Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
 1 comentariu

O problemă de executare silită generată de dispozițiile art. 717 alin. (2) CPC  și opinia Curții Constituționale în legătură cu aceasta. Comentariu pe marginea Deciziei CC nr. 137/2020
10.09.2020 | Cristian Daniel David SAMOILĂ

JURIDICE - In Law We Trust
Cristian Daniel David Samoilă

Cristian Daniel David Samoilă

Nu mai este o noutate faptul că, în afara soluției (de admitere sau de respingere) pe care o pronunță în legătură cu o excepție de neconstituționalitate cu care a fost sesizată, Curtea Constituțională a subliniat, cu diferite ocazii (chiar de la începuturile activității sale, dacă ne referim la Decizia Plenului CC nr. 1/1995), că și considerentele pe care se sprijină acea soluție dobândesc forța obligatorie a deciziilor instanței de contencios constituțional, prevăzută de art. 147 alin. (4) din Constituția României și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Desigur, fiind vorba, în esență, tot de un act jurisdicțional (chiar dacă are o natură specială rezultată din specificul controlului de constituționalitate, și anume că litigiul vizează o lege, ca act de voință al Parlamentului sau o ordonanță a Guvernului, ori o dispoziție legală din cuprinsul acestora), este firesc ca, și dacă este vorba despre o decizie a Curții Constituționale, să se admită obligativitatea considerentelor care au condus judecătorii constituționali la luarea unei anumite decizii, după cum, în cazul unei hotărâri judecătorești, se recunoaște efectul autorității de lucru judecat în privința dispozitivului hotărârii și a considerentelor decisive sau decizorii, conform art. 430 alin. (2) CPC[1].

O situație delicată se creează atunci când, pronunțând o decizie de respingere a unei excepții de neconstituționalitate, Curtea Constituțională pleacă de la o anumită interpretare a dispozițiilor legale supuse controlului de constituționalitate și, în considerarea acelei interpretări, ajunge la concluzia că dispozițiile legale respective sunt conforme cu legea fundamentală. Sunt, însă, ținute instanțele de judecată să adopte interpretarea dată de Curtea Constituțională, astfel cum aceasta se regăsește în considerentele deciziei de respingere a excepției de neconstituționalitate? Întrebarea se ridică în contextul în care, anterior deciziei Curții Constituționale, instanțele de drept comun, în majoritate, au oferit o altă interpretare față de cea pe care instanța de contencios constituțional a prezentat-o în motivarea deciziei sale.

Decizia CC nr. 137/2020 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 717 alin. (2) din Codul de procedură civilă[2]

Curtea Constituțională a fost sesizată pentru a decide dacă, față de conținutul dispozițiilor art. 717 alin. (2) CPC, se încalcă accesul liber la justiție, principiu fundamental prevăzut de art. 21 din Constituția României. Ridicând din oficiu excepția de neconstituționalitate a textului legal menționat, instanța de judecată (de executare) a plecat de la interpretarea potrivit căreia executorul judecătoresc poate condiționa îndeplinirea obligației de a transmite instanței de executare copii de pe actele dosarului de executare, de avansarea sumelor de bani necesare fotocopierii, de către partea interesată (de regulă, contestatorul). În această interpretare, dacă partea interesată (contestatorul) nu avansează costul fotocopierii dosarului, executorul este în măsură să refuze transmiterea către instanță a copiilor certificate de pe actele dosarului de executare, ceea ce înseamnă că respectiva contestație la executare nu se va putea judeca. Astfel, se va putea pune problema suspendării judecării contestației la executare, pe temeiul art. 242 alin. (1) CPC, pentru neîndeplinirea obligației reclamantului (contestatorului) de a avansa sumele necesare realizării fotocopierii dosarului de executare. Desigur, ulterior ar putea interveni și perimarea judecării contestației la executare, conform art. 416 CPC. Așa stând lucrurile, instanța de executare a decis să învestească Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a textului de lege care, dacă se interpretează și aplică în sensul arătat, ar putea fi contrar dreptului contestatorului de acces la o instanță, drept fundamental prevăzut de Constituție.

Este adevărat că, în practică, dispozițiile art. 717 alin. (2) CPC au fost aplicate și altfel, în sensul că nu a intrat în discuție situația în care executorul să condiționeze fotocopierea dosarului de executare, de plata anticipată a sumelor necesare de către contestator, altfel spus, executorul a avansat din fondurile proprii sumele necesare copierii dosarului de executare, rămânând să recupereze aceste sume de la partea obligată să le achite. Astfel, s-a întâmplat ca instanța de executare să decidă abia la momentul soluționării contestației la executare în sarcina căreia dintre părți va fi costul fotocopierii dosarului de executare, stabilind aceasta după cum culpa procesuală în declanșarea executării silite aparține contestatorului sau intimatului, în funcție de soluția dată asupra contestației[3]. Dar, lăsând la o parte aceste modalități diferite de aplicare a prevederilor art. 717 alin. (2) CPC, nu trebuie pierdut din vedere că, de principiu, soluția firească în legătură cu problema suportării costurilor fotocopierii dosarului de executare este ca acestea să fie puse, de la bun început, în sarcina contestatorului, el fiind cel care învestește instanța de executare cu cererea a cărei soluționare presupune prezentarea în fața instanței a copiilor certificate de executor de pe actele contestate. Așadar, dacă executorul judecătoresc nu ar trebui să fie obligat să avanseze din fondurile sale aceste sume, nu este deloc exagerat să i se recunoască acestuia, cel puțin în unele cazuri (contestații exercitate în mod abuziv), posibilitatea de a refuza transmiterea către instanța de executare a copiei dosarului de executare până ce contestatorul nu îi va fi achitat costul aferent. Iar cea mai bună sancțiune pentru cel care a pus în mișcare mecanismul procesual al contestației la executare, dar care nu demonstrează un comportament procesual adecvat, este, potrivit art. 242 alin. (1) CPC, suspendarea procesului pentru neîndeplinirea obligației de a achita sumele necesare fotocopierii dosarului în care au fost emise actele de executare pe care le contestă. Doctrina de specialitate[4] arată că, într-adevăr, o astfel de sancțiune este justificată.

În mod surprinzător, Curtea Constituțională apreciază că dispozițiile art. 717 alin. (2) CPC trebuie interpretate în sensul că nu permit executorului să refuze transmiterea copiei dosarului de executare dacă contestatorul nu a avansat sumele necesare fotocopierii, ci executorul trebuie să le suporte din fondurile sale, urmând să le recupereze de la partea în sarcina căreia au fost puse de către instanța de executare. Mergând mai departe pe această linie de interpretare, instanța de contencios constituțional arată că, prin urmare, nu se poate pune problema ca instanța de executare să suspende judecata contestației, pe tărâmul art. 242 alin. (1) CPC, singurul care poate fi sancționat – cu amendă judiciară, conform art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. i) CPC – putând fi executorul judecătoresc care nu transmite copia dosarului de executare către instanță, chiar dacă contestatorul nu a avansat costul necesar fotocopierii!

Ce se va întâmpla în practică după Decizia CC nr. 137/2020?

Cel mai probabil, instanțele de executare vor adopta interpretarea dată de către Curtea Constituțională în sensul că, chiar dacă nu achită costul fotocopierii, contestatorul nu va mai putea fi sancționat prin măsura suspendării judecării contestației, așa încât executorii vor trebui întotdeauna să avanseze din fondurile proprii sumele necesare transmiterii copiei dosarului de executare. Credem că este posibil ca acesta să fie noul curent de interpretare a dispozițiilor legale analizate, pentru că, așa cum am arătat la început, Curtea Constituțională a atras atenția și asupra obligativității considerentelor deciziilor sale și, totodată, a subliniat și ideea că ”este competentă să realizeze un control de constituționalitate a interpretării pe care un text de lege a primit-o în practică, de vreme ce deturnarea reglementărilor legale de la scopul lor legitim, printr-o sistematică interpretare și aplicare eronată a acestora de către instanțele judecătorești sau de către celelalte subiecte chemate să aplice dispozițiile de lege, poate determina neconstituționalitatea acelor reglementări. În acest caz, Curtea are competența de a elimina viciul de neconstituționalitate astfel creat, esențială în asemenea situații fiind asigurarea respectării drepturilor și a libertăților persoanelor, precum și a supremației Constituției (Decizia nr. 224 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014, Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 19 mai 2015, paragraful 30) – Decizia CC nr. 170/2020, par. 19[5].

De ce afectează creditorii interpretarea dată de CC prin Decizia nr. 137/2020?

De fiecare dată când debitorul – contestator nu va avansa sumele necesare fotocopierii dosarului de executare pentru a fi transmis de către executor instanței de executare, executorul va plăti din fondurile proprii aceste sume. Prin urmare, atunci când se vor distribui sumele obținute din valorificarea bunurilor urmărite, executorul va adăuga – în mod firesc – și sumele pe care el le-a plătit în locul debitorului urmărit a cărui contestație la executare a fost respinsă. Aceasta va putea determina și diminuarea sumei care, potrivit ordinii de prioritate prevăzute de art. 865 CPC, se plătește creditorului după acoperirea cheltuielilor generate de formarea dosarului de executare.

Uneori, deranjează – mai ales dacă este vorba de o decizie a Curții Constituționale! – soluția în sine, indiferent de miza economică (costul fotocopierii poate fi considerat nesemnificativ dacă este comparat cu alte cheltuieli pe care le presupune executarea silită, deși, la nivelul portofoliului de clienți neperformanți ai unui creditor bancar, cel mai mare creditor urmăritor (!), orice sumă mică adunată cu alte sume mici ajunge să fie o sumă mai mare). Oare nu ar fi fost firesc ca, spre deosebire de situația cheltuielilor de executare care trebuie avansate de creditor – și care, desigur, vor fi recuperate cu acest titlu, înainte de creanța propriu-zisă –, atunci când este vorba de o cheltuială care chiar putea fi impusă debitorului, acesta să fie constrâns să o achite?…

Chiar este surprinzător că instanța de contencios constituțional, afirmând că textul de lege nu creează condițiile suspendării cauzei [conform art. 242 alin. (1) CPC – n.n.] și, implicit, nu conduce la imposibilitatea exercitării efective a dreptului de acces la o instanță, lasă să se înțeleagă că, dacă s-ar suspenda judecata pentru neîndeplinirea obligației contestatorului de a avansa executorului sumele necesare fotocopierii dosarului de executare, s-ar restrânge accesul liber la justiție. Este cel puțin ciudat ca această măsură să fie considerată de natură a restrânge liberul acces la justiție, pentru că, în fond, este vorba de un cost în vederea judecării cererii, așa cum este și taxa judiciară de timbru (a cărei neplată atrage anularea cererii, potrivit art. 197 CPC), or, este cunoscut faptul că accesul liber la justiție nu înseamnă și gratuitatea acestui serviciu public[6]. În plus, a-l obliga pe executorul judecătoresc să avanseze din fondurile proprii sumele necesare fotocopierii dosarului de executare în vederea judecării unei contestații la executare nu ține seama de faptul că, la nivel principial măcar, ar trebui admis că actele specifice îndeplinite de către executorul judecătoresc (învestit, în exercitarea atribuțiilor sale, cu autoritatea de stat!) trebuie să se bucure de prezumția de legalitate, nemaivorbind de faptul că, înainte de toate, a fost obținută, potrivit art. 666 CPC, încuviințarea unei instanțe de judecată pentru a se desfășura respectiva executare contestată. Sau, dacă se vorbește despre faptul că executorul judecătoresc acționează în interesul unei bune administrări a justiției, fiind un organ auxiliar al acesteia (conform par. 17 din Decizia CC nr. 137/2020), să se aloce din bugetul justiției un fond special la dispoziția executorilor, dacă tot trebuie ca aceștia să avanseze sumele necesare fotocopierii dosarului de executare, sume care să rămână în sarcina statului, iar nu să fie incluse ulterior în cheltuielile de executare care, așa cum arătam, reduc din valoarea distribuită creditorului urmăritor!

Dreptatea, adevărul în spiritul cărora trebuie să decidă și biata justiție omenească sunt, de multe ori, greu de deslușit, dar, uneori, poate se văd mai clar… dacă sunt căutate cu atenție!


[1] A se vedea Adina Nicolae, Relativitatea și opozabilitatea efectelor hotărârii judecătorești, Ed. Universul Juridic, București, 2008, p. 280 și urm.; Gabriel Boroi, Mirela Stancu, Drept procesual civil, Ediția a 5-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2020, p. 698 – 700.
[2] Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 476 din 4 iunie 2020
[3] Pentru o analiză completă în legătură cu interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 717 alin. (2) CPC, în care sunt avansate și soluții potrivite pentru situațiile problematice, a se vedea Ruxandra Sîrghi, Aspecte practice privind aplicarea dispozițiilor art. 717 alin. (2) C.pr.civ. …, în E. Oprina, V. Bozeșan, Executarea silită, Dificultăți și soluții practice, Volumul 1, Ed. Universul Juridic, București, 2016, p. 469 și urm.
[4] A se vedea Evelina Oprina, în V.M Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură civilă, comentat și adnotat, Vol. II – art. 527 – 1.134, Ed. Universul Juridic, București, 2016, p. 677.
[5] A se vedea Marieta Safta, Notă de jurisprudență a Curții Constituționale…, disponibilă la https://www.juridice.ro/694507/nota-de-jurisprudenta-a-curtii-constitutionale-3-28-august-2020-neconstitutionalitatea-legii-versus-problema-interpretarii-si-aplicarii-legii.html
[6] A se vedea și Bianca Selejan-Guțan, în I. Muraru, E.S. Tănăsescu (coord.), Constituția României, Comentariu pe articole, Ediția 2, Ed. C.H. Beck, București, 2019, p. 160.


Cristian Daniel David Samoilă
Consilier juridic BRD-GSG

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “O problemă de executare silită generată de dispozițiile art. 717 alin. (2) CPC  și opinia Curții Constituționale în legătură cu aceasta. Comentariu pe marginea Deciziei CC nr. 137/2020”

  1. Respectam opinia autorului cu privire la interpretarea Deciziei nr 137/2020, decizie care reia considerentele Deciziei 610 din 10 octombrie 2019 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 717 alin. (2) din Codul de procedură civilă, dar observam ca intreaga alegatie vrea sa se transforme intr-o pledoarie pro executor judecatoresc. Autorul, practic le plange de mila executorilor care, chipurile trebuie sa angajaze sume exorbitante cu fotocopierea dosarului de executare, in indeplinirea unei obligatii legale impuse de instanta de executare.

    Considerentele Deciziei CCR vin in sprijinul contestatorilor, care si asa au obligatia platii taxei de timbru si eventual a cautiunii, in majoritatea litigiilor de aces gen, fiind absolut necesar a nu se prejudicia accesul la justitie prin impovararea contestatorului cu cheltuieli suplimentare ( taxa de fotocopiere dosar de executare), care in multe situatii este mai mare decat taxa de timbru in cuantum de 1000 lei

    Dar ce facem cu dreptul contestatorului???????????? Nici macar textul de lege in discutie, art.717 alin 2 NCPC, nu identifica persoana interesata, supusa sarcinii de a achita cheltuielile de fotocopiere, anterior solutionarii contestatiei la executare……

    Astfel, in considerentele de la pct.18 se retin urmatoarele:
    Prin urmare, nu poate fi incidentă cauza de suspendare a procesului prevăzută de art. 242 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia, atunci când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului (în speță, contestatorul), prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, judecătorul poate suspenda judecata. Aceasta, deoarece neachitarea contravalorii copiilor nu justifică refuzul executorului de a prezenta dosarul de executare în fotocopii certificate, astfel că procesul poate continua netulburat, în considerarea unei desocotiri ulterioare între executorul judecătoresc și partea care trebuia să achite aceste cheltuieli. Așadar, textul de lege criticat nu creează condițiile suspendării cauzei și, implicit, nu conduce la imposibilitatea exercitării efective a dreptului de acces la o instanță, de vreme ce nu se regăsește premisa cuprinsă în art. 242 alin. (1) mai sus citat, care să conducă la împiedicarea judecării cauzei. Posibilul blocaj nu este decât rezultatul comportamentului procesual inadecvat al executorului judecătoresc care ignoră obligația impusă de instanță și pretinde îndeplinirea acesteia doar subsecvent îndeplinirii de către partea interesată a obligației de plată a cheltuielilor, deși cele două obligații sunt independente, subiecții de drept menționați trebuind să se supună prescripțiilor legale și să respecte dispozițiile imperative ale instanței. În concluzie, Curtea constată că textul de lege criticat nu îngrădește accesul liber la justiție.

    De asemenea, după depunerea dosarului de executare, instanţa NU POATE DISPUNE suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) NCPC, pentru a-l determina pe contestator să achite costurile fotocopierii dosarului de executare, întrucât acest text legal nu este incident – nu este împiedicată desfăşurarea normală a procesului (dosarul de executare fiind ataşat dosarului cauzei), AŞA CUM S-A STATUAT CU PRIVIRE LA ACEASTĂ CHESTIUNE DE CĂTRE PREŞEDINŢII CURŢILOR DE APEL, CONFORM MINUTA ÎNTÂLNIRII PREŞEDINŢILOR SECŢIILOR CIVILE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE ŞI CURŢILOR DE APEL (CURTEA DE APEL BACĂU, 23-24 IUNIE 2016).
    Având în vedere MINUTA Întâlnirii preşedinţilor secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel (Curtea de Apel Bacău, 23-24 iunie 2016), prin care s-a tranşat Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 717 alin. (2) Cod procedură civilă cu privire la următoarele aspecte:
    A. Dacă dispoziţiile art. 717 alin. (2) Cod procedură civilă instituie în sarcina executorului judecătoresc o obligaţie distinctă, de a înainta de îndată copiile din dosarul de executare, independentă de cea stabilită în sarcina părţii interesate.
    B. Posibilitatea instanţei de a cenzura cheltuielile ocazionate de fotocopierea si certificarea de către executorul judecătoresc a actelor solicitate de instanţă.
    C. Posibilitatea executorului de a-şi recupera aceste costuri, în ipoteza în care până la soluţionarea contestaţiei partea interesată nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită de instanţă, iar din dispozitivul hotărârii lipseşte o astfel de menţiune.
    D. Momentul în care se stabilesc de către instanţă obligaţiile prevăzute de art. 717 alin. (2) Cod procedură civilă
    Opinia Institutului Naţional al Magistraturii:
    A. Mai întâi, cu privire la posibilitatea ca executorul judecătoresc să condiţioneze înaintarea dosarului de executare de achitarea cheltuielilor ocazionate de fotocopierea acestuia, problema a fos t analizată la întâlnirea reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale curţilor de apel şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la Curtea de Apel Iaşi, 7-8 mai 2015.
    Vom reda în cele ce urmează punctul nostru de vedere prezentat la respectiva întâlnire, părerile exprimate în plen, precum şi concluziile dezbaterilor pe acest subiect. „Articolul 717 alin. (2) NCPC republicat fixează în sarcina contestatorului obligaţia de a achita cheltuielile necesitate de punerea la dispoziţia instanţei de executare a copiei certificate de pe actele de executare contestate.
    Textul nu permite exercitarea de către executorul judecătoresc, dator să furnizeze copii certificate de pe actele de executare contestate, a unui drept de retenţie sui generis, în sensul de a refuza îndeplinirea obligaţiei care îi revine în raporturile sale cu instanţa de executare până la momentul achitării efective a cheltuielilor de către partea interesată (în general este vorba de cel care solicită aceste înscrisuri).
    De asemenea, după depunerea dosarului de executare, instanţa nu poate dispune suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) NCPC, pentru a-l determina pe contestator să achite costurile fotocopierii dosarului de executare, întrucât acest text legal nu este incident – nu este împiedicată desfăşurarea normală a procesului (dosarul de executare fiind ataşat dosarului cauzei).
    Mai mult, un contestator debitor care o obţinut o suspendare provizorie a executării silite ar putea fi tentat, mizând pe aplicarea art. 242 alin. (1) NCPC, să nu se conformeze obligaţiei de suportare a cheltuielilor stabilite în sarcina sa pentru a provoca o suspendare a judecării contestaţiei la executare, de natură, în contextul particular evocat, să prelungească artificial beneficiul măsurii suspendării executării silite dispuse anterior de instanţă.
    Opinii exprimate de participanţii la întâlnire:
    Articolul 717 alin. (2) NCPC stabileşte două tipuri de obligaţii ce pot fi dispuse de către instanţă – una în sarcina executorului judecătoresc, de a trimite de îndată copii certificate ale actelor dosarului de executare contestate şi una în sarcina părţii interesate, de a achita contravaloarea acestor copii. Executorul judecătoresc nu poate condiţiona îndeplinirea obligaţiei proprii de plata cheltuielilor datorate de parte, el urmând a se descoti cu partea interesată cât priveşte aceste cheltuieli în cadrul procedurii execuţionale. Ipoteza este similară celei privind obligaţia expertului de a efectua expertiza şi de a depune la dosar raportul de expertiză.
    În practică au fost pronunţate şi soluţii de suspendare a judecăţii, pe temeiul art. 242 alin. (1) NCPC, după ce, în prealabil, instanţa a pus în vedere părţii interesate obligaţia de a achita contravaloarea cheltuielilor realizate de executorul judecătoresc cu efectuarea copiilor de pe dosarul execuţional.
    În unanimitate, participanţii prezenţi la întâlnire au agreat soluţia propusă în punctul de vedere al INM, cu menţiunea suplimentară că instanţa este obligată să pună în sarcina părţii interesate obligaţia de a achita contravaloarea cheltuielilor cu multiplicarea dosarului de executare, cu indicarea exactă a cuantumului acestora, fără a avea posibilitatea de a suspenda judecata pe temeiul art. 242 alin. (1) NCPC în caz de neexecutare a acestei obligaţii de către parte (dosarul de executare fiind ataşat dosarului cauzei nu mai subzistă impedimentul soluţionării pricinii, textul nefiind aplicabil).
    B. Posibilitatea instanţei de a cenzura cheltuielile ocazionate de fotocopierea şi certificarea de către executorul judecătoresc a actelor solicitate de instanţă. Cu toate că nu se bucură de o reglementare expresă, cheltuielile necesitate de punerea la dispoziţia instanţei de executare a copiei certificate de pe actele de executare contestate reprezintă cheltuieli de judecată în sensul art. 451 alin. (1) C.pr.civ. putând fi încadrate la ’’orice alte cheltu ieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului”. De asemenea, considerăm că acestea pot fi cenzurate de instanţa de judecată, aplicându-se pentru identitate de raţiune dispoziţiile art. 451 alin. (2) şi (3) C.pr.civ. În lipsa unor reglementări în materie, opinăm că reducerea onorariilor va fi realizată de instanţa de judecată prin raportare la costul/pagină practicat în zona respectivă, drept criteriu pentru costul de piaţă.
    C. Posibilitatea executorului de a-şi recupera aceste costuri. Având în vedere natura lor de cheltuieli de judecată, astfel cum am arătat, în situaţia în care debitorul nu achită contravaloarea cheltuielilor de fotocopiere a actelor de executare, instanţa se va pronunţa prin dispozitivul hotărârii de dezînvestire asupra acestor cheltuieli. Dacă instanţa omite acest aspect cu ocazia pronunţării, apreciem că executorul are la îndemână cererea de completare a hotărârii reglementată de art. 444 C.pr.civ.
    D. Momentul în care se stabilesc de către instanţă obligaţiile prevăzute de art. 717 alin. (2) Cod procedură civilă. În temeiul art. 203 C.pr.civ. instanţa poate solicita executorului judecătoresc să transmită copii de pe actele de executare contestate încă din faza prealabilă stabilirii primului termen de judecată, având în vedere caracterul urgent al contestaţiei la executare, prevăzut de art. 717 alin. (4) C.pr.civ. şi sintagma „va solicita de îndată” din dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol. Aşadar, transmiterea copiilor certificate de pe actele dosarului de executare reprezintă o măsură pentru pregătirea judecăţii, ce poate fi dispusă anterior primului termen.
    Participanţii la întâlnire au apreciat – în sensul soluţiei agreate cu ocazia întâlnirii de la laşi – că înaintarea dosarului instanţei de executare de către executorul judecătoresc nu poate fi condiţionată de plata cheltuielilor datorate de parte (pct. A).
    Referitor la problema menţionată la pct. B, s-a apreciat că instanţa are posibilitatea de a cenzura cheltuielile ocazionate de fotocopierea si certificarea de către executorul judecătoresc a actelor solicitate de instanţă, un argument suplimentar adus în sprijinul soluţiei fiind acela că atunci când legiuitorul a dorit să sustragă cenzurii instanţei anumite tipuri de cheltuieli în legătură cu procedura judiciară a prevăzut acest lucru în mod expres [de ex. taxa judiciară de timbru şi a timbrului judiciar, sumele cuvenite martorilor – art. 451 alin. (4) C.pr.civ.l.
    În ceea ce priveşte posibilitatea executorului de recuperare a cheltuielilor de fotocopiere a actelor de executare în ipoteza în care instanţa a omis să se pronunţe prin dispozitivul hotărârii de dezînvestire asupra acestor cheltuieli (pct. C) si momentul în care se stabilesc de către instanţă obligaţiile prevăzute de art. 717 alin. (2) C.pr.civ. (pct. D), au fost agreate, cu unanimitate, soluţiile propuse în opinia INM.

    Q.E.D.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.