Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Procedură civilă
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3
Articole Flux informații Note de studiu Procedură civilă RNSJ SELECTED
2 comentarii

Practică ÎCCJ comentată. Calificarea motivelor de recurs. Lipsa cerinţei legale de semnare olografă a cererilor trimise instanţei prin pe e-mail

18 iulie 2023 | Gabriel LEFTER
Gabriel Lefter

Gabriel Lefter

Prin decizia nr. 1941/05.04.2023[1], Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia de contencios administrativ şi fiscal a hotărât că anularea unei cereri de chemare în judecată ca netimbrată şi ca nesemnată se încadrează numai în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., iar nu în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5 şi pct. 6 C. proc. civ. invocate de parte.

Instanţa de recurs a mai constatat că cererea de chemare în judecată semnată și trimisă pe e-mail îndeplinește condiția semnăturii olografe, astfel că nu se impune semnarea cererii în original și cu atât mai puțin anularea cererii pentru lipsa semnăturii, pentru că ”necesitatea semnării în original a cererilor adresate instanţei… nu este prevăzută în mod expres de normele de procedură civilă, atât timp cât transmiterea actelor de procedură este valabilă şi prin mijloacele rapide de comunicare: fax, poştă electronică”.

Notă critică

I. Este complet de neînţeles (şi nu doar pentru că instanţa nu motivează deloc cu privire la recalificarea motivelor de recurs) cum un recurs în care se critică soluţia unei instanţe de admitere a excepţiei nulităţii şi de anularea a unei cereri de chemare în judecată şi ca netimbrată şi pentru lipsa semnăturii poate fi analizat „numai” prin perspectiva prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deşi recurentul invocase şi prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Acesta pentru că prevederile care reglementează conţinutul obligatoriu al cererii de chemare în judecată sunt conţinute de norme de drept procesual, adică unele care „reglementează modul de judecată de către instanțele de judecată a pricinilor privitoare la drepturi civile sau interese legitime[2], iar nu de norme de drept material.

Legea procesuală nu are o definiţie a sintagmei „drept material”, iar distincţia dintre legea de fond (substanţială) şi cea procedurală precum şi relativa lor autonomie, deşi realizată de ceva timp în ştiinţa dreptului, a fost receptată în dreptul pozitiv abia prin noul cod de procedură civilă.

Servicii JURIDICE.ro

Arbitraj comercial

Evenimente juridice

Dreptul procedural reprezintă substanţa reglementărilor vizând modul de judecată, soluţionare şi executare a cauzelor vizând drepturi şi interese civile (lato sensu – non penale). Aplicarea acestor reguli la un caz particular dedus judecăţii se obiectivează într-un proces civil, care este activitatea de judecată desfăşurată de instanţă şi alţi participanţi în condiţiile legii, în scopul confirmării sau realizării drepturilor subiective materiale sau a intereselor lor legitime.

Va rezulta că dreptul substanţial, legea materială este reprezentată de acele norme juridice ce reglementează raportul juridic patrimonial sau nepatrimonial dedus judecăţii, cel în virtutea căruia subiectul activ pretinde, cu concursul forţei coercitive a statului, o anumită conduită corespunzătoare de la subiectul pasiv[3].

În cazul prezentei speţe, diferenţierea lege materială/lege procesuală nu era deloc dificil de realizat (precum în situaţia deciziei Î.C.C.J. completul R.I.L.  nr. 3/2020, pct. 23 şi pct. 30-32[4]), indiferent de faptul că normele de procedură analizate nu erau cuprinse în codul de procedură civilă.

Fiind unanim acceptat că izvoarele dreptului procesual civil nu se regăsesc doar în Codul de procedură civilă şi legile de modificare şi completare a acestuia, ci şi în alte acte normative (începând cu Constituţia şi terminând cu diferite legi care reglementează modul de judecată a cauzelor civile de către instanțele de judecată precum Codul muncii, Legea nr. 263/2013 etc.), calificarea unei norme ca fiind de dreptul substanţial sau de drept procesual se face în funcţie de obiectul reglementării, iar nu în funcţie de sediul materiei.

Astfel, simplul fapt că regulile privind timbrarea cererilor adresate instanțelor judecătorești sunt cuprinse într-un act normativ distinct de Codul de procedură civilă nu face ca prevederile acestei ordonanţe să fie considerate dispoziţii de drept substanţial pentru că nu guvernează raportul de drept dedus judecăţii (astfel cum este explicitat conform art. 194 lit. c-e), ci norme de procedură propriu-zisă.

De aceea, analiza legalităţii interpretării şi aplicării O.U.G. nr. 80/2013 (şi, cu atât mai mult, a normelor care au justificat anularea cereri de chemare în judecată datorată lipsei semnăturii) se poate face doar în temeiul prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

II. După cum am mai arătat cu o altă ocazie[5], şi în speţa de faţă Î.C.C.J. face o confuzie între conţinutul cererii de chemare în judecată şi modalitățile prevăzute de lege pentru formularea unor cereri înaintate instanţelor, interpretarea Curţii de Casaţia având ca rezultat că, în cazul adresării unor cereri instanţelor prin mijloacele rapide de comunicare (fax, poştă electronică), nu este nevoie nici de o semnătură electronică şi nici de o semnătură olografă.

Or această concluzie este evident contrară art. 194 lit. f) C. proc. civ. care stipulează că „cererea de chemare în judecată va cuprinde … semnătura”.

Cu privire la această condiţie, exmplificativ, în doctrină s-a arătat că „existenţa semnăturii pe orice cerere adresată instanţei, pe de o parte, face dovada însuşirii conţinutului cererii de către titularul sau, iar, pe de altă part, constituie un element de atestare a identității celui care figurează ca titular al cererii cu cel care a întocmit sau şi-a însușit efectiv înscrisul”[6].

De aceea, s-a considerat că „înaintarea unui exemplar imprimat de pe originalul scanat nu este suficient, semnătura trebuind să fie olografă şi aplicată în original la finalul cererii pentru a fi clară însușirea textului acesteia”[7].

De altfel, chiar Î.C.C.J. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă a stabilit, prin Decizia nr. 34/2016
(par. 114), că documentul PDF reprezintă doar o copie a documentului emis în formă clasică (pe suport hârtie), astfel că nici semnătura care a fost scanată odată cu restul înscrisului care nu s-a materializat în formă electronică potrivit dispoziţiilor legii speciale nu valorează originalul semnăturii părţii.

O cerere a transmisă instanţelor prin e-mail ca ataşament al unui mesaj electronic în format .pdf (Portable Document Format) nu reprezintă cererea în original şi cu semnătura titularului, chiar dacă fișierul a fost imprimat de serviciile auxiliare ale primei instanțe și atașat în format de hârtie la dosarul format pentru că documentul adresat instanţei cuprinde o semnătura dintr-o reproducere (de tip fotografic) a documentului original.

Copia scanată (operație care permite trecerea datelor dintr-un document de hârtie pe un alt document în format digital în urma căreia se produce ca rezultat o imagine digitală) a cererii de chemare în judecată care cuprindea semnătura olografă a reclamantului nu este „înscris în formă electronică” cât timp nu se supune prevederilor Legii speciale nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

Acest document este un „înscris pe suport informatic” – document care reproduce pe suport informatic date ale unui act juridic care nu este făcut în formă electronică – care, potrivit art. 266 C. proc. civ. are acelaşi regim juridic cu înscrisurile pe suport hârtie, iar conform art. 286 C. proc. civ. privind regimul copiilor, copia, chiar legalizată, de pe orice înscris autentic sau sub semnătură privată nu poate face dovadă decât despre ceea ce este cuprins în înscrisul original.

Va rezulta că scanarea şi transmiterea prin poşta electronică a cererii de chemare în judecată au ca rezultat depunerea la dosar a unei copii, iar nu a exemplarului original, acesta rămânând la transmiţător.

Art. 199 C. proc. civ. reglementează doar modul de „înregistrare” în evidenţele instanţei a actelor de procedură (deloc întâmplător, procedura de verificare a conţinutului cererii de chemare în judecată este stabilită prin texte care urmează celui analizat).

În această situaţie, similar ipotezelor când cererile sunt depuse personal la registratură sau transmise prin poştă şi curierat în care se poate ivi cazul lipsei semnăturii acestora, la fel de firesc este ca, şi în cazul trimeterii actelor de procedură prin fax sau e-mail, să se poată pune în discuţie lipsa semnăturii autorului actului de procedură.

De aceea, faptul că partea a expediat cererea printr-unul din modurile permise de lege şi ale căror efecte sunt asimilate celui depunerii personal la registratură, nu are, prin el însuşi, consecința recunoașterii valabilității actului, valabilitate care să rezulte din simpla utilizare a postei electronice, la fel cum utilizarea serviciilor poştale sau de curierat nu poate avea consecinţa recunoașterii valabilității unei cereri nesemnate, doar pentru faptul că s-a transmis instanței printr-un dintre mijloacele prevăzute de lege.

P.S. 1 Hotărârea casată este criticabilă din perspectiva analizării deodată a celor două excepţii, deoarece art. 248 alin. 2 C. proc. civ. a stabilit imperativ ordinea de soluţionare a excepţiilor, prevăzând că instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, iar în cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc (iar stabilirea ordinii de soluţionare excepţiilor invocate simultan trebuie, conform art. 14 alin. 2, pusă în discuţia părţilor, ca orice altă măsură realizată de instanţă – spre exemplu, calificarea motivelor ce recurs invocate de parte).

Apreciez că existenţa neregularităţii lipsei semnăturii împiedică instanţa să soluționeze orice alte excepţii sau alte aspecte precum calificarea căii de atac sau rezolvarea cererii de acordare a ajutorului public judiciar vizând obligația de plată a taxei judiciare de timbru.

Un argument puternic în favoarea acestei afirmaţii este că analiza excepţiei nulităţii pentru lipsa semnăturii ţine de regulata sesizare a instanţei, astfel că dacă se invocă deopotrivă excepţia insuficienţei timbrării şi excepţia nulităţii cererii, instanţa va analiza cu prioritate chestiunea derivând din nesemnarea cererii având în vedere efectele celor doua excepții cu privire la cererea formulată (lipsa semnăturii atrage inexistenţa unui act de învestire; inexistenţa sau insuficiența timbrajului are ca premisă tocmai existenţa unui act de învestire) şi împrejurarea că izvorul obligației de plata a taxei de timbru şi determinarea subiectului pasiv al acestei obligații rezulta din semnătura făcută pe cererea dedusă judecății.

P.S. 2 Se poate ca şi decizia comentată să fie – cel puţin în privinţa inexistenţei cerinţei semnăturii, dat fiind caracterul repetitiv al soluţiei, a se vedea decizia nr. 2325/04.11.2021 a Secției a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție[8] – una dintre acele „hotărâri de speță care conturează sau reconfigurează practica Î.C.C.J. în domeniul dreptului procesual civil[9] iar limite personale pe care nu sunt capabil să le depăşesc să mă împiedice să observ caracterul progresist al interpretării novatoare pe nedrept criticate.

Se mai poate ca practica analizată să se înscrie într-un nou capitol din „lupta Î.C.C.J cu Noul Cod de Procedura Civila”[10] însă, pentru modificarea/completarea/înlăturarea unor dispoziții ale codului (considerate lacunare, redundante sau vetuste), nu este suficientă simpla pronunţare a unor decizii de la altitudinea de „păzitoare înaltă a legii”, ci mai trebuie ca aceste „mari revirimente de idei” să fie rezultatul unei cunoaşteri perfecte a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, a doctrinei şi jurisprudenței şi exprimat printr-o logică fără fisuri[11].


[1] Alina Matei, ÎCCJ. Semnarea cererii de chemare în judecată trimisă pe e-mail și în original?, JURIDICE.ro, 12 iulie 2023, disponibil aici. Ultima consultare: 18 iulie 2023.
[2] V.M. Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, editura Naţional, Bucureşti, 1997, vol. I, p. 158
[3] Decizia nr. 281/2019 din 02.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, REJUST, disponibilă aici. Ultima consultare: 18 iulie 2023.
[4] Andrei Pap, ÎCCJ. RIL admis ref. motivul de recurs privind modalitatea în care instanţa s-a pronunţat asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, conform art. 451 alin. (2) CPC, 21 ianuarie 2020, disponibil aici. Ultima consultare: 18 iulie 2023.
[5] A se vedea Gabriel Lefter, Câteva aspecte privind adresarea unor cereri instanțelor de judecată prin înscris în formă electronică, JURIDICE.ro, 2 februarie 2022, disponibil aici. Ultima consultare: 18 iulie 2023.
[6] G. Boroi, M. Stancu, Drept Procesual civil, Ed. Hamangiu, 2015, p. 270
[7] G.-L. Zidaru, P. Pop Drept procesual civil, Ed. Solomon, 2020, p. 22
[8] Alina Matei, ÎCCJ. Apel scanat trimis pe e-mail, JURIDICE.ro, 27 decembrie 2021, disponibil aici. Ultima consultare: 18 iulie 2023.
[9] Pentru comentariul unor decizii într-adevăr ilustrative ale Î.C.C.J., hotărâri care se ridică la nivelul misiunii Curţii de Casaţie de a spori calitatea și eficiența justiției în acord cu standardele europene și, în acest fel, a consolida justiția în interesul cetățeanului, a se vedeaBianca Nastac, Hotărâri de speță care conturează sau reconfigurează practica ÎCCJ în domeniul dreptului civil, JURIDICE.ro, 13 iulie 2023, disponibil aici. Ultima consultare: 18 iulie 2023.
[10] A se vedea V. M. Ciobanu Înalta Curte de Casație si Justiție intre aniversarea a 150 de la înființare si lupta sa cu Noul Cod de Procedura Civila JURIDICE.ro, 30 aprilie 2012, disponibil aici. Ultima consultare: 18 iulie 2023.
[11] V.M. Ciobanu, op. cit, vol. II, p. 259


Jud. dr. Gabriel Lefter, Curtea de Apel Constanţa

Citeşte mai mult despre , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership