Secţiuni » Arii de practică » Business » Insolvenţă
Insolvenţă
DezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3
Articole Insolvență Opinii SELECTED

Insolvență. Declarație de creanță suplimentară admisă după expirarea termenului și după ce se depusese deja de același creditor o declarație de creanță inițială (art. 42 și 114 Legea nr. 85/2014, art. 54 Regulament nr. 848/2015)

19 iulie 2023 | Cătălin I. RADBÂȚĂ, Daniel PARASCHIV
Cătălin I. Radbâță

Cătălin I. Radbâță

Daniel Paraschiv

Daniel Paraschiv

Dispozițiile legale naționale (Legea nr. 85/2014) și cele de la nivelul Uniunii (Regulamentul (UE) nr. 848/2015), prevăd obligativitatea comunicării formale către creditori a informațiilor și termenelor limită privind deschiderea procedurii insolvenței debitorului lor.  Există desigur și situații în care, în lipsa unei astfel de notificări, creditorii sunt diligenți și aflând de deschiderea procedurii, formulează în termen declarațiile lor de creanță. Problema pe care o abordăm în acest articol este să demonstrăm că, în cazul unor astfel de creditori diligenți, faptul că aceștia au acționat și au cunoscut efectiv împrejurarea deschiderii insolvenței, nu echivalează cu o comunicare implicită, aceștia putând ulterior să invoce aspecte privind carența comunicării.  În particular, ne vom referi și la creditorii cu domiciliul sau sediul în străinătate.

Normele naționale relevante, anume Legea nr. 85/2014, prevăd după cum urmează:

– 42 alin. (3): „comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii se vor realiza potrivit prevederilor Codului de procedură civilă. Creditorii care nu au fost notificați potrivit prevederilor art. 99 alin. (3) sunt considerați de drept în termenul de depunere a cererilor de admitere a creanțelor, prin depunerea unei cereri de admitere la masa credală și vor prelua procedura în stadiu în care se află în momentul înscrierii lor la masa credală

– 42 alin. (1): „Comunicarea citațiilor, a convocărilor și notificărilor către participanții la proces, al căror sediu, domiciliu sau reședință se află în străinătate, este supusă dispozițiilor Codului de procedură civilă coroborate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 848/2015[1]

– 100 alin. (1) lit. b): „Notificarea va fi comunicată creditorilor de îndată și, în orice caz, cu cel puțin 10 zile înainte de împlinirea termenului limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor și va cuprinde: b) termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitorului”.

Evenimente juridice

Arbitraj comercial

Servicii JURIDICE.ro

– 114 alin. (1): „Cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 42, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 100 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât privește creanțele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și nu va dobândi calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură”.

În ceea ce privește Regulamentul nr. 848/2015, acesta prevede următoarele cu referire la obligația de informare a creditorilor:

– 54 alin. (1): „De îndată ce s-a deschis o procedură de insolvență într-un stat membru, instanța competentă din acel stat sau practicianul în insolvență desemnat de instanța respectivă îi va informa imediat pe orice creditori străini cunoscuți.”

 – 54 alin. (2): „Informarea menționată la alineatul (1), realizată prin transmiterea unei notificări individuale, include în special termenele, sancțiunile prevăzute în legătură cu aceste termene, organul sau autoritatea abilitată să înregistreze cererile de admitere a creanțelor și orice alte măsuri prevăzute. Notificarea indică și eventuala obligație a creditorilor cu creanțe garantate sau privilegiați de a înregistra cererea de admitere a propriilor creanțe. Notificarea include și o copie a formularului-tip de depunere a cererii menționat la articolul 55 sau informații referitoare la locul unde este disponibil formularul respectiv.

Art. 54 alin. (3): „Informațiile menționate la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol se furnizează pe baza formularului-tip de notificare, care urmează să se stabilească în conformitate cu articolul 88. Formularul se publică pe portalul european e-justiție și se intitulează „Notificare privind procedura de insolvență”, denumire existentă în toate limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii. Formularul se transmite în limba oficială a statului în care s-a deschis procedura de insolvență sau, dacă există mai multe limbi oficiale în acel stat membru, în limbile oficiale sau într-una dintre limbile oficiale ale locului în care s-a deschis procedura de insolvență, sau într-o altă limbă pe care statul membru respectiv a indicat că o acceptă, în conformitate cu articolul 55 alineatul (5), în cazul în care se poate presupune că această limbă este mai ușor de înțeles pentru creditorii străini.

Se observă așadar din analiza coroborată a textelor sus-menționate, în special a celor de drept al Uniunii, o rigoare strictă în ceea ce privește obligația și modalitatea de comunicare a notificării deschiderii procedurii.  Este esențială astfel indicarea termenului limită pentru formularea declarației de creanță, iar în dispozițiile Regulamentului deopotrivă precizarea sancțiunilor incidente, și limba în care se efectuează comunicarea.  Acest formalism se justifică deoarece, în ceea ce privește dreptul român, sancțiunea nedepunerii în termen a declarației de creanță este una drastică: decăderea creditorului din dreptul de a-și mai realiza creanța față de debitor în procedura insolvenței și nici după închiderea acesteia în cazul reorganizării (a se vedea art. 114 alin. (1) ultima teza din Legea nr. 85/2014).

Prin urmare, ori de câte ori un creditor nu a fost notificat conform legii, acesta va putea formula ulterior, chiar și după expirarea termenului limită, declarație de creanță, fiind de drept repus în termen. Considerăm că textele legale sunt clare și nu ridică probleme.

Ridică însă o discuție situațiile în care, în pofida carenței comunicărilor potrivit legii, se dovedește că indirect, creditorul cunoștea deschiderea procedurii insolvenței, sau chiar termenele în care trebuie să acționeze.  De exemplu, situația creditorilor afiliați debitorului, care au și luat eventual decizia deschiderii insolvenței, sau care oricum au fost copiați în diverse corespondențe ale debitorului sau ale practicianului în insolvență privind procedura.

Apreciem că astfel de situații, nu sunt apte să echivaleze cu o comunicare implicită și cu supunerea creditorului riscului de a fi decăzut dacă nu acționează în termenele limită.  Argumentele care sprijină această poziție sunt:

(i) în primul rând, art. 42 alin. (3) instituie o obligație formală de notificare a deschiderii procedurii potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, care derogă de la regula generală în insolvență a publicării prin BPI. Cu alte cuvinte, principiul celerității procedurii este sacrificat pentru salvgardarea drepturilor creditorilor, tocmai pentru a-i proteja pe aceștia de sancțiunea drastică a decăderii.

(ii) în al doilea rând, legea nu lasă în situația lipsei notificării posibilitatea practicianului de a evalua în vreun fel repunerea în termen, care operează de drept prin simplul fapt al lipsei notificării sau a unei erori de comunicare sau dacă comunicarea nu s-a făcut cu privire la elementele impuse de lege.

(iii) în al treilea rând, cunoașterea deschiderii procedurii, mai ales pentru creditorii străini, nu înseamnă automat nici cunoașterea termenului limită de formulare a declarației de creanță, și nici sancțiunea aplicabilă, anume decăderea din dreptul creditorului de a-și mai realiza creanța.

(iv) în al patrulea rând, starea de insolvență a debitorului, rezultat al activității ineficiente a acestuia, nu ar trebui să se transforme într-un instrument pe care acesta din urmă îl poate folosi pentru a încerca să elimine sau să facă uitate anumite creanțe.

(v) în al cincilea rând, notificarea revenind în dreptul român practicienilor în insolvență, se impune o responsabilizare și o rigurozitate în efectuarea notificărilor, astfel încât să fie evitate situațiile în care planează dubiul asupra anumitor creanțe: dacă practicianul cunoaște că anumiți creditori, în special cei afiliați, nu au fost notificați conform regulilor prescrise de lege, ar trebui să ia măsuri imediate în acest sens, nu să accepte să treneze o situație incertă și să aprecieze că acel creditor ar trebui considerat ca fiind implicit notificat.

În sprijinul celor de mai sus, în cadrul unui apel recent judecat, prin Decizia nr. 1191/AP din 30.06.2023, Curtea de Apel Brașov a hotărât că, împrejurări precum calitatea de asociat unic al debitoarei, poziție din care s-a și numit administratorul special, sau chiar formularea unei declarații de creanță anterioare în termen, nu împiedică acel creditor de a formula o declarație de creanță ulterioară suplimentară, dacă acel creditor nu a fost notificat conform legii despre deschiderea insolvenței.

În speța respectivă, procedura s-a deschis la cererea debitorului, dar contrar prevederilor imperative stipulate de art. 99 din Legea nr. 85/2014, administratorul judiciar nu a comunicat către creditorul care avea și calitatea de asociat unic al debitorului (asociat cu sediul în Germania), notificarea privind deschiderea procedurii insolvenței, în cuprinsul căreia ar fi trebuit să fie specificate termenul în care acesta avea obligația să depună declarația de creanță, precum și sancțiunile care derivă din nerespectarea termenului de depunere a acestei declarații.

Cum creditorul în cauză cunoștea indirect despre situația debitoarei, acesta a formulat o cerere inițială de înscriere la masa credală, înăuntrul termenului stipulat prin încheierea de deschidere a procedurii.  Această cerere a fost ulterior completată cu o solicitare suplimentară de înscriere la masa credală, a unei creanțe suplimentare, care însă, de această dată, a fost depusă ulterior datei limite prescrisă de judecătorul sindic prin încheierea de deschidere a procedurii insolvenței. Față de această circumstanță, administratorul judiciar, a respins creanța solicitată suplimentar, considerând că declarația de creanță ar fi fost tardiv formulată.

Împotriva acestei măsuri creditorul a formulat contestație prin care a solicitat să se constate că respingerea declarației suplimentare de creanțe, ca fiind tardiv formulată reprezintă o măsură nelegală, în raport de lipsa notificării creditorului în condițiile prevăzute de art. 42 din Legea nr. 85/2014, aspect care atrage formularea unei declarații de creanță, în raport de dispozițiile art. 99 și art. 100 coroborate cu art. 114 din Legea nr. 85/2014.  Tribunalul Covasna a respins inițial contestația.

În cadrul apelului, Curtea de Apel Brașov, prin decizia sus-menționată, a schimbat sentința Tribunalului Covasna și a reținut următoarele:

– „Conform dispozițiilor art. 54 din Regulamentul 848/2015, în situația în care există creditori străini, în urma deschiderii procedurii insolvenței, administratorul judiciar trebuie să îndeplinească următoarele obligații: să comunice în mod individual creditorului străin notificarea privind deschiderea procedurii insolvenței, care să cuprindă toate informațiile referitoare la termenele, sancțiunile pentru nerespectarea termenelor indicate prin intermediul notificării și autoritatea care este abilitată să înregistreze cererile de admitere a creanțelor; notificarea să fie realizată la sediul creditorului din străinătate potrivit formularului standard publicat pe portalul european e-justiție.

 – În speță, administratorul judiciar al debitoarei (…) nu a respectat aceste dispoziții legale. La dosarul cauzei, atât în dosarul de fond (filele 40-42), cât și în apel (filele 118 verso – 120 verso), administratorul judiciar a depus un înscris denumit „Notify” și un borderou privind expedierea unor scrisori recomandate, dar, din conținutul notificării rezultă că, de fapt, aceasta se referă la măsura administratorului judiciar de a respinge înscrierea în tabelul preliminar de creanțe a sumei de 377.621,72 lei. Notificarea este, de altfel, datata 12.10.2022, așadar ulterior datei-limita stabilite de judecătorul-sindic pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor (22 septembrie 2022) și celei fixate pentru verificarea creanțelor, întocmirea și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență a tabelului preliminar al creanțelor (10 octombrie 2022). Nici borderoul nu face dovada transmiterii notificării impuse de dispozițiile art. 42 alin. (1) din Legea 85/2014 și cele ale art. 54 din Regulamentul 885/2015, nefiind depusă corespondența comunicată către apelanta-creditoare și nici dovada recepționării de către creditoare a acestei corespondente.

 – Împrejurarea că apelanta este asociatul unic al societății debitoare sau că a formulat cererea de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei nu este de natura să facă inaplicabile dispozițiile art. 42 din Leg.85/2014 și cele ale art. 54 din Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European si al Consiliului, care sunt imperative.

 – Sancțiunea decăderii din dreptul de a fi înscris în tabelul de creanțe și de a dobândi calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură poate fi aplicată doar creditorului care nu a depus cererea de admitere a creanței, la tribunal, în termenul stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii, deși a fost notificat în condițiile prevăzute de art. 42 alin. (3) si art. 99 alin. (3) din lege.

 – De asemenea, formularea unei prime cereri de creanță, în termen, nu poate avea semnificația înlăturării consecințelor necomunicării notificării conform Regulamentului (UE) 2015/848.”

În concluzie, în acord cu cele reținute de Curtea de Apel Brașov, considerăm că decăderea creditorului de a mai putea participa la procedura insolvenței, intervine doar dacă  acestuia i-a fost comunicată în prealabil conform legii notificarea de deschidere a procedurii, iar constatarea de către creditor prin propriile mijloace a stării de insolvență a debitorului nu poate avea ca efect neaplicarea normelor imperative stabilite prin art. 54 din Regulamentul 848/2015 și nu reprezintă un caz de echipolență legală în ceea ce privește termenul în care acesta trebuie să formuleze declarația de creanță.


[1] Textul original face referire la vechiul Regulament nr. 1346/2000 privind insolvența, însă actualmente relevant este noul Regulament nr. 848/2015.


Av. Cătălin I. Radbâță –  Avocat RN LEX Litigation & Insolvency – Baroul Brașov
Practician în insolvență – RN LEX IPURL – UNPIR București
Av. Daniel Paraschiv – Avocat RN Lex Litigation & Insolvency – Baroul București

Citeşte mai mult despre , , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership