Ioan Oltean: Acuzația este echivalentă cu condamnarea…
11.09.2020 | JURIDICE.ro
Ioan Oltean, politician român, s-a referit în cadrul unui interviu acordat Florianei Jucan pentru QMagazine (11 septembrie 2020, aici) cu privire la acuzația formulată de procurorii DNA, potrivit căreia a primit 600.000 de euro mită, precum și la clasarea dosarului din lipsă de probe, cinci ani mai târziu: „A fost un sentiment ciudat, pe care greu îl definesc, pentru că după ce timp de cinci ani porți în spate o povară ca un bolovan, când o dai jos ai senzația că este acolo în continuare. Atunci când mi s-a pus acest bolovan în spate s-a făcut un tărăboi uriaș. Trei săptămâni am fost obiectul dezbaterilor și al comentariilor pe toate canalele de televiziune. Am fost supus unui linșaj în sensul cel mai exact și concret al cuvântului. Acum, după cinci ani, când aceiași procurori, aceeași instituție care a cerut arestarea mea, constată că „fapta nu a existat”, s-au scris două-trei rânduri în presă, iar televiziunile au ignorat subiectul. Nimeni nu a mai comentat și nu a mai pus în discuție reabilitarea mea. Am doar sentimentul mulțumirii mele sufletești și al satisfacției celor foarte puțini care au crezut tot timpul că sunt nevinovat.
De ce credeţi că suntem atât de programați să condamnăm a priori, fără a mai aștepta judecata propriu-zisă? Acuzația este echivalentă cu condamnarea…
Mai mult chiar, suspiciunea este echivalentă cu proba vinovăției și, prin aceasta, cu condamnarea. Profesorul Corneliu Bîrsan, fostul judecător român de la CEDO, observa foarte frumos și foarte corect că noi, românii, nu avem cultura dubiului. Dubiul nu înseamnă doar nesiguranță și tergiversare, care semnifică cugetare adâncă și onestă. Știu că e mult mai ușor să condamni. A avea dubii înseamnă a-ți pune mintea la contribuție, a judeca, a analiza informațiile. Din păcate, lumea este dornică de ceva extraordinar, de sânge. O asemenea dorință, avându-și izvorul în frustrările unei societăți speriate de riscurile libertății, dar și de guvernarea prin minciună, practicată de mulți dintre politicienii ultimelor decenii, a fost folosită din plin.”
