată în cadrul formei de exercitare a profesiei sau care se află în sediu la acel moment[11]. Dacă în spațiul în care urmează a fi efectuată percheziția nu se află nicio persoană, aceasta se efectuează în prezența unui martor asistent (art 159 alin. 15 C.proc.pen.). Considerăm că această dispoziție legală poate da naștere unor abuzuri din partea organelor judiciare care pot începe efectuarea percheziției între orele 06:00 și 22:00 (ca regulă generală), însă în afara programului de lucru al profesionistului, cu participarea unui martor asistent desemnat de către organele judiciare.

– Este posibil ca la efectuarea percheziției să participe un avocat, organele judiciare sunt obligate să amâne începerea percheziției domiciliare până la sosirea avocatului, dar nu mai mult de două ore de la comunicarea dreptului de a fi asistat de către avocat[12]. În cazurile în care este necesară efectuarea de urgență a percheziției sau avocatul nu poate fi contactat, aceasta poate începe și înainte de împlinirea celor două ore[13].

Totodată, la efectuarea pecheziției, persoanei percheziționate i se va permite să fie asistată sau reprezentată de persoană de încredere (art. 159 alin 10 C.proc.pen.)

În legislația națională nu este reglementată una dintre garanțiile recunoscute în practica CEDO în materie – condiția ca la efectuarea percheziției să participe un observator independent care să garanteze că nu sunt înlăturate materiale care sunt protejate de privilegiul client-avocat ( Niemetz contra Germaniei, Aleksanyan c Rusiei, Gologan c Ucrainei[14]). În Statutul profesiei de avocat[15] se prevede faptul că avocatul al cărui birou a fost supus percheziției domiciliare are obligația de a anunța pe decanul baroului cu privire la ridicarea de înscrisuri sau obiecte ce conțin lucrări profesionale. Această obligație este însă ulterioară efectuării percheziției, iar în concret posibilitățile decanului Baroului de a interveni cu privire la efectuarea percheziției sunt limitate – nici în Legea 51/1995, nici în Statutul profesiei de avocat nu sunt prevăzute atribuții ale decanului Baroului sau ale Consiliului Baroului în legătură cu o astfel de situație.

Considerăm că, în temeiul art 159 alin 10 C.proc.pen., la percheziționarea sediului unui birou de avocat poate să fie prezent un reprezentant al Baroului, care să vegheze la protejarea documentelor ce beneficiază de protecție din punctul de vedere al secretului profesional. Aceasta rămâne, însă, doar un drept, o posibilitate, fiind necesar a se interveni din punct de vedere legislativ și a se prevedea în mod expres că la efectuarea percheziției domiciliare asupra cabinetului avocatului este obligatorie prezența unui observator independent.

– Organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor şi înscrisurilor care au legătură cu fapta pentru care se efectuează urmărirea penală (art. 159 alin. 13 C. proc. pen) – acesta fiind și motivul pentru care este importantă emiterea unui mandat care să aibă caracter concret, determinat. Totuși teza a II-a a alineatului prevede ridicarea obligatorie a obiectelor sau înscrisurilor a căror circulaţie ori deţinere este interzisă sau în privinţa cărora există suspiciunea că pot avea o legătură cu săvârşirea unei infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. În doctrină[16] s-a considerat că teza a II-a conține o reglementare extrem de largă, permițând organelor judiciare să ridice obiecte sau înscrisuri în baza unor simple suspiciuni, opinie la care achiesăm.

În art. 34 alin 2 din Legea 51/1995 se prevede în mod expres că sunt exceptate de la măsura ridicării de înscrisuri și de la măsura confiscării: a)înscrisurile care conțin comunicări  între avocat și clientul său; b)înscrisurile care conțin consemnări efectuate de către avocat cu privire la aspecte referitoare la apărarea unui client.

Și această dispoziție legislativă vine să asigure un plus de protecție secretului profesional al avocatului cu ocazia desfășurării unei percheziții, instituind interdicția organelor judiciare de a ridica aceste documente expres prevăzute.

După cum se poate însă observa, sunt protejate doar comunicările dintre avocat și client și înscrisurile avocatului cu privire la apărările clientului. Prin urmare, documentele încredințate de client avocatului pentru pregătirea apărării nu sunt ocrotite prin norme speciale, putând fi ridicate de către organele judiciare.

Prevederi suplimentare sunt regăsite și în Statutul profesiei de avocat. Art. 228 alin. 4 reglementează chiar obligația avocatului de a se opune percheziționării domiciliului, sediilor profesionale sau birourilor de lucru, cu privire la actele sau lucrările cu caracter profesional aflate în aceste spații. Totodată, alin. 5 al articolului instituie obligația avocatului de a se opune ridicării înscrisurilor şi bunurilor constând în acte şi lucrări cu caracter profesional, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile art. 34 din Lege. De asemenea, se prevede obligația avocatului de a-l informa de îndată pe decanul baroului despre cele întâmplate.

– Dispozițiile din Statut prevăd obligații mai degrabă formale având în vedere că avocatul are posibilități limitate de a contesta emiterea mandatului de percheziție sau punerea acestuia în executare, după cum vom detalia ulterior. Opoziția avocatului va fi consemnată în cuprinsul procesului-verbal de percheziție, însă aprecierea cu privire la ridicarea înscrisurilor și la caracterul privilegiat al acestora tot a organelor judiciare va fi – mai ales dacă avem în vedere caracterul general al dispozițiilor art. 159 alin. 13 teza a 2-a C.proc.pen.

– Activitățile desfășurate cu ocazia efectuării percheziției sunt consemnate într-un proces verbal, document care trebuie să cuprindă și obiecțiunile sau explicațiile persoanelor care au participat la efectuarea percheziției, dacă a fost cazul.

Contestarea percheziției domiciliare

Dispozițiile Codului de procedură penală nu reglementează în mod distinct o cale de atac împotriva încheierii prin care a fost încuviințată efectuarea percheziției domiciliare sau a modului în care a fost pus în executare mandatul emis de către judecătorul de drepturi și libertăți. Cu toate acestea, astfel de critici ar putea fi formulate utilizând instrumentele reglementate de către legiuitor, în anumite situații punctuale.

a. Percheziția domiciliară efectuată în cursul urmăririi penale

– Încuviințarea percheziției și emiterea mandatului de percheziție

Încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți a încuviințat efectuarea percheziției nu este supusă niciunei căi de atac (art. 158 alin. 9 C.proc.pen.), prin urmare încuviințarea acestui procedeu probatoriu nu va putea fi contestată în această fază procesuală.

Dacă în cauză se dispune trimiterea în judecată și se emite Rechizitoriu, inculpatul va avea posibilitatea să conteste în procedura de cameră preliminară legalitatea încuviințării percheziției domiciliare[17].

Dacă în cauză se dispune o soluție de clasare, inculpatul va putea contesta legalitatea încheierii emise de judecătorul de drepturi și libertăți doar ca urmare a formulării unei plângeri împotriva soluției de clasare dispusă de către procuror (în temeiul art. 340-341 C.proc.pen.).

În cazul în care s-a dispus o soluție de clasare, iar în cauză există doar suspect sau făptuitor, acesta nu beneficiază de posibilitatea de a contesta emiterea mandatului de percheziție.

De asemenea, evidențiem că în cazul în care percheziția nu a vizat un spațiu deținut de către făptuitor/suspect/inculpat, ci de o terță persoană, acesteia nu îi este recunoscut dreptul de a contesta încuviințarea percheziției domiciliare.

Astfel, dacă biroul unui avocat este percheziționat în căutarea unor documente care să ajute la dovedirea săvârșirii unei infracțiuni de către unul dintre clienții săi, avocatul respectiv nu are niciun mijloc procesual de a contesta încuviințarea percheziției domiciliare asupra cabinetului său de avocat. Având în vedere jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Andre și altul c. Franței, Smirnov c. Rusiei, Heino c Finlandei[18]) considerăm că această omisiune a legiuitorului poate conduce la încălcarea art. 8 din Convenție, întrucât deși legea prevede posibilitatea de a efectua percheziții inclusiv la sediul profesional al avocatului, aceasta nu oferă suficiente garanții procedurale, întrucât avocatul care nu a avut calitatea de inculpat în cursul urmăririi penale nu poate contesta emiterea mandatului de percheziție.

Totodată, un argument suplimentar în sensul necesității unei astfel de căi de atac este reprezentat și de considerentele Deciziei CCR nr. 244/2017[19]. Cu toate că în această cauză instanța de control constituțional a analizat și constatat neconstituționalitatea textului de lege care nu reglementează posibilitatea exercitării unei căi de atac în ceea ce privește măsurile de supraveghere tehnică, argumentele reținute în considerente îndreptățesc concluzia că este necesar a fi reglementată o cale de atac pe care să o poată exercita persoana care a fost supusă percheziției domiciliare și care nu a avut calitatea de inculpat în cursul urmăririi penale.

– Punerea în aplicare a mandatului de percheziție domiciliară

Cu privire la modalitatea de efectuare a percheziției domiciliare, se poate formula, în cursul urmăririi penale, plângere în temeiul art. 336 și urm. C.proc.pen. Plângerea poate fi formulată de către orice persoană care consideră că prin modalitatea de efectuare a percheziției domiciliare s-a adus o vătămarea intereselor sale legitime. Prin urmare, poate apela la această cale de atac atât suspectul/inculpatul, cât și persoana a cărei spațiu a fost suspus percheziției dacă aceasta nu are calitate de parte sau subiect procesual principal. Inconvenientele acestei căi de atac recunoscute de către legiuitor sunt reprezentate de faptul că plângerea formulată nu va putea viza decât modalitatea de punere în executare a mandatului de percheziție domiciliară și va fi soluționată de către organele de urmărire penală (procurorul care supervizează urmărirea penală sau de către prim-procurorul parchetului, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cazul actelor sau măsurilor luate de către procuror).

După terminarea urmăririi penale, posibilitățile de a contesta modalitatea de punere în executare a mandatului de percheziție se împuținează. Astfel, inculpatul poate invoca în procedura de cameră preliminară ca urmare a trimiterii sale în judecată sau în plângerea formulată împotriva soluției de clasare, astfel precum am indicat anterior, nelegalitatea efectuării percheziției.

Suspectul, făptuitorul sau persoana al cărei spațiu a fost supus percheziției nu au nicio modalitate de a contesta modul de punere în aplicare a mandatului de percheziție domiciliară, fiind aplicabile aceleași critici evidențiate anterior cu privire la contestarea încuviințării procedeului probator.

b. Percheziția domiciliară efectuată în cursul judecății

Deși sunt mai puține situațiile în care acest procedeu probatoriu este încuviințat în cursul judecății, considerăm că încheierea prin care a fost încuviințată efectuarea percheziției de către prima instanță ar putea fi contestată prin formularea apelului, în temeiul art 408 alin. 2 și 3 C.proc.pen.[20] Totodată, în această cale de atac poate fi contestată și modalitatea de punere în executare a mandatului de percheziție domiciliară.

În cazul în care percheziția a fost încuviințată, însă, de către instanța de apel, încheierea prin care s-a dispus astfel este definitivă, iar cu privire la modalitatea de punere în executare a mandatului nu există nicio cale specială de atac.

Concluzii

Se poate observa că legislația specială a profesiei de avocat reglementează unele garanții speciale care, raportat la dispozițiile codului de procedură penală, sunt menite a asigura protecția secretului profesional cu ocazia efectuării unei percheziții la biroul de avocat.

Acestea nu sunt însă suficiente, fiind necesară intervenția legiuitorului pentru a reglementa și două garanții procesuale recunoscute în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în analiza plângerilor formulate cu privire la încălcarea art. 8 din Convenție. În primul rând, este necesar a fi prevăzută de lege participarea la efectuarea percheziției domiciliare a unui observator independent care să asigure că nu sunt înlăturate din biroul de avocat materiale care sunt protejate de privilegiul client-avocat. În al doilea rând, considerăm că este necesar ca legiuitorul să reglementeze o cale de atac pe care avocatul care nu a fost inculpat în cursul urmăririi penale să o poată utiliza împotriva încheierii prin care a fost încuviințată efectuarea percheziției domiciliare sau a modalității în care a fost pus în executare mandatul de percheziție.


[1] Legea 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în M. Of. Nr. 440 din 24.05.2018, cu modificările și completările ulterioare.
[2] Cauza 51772/99 – Roemen și Schmit c Luxembourgului, hotărârea din 25.02.2003. Sursa: www.hudoc.echr.coe.int
[3] Cauza 18603/03 – Andre și altul  c Franței, Hotărârea din 24.07.2008. Sursa: www.hudoc.echr.coe.int
[4] Încheierea instanţei şi mandatul de percheziţie trebuie să cuprindă:
a) denumirea instanţei;
b) data, ora şi locul emiterii;
c) numele, prenumele şi calitatea persoanei care a emis mandatul de percheziţie;
d) perioada pentru care s-a emis mandatul, care nu poate depăşi 15 zile;
e) scopul pentru care a fost emis;
f) descrierea locului unde urmează a se efectua percheziţia sau, dacă este cazul, şi a locurilor învecinate acestuia;
g)numele sau denumirea persoanei la domiciliul, reşedinţa ori sediul căreia se efectuează percheziţia, dacă este cunoscută;
h) numele făptuitorului, suspectului sau inculpatului, dacă este cunoscut;
i) descrierea făptuitorului, suspectului sau inculpatului despre care se bănuieşte că se află în locul unde se efectuează percheziţia, indicarea urmelor săvârşirii infracţiunii sau a altor obiecte despre care se presupune că există în locul ce urmează a fi percheziţionat;
j) menţiunea că mandatul de percheziţie poate fi folosit o singură dată;
k) semnătura judecătorului şi ştampila instanţei.
[5] Cauza 13710/88 – Niemetz contra Germaniei¸Hotărâre din data de 16.12.1992
[6] Cauza 51772/99 – Roemen și Schmit c Luxembourgului , hotărârea din 25.02.2003. Sursa: www.hudoc.echr.coe.int
[7] Cauza 18603/03 – Andre și altul  c Franței, Hotărârea din 24.07.2008. Sursa: www.hudoc.echr.coe.int
[8] Cauza 49468/06 – Aleksanyan c Rusiei, Hotărâre din 22.12.2008 Sursa: www.hudoc.echr.coe.int
[9] Cauza 71362/01 – Smirnov c Rusiei, hotărârea din 07.06.2007, Definitivă la data de 12.11.2007. Sursa: www.hudoc.echr.coe.int
[10] Cauza 49468/06 – Aleksanyan c Rusiei, Hotărâre din 22.12.2008 Sursa: www.hudoc.echr.coe.int
[11] În doctrină (M.C. Chirița/ A.S. Uzlău în N. Volonciu,  A.S. Uzlău, Codul de procedură penală comaentat, Ediția a 3-a, Hamangiu, București, 2017,, p 444), a fost criticată această opțiune a legiuitorului întrucât este extrem de vagă în conținut și poate conduce în practică la confuzii și aplicări greșite ale legii.
[12] Art. 159 alin. 9 C. proc. pen.
[13] Alin. 14 al art 159 C. proc. pen. prevede că În mod excepţional, percheziţia poate începe fără înmânarea copiei mandatului de percheziţie, fără solicitarea prealabilă de predare a persoanei sau a obiectelor, precum şi fără informarea prealabilă privind posibilitatea solicitării prezenţei unui avocat ori a unei persoane de încredere, în următoarele cazuri:
a)când este evident faptul că se fac pregătiri pentru acoperirea urmelor sau distrugerea probelor ori a elementelor ce prezintă importanţă pentru cauză;
b)dacă există suspiciunea că în spaţiul în care urmează a se efectua percheziţia se află o persoană a cărei viaţă sau integritate fizică este pusă în pericol;
c)dacă există suspiciunea că persoana căutată s-ar putea sustrage procedurii.
[14] Cauza 41716/06 – Gologan c Ucrainei, Hotărâre din 05.07.2012. Sursa: www.hudoc.echr.coe.int
[15] Art. 228 alin. 5 din Statut.
[16] În doctrină M.C. Chirița/ A.S. Uzlău în N. Volonciu,  A.S. Uzlău, Codul de procedură penală comaentat, Ediția a 3-a, Hamangiu, București, 2017, p 444)
[17] În același sens, a se vedea M. Udroiu, Procedură penală. Partea Generală, Ediția a 6-a, C.H. Beck, București, 2019, vol. I, p 257, precum și C. Voicu/D. Atasiei/ T. Manea în N. Volonciu, A.S. Uzlău, Codul de procedură penală comaentat, Ediția a 3-a, Hamangiu, București, 2017, p 1009-1010.
[18] Cauza 56720/09 – Heino c Finlandei, Hotărâre din 15.02.2011 Definitivă la 05.11.2011. Sursa: www.hudoc.echr.coe.int
[19] Publicată în M. Of. nr. 529 din 06.07.2017
[20] În același sens, a se vedea și M.C. Chirița/ A.S. Uzlău în N. Volonciu, A.S. Uzlău, Codul de procedură penală comaentat, Ediția a 3-a, Hamangiu, București, 2017, p. 443.


Av. Mirela Mihaela Apostol



PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.